ELABORAREA METODICĂ Nr 6

TEMA: Modelarea machetei protezei totale la maxilă.

Montarea dinţilor artificiali în arcada dentară superioară.

Mocan Marinela,S1903

1. Reguli generale de montare a dinţilor pentru arcada dentară superioară.

Reguli generale:
1. dinții laterali superiori se montează cu zona cervicală pe centrul apofizei alveolare astfel
încât cuspizii palatinali superiori să coincidă cu vârful apofizei alveolare inferioare; (dacă
unghiul interalveolar este mai mic de 80°, se va realiza o montare inversă);
2. dinții frontali superiori, din considerente fizionomice, se pot monta în afara centrului
apofizei alveolare; de subliniat că aranjamentul lor față de apofizele alveolare, cât şi
gradul de înclinare a marginilor incizivale în direcție oral vestibulară, sunt determinate de
poziția apofizelor alveolare şi a buzei superioare; dinții frontali se montează în corelație cu
poziția buzei superioare (determinată de forma versantului vestibular şi marginea bordurii
de ocluzie superioare); suprafața vestibulară şi marginea incizivală a dinților poziționează
buzele superioară şi inferioară în raport cu particularitățile de vârstă, de sex şi de
constituție a persoanei respective; poziția dinților frontali nu trebuie să aducă dereglări
fonetice;
3. dinții laterali se monteaza formând curbura de ocluzie sagitală (Spee) cu o adâncime
egală gradului de acoperire a dinților frontali inferiori de cei superiori; curbura de ocluzie
transversală Monson-Wilson este realizată în dependență de mărimea unghiului
interalveolar;
4. în relație centrică se realizează contacte punctiforme maxime, iar în timpul mişcărilor de
lateralitate şi propulsie a mandibulei se păstrează contacte multiple între suprafețele de
contact ale arcadelor dentare, atât pe părțile lucrătoare, cât şi pe cele nelucrătoare;
5. montarea dinților în edentațiile totale bimaxilare întotdeauna începe cu incisivii centrali
superiori şi se termină cu ultimii molari realizând astfel arcada dentară superioară;
totodată montarea dinților superiori se efectuează concomitent prin montarea a câte un
dinte din ambele părți ale liniei mediane, realizând o simetrie de poziție între perechile de
dinți (stânga—dreapta); dinții inferiori se montează după cei superiori în următoarea
ordine: molarul I, caninul, incisivul central, apoi cel lateral, premolarul I, apoi II, ultimul
molar.
2. Reguli individuale de montare a dinților în arcada dentară superioară.

Reguli individuale:
Planul de ocluzie nu este material, de aceea în articulator se așează o plăcuță metalică sau
de sticlă, care îl va reprezenta; pe această plăcuță se trasează cu creionul marginea
vestibulară a bordurii de ocluzie: pe această linie se vor poziționa marginile
incizale/ocluzale ale suprafeței vestibulare ale dinților;
În raport cu linia mediană dintele are o înclinație mezio-distală; în raport cu planul de
ocluzie dintele are o înclinație vestibulo-orală; reieșind din asta, fiecare dinte trebuie să
aibă o anumită înclinație mezio-distală (MD) și vestibulo-orală (VO), dar și un anumit
contact cu planul de ocluzie.
∙ Incisivul central: marginea incisivală contactează cu planul de ocluzie, înclinație de 2oîn
sens MD și 6-8oîn sens VO, coletul situat pe linia surâsului;
∙ Incisivul lateral: marginea incisivală la 0,5-1mm de la planul de ocluzie, înclinație de 3oîn
sens MD și 8-10oîn sens VO, coletul mai palatinizat față de incisivul central; ∙ Caninul: are
vârful pe planul de ocluzie, coincide cu linia caninului, înclinație de 1-2o în sens MD și 3-
5oîn sens VO, coletul așezat mai vestibular decât incisivul lateral;
∙ Premolarul I: este perpendicular pe planul de ocluzie, cuspidul vestibular contactează cu
planul, cel palatinal distanțat cu 0,5mm; se lasă un spațiu de 0,75mm între premolar și
canin;
∙ Premolarul II: la fel ca primul premolar, doar că ambii cuspizi contactează cu planul de
ocluzie;
∙ Molarul I: contactează cu planul numai cu cuspidul MP, cel mai distanțat de plan este
cuspidul DV; zona cervicală are o înclinație spre mezial și palatinal ∙ Molarul II: nu
contactează cu planul, are înclinație asemănătoare cu molarul I Suprafețele vestibulare ale
caninului, premolarilor și molarilor trebuie să fie tangente la o linie dreaptă – linia
premolarilor
Dinții pot fi montați și asimetric, nerespectându-se regulile individuale, dacă pacientul are
așa dorință, sau încrucișat, dacă unghiul interalveolar este mai mic de 80o
3. Dinții artificiali. Varietăți. caracteristica.

Dinții artificiali sunt elementele principale din componența protezei: ei restabilesc funcția
lezată a sistemului stomatognat. Ei pot fi confecționați din acrilat sau porțelan; seamănă cu
dinții naturali la formă, mărime și culoare;
Dinții acrilici sunt confecționați prin polimerizare, ei fac legătură chimică cu materialul
bazei. Au rezistență mecanică satisfăcătoare, dar în timp se abraziază, posedă nuanțe
coloristice variate dar în timp se colorează și sunt permeabili pentru lichidul și flora
microbiană bucală. Sunt mai ieftini ca cei din porțelan.
Cei din porțelan sunt confecționați prin ardere și necesită realizarea unor retenții
suplimentare (cavități, crampoane), pentru că nu fac legătură chimică cu materialul bazei.
Dinții din porțelan au calități fizico-chimice superioare, densitate mai mare, sunt
impenetrabili la lichidul și flora microbiană bucală, au rezistență mecanică mai mare, sunt
duri, nu se abraziază, biocompatibili, au nuanțe coloristice variate, suprafețe lucioase.
Sunt comercializați sub formă de garnituri, așezați în ceară plastică, pe plăcuțe pentru
grupul frontal și cel lateral sau în cutii speciale. Pe ambalaj este notată marca fabricii,
culoarea, dimensiunea și forma.
Dupa corelatia intre forma dintilor au forma fetei: a. Dintii patrati b. Dintii dreptunghiulari
c. Dintii ovoidali d. Dintii triunghiulari
4. Alegerea dinților artificiali (material, mărime, formă, culoare).

Ei pot fi confecționați din acrilat sau porțelan; seamănă cu dinții naturali la formă, mărime
și culoare;
5. Limitele bazei protezei la maxilă. Factori ce determină extinderea limitei bazei protezei.

Baza protezei se extinde posterior până la nivelul liniei A (palatul dur trece în cel moale),
acoperă tuberozitățile maxilare, pe vestibular se extinde până în zona mucoasei pasiv
mobile (neutre, trecerea mucoasei fixe în cea mobilă), ocolește frenul buzei și a obrajilor.
Baza nu se extinde
6. Tehnici de montare a dinților artificiali la maxilă.

Tehnica de montare a dinţilor artificiali după Pedro-Saizar

El inlocuieste placuta mobilizabila propusa de Gysi pentru materializarea planului de
ocluzie,cu o placuta ocluzala metalica fixa,care are grosimea de 0,3-0,5 mm,si are forma
arcadei dentare,reda planul protetic.Dupa fixarea modelelor in ocluzor,placuta se aplica pe
bordura de ocluzie la maxila sise aranjeaza in asa fel incit marginea placutei sa depaseasca
cu 5mmcurba vestibulara a bordurii de ocluzie,apoi se lipeste cu ceara in citeva locuri.Pe
placuta se traseaza reperele de pe bordura de ocluzie a sablonului de pe maxila si
perimetrul ei.Pe parcurs ,cu o
spatula fierbinte se ramoleste uniform suprafata bordurii de ocluzie a sablonului inferior si
se inchide ocluzorul trecind placuta pe modelul inferior.Montarea dintilor artificiali se face
conform regulelor de montare propuse de Gysi.

Tehnica de montare a dinţilor artificiali după Vasiliev

După Vasiliev: el a propus planul protetic din sticlă, fixat de modelul inferior
prin trei stâlpi din ceară, ca să se vadă apofiza alveolară și să se monteze dinții în
raport cu centrul acesteia. Montarea se efectuează după Gysi, cu unele modificări: 1)
molarul I superior contactează diferit cu planul de ocluzie: cuspidul MP are contact,
cel MV este distanțat cu 0,5 mm, cel DP cu 1,0 mm, iar cel DV cu 1,5 mm; cuspizii
molarului II superior sunt distanțați astfel: cuspidul MP — cu 1,0 mm, MV — cu 1,5
mm, DP — cu 2,0 mm şi DV — cu 2,5 mm;
2) montarea dinților inferiori începe cu premolarul doi, apoi primul şi al doilea molari,
urmați de montarea primului premolar a caninilor şi incisivilor.

7. Particularităţi de montare a dinţilor în articulatoare moderne după reperele anatomice

trasate pe model.

Montarea în articulatoare moderne după reperele anatomice trasate pe model:

este bazată pe locul de implantare a dinților naturali în apofizele alveolare. Aceste
locuri pot fi găsite după formațiunile anatomice ale câmpului protetic care rămân
constante chiar și când apofizele alveolare sunt atrofiate. Montarea se realizează
corespunzător
mișcărilor mandibulei și a biomecanicii protezei mobilizabile totale pe câmpul
protetic. (vezi p5)
+Mai întâi se montează incisivii centrali superiori: de o parte şi alta a liniei
mediane, palatinal distanțați cu 0,5 mm de limitele papilei incizivale, iar marginea
cervicală palatinală să se afle în contact cu linia transversală a modelului. Marginea
incizivală vestibulară se plasează la o distanță de 7—8 mm față de linia transversală
în aşa fel ca linia mediană a apofizei alveolare anterioare să treacă prin centrul
vestibular al unghiului distal al dinților centrali superiori. +Ulterior sunt montați
caninii superiori cu centrul în punctul de proiecție al caninilor de pe hemiarcadele
dentare şi situați cu marginea cervicală palatinală la 2 mm depărtare față de
extremitatea mezială a primei rugi palatinale mari. Vârful caninului se poziționează pe
linia transversală, la o distantă de 9— 10 mm fată de extremitatea mezială a primei
 rugi palatinale. Incisivul lateral este situat în spațiul dintre incisivul central şi canin.
Față de planul protetic şi verticala mediană frontalii superiori sunt poziționați în sens
mezio-distal după metoda Gysi. După montarea frontalilor superiori, se montează
caninii inferiori cu zona cervicală în punctul caninului (intersecția liniei mijlocului
apofizei alveolare frontale cu a apofizei alveolare laterale), iar vârful se plasează între
caninul şi incisivul lateral superior realizând contacte respective cu versantele meziale
şi distale. Se înlătură modelul superior și se aplică planul protetic (plăcuța metalică)
și se montează dinții inferiori: primul premolar este distanțiat cu cuspidul vestibular la
1 mm, al doilea premolar cu ambii cuspizi la 2 mm, primul molar inferior se instalează
cu cuspizii linguali mai jos cu 0,5 mm decât cei vestibulari, cuspidul meziovestibular
este distanțat cu 2,5 mm, iar cel central cu 2,0 mm. Această poziționare înclină
suprafața ocluzală a primului molar spre lingual şi mezial, iar zona cervicală spre
vestibular şi distal. Molarul doi are o înclinare accentuată în sens meziodistal din
motivul că cuspizii meziali vestibular şi lingual sunt poziționați la nivelul cuspizilor
distali ai primului molar, iar cuspizii distali — în contact cu planul protetic.
Dinții inferiori montați corect trebuie să corespundă următoarelor repere: 1.
linia centrului apofizei alveolare în zonele laterale coincide cu şanțurile
intercuspidiene centrale ale dinților laterali;
2. vârfurile cuspizilor vestibulari formează o linie dreaptă care-i împarte în
versantele externe şi interne;
3. linia Pound prezintă contact cu limita orală a tuberculului piriform şi trece pe
suprafața cuspizilor linguali terminându-se pe suprafața mezială a caninului; 4.
vârfurile cuspizilor vestibulari ale primilor premolari se situează pe circumferința
cercului Bonwill care trece şi pe marginile frontale ale dinților frontali inferiori.

Urmează montarea dinților laterali superiori după dinții laterali inferiori

corespunzător ocluziei dinamice, după care se montează incisivii inferiori

8. Utilaje, instrumente şi materiale utilizate la etapa montării dinților artificiali

9. Consecutivitatea realizării machetei protezei totale la maxilă.