Tpms-Curs 6

PROTEZA PARȚIALĂ SCHELETATĂ
MIJLOACE ANTIBASCULANTE
ELEMENTE AUXILIARE
DESIGNUL UNEI PROTEZE SCHELETATE
CURS NR. 6
 Se numesc și elemente indirecte de

menținere, sprijin și stabilizare.
 Protezele termino-terminale prezintă o

mişcare de rotaţie, de balans, în jurul
axului reprezentat de dinţii stâlpi pe care
se află croşetele.
 După sensul deplasării extremităţii
şeii bascularea este de 2 feluri:
- prin desprindere
- prin înfundare
 Bascularea prin desprindere - desprindere

incompletă a extremităţii distale a şeii
terminale de pe câmpul protetic.
 Desprinderea este produsă de următorii
factori:
- alimentele aderente
- forţa de gravitaţie
- mobilizarea părţilor moi
periprotetice
 Elementele folosite pentru oprirea acestei

basculări depăşesc linia croşetelor, fiind
reprezentate de toate componentele
protezei care se sprijină pe dinţii
meziali.
 Eficienţa elementului antibasculant este
mai mare dacă este aşezat la distanţă,
mezial de axul în jurul căruia se
produce bascularea.
Elementele care se opun basculării prin desprindere
sunt:
 pintenul ocluzal aşezat în foseta mezială a primului
premolar sau pintenul supracingular pe canin, în
funcţie de tipul de edentaţie;
 croşetul dentar continuu se întinde pe toţi dinţii
frontali restanţi, în zona supracingulară, ceea ce
favorizează dispersarea presiunilor. Este eficient dacă
la extremităţile lui există pinteni ocluzali/meziali, care
să se sprijine pe dinţi pentru a transmite presiunile
dento-parodontal;
 gheruţele incizale aplicate în lăcaşurile preparate la
nivelul unghiurilor proximale ale marginilor incizale;
 plăcuţa dento-mucozală cu sprijin

dento-parodontal are acţiune eficientă, dar
este utilizată foarte rar şi în special la
mandibulă;
 culisele și coroanele telescopate
participă la frânarea tendinţei de basculare
a şeii terminale.
 Bascularea prin înfundare apare datorită

înfundării extremităţii distale a şeii
terminale.
 Este favorizată de rezilienţa mucoasei.
 Are o amplitudine redusă.
 NU se poate anula în totalitate.
 Reprezintă cauza principală care determină
modificări în troficitatea ţesuturilor
parodontale de la nivelul dinţilor stâlpi.
Elementele care se opun basculării prin

înfundare sunt:
 şeile protetice extinse la maxim
 sistemele speciale de menţinere, sprijin şi stabilizare
aplicate pe microproteze care solidarizează mai mulţi
dinţi între ei
 tuberozitatea maxilară şi tuberculul piriform acoperite
de şaua terminală
 croşetele cu braţe elastice aplicate pe dinţii stâlpi
 pintenii ocluzali să fie aplicaţi numai în foseta mezială
a dinţilor stâlpi
 sistemele speciale de tipul ruptorilor de forţe

(disjunctorilor) sau a amortizorilor de forţe, dacă
rezilienţa mucoasei este foarte mare
 şeile să fie realizate după amprente funcţionale
de compresiune
 rebazarea periodică a şeilor distale în urma unei
supravegheri atente
ELEMENTE AUXILIARE
ELEMENTELE AUXILIARE
• retentivitatea câmpului protetic

• musculatura periprotetică
• adeziunea
• pastele adezive
• voinţa pacientului
Retentivitatea câmpului protetic edentat
parţial intervine în frânarea mişcărilor în plan
orizontal, astfel:
 crestele alveolare proeminente frânează
tendinţa de deplasare orizontală a protezelor
 tuberozităţile retentive frânează tendinţa de
mezializare şi participă la oprirea tendinţei de
desprindere
 tuberculul piriform frânează distalizarea şi
tendinţa de înfundare prin basculare a şeilor în
edentaţia terminală
 bolta palatină ogivală frânează tendinţa de
deplasare laterală
 Musculatura oro-facială influenţează pozitiv

stabilizarea protezei scheletate asemănătoare cu
acţiunea pe care o exercită asupra protezelor
parţiale acrilice.
 Forma uşor concavă a versantului vestibular
al şeilor dirijează forţele de contracţie musculară
spre câmpul protetic.
 Versantul lingual realizat concav şi subţire,
nu împiedică mişcările limbii, şi nu apare tendinţa
de mobilizare a protezei de pe câmpul protetic.
 Adeziunea, are valoare redusă la protezele
scheletate.
 Apare la şeile terminale la maxilar şi la
mandibulă.
 Pastele adezive, pentru perioada de
adaptare, favorizează stabilizarea, fiind
depuse pe suprafaţa mucozală a şeilor
terminale.
 În contact cu saliva se formează un gel
adeziv care „lipeşte” pentru un timp limitat
(4-8 ore) şeile pe câmpul protetic.
 Voinţa pacientului este un factor important

pentru menţinerea protezei pe câmpul protetic.
 Pacienţii care-şi doresc restaurarea protetică,
găsesc modalităţi de contracţie a musculaturii
oro-faciale într-un anumit sens şi gest mimic,
prin care-şi frânează tendinţa de deplasare a
protezei în momentul când simt că aceasta s-ar
putea deplasa de pe câmpul protetic fără nici un
element de stabilizare, mai ales în fazele de trecere
de la edentaţii reduse la edentaţii întinse sau
totale.

DESIGNUL UNEI PROTEZE
SCHELETATE
Conceperea unei proteze scheletate depinde de

următorii factori:
 clasa de edentaţie parţială
 numărul, forma şi poziţia dinţilor restanţi
 valoarea parodontală a acestor dinţi
 aspectul crestelor edentate şi al mucoasei
acoperitoare
 axele de rotaţie potenţială a protezei
 tipul de ocluzie a dinţilor restanţi
 solicitarea ocluzală a dinţilor protetici
 trecutul protetic al pacientului
 Conceperea unei proteze scheletate respectă o

ordine în configurarea părţilor componente:
1.se vor desena mai întâi şeile viitoarei proteze
2.se va configura conectorul principal (formă,
întindere, plasament, rezistenţă, confort, relaţia cu
parodonţiul şi mucoasa mobilă)
3.se stabilesc apoi elementele de menţinere, sprijin şi
stabilitate
4.se stabilesc elementele de menţinere
indirectă/antibasculante
5.se conturează arcadele dentare (formă, culoare,
montare, relaţii ocluzale)
Desenarea bazei protezei maxilare
 Foloseşte o axă de simetrie care pleacă

din regiunea anterioară dintre cei doi
incisivi şi ajunge posterior între foveele
palatine.
 Se trasează mai întâi întinderea şeilor care

trebuie să cuprindă creasta edentată în
întregime şi tuberozitatea maxilară.
 Limita anterioară se situează între două rugi
palatine, dacă ajunge la acest nivel.
 Marginea anterioară este o linie cu concavitatea
anterioară sau în formă de arcadă ce uneşte
pintenii situaţi mezial şi tolerează un spaţiu de
protecţie parodontală de 5 mm în zona orală a
dinţilor stâlpi.
 Limita posterioară este o linie curbă cu
concavitatea posterioară, situată anterior de linia
Ah, aproximativ în regiunea mezială a dintelui
stâlp mezial.
 Când există o edentaţie latero-laterală,

lăţimea conectorului nu trebuie să
depăşească 10 mm şi este situat pe
aceeaşi axă transversală.
 În cazul existenţei unui torus palatinal situat
posterior, conectorul principal va fi plăcuţa în
formă de ”U” indiferent de edentaţie.
 Dacă torusul este plasat în regiunea mijlocie a
bolţii, conectorul va fi o plăcuţă fenestrată.
Elementele de menţinere sprijin şi stabilitate
 Croşetele sunt plasate astfel încât axul care
uneşte braţele active să treacă pe cât posibil prin
mijlocul protezei.
 Pe dinţii limitrofi breşei terminale se plasează un
croşet în T, pe dinţii izolaţi un croşet circular cu 4
braţe, iar pe dinţii frontali un croşet mai puţin
vizibil-mixt.
 Într-o edentaţie terminală unilaterală fără
modificări, ancorarea protezei se face cu croşet
Bonwill pe hemiarcada integră.
 Într-o edentaţie latero-laterală, clasa a-III-a
cu o modificare, ancorarea se face cu croşete
turnate sau mixte plasate pe toţi cei 4 dinţi
restanţi.
 În edentaţii frontale proteza scheletată va fi
menţinută tot cu 4 croşete plasate pe dinţii
limitanţi anteriori şi pe molarii 1 şi 2 de pe
hemiarcadele restante.
 Pe primii premolari se vor plasa croşete Ackers,
iar pe molarii 1 şi 2 croşete Bonwill (vor avea şi
acţiune antibasculantă).
 Înfundarea protezei este impiedicată prin
plasarea pintenilor pe dinţii ce limitează breşele
edentate.
 În edentaţiile intercalate pintenii se plasează pe
dinţii stâlpi din imediata vecinătate a breşelor
edentate.
 În edentaţiile terminale în scopul realizării unui
sprijin mixt echilibrat pintenii se plasează în
fosetele meziale.
 Deplasarea transversală a protezei este
împiedicată prin braţul opozant în întregime şi
prin pintenii ocluzali.
 Mezializarea este frânată prin porţiunea distală a
braţului opozant.
 Distalizarea este frânată prin porţiunea mezială a
braţului opozant şi prin pintenul ocluzal.
 Bascularea prin desprindere se produce în jurul
unui ax ce uneşte braţele active ale croşetelor
plasate pe dinţii limitrofi breşelor edentate -
LINIA FULCRUM SECUNDARĂ.
 Pentru a împiedica această basculare se plasează
elemente contrabasculante sub formă de pinteni
ocluzali sau supracingulari pe dinţii situaţi mezial
de axa de basculare.
 În edentaţia termino-terminală redusă,
elementele antibasculante sunt pintenii plasaţi în
foseta mezială a primului premolar.
 Într-o edentaţie întinsă elementele se vor plasa
supracingular pe canini.
 Absenţa tuturor dinţilor laterali obligă alegerea
conectorului dentar ca element antibasculant.
 În edentaţiile de clasa a-II-a elementul
antibasculant va fi plasat pe partea opusă
edentaţiei terminale.
 În edentaţiile frontale întinse, bascularea prin
desprindere poate apărea în timpul vorbirii,
masticaţiei sub acţiunea alimentelor lipicioase.
 Bascularea se poate împiedica prin aplicarea
croşetului Bonwill pe molari.
Conturarea arcadelor dentare artificiale
 La protezele frontale se vor utiliza dinţi de formă,
mărime, culoare corespunzătoare arcadelor
restante şi aspectului dinţilor pierduți.
 În zonele laterale, pentru a evita supraîncărcarea

dinţilor stâlpi şi a crestelor se recomandă
utilizarea regulii celor 3 “H” a lui Ackermann:
- heteromorfie
- heteronumăr
- heterotopie
Conturarea arcadelor dentare artificiale
 HETEROMORFIE - se montează molarii cu
diametrul vestibulo-oral mai redus decât a dinţilor
naturali.
 HETERONUMĂR - nu se aplică pe şeile terminale
molarul de minte.
 HETEROTOPIE - plasarea unui premolar în locul
ultimului dinte distal de pe şa ar reduce presiunea
în regiunea posterioară
şi acţiunea de desprindere a
protezei datorate alimentelor
lipicioase.
Desenarea bazei protezei mandibulare
 La mandibulă desenarea bazei foloseşte

axa de simetrie, iar şeile cuprind crestele
edentate în întregime (2/3 din tuberculul
piriform).
 Conectorul principal cel mai utilizat este bara

linguală, când distanţa dintre coletul dinţilor
frontali şi inserţia frenului limbii este mai mică de
8 mm.
 Desenarea bazei linguale ţine seama de aceeaşi
simetrie a liniei mediene.
 Se trasează două linii curbe paralele între ele şi
cu coletul dinţilor frontali până la nivelul şeilor
care trebuie să cuprindă crestele edentate în
întregime.
 Plăcuţa dento-mucozală se desenează cu
marginea superioară până la nivelul supracingular
pe frontali, iar inferior aproape de inserţia
frenului şi planşeului.
 La nivelul dinţilor laterali se decoletează.
 Plasarea elementelor de menţinere, sprijin şi
stabilitatea se poate face ca la maxilar.
 Deschiderea croşetelor pe dinţii laterali se face cu
predilecţie vestibulo-mezial pe premolari şi
linguo-mezial pe molari.
Caz clinic
Pacient: A.B, în vârstă de 47 de ani
Diagnostic de edentație: clasa I
Kennedy inferioară, protezată cu
PPA
Plan de tratament: extracția dinților
parodontotici, prepararea dinților
restanți, 4.4, 3.3 și 3.4, pentru
coroane telescopate și aplicarea unei
PPS cu sisteme speciale tip telescop.
Caz clinic
Caz clinic
Inainte de tratamentul protetic
După tratametul protetic

După finalizarea tratamentului la arcada
inferioară pacientul a dorit și restaurarea
arcadei superioare.
După ablația lucrării protetice fixe superioare
și extracția resturilor irecuperabile, pacientul
a prezentat o edentație subtotală.
1.3 și 1.4 au fost preparați pentru coroane
telescopate și apoi s-a aplicat o PPS cu
sisteme speciale telescopate.
Caz clinic
Restaurarea protetică finală

 Designing an Upper Metal Partial Denture Kennedy Class III
https://youtu.be/tts6tV89aUM
 R P D Design - Ken Class III Mand Cast 2 3 3 Part C
https://youtu.be/EoGjtMBwNm8
 Class II kennedy design https://youtu.be/rar9B2VgbH0
 Clasps drawings https://youtu.be/qxMRabNNV38
 Class I kennedy design https://youtu.be/Fb85Chi0G3I
 R P D Design - Ken Class IV Max Cast #2 Dot Part A
https://youtu.be/A6rWDPaRe-Y
 R P D Design - Ken Class IV Max Cast #2 Dot Part B
https://youtu.be/tjazBlEK8uE
 Ken Class IV Max Cast #2 Dot Part C
https://youtu.be/i6YqKBCVirk
 R P D Design - Ken Class IV Max Cast #2 Dot Part D
https://youtu.be/kAjKlsDSMo4
 RPD video 5 - Class IV kennedy design
https://youtu.be/LVHyYOHhSBw
Mulțumesc pentru atenție!

Tpms-Curs 6

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tpms-Curs 6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROTEZA PARȚIALĂ SCHELETATĂ

 Se numesc și elemente indirecte de

 Protezele termino-terminale prezintă o

 Bascularea prin desprindere - desprindere

 Elementele folosite pentru oprirea acestei

 plăcuţa dento-mucozală cu sprijin

 Bascularea prin înfundare apare datorită

Elementele care se opun basculării prin

 sistemele speciale de tipul ruptorilor de forţe

• retentivitatea câmpului protetic

 Musculatura oro-facială influenţează pozitiv

 Voinţa pacientului este un factor important

Conceperea unei proteze scheletate depinde de

 Conceperea unei proteze scheletate respectă o

 Foloseşte o axă de simetrie care pleacă

 Se trasează mai întâi întinderea şeilor care

 Când există o edentaţie latero-laterală,

 În zonele laterale, pentru a evita supraîncărcarea

 La mandibulă desenarea bazei foloseşte

 Conectorul principal cel mai utilizat este bara

Inainte de tratamentul protetic

După tratametul protetic

Restaurarea protetică finală

S-ar putea să vă placă și