MOLARII INFERIORI (MANDIBULARI) PERMANENȚI

Molarii inferiori sunt în număr de șase, câte trei pe fiecare hemiarcadă. Ei au coroanele
voluminoase și două rădăcini, fiind puternic ancorați in osul mandibular.
Dimensiunea mezio-distală a coroanei este mai mare decât dimensiunea vestibulo- linguală.

ROLUL MOLARILOR

Sunt principalii dinți folosiți pentru triturarea alimentelor .

Preiau presiunile masticatorii mari pe care le transmit prin rădăcinile lor osului mandibular.
Stabilizează ocluzia și DVO.
Participă la realizarea ghidajului de grup atunci când el există.
Sprjin al obrajilor.

MOLARUL UNU INFERIOR (MANDIBULAR)

Sistem de notare (F.D.I.):

3.6 – molarul unu inferior stâng (hemiarcada inferioară stângă)
4.6 – molarul unu inferior drept (hemiarcada inferioară dreaptă)

Molarul unu inferior (MANDIBULARI)

Cronologie:
Debutul calcificării: La naștere
Erupe: 6 ani
Rădăcina complet calcificată 9-10 ani
Dimensiuni medii:
Lungime totală: 21,5 mm
Coroană: 7,5mm
Lungimea rădăcinii: 13,5mm
Diametrul M-D:
coronar: 11mm
cervical: 9mm
Diametrul V-O:
coronar: 10,5 mm
cervical: 9mm

Molarul unu inferior este cel mai voluminos dinte al arcadei mandibulare, fiind primul
dinte permanent care erupe în cavitatea bucală. Aparține grupului lateral inferior și este alcătuit
din coroana și 2 radăcini (mezială și distală).
 Coroana anatomică

Coroana anatomică are aspectul unui paralelipiped dreptunghic cu diametrul mare dispus
mezio-distal, aplatizarea coroanei fiind în sens vestibulo-lingual. Prezintă cinci feţe, patru fețe
laterale asemănătoare două căte două: vestibulară cu linguală și mezială cu distală şi o faţă
ocluzală.

Fața vestibulară
Formă geometrică – trapez, cu baza mare situată ocluzal și baza mică cervical.
Conturul – 4 margini: cervicală , ocluzală, mezială și distală.
Marginea cervicală este uşor ondulată, având convexitatea dispusă apical. Aproximativ la
mijloc prezintă o ondulaţie interradiculară căpătând aspectul de acoladă.
Marginea ocluzală are o formă frântă rezultată prin asocierea a trei „V“-uri având vârful
rotunjit dispus ocluzal. „V“-ul mezial este cel mai mare, apoi cel central, „V“-ul distal fiind cel
mai mic. Braţul mezial al „V“-ului este mai scurt, braţul distal este mai lung. Cele trei V –uri
reprezintă crestele sagitale ale celor trei cuspizi vestibulari. Marginea este întreruptă de două
șanțuri care separă cei trei cuspizi.
Marginea mezială este mai mare şi mai dreaptă faţă de cea distală, uşor convexă în 1/3
ocluzală și ușor concavă spre cervical.
Marginea distală este mai scurtă, plană în apropierea coletului, devenind convexă mai ales
în 1/3 ocluzală .Ea este mai convergentă decât marginea mezială.
Cele două margini proximale sunt convergente spre colet.
Relieful este convex în dublu sens, mezio-distal şi cervico-ocluzal.
Cele două şanţuri din treimea ocluzală despart cei trei lobi care în ordinea mărimii sunt:
mezio-vestibular (MV), centro-vestibular (CV) şi disto-vestibular (DV).
Șanţul centro - vestibular mezial separă cei 2 cuspizi MV și CV. Acest șanț începe cu un
segment la nivelul feței ocluzale și se continuă cu un segment la nivelul feței vestibulare. Se
termină într-o fosetă de descărcare aproximativ la jumătatea înățimii feței vestibulare. Dacă se
trasează o linie imaginară până la nivelul coletului, această linie va intersecta ondulația
interradiculară.
Şanţul centro-vestibular distal separă cei doi cuspizi CV și DV. Acest șanț începe cu un
segment la nivelul feței ocluzale și se continuă cu un segment la nivelul feței vestibulare. Se
termină pierdut fără fosetă deasupra convexității maxime a feței vestibulare. Este mai sters decât
șanțul centro-vestibular mezial.
Crestele exterioare de smalț pornesc din vărful cuspidului spre 1/3 mijlocie a feței
vestibulare, delimitând pentru fiecare cuspid 2 versanți: unul mezial mai mic și unul distal mai
mare.
Convexitatea maximă este în 1/3 cervicală spre mezial.

Fața linguală
Formă geometrică – trapez, cu baza mare situată ocluzal și baza mică cervical, de dimensiuni
mai mici decât fața vestibulară în care se înscrie.
Conturul – 4 margini: cervicală , ocluzală, mezială și distală
Marginea cervicală este uşor ondulată, având convexitatea dispusă apical. Aproximativ la
mijloc prezintă o ondulaţie interradiculară căpătând aspectul de acoladă.
 Marginea ocluzală are o formă frântă rezultată prin asocierea a două „V“-uri dispus ocluzal.
„V“-ul mezial este cel mai mare, și, „V“-ul distal fiind cel mai mic. Braţul mezial al „V“-ului
este mai scurt, braţul distal este mai lung. Cele două V –uri reprezintă crestele sagitale ale celor
doi cuspizi linguali.
Marginea mezială este mai mare şi mai dreaptă faţă de cea distală, uşor convexă în 1/3
ocluzală și ușor concavă spre cervical.
Marginea distală este mai scurtă, plană în apropierea coletului, devenind convexă mai ales
în 1/3 ocluzală și deasemenea este mai convergentă decât marginea mezială.
Cele două margini proximale sunt convergente spre colet.
Relieful este convex în dublu sens, cervico – ocuzal și mezio-distal.
Şanţul de descărcare centro-lingual ce separă lobii linguali este foarte scurt, numai în 1/3
ocluzală a feței, apoi se pierde pe faţa linguală. Este alcătuit dintr-un segment la nivelul feței
ocluzale și un segment la nivelul feței linguale.
Crestele exterioare linguale sunt prezente în 1/3 ocluzală a acestei fețe. Ele pornesc din vârful
cuspidului și împart fiecare față linguală a cuspidului în 2 versanți unul mezial mai mic și unul
distal mai mare.
Convexitate maximă este în treimea mijlocie ușor spre mezial.

Fața mezială
Este cea mai mare față dintre cele două proximale.
Forma geometrică - patrulater.
Conturul – patru margini : cervicală, ocluzală, vestibulară și linguală
Marginea cervicală este de forma foarte puțin curbă, convexă ocluzal.
Marginea ocluzală are forma literei „V“ cu vîrful rotunjit dispus cervical. Segmentul lingual
al „V“-ului este mai mare decât segmentul vestibular. Reprezintă creasta marginală mezială care
se continuă cu segmentele meziale ale crestelor sagitale ale cuspizilor mezio-vestibular și mezio
-lingual. .
Marginea vestibulară este convexă în treimea cervicală, plană și înclinată spre lingual în 2/3
ocluzale
Marginea linguală este ușor convexă, convexitatea fiind accentuată în treimea mijlocie.
Relieful este plan convex. Devine plat sau ușor concav spre colet unde se continuă cu
depresiunea de pe faţa mezială a rădăcinii meziale.
Convexitatea maximă se află în 1/3ocluzală cervico-ocluzal și 1/3 mijlocie vestibulo-lingual.
Unde se realizează aria de contact cu dintele vecin – premolarul doi inferior.
Fața distală
Are un aspect asemănător cu faţa mezială, fiind mai mică. Are aceleaşi margini şi acelaşi relief,
dar mai convex. Aria de contact distală este plasată mai vestibular, imediat sub creasta
cuspidiană distală a cusp mezio- distal și la o înalțime mai mare de linia cervicală decât era pe
fața mezială.

Fața ocluzală
Forma geometrică - patrulater dreptunghic.
Marginea vestibulară este reprezentată de crestele sagitale ale celor trei cuspizi, având forma
a trei V-uri. În ordinea marimii sunt: MV, CV, DV.
Marginea linguală este reprezentată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi, ML si DL.
Cele două margini, vestibulară şi linguală sunt uşor convergente spre distal.
 Marginea mezială este mai lungă şi mai plană decât cea distală; este uşor convexă.
Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă.
Marginea mezială și marginea distală sunt reprezentate de muchiile crestelor marginale
meziale și distale.
Relieful este cel mai complex. Prezintă cinci cuspizi, patru şanţuri, cinci fosete şi două creste
marginale.
Cuspizii în ordinea mărimii sunt: mezio-lingual, disto-lingual, mezio - vestibular, centro-
vestibular şi disto-vestibular fiind complet separaţi între ei. Crestele esențiale și crestele acesorii
ale cuspizilor participă la realizarea reliefului feței ocluzale. Crestele esențiale împart cuspidul la
nivelul feței ocluzale în doi versanți: mezial mai mic și distal mai mare.
Şanţul mezio-distal are formă de zig-zag, separând cuspizii vestibulari de cei linguali. Începe
în foseta principală mezială și se termină în foseta principală distală.
Șanţul centro-lingual separă cuspizii linguali. Pleacă de pe fața ocluzală, din foseta secundară
aflată în 1/3centrală și se continuă pe fața linguală, unde se termină pierdut, fără fosetă, în 1/3
ocluzală.
Șanțul centro-vestibular mezial separă cuspidul mezio - vestibular de cuspidul cento –
vestibular, pleacă de la nivelul feței ocuzale dintr-o fosetă secundară și se continuă până la
jumătatea feței vestibulare unde se termină într-o fosetă.
Șanțul centro-vestibular distal separă cuspidul cento-vestibular de cuspidul disto-vestibular,
pleacă de la nivelul feței ocluzale dintr-o fosetă secundară și se termină pe fața vestibulară, fără
fosetă, deasupra convexității maxime.
Fosetele sunt două principale: mezială şi distală şi trei accesorii la intersecţia șanțului mezio-
central cu cele trei șanțuri.
După Ash sunt două fosete marginale și o fosetă centrală (o depresiune circulară mare în
centrul suprafeței ocluzale) .Ea este delimitată de versantul distal al cuspidului mezio-vestibular,
, de versantul mezial și distal al cuspidului mezio central , de de panta mezială a cuspidului
disto-vestibular, de versantul distal al cusidului mezio-lingual și de versantul mezial al
cuspidului disto-lingual.

Crestele marginale sunt în număr de două: mezială şi distală (mai mică), unesc marginal
crestele sagitale ale cuspizilor linguali cu crestele sagitale ale cuspizilor vestibulari. Prin muchia
lor delimitează fața ocluzală propriu zisă atât mezial cât și diatal. Întreaga suprafață ocluzală este
concavă.

Rădăcina anatomică
Molarul unu inferior are două rădăcini dispuse una mezial şi cealaltă distal, ambele având o
puternică aplatizare mezio-distală.
Rădăcina mezială este mai voluminoasă şi are două canale radiculare (unul vestibular şi unul
lingual).
Rădăcina distală este mai redusă ca volum şi prezintă un singur canal radicular mai larg, uşor
abordabil.
Ambele rădăcini au pe feţele lor proximale câte un şanţ longitudinal, mai accentuat pe
rădăcina mezială.. Separarea rădăcinilor se face la 4-5 mm distanță de colet, limita fiind marcată
de două șanțuri interradiculare, unul vestibular și unul lingual. Divergenţa apexurilor radiculare
este mai mare la primul molar inferior. Apexurile celor două rădăcini pot fi uşor înclinate spre
distal; mai frecvent şi mai accentuat această înclinare remarcându-se la rădăcina mezială. Rar
rădăcina mezială se poate bifurca în 1/3 apicală.
Camera pulpară prezintă cinci coarne pulpare, este voluminoasă și aplatizată vestibulo-
lingual. Ea se continuă cu canalele radiculare ale celor doua rădăcini.

Implicații clinice și terapeutice ale molarilor unu inferiori

Moalrul unu inferior este înclinat în două sensuri:
- spre lingual, zona coletului este vestibularizată faţă de margine ocluzală a feţei
vestibulare. Participă la formarea curbei transversale de ocluzie.
- spre mezial, partea mezială a feţei ocluzale este situată mai jos decât partea distală
Participă la formarea curbei sgitale de ocluzie.
Datorită rădăcinilor mari implantate în osul mandibular are importanță protetică.
Extracția este dificilă
Fiind primul dinte permanent care erupe în cavitatea bucală, este printre primii dinți care se
cariază.
Împreună cu molarul unu superior realizează cheia de ocluzie a lui Angle pentu aprecierea
în plan sagital a poziției mandibulei,

MOLARUL DOI INFERIOR (MANDIBULAR)

Sistem de notare (F.D.I.):
3.7 – molarul doi inferior stâng (hemiarcada inferioară stângă)
4.7 – molarul doi inferior drept (hemiarcada inferioară dreaptă)
Molarul doi inferior (MANDIBULARI)
Cronologie:
Debutul calcificării: La 3 ani după naștere
Erupe: 12 ani
Rădăcina complet calcificată 14 ani
Dimensiuni medii:
Lungime totală: 20 mm
Coroană: 7mm
Lungimea rădăcinii: 13mm
Diametrul M-D:
coronar: 10,5mm
cervical: 8mm
Diametrul V-O:
coronar: 10 mm
cervical: 9mm

În ansamblu, volumul său este mai redus comparativ cu cel al primului molar mandibular.
 Coroana anatomică
Are aspect cuboid prezentând aceeaşi aplatizare vestibulo-linguală caracteristică grupului
molar inferior.
Fața vestibulară
Formă geometrică - trapez, dar este mai scurtă ocluzo-cervical şi mai îngustă mezio-distal.
Conturul – patru margini: mezială distală, cervicală, ocluzală.
Marginea cervicală ușor curbă, convexă spre apex.
La nivelul marginii ocluzale sunt doar doi lobi, ceea ce îi conferă aspectul de „M“ cu
vârfurile rotunjite orientate spre ocluzal. „V“-ul mezial este mai mare decât „V“-ul distal.
Marginea ocluzală este reprezentată de crestele sagitale ale celor doi cuspizi vestibulari.
Marginea mezială este puţin convexă în porţiunea ocluzală şi mai plană în porţiunea
cervicală.
Marginea distală este mai convexă decât marginea mezială.

Relieful este convex în dublu sens cervico-ocluzal și mezio-distal.

Cei doi cuspizi vestibulari sunt separaţi în treimea ocluzală a acestei feţe de un şanţ (şanţul
centro-vestibular) ce se termină într-o fosetă de descărcare (secundară) situată la ½ înălțimii feței
vestibulare.
Inconstant, la nivelul acestei feţe se află prezent tuberculul lui Bolck.
Convexitatea maximă în 1/3 cervicală spre mezial.
Fața linguală
Este asemănătoare feţei linguale a primului molar inferior, dar de dimensiuni mai reduse.
Marginile mezială, distală şi cervicală sunt asemănătoare cu cele de la nivelul feței linguale
a primului molar inferior. Marginea ocluzală este reprezentată de crestele sagitale ale celor doi
cuspizi linguali.
Fețele proximale
Sunt identice ca formă şi relief cu cele ale primului molar inferior, fiind însă mai mici. Faţa
distală este aproximativ egală cu faţa mezială deoarece nu mai există 5 cuspizi. Zona de contact
este centrată pe suprafața distală, vestibule-lingual, și este poziționată echidistant de la linia
cervicală la creasta marginală.
Fața ocluzală
Are aspectul unui dreptunghi cu axul mare dispus mezio-distal.
Pe această faţă există patru cuspizi, două şanţuri, trei fosete şi două creste marginale.
Cuspizii sunt complet separaţi de şanţurile intercuspidiene; în ordinea descrescătoare a
mărimii aceştia sunt: mezio-vestibular, disto-vestibular, mezio-lingual şi disto-lingual (David) și
MV; ML;DV;DL (I.Rândașu). După Ash cuspidul DV prezintă variații de mărime ,uneori
putând fi la fel de mare ca MV.
Cuspizii activi, de sprijin, sunt ca de altfel la toţi molarii şi premolarii inferiori cuspizii
vestibulari.
Şanţurile au o orientare mezio-distală şi respectiv vestibulo-linguală intersectându-se în
unghi drept (şanţ în cruce).
Fosetele principale sunt situate la extremităţile proximale ale şanţului mezio-distal, iar la
intersecţia celor două şanţuri se află foseta centrală (secundară).
Crestele marginale închid mezial şi distal perimetrul ocluzal unind crestele sagitale ale
cuspizilor vestibulari şi linguali.
 Rădăcina anatomică
Molarul doi prezintă două rădăcini puternic aplatizate mezio-distal.
Rădăcina mezială este mai aplatizată şi prezintă în general două canale radiculare mai subţiri
(poate prezenta și 1 canal radicular larg). Rădăcina distală mai puţin voluminoasă prezintă un
canal radicular mai larg. Ambele rădăcini prezintă un sanț pe fețele mezială și distală Uneori
rădăcinile pot fi unite pe toată lungime lor. Rădăcinile sunt înclinate distal în relație cu planul
ocluzal al oroanei, iar axele formează un unghi mai acut cu planul ocluzal decât cele la molarul
unu.
Implicații clinice și terapeutice ale molarilor doi inferiori
Molarul doi prezintă o înclinare oblică spre lingual și mezial.
Datorită pierderii precoce a molarului unu , reprezintă un important stâlp protetic.
Extractia este dificilă datorită implantării in osul alveolar și datorită poziției sale distale pe
arcada mandibulară.

MOLARUL TREI INFERIOR (MANDIBULAR)

Sistem de notare (F.D.I.):

3.8 – molarul trei inferior stâng (hemiarcada inferioară stângă)
4.8 – molarul trei inferior drept (hemiarcada inferioară dreaptă)

Molarul trei inferior (MANDIBULARI)

Cronologie:
Debutul calcificării: La 8-10 ani după naștere
Erupe: 18-25 ani
Rădăcina complet calcificată 18-25 ani
Dimensiuni medii:
Lungime totală: 18 mm
Coroană: 7mm
Lungimea rădăcinii: 11mm
Diametrul M-D:
coronar: 10mm
cervical: 7,5mm
Diametrul V-O:
coronar: 9,5 mm
cervical: 9mm

Dintre dinţii mandibulari dă cele mai frecvente complicaţii de erupţie şi cu simptomatologia

cea mai alarmantă. Are volumul cel mai redus dintre molarii mandibulari. Frecvent se găseşte în
imposibilitatea de a erupe datorită lipsei spațiului, rămânând inclus în osul mandibular și
descoperindu-se întâmplător în timpul protezării mobilizabile, pe imagini radiografice sau în
cazul unor intervenţii chirugicale (regularizări de creastă).În unele cazuri intalnim anodonția
molarului trei.
Coroana anatomică
 Prezintă frecvent două morfotipuri reprezentate de configuraţia coronară a primului sau a
celui de al doilea molar inferior. În ambele cazuri suprafaţa ocluzală este mai estompată, vălurită,
cu relieful ocluzal mai puţin delimitat. Mai rar molarul de minte poate prezenta coroana ca un
conglomerat neregulat format dintr-un număr variabil de lobi. Uneori gasim un molar 3 nanic.
Ca şi molarul superior, molarul trei inferior este în situaţia unei involuţii fiziologice.
Rădăcina anatomică
Poate îmbrăca aspectul caracteristic al molarilor inferiori reprezentat de două rădăcini (una
mezială şi una distală) puternic aplatizate mezio-distal. Separarea rădăcinilor se face la distanţă
de colet; distanţa ce separă apexurile este foarte redusă, înclinarea acestora spre distal fiind
accentuată. Rădăcinile mai pot forma un bloc radicular cu apexul puternic înclinat spre distal.
Numărul, forma şi topografia canalelor radiculare este greu de anticipat, variind între 3 şi 1.

TRĂSATURI MORFOLOGICE CARE DIFERENTIAZĂ MOLARUL UNU

INFERIOR DE MOLARUL DOI

Molarul unu inferior Molarul doi inferior

Prezintă trei cuspizi vestibulari MV; CV;DV Prezintă doi cuspizi vestibulari MV;DV
Are două șanțuri pe fața vestibulară; MV și DV Are un singur șanț pe fața vestibulară.
Fața ocluzală prezintă trei fosete centrale Prezintă o singură fosetă centrală
Șanțul M-D în zig-zag Șanțul M-D drept

Rădăcini mai divergente iar trunchiul radicular Rădăcini mai puțin divergente iar trunchiul
mai scurt. radicular mai lung.
Rădăcinile mai curbate. Rădăcinile mai drepte.

TRĂSATURI MORFOLOGICE CARE DIFERENTIAZĂ MOLARII SUPERIORI

DE CEI INFERIORI

Molarii superiori Molarii inferiori

Diametrul mare al coroanei dispus vestibulo-
palatinal
Patru sau trei cuspizi.
Diferență mare între cuspidul mezio palatinal
care este mare și cusidul disto-palatinal care
este mic.
Un șanț pe fața vestibulară.
Șanțul de pe fața palatinală situat spre distal.
Prezintă pe fața ocluzală creasta oblică de
smalț care unește cuspidul MP cu DV
Are trei rădăcini, două vestibulare și una
palatinală.
Diametrul mare al coroanei dispus mezio-
distal.
Cinci sau patru cuspizi.
Diferență mică între cuspidul mezio-lingual și
disto-lingual.
Două șanțuri pe fața vestibulară la primul
molar.
Șanțul de pe fața palatinală situat aproape
central.
Nu prezintă creastă oblică de smalț.
Are două rădăcini, una mezială și una distală.