Lucrare de finalizare a studiilor

UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINĂ SI FARMACIE ORADEA

Lucrare de licentă

COORDONATOR

DOROS ALEXANDRA MARIA LUCIA

ORADEA
 UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE MEDICINA SI FARMACIE

SIGILAREA DENTARĂ LA COPII

COORDONATOR

DOROȘ ALEXANDRA MARIA LUCIA

ORADEA

2022
 I.INTRODUCERE

Am ales această temă deoarece consider că profilaxia cariilor dentare este un subiect de mare
importanță, iar începerea timpurie a acesteia are rezultate favorabile. Personal sunt pasionată de
pedodonție și relaționarea cu copiii. Înca de la o vârstă fragedă am urmat tratamente
stomatologice și ca urmare a acestora nu am prezentat până în acest moment patologia cariei.

În jurul vârstei de 6 ani erupe primul molar permanent. Conform lui Angle aceasta
reprezintă ,,cheia ocluziei,, si a doua înălțare fiziologică a ocluziei dentare.

Întrucât rolul său în dezvoltare armonioasă a aparatului dento-maxilar precum și

vulnerabilitatea la atacul acid explică motivul pentru care trebuie să ii se acorde o importanță
deosebită acestui dinte. În mod frecvent s-a constatat doar afectarea molarului prim la copiii cu
risc scăzut în dezvoltarea cariilor.

Conform studiilor epidemiologice efectuate în România cuprinzând populația de vârstă

scolară s-a evidențiat prezența leziunilor carioase cu precadere pe suprafețele ocluzale. Factorii
care determină localizarea mai frecventă ocluzală este determinată de morfologia suprefeței
ocluzale și de igiena deficitară a pacientului.

Modalitatea recomandată pentru împiedicarea apariției cariilor ocluzale sau a cariilor

localizate în șanțuri și fosete este sigilarea șanțurilor și fosetelor.

Sigilarea este o intervenție care constă în derentivizarea șanțurilor și fosetelor prin aplicarea
unor materiale aderente la suprafața smalțului. Pot fi utilizate rășinile composite sau cimenturile
ionomere de sticlă.

Sigilantul are drept scop prevenirea sau oprirea dezvoltării cariei dentare și este plasat la
nivelul șanțurilor si fosetelor.

Prin derentivizare se urmărește curățarea șanțurilor și fosetelor împiedicand în acest mod

depunerea de alimente și formărea plăcii bacteriene. (21)

( plus obiective)
 CAPITOLUL I - NOTIUNI INTRODUCTIVE

1. 1 IMPORTANȚA MOLARULUI DE 6 ANI

Molarul de 6 ani este cosiderat cel mai important dinte datorită rolurilor multiple in dezvoltarea,
funcționalitatea și dinamica aparatului dento-maxilar. Ei sunt cei mai vulnerabili dinți datorită poziției,
morfologiei coronare și erupției precoce in cavitataea orală. Fiind primul dinte care erupe intre 5 și 6 ani
și jumătate el mai este cunoscut si sub denumirea de ,,molarul de șase ani,,. Molarii au rol esențial in
realizarea ocluziei fiind considerați (3, 4)

Pierderea molarilor primi permanenți cauzată de existența cariilor dentare afectează ambele arcade și
are efecte nefavorabile asupra ocluziei. Extracția timpurie a molarilor determină înclinarea dinților
invecinați, deplasarea liniei mediane si malocluzie dentara. (3,4 )

https://stuudentlife.wordpress.com/2015/03/23/rolul-molarului-de-6-ani-m1/
1.2 Rolul sanțurilor si fosetelor în producerea cariei dentare.

Procesul cariilor la nivelul molarilor primi incepe in cele mai multe dintre cazuri imediat
după erupție. Datorită morfologiei complexe cu multe șanțuri și gropi pe suprafața ocluzală,
molarii sunt dinții cei mai susceptibili la atacul cariogen. Mecanismul de apariție al cariilor este
in strânsă legătură cu forma si anâncimea șanțului ocluzal. Studiile efectuate asupra morfologiei
șanțurilor ocluzale au generat mai multe clasificări cele mai frecvente fiind urmatoarele două
tipuri. (1)

 șanțuri largi, în formă de V , cu diametru mare si puțin adânc

 șanțuri în forma de I adnânci si inguste.

Șantul in formă de I are un aspect foarte ingustat cu o bază largă ce se poate prelungi dincolo de
joncțiunea smalț/dentină. Acest tip de șanțuri constituie cel mai bun mediu de dezvoltarea a
cariei dentare. Inclinarea cuspidiană este proporțională cu frecvența cariilor dentare. Incidența
cariei ocluzale este rezultatul interacțiunii mai multor factori.

 retenția microorgonizmelor și a alimentelor in șanțurile si fosetele adânci

 imposibilitatea efectuarii unei igienizări corespunzătoare indiferent de mijloacele utilizate
având drept consecință apariția procesului carios
 cantitate de smalț mai redusă la nivelul șanțurilor, ceea ce permite o progresie mai rapidă
spre dentină.
 prezența unei cantități mai mici de fluor in samlțul ocluzal. (1)
1.3 Morfologia molarului superior
Coroana molarului superior are forma unui cub neregulat, turtit in sens mezio- distal. Este alcătuit din
patru fețe laterale si o față ocluzală

Fața vestibulară are forma unui trapez al cărui contur este format din patru margini:

1.marginea cervicală ușor ondulată prezintă două convexități și o mica curbură in apropierea zonei
centrale.

2.marginea liberă are in componență crestele sagitale de la nivelul cuspizilor vestibulari. Ea are forma
unui dublu V, in care cele două V-uri componente au dimensiuni diferite; V-ul mezial fiind mai mare
comparative cu V-il distal.

3.marginile proximale sunt curbe și diverg spre marginea ocluzală. Marginea mezială are dimensiunea
mai mare față de marginea distală.

Relieful suprafeței vestibulare este convex atât in sens vertical cât și in sens orizontal.
Convexitatea maximă se află în treimea cervicală. La nivelul feței vestibulare se mai regăsesc doi lobi
inegali care sunt despărțiți de un șanț vertical sau de descărcare. Acest șanț se termină in foseta secundară
localizată la jumătatea înălțimii suprafeței vestibulare.

Fața palatinală are forma unui trapez cu patru margini

1.marginea cervicală mai scurtă decât marginea feței vestibulare, având aspectul ușor curbat.
2.marginile proximale sunt mai divergente spre marginea ocluzală.
3.marginea liberă de forma unui dublu V este mai lungă față de cea a suprafeței vestibulare. Diferența de
mărime fiind mai evidentă decât pe fața vestibulară.

Relieful feței este convex atât in sens vertical cât și in sens transversal, cu convexitatea maximă
în treimea mijlocie. Sanțul vertical desparte cei doi lobi de creștere si se pierde treptat in treimea
cervicală. În 50-60% din cazuri putem întâlni tubercului lui Carabelli.

Fața mezială are conturul unui trapez și este mai mare decât fața distală. Relieful este convex in
sens vestibulo-palatinal și plan in sens vertical. Dimensiunile feței distale sunt mai reduse decât cele ale
feței meziale.

Fața ocluzală propriu zisă este de forma unui paralelogram. Conturul este format din muchiile
crestelor marginale și din crestele sagitale ale cuspizilor. Relieful este constituit din: cuspizi, șanțuri,
fosete și creste.

În ordinea crescătoare a mărimii lor cuspizii sunt: disto-palatinal, disto vestibular, mezio
vestibular și mezio palatinal. Creasta axială separă versantul ocluzal în două pante, mezială și distală.
Panta distală este mai mare decât panta mezială. Cuspizii mezio palatinal si disto vestibular sunt unul in
continuarea celuilalt și formează creasta oblică. La nivelul cuspidului mezio palatinal se află tubercului
lui Carabelli.

Sanțurile intercuspidiene în numar de trei sunt următoarele: mezio-central, centro-vestibular,

disto-palatinal.

Sanțul intercuspidian mezio-central desparte cuspidul mezio-palatinal de cuspidul mezio-

vestibular. Se întinde de la foseta principală mezială până la foseta secundară centrală. Are o traiectorie
rectilinie in direcție mezio-distală.

Șanțul intercuspidian centro-vestibular desparte cuspizii mezio vestibulari de cei disto vestibulari.
El își are originea în foseta secundară se continuă cu șanțul vertical de pe fața vestibulară și se termină în
foseta secundară la jumătatea înălțimii feței vestibulare.

Șantul interincisiv disto-palatinal desparte cuspidul disto-palatinal de cuspizii mezio-palatinal și

disto-vestibular formând împreună puntea de smalț. Având ca punct de plecare foseta principal distală
urmând o traiectorie curbă spre fața palatinală. Se continua cu șanțul vertical și se termină pe fața orală
fără fosetă.
 Există trei fosete, două principale mezială și distală și una secundară centrală. Fosetele principale
au formă triunghiulară cu baza spre crestele marginale. Foseta secundară se află la unirea șanțului
intercuspidian centro-vestibular cu șanțyl intercuspidian mezio-central.

Crestele marginale mărginesc suprafața ocluzală spre mezial si spre distal. (14)

1.4 Morfologia molarului inferior

Coroana primului molar inferior are formă de cub neregulat mai larg decât înalt si turtit in sens
vestibulo-lingual. Prezintă patru fețe laterale și o față ocluzală.

Fața vestibulară are forma unui trapez. Are in componență următoarele patru margini:marginea liberă,
marginea cervicală, marginea mezială și marginea distală.

Marginea liberă se prezintă sub forma a trei V-uri inegale și asimetrice. Mărimea acestora descrește
spre distal. Crestele sagitale ale cuspizilor vestibulari corespund celor trei V-uri.

Marginea cervicală este ușor ondulată cu două convexități aproape insesizabile și o curbare spre
spațiul interradicular.

Marginile proximale diverg spre margiena ocluzală. Marginea mezială este ușor convexă în porțiunea
ocluzală și concavă în porțiunea cervicală. Marginea distală este mai scurtă iar concavitatea și
convexitatea în zona cervicală sunt mai pronunțate.

Convexitatea maximă a fetei vestibulare se află în treimea cervicală. Lobii de creștere sunt despărțiți
de două șanțuri vertical. Un șanț mezial profund și un șanț distal mai puțin profund si mai scurt. În
ordinea crescătoare lobii de creștere sunt: lobul distal, lobul central și lobul mezial.

Fata linguală este de forma unui trapez, alcătuită din patru margini.

Marginea liberă este formată din două V-uri asimetrice corespunzând crestelor sagitale ale cuspizilor
lingual. V-ul distal este mai mic decât cel mezial.

Marginea cervicală este asemănătoare margini de pe fața vestibulară dar cu o lungime mai mica.

Marginile proximale au o divergență mai puțin accentuată spre marginea ocluzală

 Convexitatea maximă a feței linguale se află la jumatatea înălțimii a acestei fețe.

Linia dintre lobii de creștere este marcată de un șanț de descărcare forte scurt care este continuarea
șanțului ocluzo lingual

Fața mezială și fața distală au forma unui trapez cu patru margini:marginea cervicală, marginea
vestibulară, marginea linguală și marginea liberă. Dimensiunile feței distale sunt mai reduse decât cele ale
feței meziale.

Conturul feței ocluzale propriu zise este alcatuit din muchiile crestelor marginale și din crestele
sagitale ale cuspizilor vestibulari și linguali.

Relieful feței ocluzale este alcătuit din cuspizi, șanțuri intercuspidiene, fosete și creste marginale.

Cuspizii în număr de cinci sunt trei vestibulari și doi linguali. În ordinea crescătoare a mărimii,
aceștia sunt disto vestibular, centro vestibular, mezio vestibular, disto lingual și mezio lingual. Șanțurile
intercuspidiene marchează limita dintre cuspizi.

Șanțurile intercuspidiene sau principale sunt in număr de patru. Un șant intercuspidian mezio-distal
sau central, două șanțuri cu direcția spre vestibular și un șanș spre lingual.

Șanțul intercuspidian mezio distal se intinde de la foseta principală mezială și foseta principală
distală. El desparte cuspizii linguali de cuspizii vestibulari. În componența lui intra două porțiuni curbe cu
concavitățile spre lingual.

Șanțul intercuspidian ocluzo lingual iși are originea foseta ocluzală și are orientare vestibule linguală.
Separă cuspidul mezio lingual de cel disto lingual. Se continuă pe fața orală și se termină printr-un șanț de
descărcare.

Șanțul intercuspidian ocluzo vestibular mezial.Pleacă din foseta secudară ce se află in treimea mezială
și urmează traiectul șanțului mezio distal. Este perpendicular pe șanțul mezio distal și are o direcție lingo
vestibulară. Desparte cuspidul centro vestibular de cuspidul mezio vestibular și se continuă cu șanțul
vertical mezial de pe suprafața vestibulară.

Șanțul intercuspidian ocluzo vestibular distal incepe din foseta secundară aflată in treimea distală
având o direcție oblică spre distal si vestibular. Străbate marginea vestibulară și se prelundește cu șanțul
vertical distal și se termină pierdut in relieful feței. Separă cuspidul centro vestibular de cuspidul disto
vestibular
 Fosetele suprafeței ocluzale dentare sunt două principale și trei secundare. Fosetele principale
mezială și distală sunt triunghiulare și sunt situate la extremitățile șanțului mezio distal. Fosetele
secundare se află la intersecția șanșului mezio distal cu șanțurile periferice. (14)

1.5 Particularități morfo structurale ale dinților permanenți tineri

Acești dinți prezintă o mineralizare mai slabă și este nevoie de un mediu bogat în ioni de calciu și
fluor pentru a realiza maturația posteruptivă. Relieful lor ocluzal este foarte neregulat ceea ce determină
acumularea de placă bacteriană pană când ei devin funcționali. Prezintă o camera pulpară voluminoasă și
cancalicule dentare largi. Cea mai importantă particularitate a lor este regiunea apicală nefinalizată cu
apexul ,,în pâlnie,,. Această zonă foarte bine vascularizatăcontribuie la finalizarea rădăcinii si închiderea
apexului.

Dezvoltarea rădăcinii incepe o data cu terminarea erupției și intrarea în perioada funcțională.

Pentru închiderea apexului, dintele mai are nevoie de încă trei ani. Începerea procesului are loc prin
unirea epiteliului adamantin intern cu cel extern și se formează teaca epitelială Herwig. Pe măsura
alungirii rădăcinii teaca se îngustează, rădăcina se subțiază treptat astfel încât dintele matur prezintă
numai un orificiu prin care trece pachetul vasculo nervos. O data ce rădăcina ajunge la lungimea
definitive, teaca epitelială se dezintegrează.

Maturizarea smalțului dentar necesită încă doi ani dupa momentul erupției. Smalțul are un aspect
poros și mineralizare deficitară cee ace determină vulnerabilitatea la atacul cariogen. Este nevoie de o
Intensificare a metodelor profilactice. Preparatele cu fluor fiind foarte eficiente în remineralizare.

Dentina prezintă canaliculi dentari largi care determină creșterea permeabilității la microbi, hidroxid de
calciu și pentru rășinile diacrilice composite. După stabilirea relației ocluzale dentina secundară începe să
se depună. După realizarea emergenței dentare dintele poate fi atacat de carie.

Cementul primar acoperă dentina pe toată suprafața rădăcinii și este rezultatul activității
cementoblastelor. Cementul primkar este acoperit de cel secundar în porțiunea apicală. Cementul
secundar cu rol important în închidera orificiului apical continua să se formeze și după ce dintele devine
functional.

Pulpa dentară conține cellule nediferențiate care au posibilitatea de a se transforma la nevoie în

celule diferentiate cu multiple funcții. În componența pulpei dentare există un număr scăzut de fibre de
colagen și un număr ridicat de fibroblaști. Zona subodontoblastică puternic vascularizată are rol de
eliminare a toxinelor și a produșilor de degradare.Substanța fundamental permite pasajul rapid al
substanțelor nutritive și păstrarea presiunii pulpare. În condițiile degradării pulpei dentare zona pulpară
terminală poate asigura dintelui funcțiile esențiale. Țesutul embrionar present în zona periapicală poate
acționa autonom asigurând vitalitatea pulpei și funcțiile esențiale pentru un timp îndelungat. În absența
pulpei vii țesutul conjunctiv tânăr poate interveni autonom la formarea apexului.

Fibroblaștii,cementoblaștii, odontoblaștii și osteoblaștii modelează zona apicală fără creșterea

rădăcinii. Apxificarea are loc în lipsa pulpei vii cu cotribuția țesutului periapical.

1.6 CARIA DENTARA

Debutul producerii cariei dentare are loc la nivelul orificiului șanțului prin două formațiuni bilaterale
produse in smalțul pantelor cuspidiene opuse. Leziunea urmărește structura prismatică și se extinde la
nivelul pereților șanțului. Unirea celor două leziuni la baza șanțului determină procesul de
demineralizare.Acest proces are loc incepând cu pereții și orificiul șanțului fiind urmat de atacul acid
asupra bazei șanțului. (23)

Prezența unei cantități crescute de proteine la baza șanțului poate influența evoluția leziunii. Acest tip
de proteine poate determina remineralizarea smalțului si limitează infiltrarea acizilor la cristalele de
smalț. (1)

Una dintre cele mai frecvente boli intâlnite la om este caria dentară. Caria dentară este cauzată de
factori precum gazda,agent și mediu.(23)

Agentul etiologic primar al cariei dentare este strepcococul mutan. Acesta aderă la pelicula dentară și
descompune zaharurile provocând un mediu acid în jurul dintelui și are ca urmare demineralizarea
smalțului și dentinei.Apariția cariilor este determinate de bacterii și o dietă foarte bogată în zaharuri.(23)

1.6.1 DETECTAREA
 Dacă în trecut cavitățile erau umplute în momentul depistării acum se pune accentual pe
profilaxia cariei dentare. Detectarea cariilor dentare este observabilă datorită modificării culorii precum și
a texturii prin utilizarea unei sonde de explorare și prin efectuarea unei radiografii dentare.(23)

1.6.2 METODE DE PREVENIRE

Dintre metodele de prevenire a cariilor se pot enumera:

1)Igiena orală. Utilizarea regulată dimineața și seara a periajului a aței dentare și clătirea cavității bucale
sunt cele mai eficiente modalități de prevenire a bolilor parodontale și a cariilor dentare. (23)

2)Aplicarea fluorului.Fluorul inhibă demineralizarea structurilor cristaline și formarea enzimelor

bacteriene, contribuind la remineralizarea suprafeței dentare.Astfel suprafața dentară devine mai
rezistentă la atacul acidului. Unele dintre metodele utilizate sunt fluorurarea apei, utilizarea pastei de dinți
cu fluor, clatirea cavității bucale cu fluor, suplimente alimentare cu fluor și geluri și lacuri applicate de
către profesioniști. (23)

3)Xilitol. Xilitolul este un inlocuitor al zaharului cu aroma dulce comparabila cu zahărul. Are o acțiune
non-cariogenă și anti-cariogenă. (23)

4)Schimbarea de dietă. Carbohidrații și zaharurile sunt sursa principală de consum pentru bacteriile
prezente în placa dentaară. Frecvența aprortului de zahăr în organism este mai importantă decât cantitatea
totală de zahăr consumată. Din acest motiv este necesară reducerea consumului de dulciuri între mese
pentru evitarea formării de reserve nutritive pentru bacteriile din placa bacteriană. (22)

5)depistarea și tratarea cariilor incipiente. Este o metodă de profilaxie prevenind apariția cariilor și a
complicațiilor cauzate de acestea. (22)

6)sigilanți pentru gropi și fisuri. Gropile și fisurile dentare sunt locul predilect de apariție a cariilor
dentare, anatomia acestora favorizând acumularea plăcii. Din cauza morfologiei masurile de igienă nu
sunt foarte eficiente.Prin umplerea lor cu material de restaurare fluid ele devin mai puțin expuse la atacul
acid.procedeul este recomandat în special pacienților tineri și a adulților predispuși la carii. (23)
 CAPITOLUL II - NOTIUNI TEORETICE DESPRE SIGILARE

2.1 Definiție

Sigilarea reprezintă o manoperă nedureroasă de izolare față de mediul inconjurător prin

aplicarea unor materiale care aderă la suprafața smalțului. Datorita structurii smaltului si
vulnerabilității la carie se aplică la nivelul șanțurilor si fosetelor ocluzale , pe suprafețelor
vestibulare si orale ale molarilor si fetelor orale ale incisivilor superiori , contribuind la creșterea
rezistenței structurilor dentare la atacul cariogen.

Sigilarea alături de fluorizarea generală si locală , igiena alimentației și igiena buco- dentară
fac parte din metodele de prevenire a cariei dentare impuse de OMS.

Sigilarea este considerată cea mai eficintă metodă de prevenire a cariei dentare deoarece
ajuta la creșterea rezistenței structurilor dentare asupra atacului cariogen (1)

2.2 Rolurile sigilării.

Izolarea dintelui față de mediul buccal prin aplicarea unui material format din rașini
cariorezistente împiedicând accesul microorganismelor, substanțelor alimentare cariogene și pătrunderea
oxygenului pentru bacteriile anaerobe.

Blocarea locusului preferat pentru patrunderea streptococului mutans si al altor mecanisme

cariogene.
Ușurarea manoperelor de curățare pentru șanturi si fosete.

2.3 Indicatiile sigilării

 Indicatiile sigilării sunt in functie de statusul odontal, morfologia suprafețelor odontale, vârsta
pacientului , obiceiurile alimentare, fluoroprofilaxia in antecedente sau in present. Indicația majoră a
sigiilării o reprezintă blocarea mecanică șanțurile si fosetele de la nivelul molarilor ale premolarilor
permanenți dar și de pe suprafețele ocluzale ale molarilor temporary integri. Sigilarea trebuie sa fie
aplicată cât mai precoce după erupția acestor dinți odata cu prezența lor in planul ocluzal. (6)

Simonsen consideră că intervalul potrivit pentru sigilare este (1)

 Molarii temporari să se sigileze la vârsta de 3-4 ani

 Primii molari permanenți la vârsta de 6-7 ani
 Premolarii și molarii secunzi la vârsta de 11-12 ani

Sigilarea se recomandă in urmatoarele situații clinice

 In sanțturile si fosetele in forma literelor “U” “I” “IK” “Y” invers, amorfă, picatură
 Sonda agată dar nu sunt urme de carie dentară
 Șanturile si fosetele molarilor primi permanenți, molarilor secunzi și prelolarilor permanenți.
 Șanțurile palatine ale molarilor maxilari si șanturile vestibulare ale molarilor mandibulari
 La nivelul Fosetele cingulare ale incisivilor maxilari
 Prezența șanțurilor si fosetelor adânci
 Suprafața ocluzala a molarilor temporari
 Pacienti cu dizabilități motorii care prezintă dificultăți in realizarea igoenei orale
 Pacieti cu tratament medical care prezintă o scădere semnificativa a fluxului salivar. (7)

2.4 Clasificarea pacienților

Pacienti cu nevoie redusa de sigilare

Absența noilor carii dentare in ultimul an
Absența cariilor dentare la dentiția temporară
Absența cariilor dentare după erupția molarilor
Indicații permanenți
Un nivel de flourizare crescut
Consumu redus de hidrocarbonați
Prezența unei igiene orale bune
 Control periodic
Pacienți cu o nevoie moderată de
sigilare
Prezența unei carii noi in ultimul an
Prezența cariilor in dentiția temporară
Indicații Molarii permanenți afectați de caarie
Un nivel scăzut de flourizare
Dietă bogată in hidrocarbonați
Igienă orală nesatisfăcatoare
Control ocazional
Pacienți cu o mare nevoie de sigilare
Prezența mai multor carii in altimul an
Pacienți ai caror părinți au un grad inalt de
afectare dentara din cauza cariilor
Prezența cariilor rampante
Indicații Administrarea medicamentației ce cauzează
xerostomia
Dietă foarte bogată in hidrocarbonați
Nu există expunere la flour
Igienă defectuoasă

(8)

2.5 Avantajele sigilării (https://pdfslide.tips/reader/f/sigilarea-dentara)

 Este o metodă simplă si nenocivă

 Este o tehnică noninvazivă
 Pot fi indepartate cu ușurință bulele de aer sau excesul de sigilant
 Este foarte ușor de verificat acoperirea si polimerizarea
 Ele pot fi reînoite fără a provoca nicio deteriorare a dinților
 Asigura o protecție crescută împotriva atacului cariogen
 Se poate adăuga flour care crește efectul profilactic
  Sigilantul are proprietatea de a inactive o carie incipientă (9)

CAPITOLUL III – MATERIALE ȘI METODE

3.1 CALITĂȚILE UNUI SIGILANT

Un sigilant este un material care se aplica pe suprafața șanșurilor si fosetelor ocluzale. Datorită
retentivității mecanice se leagă de suprafața smațului realizând o protecție fizică si mecanică împotriva
bacteriilor din cavitatea orală ce formează un mediu acid potrivid pentru dezvoltarea cariei dentare (9)

După Bratu calitățile unui material trebuie sa indeplinească următoarele (1)

 Materialul trebuie sa fie fluid

 Să prezinte o adezivitate ridicată la nivelul suprafețelor ocluzale
 Să realizeze priza in minim 1,5 minute
 Să fie compatibil cu țesuturile cavității orale
 Să nu tulbure relațiile funcționale ale ocluziei
 Să fie fizionomic

3.2 Clasificare

1. Material pe bază de dimetracrilat

2. Răsini de sigilare care eliberează flour
3. Cimenturi glass-ionimer

3.2.1 Materiale pe bază de dimetacrilat

Substanța principală este demetacrilatul sau rășina bis GMA (bisfenol A glicidilmetacrilat)
numită și rășina Bowen. Este un monomer care se găseste sub forma unui lichid vâscos care trebuie diluat
in metil-metacrilat pentru a avea fluiditatea adecvată aplicării. Polimerizarea se poate efectua chimic prin
autopolimerizare sau fotopolimerizare prin intermediul razelor ultraviolete (1)

Pentru sigilantii autopolimerizabili este necesar ca inițiatorul să fie separate față de accelerator.
Astfel se găsesc sub forma unui sistem biocomponent format dintr o pasta si un lichid sau format din doua
paste. Un material conține inișiatorul iar celălalt conține acceleratorul . Priza se produce printr o reacție
exotermică in aproximativ 1-2 minute. (1)

Sigilanții fotololimerizabili sunt sub forma unui sistem monocomponent ambalat in mici carpule
sau in seringi de plastic opace. Sigilanții care se activează la razele ultraviolete au o retenție mai mica față
de cei autopolimerizabili. Când activarea este realizată de lumina vizibilă diketonica si amina pot sta
împreună si sunt capabili să polimerizeze un strat mai gros de rășină. (1)
Avantajele utilizării sigilanților fotopolimerizabili. (1)

 Timp de prize 10-20 secunde

 Deoarece este un sistem monocomponent si nu necesită amestecare nu se mai formeaza bule de
aer
 Materialul își păstrează vâscozitatea in timpul aplicării pe suprafața smalțului demineralizat

3.2.2 Sigilanți care eliberează flour

Pentru a crește eficința sigilanților împotriva atacului cariogen s-au fabricat rășini care eliberează flour.
Sunt rășini cu schimb de ioni si eliberarea fluoruluir are loc prin difuziune avân capacitatea de a trasmite
fluorul pană la nivelul smalțului subiacent. Florul eliberat este integrat in suprafața smalțului, favorizând
etapa de remineralizare a smalțului. In primele 24 de ore se eliberează cea mai mare cantitate de fluor
urmată de o diminuare a cantității care continua pentru aproximativ doi ani. (1)

“Produse comerciale sigure si eficinte: Admiral seal (voco); dyract seal (detrey dent sply); sealant (bisco);
fisseal(promedica); smart seal (detax); helio seal clear croma (vivadent)” (1)

3.2.3 Cimenturile glass-ionomere

Aeste materiale sunt formate dintr un acid si o pulbere. Unul dintre avantajele principale este că conțin
fluor și sunt mai puțin sensibile la umiditate. În ciuda faptului ca au o retenție slabă pot preveni cariile
ocluzale chiar si după ce sigilantul a cazut, asta datorită capacității de eliberare a fluorului. Diferite studii
au arătat că au un nivel semnificativ mai redus de retenție in comparație cu rășinile composite. Deoarece
sunt mai puțin sensibile la umiditate sunt o alternative potrivită atunci când controlul umidității este o
problemă. (2)

3.3 Procedura clinica pentru sigilare

Reușita sigilării depinde de corectitudinea tehnicii de lucru si de respectarea instrucțiunilor de folosire

indicate de firma producătoare a materialului utilizat. Fiecare etapă este importantă și trebuie efectuată cu
atenție , fără greșeli, pentru ca materialul să fie aderent pe suprafața dentară.(1)

3.3.1 Tehnica sigilării cu rășini composite

1.Alegerea dintelui și curățarea suprafeței ocluzale

Examenul vizual dentar este punctul de plecare pentru evaluarea dentară și planificarea tratamentului.
Trebuie luate in considerare examinarea și evaluarea suprafețelor ocluzale. Datorită morfologiei
suprafeței ocluzale sigilantul trebuie plasat pe primul premolar respectiv pe primul molar maxilar. O data
ce diagnosticul a fost stabilit si s a decis sigilarea dintelui, aceste trebuie curățat. Prin periajul cu
periI,,profilactice,, si utilizarea unei paste din pulbere de piatră ponce se indepărtează placa bacteriană și
resturile de pe smalț (2)

2.Izolarea

Această etapă ajută la menținerea unui camp uscat pe toată durata procedurii. Contaminarea cu saliva ar
avea consecințe negative asupra sigilării. Cea mai eficientă metodă de izolare este utilizarea digăi, daca
medical lucrează singur sau folosirea rulourilor de vată daca medical are ajutor. (1)

3.Pregătirea suprafeței de smalț

Demineralizarea suprafeței de smalț se realizează cu un demineralizant in concentrație de 30-45% dar in

practica mai frecvent se folosește concentrația de 37%. Se recomandă aplicarea timp de 120 de secunde .
Agentul demineralizand putând fi sub formă de gel sau soluție, amândoua având aceeași
eficiență. Pentru obținerea rezultatului dorit demineralizantul trebuie aplicat pe pantele cuspidien pe o
suprafață care sa depașească cu 2 mm marginea viitoarei sigilari. Este indicată folosirea unei pensule fine
pentru aplicarea demineralizatorului sub formă de gel, recomandându-se efectuarea unor mișcări blânde,
prin atingere care să evite frecarea. In cazul aplicarii deminerelizantului sub formă de soluție se pot
utiliza, pensule, minibureți, bulete mici de vată iar suprafața dentară trebuie reumectată. (1)

4.Pregatirea smalțului in vederea gravări acide.

Pentru abținerea unor rezultate optime capul pacientului va fi ușor inclinat astfel încât saliva să se
acumuleze in partea opusă. Suprafețele orale vor fi uscate cu grijă, urmate de aplicarea acidului prin
efectuată prin mișcări delicate. (1)

5.Aplicarea sigilantului

Se realizează cu perie fină, miniburete applicator. Pantele cuspidiene trebuie sa fie acoperite aproximativ
2-3 milimetri. Materialul utilizat trebuie sa acopere toate șanțurile și fosetele ocuzale fără a neglija
șanțurile suplimentare. Durata de polimerizare variază în funcție de sursa de lumină folosită, 60 de
secunde fiind suficiente pentru polimerizarea oricărui tip de rășină. Este indicate temporizarea utilizării
sursei de lumina 5-20 de secunde pentru creșterea retenției si a infiltrării in zonele de smalț
demineralizate. Pentru verificarea corectitudinii sigilării se utilizează o sondă exploratorie care prin
palpare poate detecta golurile in material sau suprafețele incomplete acoperite. (1)

6.Controlul final

Controlul relației ocluzale poate evidenția excesul de material care poate determina contacte premature
sau interferențe. (1)
3.3.2 Tehnica sigilarii cu ciment glass ionomer

În cazul cimenturilor glass ionomer tehnica de lucru se simplifică nemaifiind necesară

demineralizarea smalțului dentar. Tehnica prezintă următoarele etape

1.Igienizarea suprafeței ocluzale cu o perie conică sub jet de apa

2.Spălarea suprafeței dentare cu apă si uscare cu aer

3.Realizarea izolării cu rulouri

4.Materialul se formează prin amestecarea unei picături de lichid cu o masură de pulbere.

5.Materialul se aplică cu un applicator sau cu o spatula bucală

6.Daca cimentul iși luciul se aplică un lac protector.

7 izolarea trebuie sa afie menținută pe tot parcursul procesului

3.3.3 Enameloplasitia
 Este o tehnică de sigilare invazivă prin care se indepărtează o cantitate mica de smalț. Această
tehnică contă in lărgirea șanțului ocluzal cu ajutorul unei freze cilindro conice fine sau o freză sferică.
Este indicată in cazul dinților cu șanțuri adânci care prezintă colorații. În urma frezajului se poate stabili
dacă este sufficientă realizarea sigilării sau este necesară realizarea obturației preventive sau chiar
prepararea unei cavități

S-a constatat că in cazul utilizării materialelor pe bază de rășini enameloplastia prezintă

următoarele avantaje.

 pătrundere mai profundă a materialului

 adaptare crescută
 utilizarea materialului intr-un strat mai gros edtermină creșterea rezistenței la uzură. (1)

BIBLIOGRAFIE
1.Rodica Luca - Metode Locale de Prevenire A Cariei in Santuti
Si Fosete
2. (Emerging Trends in Oral Health Sciences and Dentistry
((https://www.intechopen.com/chapters/47954)

3.https://www.angelorthodontics.co.uk/importance-of-permanent-molar/)
4.(https://rjs.com.ro/articles/2017.3/RJS_2017_3_Art-06.pdf)
5.PREVENIREA_CARIEI_DENTARE.pdf).

6.(https://www.colgateprofessional.ro/content/dam/cp-sites/oral-care/professional/ro-ro/resources/
professional-materials/pdf/teeth-sealing-safety-and-efficiency-in-care-prevention.pdf)

7.(Prevenirea Cariei Dentare - [PDF Document] (documente.net)

8.https://www.longdom.org/open-access/fissure-sealants-a-review-of-their-importance-in-preventive-
dentistry-2247-2452-13-715.pdf)

9.https://pdfslide.tips/reader/f/sigilarea-dentara)

10.(https://www.scritub.com/medicina/Sigilarea-santurilor-si-fosete123184818.php

11.(364408342-Sigilarea-Santurilor-Si-Fosetelor-Fusea-Radu-Si-Zdrenghea-Angelo.pdf

12..(http://d3e9u3gw8odyw8.cloudfront.net/pit_fissure_sealants.pdf

13. (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5806970/)

14. Cristian maier, lucian cepoi. Morfologia dintilor umani permanenti

15. .Andlaw R.J., Rock WJP* - A Manual of Pediatric Dentistry, Fourth edition, Churchill Livingstone,
1996,57-61; 119-120.
16. Bergheceanu M. şi coîab. - Produs pentru sigilarea fosetelor, Curs de stomatologie infantilă, Cluj-
Napoca, voî. 10, 1987
17. .Bratu D. şl coîab. - Aspecte clinice ale aplicării produsului de sigilare a fosetelor, Curs de
stomatologie infantilă, ClujNapoca, voi. 10, 1987.
18. Bratu D., Bratu L. Zawadzki A. - Sigilarea şanţurilor şi fosetelor - între vis şi realitate, Stomatologia
(Buc.), 1985, XXXII, 2, 141-154.
19. Brata D., Ciosescu D., Romînu M., Uram-Ţuculescu S. – Materiale dentare. Materiale utilizate în
cabinetul stomatologic, voi. 2, Edit. Helicon, 1994, 32-37; 108-141.
20. . Bratu D.9 Mikulik L., Muntenii D. - Tehnici adezive în stomatologie,
21. Considerations_regarding_the_sealing_of_first_perm.pdf
22. https://www.infodentis.com/profilaxie-dentara/proceduri.php
23.https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4390741/?
fbclid=IwAR0JDMYmSIpzUfZUe2aBZADvoZA67aQmJVyfjnbnkQNk77rV8mPpwdx2Uxg