Părțile componente ale

aparatelor ortodontice
Elementele de ancorare: croșetele ortodontice
Elementele de ancorare
 Elementele de ancorare trebuie amplasate
judicios, pe întreaga arcadă, cât mai aproape
de elementele de acțiune, cât mai mezial și
cât mai distal, în mod echilibrat de-o parte și
de alta a arcadei dentare.
Modalități de ancorare
 În trapez, cu patru puncte de sprijin anterior și
două posterior.
Modalități de ancorare
 În triunghi: cu două puncte de ancorare
posterior și unul anterior
Modalități de ancorare
 Ideal, o ancorare combinată ar aduce
maximum de câștig din punct de vedere al
stabilității aparatului ortodontic
Modalități de ancorare
 Indiferent de valoarea ortodontică a zonei de
sprijin, și de acțiune, efectele ortodontice vor
apare atât de-o parte cât și de alta.
 Cu cât dezechilibrul dintre ele este mai mare,
cu atât efectul ortodontic va fi mai pregnant
asupra zonei cu stabilitate mai mică.
Croșetul ortodontic
 Părți componente:
 O porțiune de contact cu zona de retenție utilizată
= ansă
 O porțiune elastică, care oferă posibilitatea ansei
să depășească zona retentivă la aplicarea
aparatului = buclă
 O porțiune formată din 2-3 cuduri, cu care croșetul
se fixează în baza aparatului = zonă de retenție
Croșetul direct
  Este foarte asemănător cu croșetul cervico -
alveolar deschis dental.
 Se confecționează din sârmă de 0,6–0,8 mm
diametru, elastică
Croșetul direct
 Zona de retentie utilizata este convexitatea
vestibulara a dintilor laterali din treimea de colet.
 Caracteristici si indicatii: este utilizat atat in
stabilizarea aparatelor ortodontice, cat si pentru a
preveni migrarea in „zonele edentate” a dintilor
vecini breselor.
 Datorita faptului ca nu impiedica infundarea
aparatelor, ci numai desprinderea lor, este utilizat
la stabilirea mentinatoarelor de spatiu si mai putin
la stabilizarea aparatelor ortodontice prevazute cu
elemente de actiune. El limiteaza mezial sau distal
dintele sau sectorul de dinti asupra carora se
exercita forte de mezializare sau distalizare.
Croșetul Stahl
 Zona de retentie utilizata de crosetul Stahl
este reprezentata de retentivitatea anatomica
in sens vertical a spatiului interdentar.
 Ansa crosetului se angajeaza in acest spatiu
perpendicular pe suprafetele dentare, fara a
leza papila interdentara, iar bucla trebuie sa
fie astfel echilibrata incat sa ofere suficienta
elasticitate crosetului, fara a traumatiza, insa,
mucoasa jugala.
Croșetul Stahl
 Crosetul ofera o buna stabilitate aparatelor ortodontice.
 Blocheaza egresiunea dintilor pe care se aplica, traversand planuul de
ocluzie.
 Necesita existenta unui spatiu interdentar, deci cel putin a doi dinti
vecini, de preferinta in dentitia definitiva, dar poate fi utilizat si in cea
temporara.
 Avand relativ putine indoituri, se fractureaza greu, iar repararea lui
poate fi executata si in cabinet.
 Trecand prin nisa masticatorie poate realiza un contact prematur cu
arcada antagonista, ducand la inaltarea de ocluzie sau laterognatie,
motiv pentru care se cere studiu de model al ambelor arcade, in
vederea plasarii corecte a crosetului.
 Ca o particularitate in aplicarea unui croset trebuie mentionata
situatia in care se urmareste inaltarea provizorie a ocluziei =
prelungiri ocluzale ale plăcii
 Activarea se face prin coborarea ansei acestui croset intr-o zona mai
retentiva, plasata mai aproape de baza spatiului triunghiular
Croșetul Stahl
Croșetul „în delta”
 Este tot un croset ocluzo-interdentar ca si crosetul
Stahl utilizand aceeasi zona de retentie ca si acesta.
 Deosebirea dintre ele este la nivelul ansei, care este
de forma triunghiulara, asemanatoare literei
grecesti delta.
 Ansa este plasata cu varful spre spatiul interdentar
si baza spre mucoasa jugala, sprijinindu-se cu cele
doua laturi ale sale pe fetele aproximale ale dintilor
pe care se aplica. Aceasta dispozitie permite o
angajare mai profunda a ansei in spatiul interdentar,
deci utilizarea unei retentivitati crescute, cat si
realizarea unei bucle elastice de dimensiuni marite,
fara ca aceasta sa lezeze mucoasa jugala.
Croșetul „în delta”
Croșetul Adams
 Este cunoscut sub denumirea de croset universal.
Se confectioneaza din sarma de 0,7 mm diametru,
elastica.
 Este alcatuit din doua anse ovale, care vin in
contact cu fetele aproximale ale dintelui, unite
vestibular cu o portiune de sarma rectilinie, la
distanta de fata vestibulara. Cele doua anse se
continua in sens ocluzal, de o parte si de alta, cu
cate o bucla, care traverseaza ul de ocluzie prin
nisele masticatorii si se termina cu retentii in placa.
 Zona de retentie utilizata este constituita de
divergenta fetelor aproximale ale dintilor laterali
sau frontali
Croșetul Adams
Croșetul Adams
   Este foarte larg utilizat in stabilizarea
aparatelor ortodontice.
 Poate fi utilizat pe dinti laterali, si frontali, fiind
singurul croset care asigura acest lucru.
 Se accidenteaza relativ greu, repararea se
face numai pe model in laborator.
 Poate fi monodentar sau pluridentar
 Blochează egresiunea dinților pe care se
aplică
Croșetul Schwarz
 În săgeată sau „în treflă”
Croșetul Schwarz
 Crosetul ofera o buna stabilitate aparatelor.
 -         Se aplica in exclusivitate pe zonele laterale, in dentitia
definitiva.
 -         Datorita lungimii lui prezinta un grad de elasticitate ridicat,
ceea ce determina o actiune lenta si blanda pe zona de sprijin.
 -         Crosetul Schwarz lasa suprafata ocluzala libera a zonei de
sprijin, permitand egresiunea acesteia. In acest scop, contactul dintre
placa si arcada in zona laterala trebuie redus la portiunea
subecuatoriala dentara.
 -         Prezinta multe plieri ale sarmei si se accidenteaza usor;
repararea lui nu este posibila decat in laborator.
 -         Aceste numeroase indoituri creeaza zone retentive pentru
alimente, ceea ce impune o igienă deosebita, pe de o parte, iar pe de
alta parte, limiteaza utilizarea aparatului in timpul masticatiei.
 -         Adaptarea, in principiu, a crosetului se face cu mana fara a
utiliza clestele, iar daca imperfectiunile depasesc aceste limite, este
recomandabila refacerea lui in laborator.
Croșetul semi-Schwarz
Croșetul interdentar Alt
 Este asemanator cu crosetul Stahl, prezentand
vestibular o bucla paralela cu suprafata
vestibulara a dintilor, care poate fi activata, si
care, cu ajutorul unui pinten intermediar, poate
transmite forte ortodontice de-a lungul arcadei.
 Crosetul Alt nu permite egresiunea dintilor.
 In cursul tratamentului ortodontic, pe masura
obtinerii rezultatelor, pe de o parte, si pe
masura modificarilor pozitiilor dentare, pe de
alta parte, elementele de ancorare isi pierd
eficienta partial sau total.
Croșetul interdentar Alt
Gutiera ortodontică
Gutiera ortodontică
 este o constructie care acopera un grup de
dinti vecini, de la cel putin doi la toata arcada,
pe fetele lor vestibulare, ocluzale si orale si ar
putea fi asemuita cu un grup de coroane de
invelis, solidarizate intre ele, carora li s-au
desfiintat peretii intermediari (Boboc).
 In acest context trebuie aratat ca gutiera este
un element de ancorare care se aplica pe
dintii neslefuiti, nu patrunde subgingival,
inalta provizoriu ocluzia, realizand blocuri
dentare de sprijin
Gutiera ortodontică
 Peretii gutierei trebuie sa prezinte grosimi uniforme,
astfel incat, vestibular, aceasta sa redea morfologia
arcadei si sa ofere in acelasi timp elasticitatea si
rezistenta necesare scopului de utilizare.
 Datorita faptului ca se aplica pe dinti neslefuiti,
gutiera trebuie sa fie elastica, pentru a putea depasi
ecuatorul anatomic al dintilor pe care se aplica.
Aceasta caracteristica ii ofera de fapt si principala
calitate in stabilizarea aparatelor ortodontice.
 Frictiunea dintre dinti si suprafata interna a gutierei
slabeste in timp datorita uzurii ducand la pierderea
stabilitatii aparatului ortodontic. In aceste situatii
este necesara captusirea gutierei.