Caninul superior permanent

 Caninul permanent superior sau maxilar este cel mai lung dinte, cu o dimensiune totală de
26-27 mm, coroana de 9-10 mm. El înlocuiește ca și poziție interarcadică pe caninul
temporar, fiind al treilea dinte de la linia mediană, între incisivul lateral și primul premolar.
 În sistemul FDI caninii superiori permanenți sunt numerotați 1.3 și 2.3.
 Erupția caninului superior după apariția premolarilor superiori este cauza frecventelor
accidente de erupție a caninului. Examenul radiologic face diagnosticul diferențial dintre
anodonția caninului, care este extrem de rară, și incluzia lui intraosoasă. Lipsa unui spațiu
suficient pe arcadă este frecvent cauza unor ectopii de canin.
 Forma coroanei este pentagonală atunci când perspectiva este vestibulară sau oral, și
triunghiulară atunci când o privim dinspre mezial sau distal. Forma este apropiată aceleia a
unui vârf de lance din cauza cuspidului caninului. Marginea incizală are două laturi care
formează un unghi; marginea incizală este deci diferită de a incisivilor, care au o singură
muchie/margine dreaptă.
 Coroana este mai voluminoasă decât în cazul incisivilor superiori, mai ales în sens vestibulo-
oral.
 În comparație cu incisivul central maxilar, coroana caninului este cam la fel sau puțin mai
scurtă în sens incisivogingival.
 În sens meziodistal coroana caninului este mai îngustă.
 În sens vestibulo-oral coroana caninului este cu mult mai mare decât a incisivului central.
 Rădăcina caninului este mai lungă, ca și lungimea totală a dintelui.
 Cingulum-ul este mult mai proeminent.
 Lobul mijlociu vestibular este mult mai dezvoltat decât la incisivul central și contribuie la
convexitatea mai mare a suprafeței vestibulare.
Tabelul de dezvoltare a caninului superior permanent este:
 Debutul calcifierii este între 4 și 5 luni;
 Finalizarea stratului de smalț: la 6-7 ani;
 Erupția: 11-12 ani;
 Închiderea rădăcinii: 13-15 ani.
Caninul superior morfologie
Suprafața vestibulară este convexă în toate sensurile, dar încurbarea este mai pronunțată în sens
meziodistal. Conturul general al acestei suprafețe este pentagonal.
Marginea mezială este de obicei convexă de la aria de contact mezială la marginea cervicală; are un
unghi mezioincizal rotunjit.
Înălțimea maximă a conturului marginal este la nivelul suprafeței de contact, care se află la
joncțiunea dintre treimile incizală și medie ale coroanei.
Marginea distală este mai scurtă decât marginea mezială.
Este concavă între marginea cervicală și suprafața de contact distală.
Are un unghi distoincizal mai rotunjit decât unghiul mezioincizal.
Înălțimea maximă a conturului este la nivelul suprafeței de contact, în treimea medie.
Marginea incizală este împărțită în două de către vârful cuspidului canin, cele două pante sau
versante care se formează denumindu-se mezioincizală și distoincizală, sau margini cuspidiene
mezială respectiv distală.
Suprafața orală are margini mezială, distală, incizală similare celor vestibulare.
Relieful ei este convex în treimea cervicală și plan-concav în cele două treimi incizale.
Marginea cervicală se încurbează asimetric spre apex, curbura maximă fiind orientată distal.
Suprafața orală este mai îngustă în sens M-D decât suprafața vestibulară, pentru că suprafețele
coronare mezială și distală converg ușor spre oral. Așa se întâmplă și la ceilalți dinți anteriori.
Rădăcina este unică, și în mod normal cea mai lungă rădăcină a unui dinte. Privită din orice direcție,
rădăcina se îngustează treptat spre un apex ascuțit sau ușor teșit. Rădăcina este mai groasă
vestibulo-oral decât mezio-distal. Privind o secțiune transversală prin rădăcina caninului superior
putem constata că suprafețele vestibulară și orală sunt convexe, pe când suprafețele mezială și
distală sunt ușor convexe sau aplatizate. Suprafețele mezială și distală converg spre oral, de aceea
suprafața vestibulară a rădăcinii este mai mare decât cea orală.
https://www.youtube.com/watch?v=uWVs4mwLsyo

https://www.youtube.com/watch?v=eiA4ELOCv6M

Quiz

1 Forma coroanei caninului superior atunci când este privită dinspre mezial sau distal poate fi

a) Pentagonală
b) Triunghiulara
c) Romboidală

2 Variante morfologice ale rădăcinii caninului superior

a) Rădăcina este mai groasă vestibulo-oral decât mezio-distal

b) Rădăcina este mai subtire vestibulo-oral decât mezio-distal
c) In majoritatea cazurilor există două radacini