PROTEZA PARŢIALĂ

MOBILIZABILĂ SCHELETATĂ
(ARCATĂ). ELEMENTELE
COMPONENTE.
A elaborate: Bajureanu Andreea
 PROTEZA PARȚIALĂ MOBILIZABILĂ
SCHELETATĂ, CARACTERISTICA GENERALĂ
• Un dispozitiv protetic care are rolul de a inlocui dintii lipsa prin legarea sa de dintii restanti cu
diverse sisteme de prindere si care poate fi indepartat de pacient pentru curatire.
• Se utilizeaza la tratamentul protetic al edentatiilor partiale intinse, la lipsa a >3 dinti, minim un
dinte prezent pe arcada.
 DEZAVANTAJELE PROTEZEI PARŢIALE
MOBILIZABILE CU PLACĂ.

• Tesutul muco-osos al cîmpului protetic nu este adaptat pentru , supotarea presiunilor

masticatoare şi ca rezultat se agraveaza procesul de atrofie a acestui substrat;
• Aplicarea protezei pe cîmpul protetic provoacă tendinţa de inflamatie a mucoasei sau chiar şi
apariţia eroziunii cronice a epiteliului pe întreaga suprafaţa de sprijin;
• Marginea protezei transmite forţe orizontale nocive asupra dintilor restanti;
• La înfundarea protezei pe cîmpul protetic croşetele pot traumatiza festonul gingival, cît şi smalţul
dinţilor-stîlpi;
• Baza protezei este voluminoasă, ocupă o suprafaţa intinsa a mucoasei şi poate aduce la
dereglarea funcţiilor sensorice şi fonetice.
 AVANTAJELE PROTEZEI PARȚIALE MOBILIZABILE
SCHELETATE.
• Sunt mai rezistente și mai durabile;
• Datorita dimensiunilor mai reduse. Sunt compacte, ocupă mai puțin loc în cavitatea bucală, nu
provoacă modificări gustative, fonetice, reflexul de vomă.
• Au o fixare mai bună pe câmpul protetic;
• Au efect de șinare pentru dinții restanți mobili;
• Dacă se utilizează sisteme speciale de fixare și se alege corect culoarea dinților, se restabilește
esteticul 100%.
• Suport mixt - muco-osos si dento partodontal;
 BIOMECANICA PROTEZEI PARȚIALE
MOBILIZABILĂ SCHELETATĂ
• Proteza scheletată în timpul exercitării funcției sistemului stomatognat se poate deplasa pe câmpul protetic în sens
vertical, sagital sau transversal;
• Amplitudinea mișcărilor depinde de rigiditatea conectorului secundar, reziliența fibromucoasei precum și morfologia
apofizei alveolare;
• Reziliența fibromucoasei depinde de grosimea acesteia și cu cât este mai mobilă mucoasa, cu atât este mai mică
stabilitatea pe câmpul protetic; cu cât este mai mică grosimea mucoasei cu atât este mai inaptă pentru suportarea
presiunii masticatorii
• Relieful osos poate favoriza deplasarea protezei în direcție anterioară, posterioară sau dacă este concavă, să nu-i
permită mobilizarea în nici o direcție;
• Cu cât este mai elastic conectorul secundar, cu atât este mai mare excursia protezei; cu cât acesta este mai rigid, cu
atât proteza este mai fixă pe câmpul protetic; totodată, un conector rigid într-o edentație terminală va favoriza
torsionarea dinților stâlpi;
 ȘAUA PROTEZEI PARȚIALE MOBILIZABILE
SCHELETATE.VARIETĂŢI
• Șeile sunt elementele protezei care sunt situate în zonele edentate ale arcadei, mențin dinții artificiali,
preiau și transmit presiunea masticatorie spre suportul muco-osos, participă la menținerea protezei prin
aceea că se opune mișcărilor protezei în direcție orizontală;
• In proteza scheletată poate fi o singură şa sau mai multe, în dependenţă de numărul spaţiilor edentate, pe
care vor fi fixaţi dinţii artificiali. Din punct de vedere funcţional, şeile reprezintă părţile principale ale
protezei, deoarece prin intermediul lor se restabilesc funcţiile sistemului stomatognat şi se transmit
presiunile masticatoare de la dinţii artificiali apofizei alveolare edentate şi dinţilor-stîlpi. Totodată ele
participă mai mult sau mai puţin la menţinerea şi stabilizarea protezei prin fenomenul de adeziune,
datorită retentivităţii anatomice ale cîmpului protetic şi tonicităţii musculare
• Șeile pot fi întreg metalice, când suprafața mucozală nu este acoperită de acrilat, și parțial metalice, când
scheletul este inclus în acrilat în totalitate.
 CONECTORII PRINCIPALI AI PROTEZEI
PARȚIALE MOBILIZABILĂ SCHELETATĂ
• Conectorii principali sunt elementele care fac legătură între șei și sunt amplasați pe bolta palatină și
versantul lingual al apofizei alveolare inferioare; de asemenea au funcția de repartizare uniformă a
presiunilor masticatorii pe întreaga suprafață de sprijin a câmpului protetic; Pot fi sub formă de placă sau
bară; placa este mai subțire dar mai lată și ocupă o suprafață mai mare, de aceea este utilizată mai des la
maxilă, bara are o întindere mai mică dar este mai groasă, de aceea este mai des utilizată la mandibulă.
 La maxilar conectorii principali cei mai frecventi utilizati sunt
Placuta mucozala cu latime redusa este
utilizata in edentatiile laterale in care proteza
partiala are sprijin dento-parodontal. Latimea
placutei este egala cu marimea spatiului
edentat. Grosimea va fi mai mare decat la alte
placute. Folierea se face in functie de marimea
torus-ului ( 0,50-l mm), sau a rafeului
intermaxilar ( 0,30-0,40 mm). Placuta nu
ajunge in zona rugilor palatine.
Placuta mucozala anterioara si
Placuta mucozala cu latime medie este
posterioara Acest tip de
utilizata in edentatiile terminale (clasa I, a II-
conector principal este indicat
a ) cand crestele sunt bine reprezentate, exista
atunci cind exista un torus
mai mult de 6 dinti restanti si cand torus-ul
palatin mare situat in mijlocul
este absent sau de dimensiuni mici. Acest
boltii. Se poate utiliza in toate
conector principal acopera 2/3 din suprafata
tipurile de edentatie, dar este
boltii palatine. Limita anterioara ajunge in
destul de greu acceptat de
apropierea rugilor palatine.
pacient.
 Placuta mucozala in forma de “U”
Acest conector principal are forma de
potcoava deschisa distal si este indicat
in cazurile in care exista un torus
palatin plasat in 1/3 sau 2/3
posterioare. Marginea anterioara se
plaseaza la cel putin 5-6 mm de
parodontiul marginal al dintilor frontali
si laterali, iar marginea posterioara
ajunge pana in apropierea bazei
torusului.
Placuta dento-mucozala Aceasta Placa palatinala completa este indicata in
este indicata cand exista putini dinti cazurile clinice cu putini dinti restanti si
restanti, creste bine reprezentate sau creste atrofiate. Sprijinul dento-parodontal se
torus palatin situat posterior. Placuta asigura prin crearea de trepte supracingulare
dentomucozala ajunge pe dintii pe canini sau gherute incizale pe incisivi.
frontali pana in regiunea
supracingulara, la acest nivel
marginea conectorului fiind subtiata,
se pierde lin pe dinti.
 CONECTORII SECUNDARI AI PROTEZEI
PARȚIALE MOBILIZABILĂ SCHELETATĂ
• Conectorii secundari unesc părțile mucozale și dentare ale protezei și au funcția de
transferare a presiunii masticatoare de la dinții artificiali asupra câmpului protetic;
• Aceștia pot fi rigizi, pentru un suport dento-parodontal, labili, pentru un suport muco-osos,
despovărând dinții stâlpi, și semilabili, dacă se optează pentru suportul mixt. (depinde de
lungimea si grosimea lor; mai subtiri mai lungi - mai elastici).
 CARACTERISTICA CROȘETELOR UTILIZATE ÎN
CONSTRUCȚIA PROTEZELOR SCHELETATE
• Croşetele sunt elemente ale scheletului compuse din corp, braț retentiv, braț opozant și pintene ocluzal; Ele
diferă după numărul dinților pe care se aplică: mono, bi și tridentare; După numărul de brațe: 2, 3, 4 sau 6
brațe; După numărul brațelor active elastice: mono, bi, tri sau tatraactive; După numărul de conectori
secundari: 1,2 sau 3 conectori.
• Croșete:
- Ackers
- Bonwill
- Roach
- Ney
- Croșetul continuu
 CROSETE
• Croşetul Ackers. Acest croşet este descris drept tip caracteristic ale croşetelor circulare turnate. Este alcătuit
dintr-un corp de la care pornesc trei braţe: retentiv, opozant şi pintenul ocluzal (fig. 118) înconjurînd dintele
aproape în întregime.
• Croşetul Bonwill. Este un croşet circular, alcătuit din şase braţe: două retentive, două opozante şi doi pinteni
ocluzali aplicaţi pe doi dinţi (bidentar).
• Croşetele divizate Roach. Caracteristic pentru croşetele divizate din grupul I este contactul redus cu dintele-
stîlp. Din punct de vedere fizionomie, acest tip de croşete sînt mai puţin sau deloc vizibile, datorită situării
braţului retentiv în zona subecuatorială a dintelui-stîlp. Braţul retentiv posedă capacităţi elastice mărite,
datorită conectorului secundar propriu. In funcţie de lungimea acestuia, este posibilă dozarea gradului.
• Croşetul continuu. Prezintă un dispozitiv metalic care are o lăţime de 2—3 mm şi o grosime de 1 mm, iar
lungimea este variată şi depinde de numărul dinţilor pe care este aplicat. Croşetul continuu poate cuprinde de
la 2 pînă la 6—8 dinţi-stîlpi, chiar şi toată arcada dentară, realizînd astfel un sistem de imobilizare a dinţilor. El
se plasează deasupra tuberculilor dentari pe suprafaţa orală a dinţilor anteriori şi supraecuatorial pe cei laterali.
 CARACTERISTICA SISTEMELOR SPECIALE
• Sisteme speciale au un element fixat în scheletul metalic și unul pe dintele stâlp sau în țesutul osos; Elementul
dentar fix poate fi intra sau extracoronar; Elementul din scheletul protezei este prezentat de un lăcaț sau o
prelungire de aceeași formă ca și elementul fix; Acestea două se unesc și, în dependență de tipul conectorului
secundar, realizează legătură rigidă, semilabilă sau labilă cu suportul dento-parodontal.
• Sisteme speciale:
- Capse
- Culise
- Bara cu călăreț
- Telescoape
- Disjunctori de forță
 DISJUNCTORI DE FORŢĂ ÎN CONSTRUCȚIA
PROTEZEI SCHELETATE
• Disjunctoarc de forţe. Aceste dispozitive au fost elaborate pentru protezele scheletate terminale, avînd ca
scop să permită mişcarea şeilor protezei faţă de dinţii-ancoră ş'î sînt cunoscute ca sisteme articulare. Acestea
se împart în disjunctoarc de forte amortizatori şi balamale, si sînt reprezentate de dispozitive mecanice
complexe, fabricate sau confecţionate în laborator.
• Dispozitivul Roach este alcătuit dintr-o bară dreptunghiulară solidarizată de o coroană fixă perpendicular la
mijlocul suprafeţei proximale. La vîrful barei se află un dispozitiv rotund, iar în şaua protezei sînt incluse
plăci lamelate transversal şi sagital.
• Dispozitivul Crismani este asemănător cu dispozitivul Roach fiind alcătuit dintr-o culisă şi o bară.
• Disjunctoarele de forţe permit şeilor protezei mişcări de înfundare în plan vertical şi de revenire după
încetarea presiunii masticatoare datorită modului de consolidare dintre cele două părţi componente ale
disjunctoarelor. Din această categorie de disjunctoare fac parte amortizatorul Dalbo, Beat-Muller, sistemul
telescopic Egert ş. a. (fig. 131). Ca şi precedentele construcţii, amortizatoarele sînt dispozitive mecanice
plasate între dinţii-ancoră şi şeile protezelor.