Ocluzorul si articulatoarele

Tehnici de montare a
dintilornartificiali in edentatie totala.
 1. Ce prezintă simulatoarele, caracteristica:
Simulatoare – aparate care reproduc în afara sistemului stomatognat
una, mai multe sau toate mişcările mandibulei faţă de maxilă.
 Ocluzoare – cele mai simple aparate utilizate în practica proteticii
dentare care imită mişcările mandibulei în plan vertical (deschidere
şi închidere)
 Articulatoare – aparate ce imită mişcările mandibulei în toate
planurile: deschidere-închidere, de propulsie, de lateralitate (stînga şi
dreapta) şi servesc la pozţionarea modelelor în relaţie centrică pentru
refacerea morfologiei ocluzale (montarea dinţilor) corespunzătoare
activităţii funcţionale a sistemului stomatognat
 2. Ocluzorul, elemente constructive, varietăţi:
Ocluzoarele sunt compuse din 2 rame (una inferioară şi
alta superioară) articulate în jurul unui ax asemănător cu
o balama şi care pot fi menţinute la o anumită distanţă
prin intermediul unui şurub sau al unei tije metalice
situată în sens vertical.
Ca varietati deosebim: ocluzoare articulate (firma
Ivoclar) poate reproduce toate miscarile mandibulei
BioKap.
 3. Articulatorul, varietăţi:
Articulatorul este un aparat ce imita toate miscarile
mandibulei in toate planurile si servesc la pozitionarea
modelelor in relatie centrica pentru restaurarea
morfologiei ocluzale (montarea dintilor) corespunzator
activitatii functionale a sistemului stomatognat. Dupa
constructie acestea sunt mai perfectionate ca
ocluzatoarele si sunt alcatuite din: 2 ramuri articulate
printr-un complex asemanator articulatiei
temporomandibulare, placuta incizala, tija verticala,
planul de orientare ocluzal.
Deosebim articulatoarele:
 articulatoare anatomice medii si semiadaptabile
 articulatoare adaptabile individuale
 4. Ce prezintă articulatoarele adaptabile individuale. Structura. Indicaţi parametrii
respectivi:
Acestea se caracterizeaza prin faptul ca permit sa se reproduca miscarile mandibulei individual pentru fiecare
pacient dupa unele inregistrari prealabile efectuate de catre medic.
In dependenta de aceasta articulatoarele pot fi grupate in:
 Articulatoare cu inregistrarea intrabucală
 Articulatoare cu inregistrarea extrabucală
 Articulatoare cu inregistrarea mixtă
Articulatorul Hanau – universal ce efectueaza inregistrari intra- si extrabucale, este constituit din 2 rame.
Rama superioara are 3 puncte de sprijin (2 condiliene si unul incizal). Pantele deplasabile ale ramei inferioare
sunt inzestrate cu mecanism de reproducere si fixarea unghiului articular si a traiectorii incizale. Mecanismul
articulator condilian permite determinarea unghiului Bennett (acest unghi se realizeaza la nivelul ATM in
timpul miscarilor de lateralitate unde condilii articulatori ai hemiarcadei de balans se deplaseaza inaite, in jos
si inauntru, descriind astfel unghiul de 15-17 grade) si fixarea lui dupa determinarea ocluziei la pacient.
Asadar articulatorul Hanau poate fi folosit si adaptat la miscarile mandibulei (propulsie lateralitate)
inregistrate prin muscatura in ceara, ghips sau alt material folosind fenomenul Christhensen. Conform
acestui fenomen intre suprafetele ocluzale ale bordurii de ocluzie in zona posterioara este un spatiu de
inocluzie de o forma triunghiulara cu virful indreptat spre hemiarcada opusa. Aceasta fanta se formeaza si
la miscarea de propulsie prin aparitia spatiului triunghiular in zonele posterioare ale ambelor hemiarcade la
care baza triunghiului este orientat posterior, iar virful anterior.
Pentru inregistrari extrabucale si pozitionarea modelelor in articulatorul Hanau se utilizeaza si arcul
facial ce-i poarta numele. Arcul la ambele extremitati laterale are sisteme de culisare in care aluneca si pot
fi blocate 2 rigle gradate sau tije condiliene. In partea anterioara de asemenea sunt realizate 2 sisteme de
culisare si fixare, unul dintre care este folosit pentru suportul sub forma de platou, pe care se aseaza si se
fixeaza cu partea ocluzala bordura sablonului superior si altul pentru stiletul indicator al punctului
infraorbital.
 5. În ce constă etapa clinică de apreciere a relaţiilor intermaxilare
centrice în edentaţia totală:

In acest scop se folosesc sabloanele cu borduri de

ocluzie, acestea sunt fixate pe fiecare maxilar, daca se
foloseste metoda se indeamna pacientul sa muste cu
sablonul instalat in cavitatea bucala si este necesar sa
existe contactele distale intre sabloane astfel incit
mandibula se repozitioneaza in pozitie centrica fata de
maxila si bordurile se vor contacta pe toata intinderea
chiar si in zona frontala. La necesitate se fac unele
retusari prin razuire
 6. În ce constă metoda de fixare a modelelor în ocluzor, pregătirea modelelor:
In acest scop modelele se fixeaza initial la sabloanele cu borduri de ocluzie cu toate reperele si
masurile facute in ulterior in cavitatea bucala a pacientului, initial se duc liniile prin marcari cu
creionul chimic apoi fixam sabloanele, se prepara pasta de ghips si se pune o gramada pe masa de
lucru, se inglobeaza rama inferioara a ocluzorul si se acopera cu ghips, apoi se fixeaza modelul
inferior cu tot cu cel superior in ocluzie cu sabloane si se depune o portie de pasta pe modelul
superior si se fixeaza rama superioara. Ulterior pe soclul modelului se pot realiza unele santulete
pentru retentie sau se umecteaza inainte de a fi ghipsat. In ocluzor ghipsarea se face intr-un timp si
apoi se fixeaza dimensiunea verticală de ocluzie.
 
 7. Dinţi artificiali: clasificarea, comercializarea, utilizarea:
Dintii artificiali sunt elemente componente ale arcadelor dentare artificiale care
formeaza surprafata functionala a protezei si este formata dintr-un nr. de 14 dinti
artificiali, confectionati din acrilat sau portelan fixat prin legaturi pe cale chimica
sau masca. La edentatia totala unii dinti pot fi confectionati din aliaje metalelor
respective.
8. Trasarea reperelor anatomice pe model, pentru construirea corectă a
arcadei dentare artificiale superioare:
Acestea in cele din urma tin de trasarea liniilor de orientare a limitelor viitoarei proteze si
anume:
 linia mijlocie: trasata la nivelul crestei alveolare ce imparte sagital apofiza alveolara in
doua jumatati egale
 linia transversala: ce trece prin mijlocul papilei incisivale care se intersecteaza cu liniile
sagitale ce impart apofizele alveolare in 2 jumatati in zonele laterale, iar aceste puncte
reprezinta punctele de proiectie a caninilor
 linia mediana: imparte arcada dentara in 2 hemiarcade si se afla intr-un plan cu linia
mediana a fetei
 linia surisului
 9. Reguli generale şi individuale de montare a dinţilor pentru arcada
dentară superioară:
Dintii artificiali laterali superiori se monteaza cu zona cervicala pe centrul apofizei
alveolare astfel incit cuspizii palatinali superiori coincid cu virful apofizei alveolare
inferioare.
Dintii frontali superiori din corespondente fizionomice se monteaza in afara centrului
apofizei alveolare.
Dintii laterali se monteaza formind curbura de ocluzie sagitala (Spee) cu adincime egala
gradului de acoperire a dintilor frontali inferiori de cei superiori.
In relatie centrica se realizeaza contacte punctiforme maxime.
Montarea dintilor in edentatie totala bimaxilara intodeauna incepe cu incisivii centrali
superiori si se termina, cu ultimii molari realizind astfel arcada dentara superiora. Totodata
montarea dintilor superiori se efectueaza concomitent prin montarea a cite un dinte din
ambele parti ale liniei mediane.
 Reguli individuale:
 Incisivul central: se monteaza cu marginea incizala in contact cu planul de ocluzie si
inclinat cu 2 grade Mezio-Distal, 6–8 grade Vestibulo-Oral
 Incisivul lateral: distantat si inclinat cu 3 grade M-D, 8-10 grade V-O
 Caninul: superior contactat cu planul inclinat cu 1-2 grade M-D, 3-5 grade V-O
 Primul premolar: distantat de canin si premolar cu 0,75 mm virful vestibular in
contact cu planul. Virful cuspid palatinal 0,5-1 mm, distantat de plan, perpendicular
pe plan
 Al II-lea premolar: suprafetele proximale al primului si al II-lea premolar contacteaza
coroana perpendicular cu planul
 Primul molar: in contact cu planul ocluzal numai cu cuspidul M-P, ceilalti nu prezinta
contact si cuspidul D-V cel mai distantat
 Al II-lea molar: nu prezinta contact cu nici un cuspid cu plaul ocluzal
 10. Consecutivitatea realizării arcadei dentare superioare după principiile
Gyzi:
Pentru poziţionarea dinţilor artificiali în macheta bazei, Gysi a elaborat reguli cu caracter general, ce
se referă la toţi dinţii, şi reguli cu caracter individual, după care se montează fiecare dinte în parte.
Regulile generale de montare a dinţilor prevăd realizarea arcadelor dentare artificiale, ceea ce-
i oferă protezei totale menţinere şi stabilitate pe câmpul protetic la acţiunea presiunilor masticatoare
în diverse planuri. În acest scop dinţii artificiali se montează în articulator după următoarele principii
generale:
1) dinţii artificiali laterali superiori se montează cu zona cervicala pe centrul apofizei
alveolare astfel încât cuspizii palatinali superiori coincid cu vârful apofizei alveolare inferioare; dinţii
inferiori la fel sunt montaţi cu zona cervicală pe centrul apofizei alveolare inferioare astfel încât
cuspizii vestibulari să pătrundă în şanţurile intercuspidiene centrale ale dinţilor superiori, realizând
contacte corespunzătoare ocluziei dinamice. Acest aranjament intercuspidian al dinţilor laterali este
realizat în cazurile când unghiul format de planul de ocluzie şi linia interalveolară este mai mare de
80°, ce se determină eu rigla Gysi; daca unghiul interalveolar este mai mic de 80°, se va realiza o
montare inversă;
 2) dinţii frontali superiori din considerente fizionomice se montează în afara centrului apofizei
alveolare, iar cei inferiori, pe centrul apofizei alveolare; de subliniat că aranjamentul lor faţă de
apofizele alveolare, cât şi gradul de înclinare a marginilor incizivale în direcţie oralvestibulară,
sunt determinate de poziţia apofizelor alveolare şi a buzei superioare; dinţii frontali se montează
în corelaţie: cu poziţia buzei superioare (determinată de forma versantului vestibular şi marginea
bordurii de ocluzie superioare); suprafaţa vestibulară şi marginea incizivală a dinţilor
poziţionează buzele superioară şi inferioară în raport cu particularităţile de vârstă, de sex şi de
constituţie a persoanei respective; poziţia dinţilor frontali nu trebuie să aducă la dereglări
fonetice;
3) dinţii laterali se montează formând curbura de ocluzie, sagitala (Spee) cu o adâncime
egală gradului de acoperire a dinţilor frontali inferiori de cei superiori; curbura de ocluzie
transversală Monson-Wilson este realizată în dependenţă de mărimea unghiului interalveolar;
 4) în relaţie cenirică se realizează contacte punctiforme maxime, iar în timpul
mişcărilor de lateralitate şi propulsie a mandibulei se păstrează contacte multiple între
suprafeţele de contact ale arcadelor dentare, atât pe părţile lucrătoare, cât şi pe cele
nelucrătoare; contactele intercuspidiene multiple obţinute în timpul mişcărilor funcţionale au
fost numite de Gysi «articulare cu balans general» şi contribuie la o menţinere mai bună a
protezei totale pe câmpul protetic;
5) montarea dinţilor în edentaţiile totale bimaxilare întotdeauna începe cu incisivii
centrali superiori şi se termină cu ultimii molari realizând astfel arcada dentară superioară;
totodată montarea dinţilor superiori se efectuează concomitent prin montarea a câte un dinte
din ambele părţi ale liniei mediane, realizând o simetrie de poziţie între perechile de dinţi
(stânga—dreapta); suprafeţele incizivală şi ocluzală sunt orientate după planul de ocluzie,
materializat de o placă orizontală mobilă din sticlă sau metalică, care se poziţionează pe
planul median al articulatorului situat între pintenii de pe ramurile posterioare şi vârful
indicatorului liniei medii. Dinţii inferiori se montează după cei superiori în următoarea
ordine: molarul I, caninul, incisivul central şi apoi cel lateral, premo- larul I şi apoi II şi se
termină montarea cu ultimul molar.
Regulile individuale prevăd poziţionarea fiecărui dinte în arcada dentară
corespunzător poziţiei dinţilor naturali, în cele trei planuri: frontal, sagital şi orizontal.
De obicei, aceste planuri sunt materializate de planul de ocluzie, iar linia mediană este
perpendiculară pe acest plan. În dependenţă de direcţia axului longitudinal al dintelui
artificial cu linia mediană şi planul protezei se formează două unghiuri: unghiul
meziodistal; unghiul vestibulooral. Dinţii artificiali se montează în baza protezei, în
dependenţă de contactul marginii incizivale sau a suprafeţei ocluzale şi gradul de
înclinaţie a acestor unghiuri.
Montarea dinţilor pentru realizarea arcadelor dentare superioare.
 Incisivul central superior se montează cu marginea incizivală în contact cu
planul de ocluzie ce în articulator este materializat printr-o placă de sticlă situată
conform reperelor din articulator. Axul longitudinal al dintelui este înclinat cu 2°
în sens meziodistal şi cu 6—8° în sens vestibulooral. Coletul dintelui este situat
pe linia surâsului fiind uşor palatinizaţ. Ambii incisivi sunt situaţi de o parte şi
de alta a liniei mediane şi prezintă o mică divergenţă spre cervical şi convergenţă
spre incizal.
 Incisivii laterali superiori sunt montaţi după incisivii centrali fiind cu marginea incizivală dinstanţaţi
ou 0,5-1 mm de la planul de ocluzie. Axul longitudinal al acestor dinţi este înclinat cu 3° în sens
meziodistal şi cu 8—10 în sens vestibulooral, iar coletul este mai palatinizat, în comparaţie cu incisivii
centrali.
 Caninul superior se sprijină cu vârful în planul de ocluzie şi coincide cu linia caninului. Axul
longitudinal este înclinat cu 1-2° în sens meziodistal şi cu 3-5° în sens vestibulooral, iar coletul este
aşezat mai vestibular în comparaţie cu incisivul lateral.
 Primul premolar superior este orientat cu axul longitudinal perpendicular planului de ocluzie fiind
realizat în spaţiu de 0,75 mm între canin şi primul premoilar. Vârful cuspidului vestibular prezintă
contact cu planul de ocluzie, iar între cuspidul palatinal şi planul de ocluzie există un spaţiu de 0,5-1
mm.
 Al doilea premolar superior se montează identic ca şi primul cu excepţia că suprafaţa mezială
contactează cu spurafaţa distală a primului premolar, iar vârfurile ambelor cuspizi prezintă contact cu
planul de ocluzie.
 Primul molar superior se montează în contact cu planul de ocluzie numai cu vârful cuspidului
meziopalatinal, iar ceilalţi cuspizi nu prezintă contact cu planul de ocluzie fiind aranjaţi în aşa fel ca
cuspidul distovestibular să fie cel mai distanţat de acest plan.
 Al doilea molar superior nu atinge planul de ocluyie nici cu un cspid, dar cuspidul meziopalatinal este
cel mai apropiat de acest plan şi cel mai îndepărtat este cuspidul distovestibular. Prin urmare, al doilea
molar este montat în continuarea primului molar avind zona cervicală înclinată mai accentauat, spre
mezial şi oral decît al primului molar.
11. Tehnica de montare a dinţilor artificiali după Pedro-Saizar:
Pedro Saizar a inlocit placuta lui Gyzi cu o placa metalica cu o grosime de 0,5–1mm de
forma arcadei dentare cu o suprafata putin mai mare (2-3cm). Mai intii se monteaza pe
bordura superioara, de pe bordura inferioara se inlatura ceara din grosimea placutei
metalice, apoi se suprapun contractindu-se cu ceara de bordura inferioara si se traseaza
curbura vestibulara dupa bordura superioara pe ea si linia mediana, linia de proiectie a
caninilor cu creionul chimic si montarea dintilor se face dupa principiile lui Gysi.
12. Tehnica de montare a dinţilor artificiali după Vasiliev:
Vasilev a propus utilizarea masutei standart cu plan protetic din sticla, iar pentru montarea dintilor in
ocluzor autorul propune fixarea planului de ocluzie materializat intr-o placuta de sticla pe modelul
inferior instalind-o pe stilpi din ceara.
Montarea dintilor se face dupa regulile lui Gysi doar cu unele modificari:
 La montarea molarului I superior cuspizii au diferite rapoarte cu planul ocluzal:
o cuspidul M-P in contact
o cuspidul M-V distantat cu 0,5 mm
o cuspidul D-P distantat cu 1,0 mm
o cuspidul D-V distantat cu 1,5 mm
 La montarea molarului II superior:
o cuspidul M-P cu 1,0mm
o cuspidul M-V 1,5 mm
o cuspidul D-P 2 mm
o cuspidul D-V 2,5 mm
 Montarea dintilor inferiori incepe cu premolarii II, apoi I si al II-lea molar, urmati de montarea I
premolar, a caninilor si incisivilor
 13. Tehnica de montare a dinţilor artificiali după Napadov – Sapojnicov:
Acesta propune pentru montarea dintilor si placii din acrilat sau metal cu forme de calote sferice cu raza de
9 cm sau 10,4 cm compuse din 3 segmente:
 2 laterale: cu forme de calote sferice
 una frontala plata: segmentele laterale perforate pentru fixarea sagetilor indicatoarelor in axul razei calotei
sferice
Pentru montarea dintilor placuta se aplica intre suprafetele bordurii de ocluzie.
 bordura de ocluzie inferioara este sectionata in zonele laterale indepartindu-le de pe model
 sub controlul planului protetic al sablonului superior placuta cu segmentul frontal plat se solidarizeaza pe
suprafetele ocluzala/frontala a bordurii sablonului inferior
 se inlatura sablonul superior si in perforatiile zonelor laterale se fixeaza sagetile indicatoarelor cu care
partile laterale cu forme de calote sferice ale palcutei se pozitioneaza astfel incit indicatoarele sa coincida
cu centrul apofizelor alveolare superioare si inferioare. Segmentele laterale se solidarizeaza prin bastonase
de ceara la modelul inferior. Dupa inlaturarea sagetilor indicatoarele se monteaza in contact cu marginile
incizale ai suprafetei ocluzale ale placutei dupa principiile enumerate.