ZONELE INDICATOARE

Applegate a numit zonele osoase din jurul dinţilor suprasolicitaţi “zone indicatoare”
Zonele indicatoare sunt acele zone din suportul alveolar care pun în evidenţă reacţia osului la
stressul suplimentar.
Reacţia favorabilă la un astfel de stress poate fi luată ca un indicator pentru viitoarea reacţie la
un stress şi mai mare.
Dinţii care au fost expuşi unei încărcături suplimentare prin pierderea dinţilor vecini sau care
au fost supuşi unei încărcături ocluzale suplimentare pot prezenta mai multe riscuri dacă sunt utilizaţi
ca dinţi stâlpi faţă de de alţi dinţi care nu au fost suprasolicitaţi ocluzal.
Dacă armonia ocluzală poate fi ameliorată este bine acest lucru să se facă înaintea protezării.
În condiţii de echilibrare ocluzală perfectă dinţii stâlpi rezistă bine la forţe adiţionale.
“zone indicatoare” – examinare - concluzii practice:
- dacă parodonţiul este integru - parodonţiul şi crestele alveolare sunt în măsură să reziste la presiuni
şi deci se pot folosi ambele ţesuturi cu încredere;
- lărgirea spaţiului periodontal - dinţii şi osul nu pot rezista la presiuni, există o funcţie
metabolică scăzută a acestor ţesuturi şi deci trebuie luate toate măsurile de protecţie.

Dinţii din acrilat

Avantaje:
1. pot fi adaptaţi cu uşurinţă dimensiunilor spaţiului edentat – prin şlefuire;
2. pot fi modificaţi ca formă şi adaptaţi ocluzal;
3. se pot relustrui;
4. legătura cu şeile este chimică (se poate suplimenta cu retenţie mecanică);
5. la protezele imediate pot fi confecţionaţi odată cu baza protezei;
6. au cost scăzut.
Dezavantaje:
1. se abrazează (poate deveni un avantaj în condiţiile în care relaţiile intermaxilare au fost greşit
determinate);
2. au instabilitate cosmetică.

Dinţii din porţelan

Avantaje:
1. rezistenţi;
2. stabilitate coloristică superioară.
Dezavantaje:
1. nu se pot prelucra;
2. casanţi;
3. preţ de cost ridicat.

ALGINAT INDICATII/CONTRAINDICATII
Indicaţii
În edentaţia parţială, alginatele au ca indicaţii:
- amprentarea preliminară (indicaţie majoră);
- amprentarea pentru realizarea modelelor de studiu şi documentare;
- amprentarea arcadelor antagoniste;
 - amprentarea după tratamentul protetic cu PPA aplicată în cavitatea bucală, pentru modelele
documentare de sfârşit de caz.
Contraindicaţii
- amprentarea funcţională (deşi se mai practică, dar cu deficienţe de precizie).

Cu toate că este cel mai utilizat material de amprentă, prepararea şi manipularea greşită,
menţine în actualitate sintagma lui E. Miller că alginatul poate fi “capricios, perfid şi necredincios”.

PLACA PALATINALA
Rol:
1. Uneşte şeile între ele.
2. Transmite presiunile masticatorii de la dinţii artificiali pe câmpul protetic (o suprafaţă cât mai
mare).
3. Îmbunătăţeşte stabilitatea protezei prin adeziune.

2. 3. 1. 1. Placa palatinală întinsă

Acoperă bolta palatină în totalitate (Fig. 2. 1.).
Are următoarele limite:
 Limita anterioară – zona supracingulară a dinţilor frontali;
 Limita posterioară – zona de reflexie a vălului palatin;
 Limitele laterale – zona supraecuatorială a dinţilor restanţi din zona laterală.

Placa are o grosime de maximum 2 mm.

Suprafaţa externă a plăcii este lustruită şi va reproduce forma rugilor palatine.
Reducerea grosimii plăcii în zona dinţilor se face de obicei prin folierea cu ciment a modelului în
zona corespunzătoare festonului gingival înainte de modelarea machetei.
Porţiunea de placă din dreptul dintelui stâlp de croşet asigură efectul de reciprocitate (Fig. 2. 2.).
Suprafaţa internă a plăcii palatinale se poate distanţa prin foliere, în regiunea torusului.

Fig. 2. 1. Placa palatinală întinsă Fig. 2. 2. Efectul de reciprocitate

2. 3. 1. 2. Placa palatinală redusă

În literatură sunt descrise mai multe variante:
a. Placa palatinală răscroită distal (Fig. 2. 3.) – prin decuparea plăcii se lasă liberă zona reflexogenă
a vălului palatin – singura care se foloseşte;
b. Placa palatinală fenestrată – cu zona centrală a plăcii decupată, lasă liberă zona de mucoasă cu
receptori gustativi;
c. Placa palatinală decoletată – decupată 2-3 mm corespunzător parodonţiului marginal al dinţilor
restanţi, pentru a-l proteja de acţiunea traumatică a plăcii.

Fig. 2. 3.
Placa palatinală răscroită distal

Avantaje:
- micşorează senzaţia de discomfort;
- micşorează senzaţia de vomă;
- menajează simţul gustative;
- permite sensibilitatea termică (acrilatul este rău conducător termic).
Dezavantaje:
- reduc rezistenţa mecanică a protezei.
Indiferent de conformaţia plăcii – întinsă sau redusă - ea trebuie să fie simetrică (Fig. 2. 4. a, b).

a b
Fig. 2. 4. Placa palatinală: a – corectă – simetrică; b – incorectă - asimetrică

 În situaţia unei edentaţii asimetrice (de exemplu, laterală dreaptă şi terminală stângă), marginea
posterioară a bazei se va confecţiona în mod obligatoriu simetric. La baza acestui principiu de
modelare stă simetria contracţiilor musculaturii în timpul diverselor funcţii ale ADM. O modelare
asimetrică stinghereşte adesea funcţiile ce se exercită prin mişcări simetrice (fonaţia, deglutiţia).
Baza protezelor parţiale superioare va cuprinde întotdeauna tuberozităţile dacă este posibil (în edentaţia
terminală sau biterminală).

Din punct de vederea al scopului în care sunt utilizate PPA provizorii pot fi clasificate în:
 Proteze imediate
De ex: atunci când proteza va fi aplicată imediat după extracţia dinţilor anteriori; fiind purtată în
faza de rezorbţie accelerată a osului sunt necesare căptuşiri, urmate de înlocuirea la scurt timp a
protezei.
 Proteze de tranziţie
De ex: atunci când dinţii restanţi nu prezintă garanţii prea mari şi este de aşteptat să fie extraşi
după un interval scurt de timp şi să fie înlocuiţi pe proteză. În aceste condiţii se utilizează o
proteză de tranziţie pentru ca cei câţiva dinţi rămaşi să contribuie la menţinerea protezei pe
 perioada în care pacientul îşi formează reflexele necesare, în vederea realizării unei PT.
 Proteze de diagnostic (proteze interimară)
De ex: atunci când este necesară o proteză cu ajutorul căreia se va stabili planul definitiv de
tratament. O astfel de proteză trebuie aplicată pentru a testa de ex. dacă pacientul tolerează o
înălţare de ocluzie necesară restaurării definitive.

OCLUZIA STABILA/INSTABILA

Tipul de ocluzie stabila/instabila se deceleaza dupa analiza urmatoarelor elemente:

- Suprafete ocluzale ale dintilor, planul de ocluzie

Suprafetele ocluzale ale dintilor indica:

 Abraziunea
- abraziunea patologica apare ca urmare a unor obstacole ocluzale si/sau parafunctii ocluzale
- abraziunea patologica poate fi:generalizata sau localizata
abraziunea patologica generalizata se caracterizeaza prin:
- disparitia reliefului ocluzal
- micsorarea inaltimii coronare
- poate ajunge si pana la coletul dintilor
- DVO este pastrata, chiar si in cazul abraziunii pana la coletul dd pt ca se produce migrarea dd cu tot cu
process alveolar in mod compensator
abraziunea localizata se caracterizeaza prin:
- intereseaza un anumit grup dentar
- dd frontali inferiori sunt frecvent afectati
sunt descries 3 grade de abeaziune:
 de gradul I- in smalt
 de gradul II- in smalt si dentina
 de gradul III- cu deschiderea camerei pulpare
 Contacte dento-dentare care pot fi:
 functionale (stabile)
- contact cuspid- fosa
- contact tripodic
 nefunctionale
- contact varf cuspid-versant foseta
- contact versant cuspid-versant foseta
- contact varf cuspid- varf cuspid
- contact in suprafata (destul de frecvent)
CRITERII DE ALEGERE A SISTEMELOR SPECIALE

1. in funtie de clasa de edentatie

 clasa III si a IV-a redusa- rigide (PS are sprijin parodontal)
 clasa I, II, IV intinsa- majoritar reziliente (PS are sprijin mixt) cu diferentele:
- maxilar- culise (rigide), telescoape, capse, magneti
- rezilienta mucoasei este mai mica si implicit bascularea prin infundare mai mica
- mandibular- nu sistemul de culise (PS are un sprijin mixt foarte rigid, iar bascularea prin
infundare e mare => solicitare mare a dd stalpi
2. in functie de arcada antagonista
 la supraproteze cand solicitarile ocluzale sunt mari stalpii de inaltime mica sunt mai indicate decat
cei inalti
 nu se opun 2 sisteme reziliente in afara de cazul cand dintii sunt slab implantati
 dd stalpi bine implantati
3. in functie de retentie
 sistemul O-Ring- retentia mai mare deact sistemele de capse uzuale
 sistemul Locator- retentia mai mare decat sistemele de capse uzuale, sistemul ERA
 capsule- retentie mai mare decat la magneti
 barele- retentive mai mare decat capsule si magnetii
4. in functie de dexteritatea pacientului
 sistemele extracoronare sunt mai usor de inserat decat cele intracoronare
5. dupa functie:
 ruptori de forte: capse Ceka, O-ring, bare cu calaret (sectiune suprafata rotunjita)

REGULI RIM
 Sabloanele vor fi modelate mai întai pe rand în asa fel încat sa intre în contact pe toata suprafata;
 Se va face înmuierea cerii concomitent pe toata suprafata bordurii/bordurilor. În acest scop
medicul trebuie ajutat de asistenta:
- daca se lucreaza cu un singur sablon - cat timp medicul ramoleste bordura cu o spatula de
ceara asistenta încalzeste o alta spatula. Pana la definitivarea ramolirii cei doi îsi schimba
spatulele între ei.
- daca se lucreaza cu doua sabloane - cat timp medicul ramoleste o bordura asistenta o poate
ramoli pe cealalta.
 Dintii antagonisti sa nu intre prea mult în ceara;
  Sabloanele solidarizate vor fi îndepartate de pe campul protetic cu multa grija:
- pacientul întredeschide gura si se îndeparteaza mai întai sablonul care iese mai usor;
- pacientul fiind în continuare cu gura întredeschisa (nu larg deschisa pentru a nu pune în
tensiune comisurile) se în departeaza si celalat sablon.
Cele doua sabloane se aplica pe modele: mai întai sablonul care intra mai greu, apoi cel care
intra mai usor.
Pe modelele cu sabloane articulate în mana se verifica:
 daca nu cumva unul din sabloane s-a deformat;
 daca modelele nu sunt incorecte la nivelul fetelor ocluzale care intra în rapoarte ocluzale cu
antagonistii (au mici sfere de ghips care împiedica intercuspidarea);
 daca modelele au o pozitie stabila prin intermediul sabloanelor si a dintilor existenti.
 daca modelele vin în contact numai prin intermediul dintilor si/sau a bordurilor de ocluzie;

 Nu trebuie sa se atinga bazele sabloanelor sau soclurile modelelor. Daca soclurile se ating
medicul va radia din ele atat cat este necesar. Daca se ating bazele sabloanelor determinarea trebuie
reluata dupa ce au fost subtiate sau scurtate bazele sabloanelor. Acest gen de incident nu trebuie sa
apara daca examinarea a fost corecta si completa, tratamentele preprotetice au fost efectuate corect
si bazele sabloanelor au fost corect confectionate.

Cand este posibil micile inexactitati pot fi corectate prin comparatie cu dintii naturali (mici
retusuri la nivelul cuspizilor sau pe soclul modelelelor).
Alteori însa se impune reluarea fazei de la început (deformari mari ale bazelor sabloanelor,
inexactitati ale modelelor) si chiar reluarea amprentelor arcadei de protezat si a antagonistilor.

ESTE CONTRAINDICAT SA SE TREACA LA FAZA URMATOARE FARA O SIGURANTA

TOTALA A STABILIRII RIM.

CRITERII DE ALEGERE A LINGURII STANDARD SI A MATERIALULUI DE AMPRENTA

 La maxilar:
În sens mezio-distal lingura trebuie să cuprindă tuberozităţile şi linia Ah, frontal să acopere dinţii restanţi,
astfel ca marginea lingurii să ajungă în fundul de sac vestibular.

În sens transversal lingura trebuie să cuprindă crestele alveolare, tuberozităţile şi dinţii restanţi din
regiunea laterală. Se poate măsura cu un compas distanţa intertuberozitară, între cei doi poli vestibulari ai
tuberozităţilor.
 La mandibulă:
În sens antero-posterior, lingura să acopere tuberculul piriform fără să deranjeze ligamentul pterigo-
mandibular, iar frontal să acopere complet dinţii restanţi.

În sens transversal lingura trebuie să respecte direcţia crestelor edentate, vestibular marginea
să fie depărtată 2 mm de linia de reflexie a mucoasei, iar lingual să nu depăşească linia
milohioidiană.
În cazul unor linguri necorespunzătoare condiţiilor arătate, se va proceda fie la schimbarea lor,
fie la individualizarea acestora.

Materiale de amprenta preliminara:

Alginatele (hidrocoloizii ireversibili)

Hidrocoloizii ireversibili sunt numiţi generic şi alginate, după compoziţia lor de bază alcătuită
din alginat de sodiu sau potasiu, la care se adaugă sulfat de calciu, fosfat trisodic sau carbonat de
sodiu, substanţa care dirijează priza şi la care se adaugă cantităţi mici de zinc, fluor, arome, coloranţi,
etc.
Alginatele fac parte din familia materialelor de amprentă elastice. Ele se prezintă sub formă de
pudră, care în contact cu apa trec în faza de sol şi după priza definitivă trec în stare de gel, datorită
unei reacţii chimice ireversibile.
Ca materiale de amprentă, alginatele au fost introduse de Wilding în 1940.
5. 1. 1. 1. Proprietăţi
Proprietăţile fizico-chimice ale alginatelor (elasticitatea, rezistenţa la compresiune şi alungire,
vâscozitatea, etc) sunt calculate la parametri de echilibru care măresc valoarea de întrebuinţare a
materialului. Astfel, amprentele cu alginate reproduc cu fidelitate detaliile morfologice ale câmpului
protetic, prezintă uşurinţă în preparare şi mânuire, sunt lipsite de toxicitate şi au toleranţă senzitivă în
mediul bucal.
Totuşi, în timpul amprentării şi după amprentare, dacă manipularea materialului scapă de sub
controlul medicului, apare riscul unor modificări dimensionale ale amprentei prin fenomene de
hidrocinetică.
În structura hidrocoloizilor ireversibili, procentajul cel mai mare îl are apa, la care alginatul este
foarte sensibil.
Dacă amprenta dezinserată se lasă la temperatura mediului ambiant, gelul pierde apa prin
două mecanisme: deshidratare prin evaporare şi exudarea de fluide prin sinereză (contractarea unui
gel, însoţită de separarea spontană a mediului de dispersie). Exudatul care apare la suprafaţa gelului
nu este apă pură, ci este de natură alcalină sau acidă în funcţie de compoziţia gelului. Sinereza
alterează calitatea modelului de ghips, dându-i un aspect cretos la suprafaţă, însoţit şi de o
modificare de volum.
Situaţia inversă apare atunci când amprenta este păstrată în apă, greşeală foarte frecventă,
gelul absoarbe apa prin imbibiţie şi îşi măreşte volumul.
Modificările volumetrice ale gelului constituie neajunsuri care pot fi evitate prin respectarea
regulilor de amprentare şi turnarea modelului în 8 -15 minute.
5. 1. 1. 2. Clasificare:
În funcţie de timpul de priză, hidrocoloizii ireversibili se împart în două categorii:
- cu gelificare rapidă - 1-2 minute.
- cu gelificare normală - 2-4½ minute.
5. 1. 1. 3. Indicaţii
În edentaţia parţială, alginatele au ca indicaţii:
- amprentarea preliminară (indicaţie majoră);
- amprentarea pentru realizarea modelelor de studiu şi documentare;
 - amprentarea arcadelor antagoniste;
- amprentarea după tratamentul protetic cu PPA aplicată în cavitatea bucală, pentru modelele
documentare de sfârşit de caz.
5. 1. 1. 4. Contraindicaţii
- amprentarea funcţională (deşi se mai practică, dar cu deficienţe de precizie).

Cu toate că este cel mai utilizat material de amprentă, prepararea şi manipularea greşită,
menţine în actualitate sintagma lui E. Miller că alginatul poate fi “capricios, perfid şi necredincios”.
Denumiri comerciale:
Ypeen® (Spofa), Hydrogum® (Zhermack), Xantalgin® (Heraeus Kulzer), Septalgin® (Septodont), Palgat® (3M
ESPE).

Placa palatinală întinsă

Rol:
3. Uneşte şeile între ele.
4. Transmite presiunile masticatorii de la dinţii artificiali pe câmpul protetic (o suprafaţă cât mai
mare).
5. Îmbunătăţeşte stabilitatea protezei prin adeziune.
6.
Acoperă bolta palatină în totalitate (Fig. 2. 1.).
Are următoarele limite:
 Limita anterioară – zona supracingulară a dinţilor frontali;
 Limita posterioară – zona de reflexie a vălului palatin;
 Limitele laterale – zona supraecuatorială a dinţilor restanţi din zona laterală.

Placa are o grosime de maximum 2 mm.

Suprafaţa externă a plăcii este lustruită şi va reproduce forma rugilor palatine.
Reducerea grosimii plăcii în zona dinţilor se face de obicei prin folierea cu ciment a modelului în
zona corespunzătoare festonului gingival înainte de modelarea machetei.
Porţiunea de placă din dreptul dintelui stâlp de croşet asigură efectul de reciprocitate (Fig. 2. 2.).
Suprafaţa internă a plăcii palatinale se poate distanţa prin foliere, în regiunea torusului.
 Fig. 2. 1. Placa palatinală întinsă Fig. 2. 2. Efectul de reciprocitate

Lingurile standard individualizate

Individualizarea constă în remodelarea lingurilor standard metalice în zonele insuficient
adaptate pe câmpul protetic.
Lingurile din metal pot fi adaptate marginal cu cleştele crampon, lărgind sau îngustând jgeabul
pe anumite porţiuni.
Lingurile din metale moi pot fi decupate cu foarfeca pe zonele unde se consideră că sunt lungi.
Dacă lingurile sunt scurte (de exemplu la tuberculul piriform) pot fi lungite cu materiale
termoplastice.
În cazul bolţilor palatine adânci se completează lingura cu Stent’s pe zona corespunzătoare
bolţii pentru a reduce spaţiul dintre lingură şi boltă (Fig. 5. 5.)

Fig. 5. 5. Adaptarea lingurii standard cu Stent’s

● Sisteme de capse

- se compun dintr-o matrice tubulara fixata pe supraf mucozala a seilor si o patrice ce se

ataseaza la rr, microproteze sau implante si o matrice incorportata in proteza

-clasificare
a. capse simple care asigura mentinerea prin frictiune
b. capse cu mijloace suplimentare de retentie
c. capse care actioneaza ca ruptori de forte(Rothermann, Dalbo, Ceka)
-exista siteme care folosesc atasarea paricei la microproteze, la bare care solidarizeaza dd
stalpi in edentatiile laterale,dispozitive radiculare sau implante iar matricea in baza protezei
-particularitati
→ mentinerea protezei scheletate ≈ culise
→ permite infundarea distala a seilor fara solicitarea dd stalpi-avantaj mandibular unde
rezilienta e mai mare
→ tipul de capse, fct de inaltimea dd stalp:capsa sagitala sferica/capsa ocluzala cu
brat/capse intra sau extraradiculare(rr)
→ capsele cu brat se aplica pe dd cu h mai mic comparativ cu capsele sagitale/culise
→ aplicarea capselor cu brat necesita ca latimea crestei edentate sa fie aprox 5 mm
→ capsele cu brat sunt mai putin fiabile –se poate fractura bratul,
→ utilizarea capselor cu brat impune realizarea umarului pt sprijin
→ capsele intra/extraradiculare se folosesc pt agregarea PPS pe rr,cand spatiun
interarcadic e micsorat≈magneti
→ capsele intraradicualre au patricea pe proteza si matricea intraradicular
→ dimensiunea e de 3,5-4mm
 ZONE INDICATOARE

Zonele indicatoare sunt acele zone din suportul alveolar care pun în evidenţă reacţia osului la
stressul suplimentar.
Reacţia favorabilă la un astfel de stress poate fi luată ca un indicator pentru viitoarea reacţie la
un stress şi mai mare.
Dinţii care au fost expuşi unei încărcături suplimentare prin pierderea dinţilor vecini sau care
au fost supuşi unei încărcături ocluzale suplimentare pot prezenta mai multe riscuri dacă sunt utilizaţi
ca dinţi stâlpi faţă de de alţi dinţi care nu au fost suprasolicitaţi ocluzal.
Dacă armonia ocluzală poate fi ameliorată este bine acest lucru să se facă înaintea protezării.
În condiţii de echilibrare ocluzală perfectă dinţii stâlpi rezistă bine la forţe adiţionale.
“zone indicatoare” – examinare - concluzii practice:
- dacă parodonţiul este integru - parodonţiul şi crestele alveolare sunt în măsură să reziste la presiuni
şi deci se pot folosi ambele ţesuturi cu încredere;
- lărgirea spaţiului periodontal - dinţii şi osul nu pot rezista la presiuni, există o funcţie
metabolică scăzută a acestor ţesuturi şi deci trebuie luate toate măsurile de protecţie.

PRECAUTII LA SABLOANE

Când sunt folosite şabloanele de ocluzie obligatoriu înainte de începerea fazei clinice propriu-zise
se iau următoarele precauţii:
- se verifică dacă bazele şabloanelor respectă limitele câmpului protetic şi dacă intră şi ies uşor de pe
model. Dacă ies cu dificultate se îndepărtează de pe model prin tatonare, cu multă atenţie şi se
reduce din bază strictul necesar pentru a nu diminua menţinerea şablonului pe câmpul protetic.
- modelele se izolează prin scufundare în apă 5-10 minute (se poate folosi în acest scop ca recipient
bolul de cauciuc utilizat la prepararea alginatului), pentru a preveni lipirea cerii calde de suprafaţa
modelului.
- se verifică să nu existe pe faţa internă a bazei şablonului plusuri care ar putea produce jenă sau
durere în timpul manoperei.

DATE TRANSMISE PRIN FISA

Indicaţii transmise prin intermediul fişei de laborator
Medicul trebuie să indice grosimea sârmei pentru fiecare croşet. La acelaşi caz se pot folosi
grosimi diferite de sârmă pe dinţi diferiţi. Alegerea grosimii sârmei se face în funcţie de:
- lungimea croşetului;
- valoarea implantării dintelui stâlp;
- mărimea retentivităţii;
- vizibilitatea croşetului;
- tipul de edentaţie.
 Medicul trebuie să indice materialul din care se va realiza baza protezei:
- acrilat termopolimerizabil roz sau transparent sau o combinaţie a lor. Ideal ar fi să se aleagă
culoarea acrilatului în concordanţă cu culoarea mucoasei bucale, cu ajutorul cheii de culori;
- acrilat termopolimerizabil în combinaţie cu materiale reziliente;
- acrilat termopolimerizabil în combinaţie cu fibre de sticlă sau plasă metalică.

CONTRAINDICATII PURTARE PPA NOAPTEA

- PPA nu vor fi purtate noaptea în următoarele situaţii:
 pacienţii care prezintă hipersensibilitate faţă de materialulul acrilic;
 pacienţii care acuză o tensiune permanentă însoţită de tulburări nervoase, fenomene ce
dispar o dată cu îndepărtarea protezei;
 când proteza a declanşat o stare de contracţie de tipul bruximului ;
 când există pericol de carii.
Îndepărtarea protezelor din gură pe timpul nopţii permite eliberarea căldurii ţesuturilor subiacente
şi relaxarea lor.
- este recomandabil să poarte protezele noaptea :
 pacienţii tineri cu edentaţii frontale ;
 pacienţii cu tulburări psihice cauzate de edentaţie ;
 uneori în bruxism, când dinţii restanţi sunt reduşi ca număr, PP purtate şi noaptea contribuie la
imobilizarea dinţilor şi la dispersarea presiunilor pe o suprafaţă cât mai extinsă ;
 pacienţii cu PT maxilară şi PP terminală mandibulară (sindrom combinat). Dacă nu s-ar purta proteza
terminală, dinţii anteriori inferiori ar presa asupra PT superioare numai în regiunea frontală,
provocând bascularea ei. Din cauza basculării, s-ar produce atrofie exagerată numai la nivelul crestei
alveolare frontale. Deci, ori se poartă ambele proteze, ori nici una.

ZONE DE SUPRAPRESIUNE PPA

Zonele de suprapresiune se pot identifica cu silicon de control (Fitt-cheker® - GC) sau cu pastă indicatoare
de presiune.

Se procedează în felul următor:

 pe faţa internă a protezei se aplică pasta indicatoare;

 proteza este inserată în gură şi se exercită o presiune moderată;
 se îndepărtează proteza din gură şi se examinează faţa internă. Zonele de suprapresiune apar ca
zone de acrilat de pe care pasta indicatoare s-a şters în totalitate;
 se îndepărtează o cantitate foarte mică de acrilat din aceste zone cu pietre de mărimi potrivite.
 operaţia se repetă până cînd pasta indicatoare, aplicată din nou, rămîne în strat uniform.
 ECUATORUL TIPIC SI ATIPIC
 Care este linia ecuatoriala tipică:
Reprezintă ecuatorul protetic plasat aproximativ ia mijlocul distanţei cervico-ociuzale pe faţa
proximaiâ dinspre edentaţie şi care trece apoi în diagonală pe feţele laterale (vestibualră şi orală),
apropiindu-se de colet spre faţa proximaiâ opusă edentatei.
 Care sunt liniile ecuatoriale atipice:
linia ecuatorială diagonală - pleacă din vecinătatea feţei ocluzaie ia nivelul feţei proximele dinspre
edentaţie, coboară oblic pe feţele laterale şl ajunge pe faţa proximaiâ opusă edentaţie! în vecinătatea
coletului; se întâlneşte mai frecvent ia canini şi premolari; linia ecuatorială înaltă - este plasată în
apropierea feţei ocluzaie, atât vestibular, gât şi oral; se întâlneşte frecvent ia premolarii Inferiori
înclinaţi Hnguai şi ia premolarii superiori înclinaţi vestibular;
linia ecuatorială coborâtă - este plaiată în apropierea coletului şi se întâlneşte pe feţele proxlmale ale
dinţilor care prezintă pe feţele laterale un ecuator înalt şi pe dinţii conici; se întâlneşte mai frecvent pe
molari.

BASCULAREA TRANSVERSALA
Se verifică absenţa basculării transversale a protezei prin presiuni digitale alternative pe feţele
ocluzale ale Pm.

Cauzele basculării transversale pot fi :

 montarea dinţilor laterali în afara crestei;

 atrofii accentuate ale osului alveolar;
 rezilienţa crescută a mucoasei fixe;
 foliere insuficientă a torusului maxilar.

Se controlează extinderea corectă a protezei mandibulare pe tuberculul piriform, pe cele 2/3

anterioare ale acestuia, până la limita inserţiei ligamentului pterigomandibular. Acoperirea corectă a
tubercului piriform contribuie la împiedicarea deplasării spre distal a protezei mandibulare.

TRASAREA LIMITELOR PE AMPRENTA

La maxilar:
- se însemnează poziţia foveelor palatine şi se trasează înapoia lor o linie curbă cu convexitatea
posterioară;
- tot cu linii curbe cu convexitate posterioară se trasează şanţurile retrotuberozitare, aşa cum au ieşit
în amprentă;
- aceste trei linii se unesc cu două linii cu convexitate anterioară şi se contureaza limita posterioară;
- limita vestibulară a lingurii va fi trasată la 1 mm în interiorul punctului de maximă convexitate al
marginii amprentei (care reprezintă fundul de sac vestibular), cu ocolirea frenului labial superior,
bridelor laterale şi procesului zigomato-alveolar.
La mandibulă:
- se începe cu trasarea liniei mediane în zona linguală centrală luând ca reper frenul lingual;
- apoi se marchează marginea linguală de o parte şi de alta a liniei mediane pe o distanţă de 3 cm
pe convexitatea maximă a marginii amprentei în zona linguală centrală aşa cum a ieşit în urma
mişcărilor limbii executate de pacient;
- din punctele de terminare ale acestei linii (B, C) se duc două perpendiculare pe muchia crestei
edentate;
- din aceste puncte (B1, C1) se trasează direcţia crestei edentate până la tuberculul piriform;
- de la punctele de terminare ale zonei linguale centrale se duc linii paralele cu mijlocul crestei, către
distal. Aceste linii traversează tuberculul piriform dinspre lingual către vestibular la unirea 2/3
anterioare cu 1/3 posterioară; limita vestibulară a lingurii se situează la 1 mm spre interiorul
amprentei faţă de convexitatea maximă a marginii vestibulare a amprentei
- această trasare este una pur geometrică.

CARE SUNT SI UNDE SE PLASEAZA ELEMENTELE CONTRABASCULANTE

 la protezele scheletate ce trateaza edentatii de clasa I, elementele contrabascuiante se aplica bilateral;
 acestea sunt:
- pintenii ociuzali plasat in foseta meziala a primului premoiar, când este o edentatie termino-
terminaia molara;
- pintenul supracinguiar pe canin va fi utilizat când lipsesc premolarii secunzi, pentru aplicarea
lui fiind necesar sa se creeze o treapta;
- crosetul continuu este un bun element contrabasculant numai daca are la extremitati un eficient
sprijin parodontal, realizat prin pinteni ociuzali sau gherute incizale; crosetul continuu este
indicat mai ales atunci când ramâne prezent numai grupul dintilor frontali; sprijinul crosetului
continuu in aceste cazuri se face numai pe canin, printr-o gheruta Incizaiâ plasata intr-un lacas
incizai mezial sau printr-o gheruta plasata intre canin si lateral;
- gherutele sunt indicate mai ales la mandibula, unde caninii nu au cingulum; gherutele sau
pintenii incizali plasati intre toti dintii frontali au o actiune contrabasculanta foarte eficienta, insa
efectul nefizionomic lasa de dorit; :iar frecventa cariilor in lacasele Incizale face ca aceste
elemente protetice sa fie rar utilizate;
- conectorii principali dento-mucozali au un bun efect contrabasculant, cu conditia sa aiba un
sprijin parodontal efficient
-sistemel speciale (culise, coroane telescop) pot avea si efecte contrabasculante, insa, pentru a
evita uzura lor prematura, efectul de mentinere indirecta trebuie preluat de pintenii Interdentari,
 supracingulari sau de crosetul continuu cu care trebuie sa fie conceputa proteza,
-la protezele scheletate ce trateaza edentatii de clasa a II-a elementul contrabasculant este plasat
pe partea opusa edentatiei terminale si este reprezentat de un pinten ocluzal plasat in foseta
meziala a primului PM; daca edentatia prezinta suplimentar o bresa laterala pintenul cel mai
mezial de partea edentatiel laterale are, in afara rolului de sprijin pentru saua laterala, si un rol de
element contrabasculant. la protezele scheletate care trateaza edentatii de clasa a IV-a intinse,
bascularea prin desprindere pintenii ociuzali cei mai distali ai crosetelor-Bonwill care se aplica
acestor proteze, pinteni care au avantajul de a fi plasati departe de crosetele aplicate pe dintii
limitanti bresei frontale; i se atrage atentia pacientului sa nu utilizeze in masticatie dintii frontali

ENUMERATI FUNCTIILE AUXILIARE ALE ELEMENTELOR CONTRABASCULANTE

- Stabilizarea orizontala a protezei;
- imobilizarea dintilor frontali sl refacerea punctelor de contact;
- impiedicarea deplasari a conectorului principal;
- transmiterii fortelor de masticatie si pe dintii stâlpi indirecti;
- rigidizarea elementelor componente ale protezei (bara linguala si croset continuu).

METODE PRIN CARE SE POATE EVITA BASCULAREA PRIN INFUNDARE

 sindroame de compresiune, mai ales ta mandibula;

 se mentine extinseia maximum, dar in limite fiziologice, cu acoperirea obligatorie a zonelor biostatice
reprezentate de tuberozitati si de tuberculul piriform;
 conectori principali ia maxilar, de latime echivalenta cu intinderea edentatiei; captusirea si rebazarea
seilor.

Datele transmise laboratorului pentru alegerea dd artificiali si realizarea machete

- cu cat exista mai multi dd pe arcade- date mai usor de obtinut

Date care se transmit pe fisa de laborator
- din ce material se vor confectiona dintii artificiali (acrilat sau portelan);
- culoarea dintilor cu cele 3 zone intalnite la dintii naturali (coletul este mai inchis la culoare,
marginea incizala este de obicei mai deschisa si cu transparenta in zona mijlocie)
- cuspidarea dd laterali
Date care se transmit prin intermediul modelelor
- forma dd restant in functie de care se aleg dintii artificialii
- caracteristicile RIM
o IM
o DVO
o pl de ocluzie
- pe modele se pot face desene care sa indice:
o limitele placii protetice,
o zonele de foliere,
o pozitia si forma crosetelor

PREPARAREA UNUI LACAS PT PINTEN EXTERN

Ca dimensiuni, latimea unui lacas trebuie sa fie 1/3 din latimea vestibulo-orala; lungimea -1/4 din
diametrul mezio-distal al dintelui; adâncimea - la nivelul crestei marginale de 1>5 mm.
Pregatirea lacasului se face utilizând pietre diamantate sferice. Se incepe cu o piatra mai mare, cu
diametru de 3 mm, cu care se actioneaza asupra crestei marginale, reducând-o cu aproximativ 1,5
mm. Aceasta margine trebuie rotunjita, cu aceeasi freza diamantata se da forma lacasului, Apoi, cu o
piatra diamantata sferica cu diametrul de 2 mm, se adânceste lacasul, dandu-i-se o forma concava si
o inclinare usoara catre centrul dintelui. Finisarea se face cu gume abrazive adecvate ca marime sau
cu freze de finisat amalgam pot fi aplicate substante cu fluor, care asigura o oarecare protectie
impotriva cariilor si fac zona respectiva mai putin sensibila ia iritantii mecanici si chimici.
PREPARAREA UNUI LACAS PT DD FRONTALI
Lacatele supracingulare sunt trepte supracingulare care nu pot fi realizate decât pe dinti cu cingulum
bine reprezentat (caninii superiori, centralii superiori, mai rar caninii inferiori).
Latimea treptei va fi de 1 mm si se realizeaza cu o piatra diamantata cilindrica.
Lacasele incizale - pot fi realizate pe orice dinte frontal, cu conditia ca pintenul incizal sau gheruta
incizaiâ sa nu jeneze raporturile functionale de ocluzie. Ele se prepara mai ales pe caninii inferiori,
intre canin si lateral sau intre toti frontalii, cu o piatra diamantata flacara sau cu un disc dlamantat
Slefuirea se continua si interdentar, pe fata finguala, astfel incât conectorul secundar sa nu fie prea
proeminent, fiind sesizat usor de limba. intre canin si lateral, lacasul are forma triunghiulara, cu vârful
in jos. Muchiile rezultate trebuie rotunjite.

Crosetul Ackers
- pe PM, M
- corpul crosetului plasat supraecuat sau pe ecuatorul protetic pe una din fetele proximale ale dintelui
stalp
- bratul retentiv cu 2 parti: supraecuat pleaca din corp (rigida – sprijin, stabilizare, incercuire), si a 2a o
continua pe 1 si este partea terminala flexibila subecuat(mentinere) plasat V sau O, iar varful se termina M sau
D
- bratul opozant (contracroset) rigid plasat supraecuat sau pe ecuatorul protetic (sprijin, stabilizare,
incercuire, nu reciprocitate) – trebuie plasat in dreptul portiunii flexibile a bratului retentiv sau pe microproteze
cu fata O verticala
- pinten ocluzal rigid pe fata ocluzala, M sau D (sprijin parodontal, stabilitate)
- conectorul sec pe una din fetele proximale ale dintelui stalp (stabilitate)
- pe PM se pot aplica:
- crosetul Ackers deschis anterior sau mezial: retentivitatea favorabila in zona VM a dintelui stalp –
pinten in foseta D, varful portiunii terminale deschis M, conectorul sec pe fata D catre edentatie si se termina in
sa
- indicat in ed cls III-a
- crosetul Ackers deschis posterior sau distal: retentivitatea favorabila in zona VD – pinten in foseta M,
conector sec interdentar, bratul retentiv trece prin nisa masticatorie pe fata V unde se termina subecuat, varful
plasat in zona VD
- indicat in ed laterale, terminale
- pe M in ed laterale cand spatiul edentat este mic (nu poate fi aplicat croset inelar cu 4 brate)
- datorita plasarii retentivitatilor, bratul retentiv se aplica V la maxilar, L la mandibula

Crosetul inelar cu 4 brate

- pe M, prezinta in plus de Ackers un pinten ocluzal auxiliar in foseta opusa pintenului principal, de
langa ed, si un conector sec de intarire, ce pleaca din pintenul auxiliar si se termina in conectorul principal
- sprijin dublu (M, D)
- M sup – brat retentiv plasat V, varful portiunii flexibile orientat distal
- M inf – brat retentiv plasat L, varful portiunii flexibile orientat mezial
- pe PM brat retentiv pe fata V
 - indicat pt M2 izolat
- retentivitatea pe M – 0,5 mm, pe PM – 0,25 mm

Crosetul circular in „ac de par” sau cu bucla inversata

- pe M inf inclinati mezial, retentivitatea fav VM
- si pe PM
- 3 brate (Ackers), brat retentive cu traiect supraecuat, paralel cu ecuat protetic, pana in apropierea fetei
proximale opuse edentatiei, unde face o bucla, spre edentatie trece sub ecuatorul protetic

Crosetul circular cu actiune dubla

- PM in ed laterale
- 4 brate, dintre care cele laterale sunt retentive (croset biactiv)
- bratele retentive pleaca in sens contrar de la pintenii ocluzali, iar portiunile flexibile subecuatorial

Crosetul Bonwill, dublu Ackers sau cu 6 brate cu actiune contrarie

- ed cls II-a, IV-a
- intre doi M, PM, sau M-PM (necesita creearea unui spatiu pt plasarea interdentara a corpului
crosetului, prin slefuire largind nisa masticatorie proprotetic)
- 2 pinteni alaturati impiedica actiunea de pana a crosetului si alimente
- daca sunt acoperiti de microproteze de solidarizare, se renunta la pintenii ocluzali
- conector sec unic, interdentar pe fata O
- bratele retentive aplicate V, O sau diagonal, la fel bratele opozante
- posibil ca toate cele 4 brate sa fie retentive

Crosetul multiplu sau cu 6 brate cu actiune reciproca

- alcatuit din 2 Ackers unite prin brate opozante
- ed cls III-a
- 2 conectori sec in dreptul fiecarui pinten ocluzal

Crosetele Roach: „crosete bara” sau divizate (7) si crosete care act prin frictiune
- divizate:
- bratul retentiv pleaca din saua scheletului metalic, portiunea terminala ajunge in zona de retentie a
dintelui stalp dinspre gingival
- dezinsertia mai usor decat insertia
- mai putin vizibile
- contact cu dintele stalp mai mic
- elasticitate mai mare
- bratele retentive cu forme de litere: CLUSTIR
- bratul opozant, pintenul ocluzal si conectorul sec ca la crosetele circulare

- crosetul in „T”:
- bratul retentiv pleaca din sa si are traiect oriz usor oblic, in mijlocul fetei dintelui se ridica vertical
luand contact cu ecuatorul protetic la mijlocul fetei V si de la acest nivel pleaca 2 portiuni orizontale care
formeaza „T”, una catre fata M si alta D
- ed terminale, pe dintele limitant ed, subecuat se plaseza jumatatea distala a „T”, iar cea meziala pe
ecuator sau supraecuat
- ed laterale, subecuat ambele portiuni
- bratele oriz pot lua forma de „Y” – croset Budlong
- in ed terminale unde necesita croset elastic, se poate ca portiunea verticala a „T” sa devina elastica prin
marirea lung conectorului sec al bratului retentiv – croset Bonyhard
- „semi T” indicat pe C, PM sup
- contraindicatii: - ed terminale cand zona retentiva se afla mezial sau dintele stalp prezinta ecuator
protetic inalt (efect de parghie)
- zona retentiva muco-osoasa in dreptul portiunii alv a conectorului sec al bratului
retentiv
- cerinte fizionomice
- marimea zonei de retentie 0,50 mm, folierea in dreptul conectorului sec al bratului retentiv 0,20-0,30
mm

c) Crosete Ney – 2 grupe: - crosete cu act dubla, biactive (Ney I, II, combinat I-II, mixt)
- derivate din crosetele circulare

1. Crosetul Ney I
- deriva din crosetul Ackers
- este alc dintr-un corp din care pleaca pintenul ocluzal, conectorul sec si port supraecuat ale bratelor
retentive, acestea se termina prin portiunile flexibile in zonele retentive subecuat de pe fetele V si O
- asigura o mentinere dubla, reciproca
- se aplica pe dd ce prezinta linia ecuat protetic cu traiect tipic (ecuator protetic nr 1)
- pe PM, M, adancimea de retentie fiind maxim 0,25-0,50 mm

2. Crosetul Ney II
- deriva din crosetul divizat in „T”
- are pinten ocluzal izolat in prelungirea conectorului sec, care face legatura cu saua, si 2 brate retentive
asemanatoare crosetului in „T”
- pe dd la care linia ecuat protetic are traiect numit „linia ecuatoriala tip 2”, opus traiectului liniei de la
crosetul 1
- traseul portiunii verticale a bratului retentiv si conectorului sec sunt ca la crosetul „T”
- traseul incepe dintr-o zona retentiva 0,50 mm pe unghiul V,O-proximal de partea edentatiei, portiunea
oriz subecuat merge paralel cu ecuat pana la mijlocul fetei laterale, unde trece supraecuat pe fata proximala
opusa edentatiei
- portiunea verticala a „T” plasata in mijlocul portiunii oriz, la niv ecuat protetic

3. Crosetul Ney I-II

- pe dd malpozitionati (M)
- pe o fata laterala linia ecuat protetic asemanatoare cu I, pe cealalta fata cu II
- jumatatea circulara a cr se termina in corpul cr, de unde pleaca si pintenul ocluzal si conectorul sec, iar
jumatatea divizata identica cu II se termina in sa
- portiunile retentive flexibile orientate diagonal
- adancimi de retentie 0,25-0,50 mm

4. Crosetul mixt Ney biactiv

- pe dd cu ecuat protetic inalt
- partea turnata reprez de pintenul ocluzal si conectorul sec
- bratele lat sunt din sarma lipite la niv corpului cr iar extremitatile libere ajung in zonele subecuat
retentive
- nu asigura o buna stabilizare datorita flexibilitatii bratelor, nici incercuire buna
- zone de retentie 0,75 mm
- croset mixt Ney combinat – partea turnata mai prezinta si brat circular retentiv
- celalalt brat retentiv din sarma, lipid de corpul cr pe fata V, aproape de colet
- bratul retentiv turnat pe fata O a dd stalp

- crosete derivate din cr circulare:

● crosetul cu act posterioara
- C, PM de inaltime mica, retentie mica
 - conectorul sec interdentar se continua cu bratul opozant supraecuat, care merge paralel cu acesta si
ajunge subecuat pe fata proximala, apoi bratul elastic V, pinten ocluzal plasat D care poate fi completat
de unul M
● crosetul cu act posterioara inversa
- PM inf lingualizati
- M inf – brat elastic L, conector sec mezial, pinten ocluzal M, bratul opozant V (retentie 0,50mm)

d) Crosete speciale:
● Crosetul R.P.I.
- in ed terminale pe dd stalp unde limiteaza mezial edentatia si are rol de a evita torsiunea distala in
timpul bascularii prin infundare
- PM
- pinten ocluzal in foseta M care se continua cu conectorul sec plasat O interdentar
- placa proximo-orala care vine in contact cu dd stalp pe supraf de ghidare proximala, dar si cu o mica
supraf pe unghiul D-O
- rol de reciprocitate
- brat retentiv divizat in „I” pleaca din sa, portiunea verticala perpendiculara pe parod marg, insa la dist
de acesta si de muc proc alv, contact minim cu dd in supraf 2 mm, fara sa fie solicitat nefiziologic

e) Crosete mixte: crosetul mixt Ney biactiv, combinat, crosetul mixt McCracken
- elasticitate mai mare decat crosetele turnate
- marimea retentiei 0,75 mm
- retentivitatea plasata M-V
- bratul elastic subecuat
- si pe dd mobili
- se pot modifica de pozitie in toate sensurile
- dezavantaje:
- in timp se dezactiveaza prin oboseala aliajului
- dificultatea de reparatie
- deformarea de pacient
- solicitarea exagerata a dd stalp
- pasivitatea nu este respectata, forte oriz nefiziologice

1. Cauzele edentati?! partiale:

• Sunt reprezentate de acele afectiuni, ale aparatului dento-maxilar ce fac necesara extractia dintilor care nu mai
pot fi salvati..in ordinea frecventei, aceste cauze sunt:
caria complicata;
parodontopatia, cu afectarea grava a parodontiului;
etiologia mixta - carie-parodontopatie; abraziunea
exagerata;
- migrarile dentare verticale sl orizontale exagerate;
traumatismele care intereseaza mai ales regiunea frontala;
- tratamentele stomatologice incorecte care nu respecta principiile biomecanica si biofunctionale, creând cor\6\\\\
pentru aparitia dizarmoniiior ocluzaie si instaJarea sindromului de disfunctie ai aparatului dento-maxilar, sau care au
produs carii secundare, complicatii pulpare sau afectarea parodontiului;
Infectii chirurgicale dupa diferite tumori; neglijenta
pacientului fata de tratamentul dentar.
•2. Migrarile orizontale - tipuri, descriere:
 prin translatie totala a dintelui; daca se pierde molarul I pâna ia varsta de 9 ani, molarul li poate migra printr-o
deplasare de translatie, putând chiar sa inchida spatiul edentat; .
prin inclinare - mai frecvente la mandibula; dupa 12 ani migrarile orizontale se fac frecvent prin inclinarea
coroanelor catre spatiul edentat, ceea ce ere ca urmare o solicitare nefiziologica a parodontiului acestor dinti,
deoarece fortele verticale din timpul masticatiei nu mal actioneaza in axul iung ai dintelui; astfe, inclinarile de
peste 30 duc la pierderea valorii protetice a acestor dinti, deoarece spre partea in care s-a facut inclinarea se
exercita presiuni asupra alveolei, nu tractiuni prin fibrele parodontale.
• Migarile.orizontâle.expiica prin lipsa, de rezistenta a dintilor la fortele orizontale tangente arcadelor, ca urmare a
pierderii punctelor de cohteotinterde^
• Rojaflfe pun :orpt?ieme privind plasarea crosetului si impun deseori acoperirea dintelui cu microproteze. LlnguaHzâriie
pot face dificila sau imposibila insertia protezei partiale, mai ales a barelor linguaie, iar vestibularizarile creeaza zone
de retentie exagerata pentru crosete sau. chiar impiedica Insera protezei, crosetele neputând sa treaca de aceste zone
retentive fara interventii proprotetice.
3. Migrarile verticale - tipuri, descriere:
• Se .produc ia djntil antagonisti. spatiului edenta, acesti dinti, f\ind lipsiti de stimul] functionali, tind sa migreze catre
spa\iu) edentat Exista 2, tipuri de migrare verticala:
agresiunea * migrarea verticala a dintelui Mpreuna' cu procesul alveolar; este intâlnita mai ales la 6int\ cu
parodortiu sanatos, la molarii! sl II superiori; in urma egresiunii se poate ocupa in intregime spatiul edentat, dintii
migrati vertical venind in contact cu mucoasa crestei antagoniste; in aceste situatii tratamentul protetic nu mai
poate fi realizat fara extractia dintilor migrati si chiar
i¥n^^^
extruzia = migrarea verticala a dintilor fara procesul alveolar; se intâlneste mai ales ia dintii afectati parodontai si
se produce mai repede ca egresiunea.
4. Enumerati situatiile clinice specifice tratamentului cu proteze partiale mdbliizabilo:
edentatiile de clasa I (termino-termlnale);
edentatiile de clasa a ii-a (terminale unilaterale); protezele se extind si pe hemiarcada integra, iar in edentatiile molare
pot fi realizate proteze mentinute si stabilizate, unilateral;
• ederitatiiie de ciâsa a ill-a extinse (edentatiile laterale care se extind si in regiunea
frontala); edentatiile de clasa a IV-a cu lipsa tuturor frontalilor,
edentatiile combinate (termino-iâterale sau termino-fronto-laterale);
edentatii cu.exlstenta unui numar mic de dinti restanti (2-5 dinti); daca acesti dinti sunt repartizati bilateral, exista
conditii bune pentru mentinerea si' stabilizarea protezei, comparativ cu situatia când acesti dinti sunt grupati pe o
singura parte; edentatiile subtotale, cU existenta a 1-2 dinti restanti.
•
5. Enumerati situatiile clinice care exclud tratamentul prin punte:
edentatiile laterale intinse (clasa a Iii-a) având ca dinti stâlpi caninulsi molarul de minte care, desi nu sunt mobili, au
o valora
parodpritala scazuta (retrac^i parodontale mari);
edehta|ii#iate^
ederitatfite laterale sâafrbritâle reduse când exista contraindicatii ale slefuirii dintilor (afectiuni generale grave) sau
refuzul pacientului de a 1 sb; slefui dinti pentru realizarea unei punti;
edentatiilevin zona dei curbura a arcadei (incisivul lateral, caninul, primul
premolar); edentatifief/ontaie asociate cu pierdere de substanta osoasa de
diferite cauze;
edentatiile frontale unds sunt necesare artificii de montare a dintilor artificiali (treme, diasteme, incalecari sau
rotatii) sau anumite forme, marimi sau culori ale dintilor;
edentatiile care se asociaza cu comunicari buco-sinusaie sau buco-
nazale; edentatii care necesita o reevaluare a dimensiunii verticale de
ocluzie.
6. Inspectia crestelor alveolare:
• Crestele aiveoiare/repreziritâ,,rnai ales in edentatiile tenriino-terminale, zonele de sprijin muco-osos ale seilor
protetice.
• Zona coamei crestelor suporta majoritatea presiunilor de masticatie, fiind denumita zona de sarcina primara.
Versantele laterale aie cr0steipr primesc mai mult presiuni obJice si orizontale, fiind denumite zone de sarcina
secundara. Se vor aprecia inaltimea, forma neteda saii neregulata, directia vazuta din profil, aspectul mucoasei,
eroziuni, hiperemii, hlperplazii, care se intâinesc mai ales la vechii purtatori de proteze.
• Crestele; atrofiate sunt improprii stabilizarii orizontale a protezei si nu ofera un sprijin muco-osos favorabil pentru
sei. Nereguiaritatile
f
fijftoeminenteie produc leziuni de decubit, ceea ce necesita numeroase retusuri st provoaca nemultumiri din partea
pacientilor, ncinarile meziale sau distale aie crestelor favorizeaza deplasarile protezei in sens sagitai, cu solicitarea
nefizioiogicâ a 6in\\\or restanti.
• Hiperemia mucoasei crestelor indica o afectare care poate avea diverse cauze ce trebuie depistate si inl^|Mf»te.
Frecvent, o proteza veche instabila poate produce atât ftfperernie, cât si eroziuni sau hlperplazii (stomatopatii
protetice). Amprenta definitiva va fi luata numai dupa tratamentul corespunzator si dupa revenirea mucoasei la
aspectul normai.

7.Inspectia 'tuberozitâtiior maxilare:

Tuberozftâtiie maxilare au rol in stabilizarea, in sprijinul sl chiar In mentinerea protezelor partiale, mai ales in edentatiile
terminale sau subtotale. Gâhd sunt exagerat de retentive, vor Interfera cu marginea seii, facând insertia protezei
dureroasa sau chiar imposibila. dimensiune exagerata in plan vertical {procidenta polului inferior) poate ocupa complet
spatiul intermaxilar, nemaiexistând ioc pentru sau protezei, tuberozitate voluminoasa in sens vestibular acoperita rie
saua protezei poate face cs ie deschiderea gurii apofiza coronoJda sa atinga saua, producând un decubitus sau-chiar
desprinderea protezei. in toate aceste cazuri sunt necesare interventii chirurgicale modeiante. Cele mai favorabile sunt
tuberozitatiie. de marime si retentivitate medie.
8.Inspectia boltii palatine sl a torusulul maxilar:
Boita palatina va fi apreciata ca marime; forma si prezenta a torusului. Oea mai favorabila protezarii este bolta palatina
plata, fara torus, proteza partiala, prin baza ei,, având un bun sprijin muco-osos. Bolta adânca necesita masuri speciale
de individualizare a tingurilor-standard in vederea amprentarli. Versantele oblice aie unei boiti adânci realizeaza planuri
inclinate, pe care baza protezei partiale are tendinta sa alunece ia solicitarile verticale din timpul masticatiei.
Torusui maxilar poate fi depistat la inspectie numai daca depâsesete o anumita marime. Când este voluminos, trebuie
neaparat ocolit de conectorul principal sau se intervine chirurgical pentru inlaturarea lui. Numai când este de mica
dimensiune torusui poate fi foiiat astfel incât baza protezei sa poata trece peste el fara a produce leziuni sau basculari
laterale ale protezei.
9.Inspectia tuberculului piriform:
Tuberculul piriform oblic impiedica distalizarile protezei. Reprezinta, atunci când are o mucoasa cu rezilienta minima, o
zona optima de sprijin pentru sei. Tuberculul piriform si tuberozitâtiie maxilare sunt denumite de unit autori «zone
biostatice", deoarece atrofia ia aceste niveluri se produce mult mal greu decât in alte zone.
10. Care sunt gradele mpbititatfl patologice al© dintilor?
Gradul I- mobilitate vestibulo-oralâ;
Gradul II- mobilitate vestibulo-oralâ si mezio-distala
Gradul III - mobilitate vestibulo-orala, mezio-distala si axiala.
Mobilitatea in toate sensurile arata o grava afectare parodontala, dintele respectiv nemaiavând valoare protetica.
11 Examfnrrea rapoartelor de ocluzie in RC:
Este mai .dificilâ,. deoarece necesita insusirea de catre medic a tehnicilor de ducere a mandibulei in RC. Dupa ce
pacientul a fost obisnuit oi pozitia de RC, se urmareste daca:
-se face contact simultan pe cât mai multe stopuri ocluzaie (cuspizii vestibuiari inferiori, palatinaii superiori si marginea
incizaia a
frontalilor iniferidri);
dupa ce au aparut primele cintacte in RC, mandibula poate sa se gaseasca in urmatoarele situatii:
ramane imobila situatie normala care indica de obicei existenta unul point centric
aluneca maxim 1 mmi sâgital anterior rectiliriiu, situatie normala, care iridica existenta unui long centric;
aluneca inainte mai mult de 1 mm si nu in linie dreapta, situatie anormala, ce tradeaza un contact prematur intre
versantele meziale de la maxilar sl. versantele distale de la mandibula:
aluneca usor lateral catre obraz, pe partea unde pacientul simte primul contact intre dinti; in acest caz, contactul
prematur trebuie cautat intre versantele cuspiziior de la maxilar, care sunt orientate vestibular, si versantele cuspidlene
de ta mandibula, care sunt orientate Jlngual;
aluneca spre limba tn raport cu primul contact simtit de pacient; tn acest caz, contactul prematur apare intre versantele
cuspiziior de ia maxilar, care sunt orientate spre lingual, si versantele cuspidiene de ia mandibula, care surit orientate spre
vestibular. Pentru ase putea aprecia corect in ce parte aluneca mandibula, pacientul..arata intâi cu degetul pe care parte
simte primul contact, dupa care se stabileste daca mandibula aluneca spre limba sau obraz, raportat ia contactul prematur.
12.Descrieti examinarea miscarii de propulsie:
Se constata daca dintii anteriori preiau in totalitate sarcina de a conduce incizia alimentelor, adica daca raporturile ce se
stabilesc intre marginea incizaia a incisivilor inferiori si fata palatinala a incisivilor superiori provoaca dezocluzia tuturor
dintilor cuspidati (laterali): Pacientul conduce mandibula din IM in pozitia cap la cep. Se pot constata urmatoarele situatii:
mandibula aluneca.: usor inainte, parcurgând un drum drept, iar in pozitie cap la cap se intâlnesc toti incisivii sau cei
putin doua perechi ide aritagonisti - situatie normala; I'
mandibula parcurge un drurii drept, dar la un moment dat intra in contact si o pereche de dinti laterali, care fac contact
o data cu dintii frontali - situatie anormala, contactele din regiunea laterala fiind contacte traumatizante, deci trebuie
desfiintate; aceste contacte incorecte se numesc interferente ocluzaie sl pot impiedica uneori chiar stabilirea contactului
intre dintii frontali, ceea ce reprezinta o situatie si mat traumatizanta;
mandibula parcuge un drum cu usoara deviere catre dreapta sau catre stânga; in acesta situatie, medicul, dirijând cu mâna,
obliga mandibula pacientului sa alunece in linie dreapta; se poate descoperi astfel o interferenta fie intre dintii laterali, fie
intre dintii frontali, ce obliga mandibula sa devieze in timpul propulsiei.
Examenul d 3 propulsie nu poate fi facut (a pacientii care au o ocluzie cap la cap sau o ocluzie inversa.

13. Descrieti examenul miscarii de iateralitate:

Este mai complicat, medicul trebuind sa ghideze miscarea de lateralitate a pacientului din IM catre pozitia cap la cap a
caninilor sau a cuspiziior vestibuiari ai dintilor laterali; se pot constata urmatoarele:
miscarea de lateralitate este condusa de contactul dintre caninul superior si cel inferior (protectie canina) - situatia cea
mai frecventa; pe masura miscarii de iateralitate trebuie sa se produca dezangrenarea dintilor si pe partea activa si pe cea
inactiva (nelucratoare sau de balans);
miscarea de lateralitate este condusa de un grup al dintilor laterali, de preferinta toti - situate mai rara, dar functionala,
numita protectie (conducere) de grup; in aceste cazuri, toti dintii laterali participa cu aceeasi intensitate ia dezangsnarea
dintilor lateraii pe partea neiucratoare;
rfttyterea de iateralitate este condusa de dintii laterali si canin, sau alaturi de canin si un alt dinte frontal - situatie normala.
Situatiile anormale apar atunci când miscarea de iateralitate este condusa de un singur lateral, numai de premolari sau
când nu se produce detflcluzia dintilor de pe partea neiucratoare, indiferent de tipul de conducere.
in toate aceste situatii vor aparea fie imbolnavirea parodontala a dintelui in cauza, fie migrari dentare de tipul
fenomenului Thielemann, fie imbolnavirea sistemului neuro-muscular, cu aparitia spasmelor musculare si chiar afectarea
ATM.
14. Enumerati situatiile ce necesita examen radiologie:
Se Indica radiografii pentru: procesul alveolar la nivelul dintilor
stâlpi; dintii stâlpi (radacina, spatiul period$ntal, coroana);
crestele alveolare; dintii restani care clinic ridica probleme, (obturatii mari, mlcroproteze, modificari de culoare,
mobilitate, dureri, resturi radiculare care au importanta pentru profetul protezei); '
examenul radiografie ai ATM nu este necesar decât atunci când sunt semne clinice de afectare a ei.

15. Diferenta dintre amprenta documentara si preliminara:

in situatiile clinice grave (gravitatea ftind reprezentata de complicatiile edentatiei partiale - in specia) migrarile exagerate)
se amprenteaza cu lingura standard sl aiginat ambele maxilare inainte de orice tratament preprotetic, cu exceptia unul
detartraj supraginglval sumar, pentru a fi redate corect forma st inaltimea coroanelor dentare. Aceasta amprenta se
numeste amprenta documentara, dupa ea fiind realizat modelul documentar.
In cazurile clinice simple» fara complicatii/ale edentatiei partiale si unde nu sunt necesare extractii, va fi luata o amprenta
preliminara
atât pentru maxilar, cât si pentawnandibula, cu lingura standard si aiginat. Modelul realizat dupa aceste amprente se
numeste model
de studiu. ;„ *
16. Imaginea radiologiei a laminai dura la nivelul dintilor stâlpi:
Lamina dura reprezinta osul alveolar de care se fixeaza fibrele parodontale; radiografie, ea apare ca o linie radioopaca in
jurul unei linii transparente ce reprezinta spatiul periodontai.
Când un dinte este supus unei forje care tinde sâ-l incline, punctul de rotatie in jurul caruia se face inclinarea se.afla de
obicei in treimea apicala a radacinii. Din acest motiv, resorbtia osului se produce acolo unde apare presiune, iar apozltia
acolo unde exista tractiune a fibrelor parodontale.
De exemplu, la un molar inferior care se inclina mezial, lamina dura apare mai subtire mezial ia nivelul coletului dintelui si
apical distal, in aceste zone producându-se presiune. Grosimea mai mare a iaminei dura apare apical mezial si ia colet
distal, in aceste zone producându-se tractiunea fibrelor parodontale.
In zonele de tractiune, traveele osoase sunt dispuse perpendicular pe lamina dura.
Când exista afectiunice duc la alterari ale metabolismului proteic poate aparea o resorbtie atât a osului alveolar, cât sl a
Iaminei dura.

17. Imaginea radlologica a spatiului periodontai: •

Largirea spatiului periodontai poate fi cauzata de o infectie acuta sau cronica, dar poate avea si o etiologie traumatica;
trebuie facut
diagnosticul diferential intre aceste .aspecte.
Largirea spatiului periodontai de cauza traumatica se atribuie unui traumatism ocluzal sau suprasolicitarii de cauza
protetica (punti, microprote^
Existenta'pungilor pa sf marimea lor se apreciaza cu ajytoriif conurilor de gutaperca introduse in aceste pungi.
Controlul radiografie parodontai este necesar si dupa aplicarea protezei.
18. lmaglnea radlologica a radacinilor dintilor stâlpi:
Wintereseaza numarul radacinilor, lungimea, morfologia, tratamentele endodontice si reactiile apicaie.
Dintii stâlpi cu mai multe radacini au o suprafata mare de implantare, rezistenta la forte fiind mai mare decât a
monoradicularilor. Rezistenta este mai mare si daca radacinile sunt divergente sau curbe. Lungimea mai mare a unei
radacini este mai favorabila decât -o-radacinâ scurtarcare. micsoreaza bratul -de- rezistenta- intraalveolarâ a dinteluLstâlp.
Cu cât radacina implantata In os este: mal lunga, iar coroana dintelui mai mica, cu atât dintele stâlp este mai rezistent la
mecanismul solicitarii prin pârghie, si invers. Raportul coroanâ^râdâcinâ minim admis pentru un monoradlcular este de
1/1. Un pluriradieular poate fi utilizat castâip si atunci când raportul este in favoarea coroanei.
Se pot evidenpâ'riâdiologic tratamentele endodontice corecte sau incorecte, reactii apicaie, chisturi
etc. imaginea lizei osoase nu are intotdeauna o cauza Irifectioasa, ci poate avea o cauza traumaticâ-
ocluzala.
19. La ce servesc modelele documentare?
precizarea diagnosticului clinic sl staoiiirea planului de tratament preprotetic, care ii va fl explicat sl motivat pacientului;
ordinea tratamentelor va fi trecuta in fisa pacientului;
utilizarea in scop didactico-pedagogic, putând fi prezentate medicilor si studentilor cazurile clinice, etapele de tratament,
solutiile protetice, prognosticul tratamentului;
demonstrarea medico-legala a situatiei clinice cu care s-a prezentat pacientul si care poate justifica oricând atitudinea
terapeutica a medicului;
explicarea sl demonstrarea complicatiilor edentatiei partiale pacientilor ce nu accepta tratamentul protetic adjunct;
cercetari asupra aspectelor clinice ale edentatiei partiale, frecventa diferitelor edentatii in functie de vârsta, sex, aspecte
ale ocluziei.

20. Clasificarea Kennedy:

clasa I - edentatie bilaterala plasata posterior de din$ restanti (bitemiinala sau termino-
terminala); clasa a ll-a -edentâtla unilaterala posterioara dintilor restanti (uniterminale);
clasa a lll-a - edentatie laterala delimitata anterior si posterior de dintii restanti (edentatie intercalata sau
laterala); clasa a IV-a *» edentate situata in regiunea frontala, de o parte si de alta a liniei mediane
(edentatie frontala).

21. Reguli de utilizare a clasificarii Kennedy:

clasificarea trebuie sa urmeze (nu sa preceada) extractiile dentare, care ar putea modifica clasificarea
initiala; daca al treilea molar lipseste, nu va fi luat in considerare in clasificare;
daca al treilea molar este prezent si va fi utilizat ca dinte stâlp, el va fi luat in considerare in clasificare;
daca molarul doi lipseste si nu este necesar sa fie inlocuit, neavând antagonist, el nu va fi luat in considerare in
clasificare;
suprafetele edentate aflate cel mai in spate determina ordinea clasei de edentatie; alte suprafete edentate decât cele
care determina
ordinea clasei de edentatie sunt denumite modificari sau brese suplimentare sl sunt in numar de 1 pâna la 4;
intinderea modificarilor nu este luata in considerare, ci doar numarul lor;
primele 3 clase pot avea maxim 4 modificari; clasa a IV-a nu are modificari.

22. Clasificarea Kennedy-Âpplegâte: clasa I - edentase distala

bilaterala; (terrnino4eirninala); clasa a ll-a ~ edentase distala
unilaterala (uniterminalâ); clasa a lll-a ~ edentati© laterala care va
fi tratata adjunct; clasa a IV-a - edentati© anterioara (frontala);
clasa a Y-a - edentatje laterala cu Hpsa caninului; se Indica tratament adjunct;
clasa a Vi-a - edentatie laterala redusa care se trateaza conjunct.
23. Care sunt pârtie componente ale unul paralelpgraf simplu cu brat orizontal fix? soclul aparatului - placa metalica
cfrculara care, datorita stabilitatii, asigura stabilitatea aparatului pe masa de lucru; bratul vertical - fixat la marginea
sociuluf, se continua cu bratul orizontal, care prezinta ia extremitatea libera un dispozitiv sub forma unei tije, c s are
posibilitatea sa se miste numai in plan vertical; la extremitatea inferioara a acestei tije se pot fixa cu un surub
accesoriile paralelografului; tija verticala poate fi blocata la diferite inaltimi cu ajutorul unui surub;
suportul (masa) pe care se fixeaza modelul - este o piesa individualizata, care se poate misca in orice directie orizontala
pe soclul aparatului; datorita unei articulatii sferice/modelul poate fi inclinat in orice sens; articulatia se poate bloca cu
ajutorul unui surub,
24. Care sunt accesoriile paralelografuiui?
tija de analiza, reperaj sau detectoare - serveste ia aprecierea paralelismului fetelor proximale ale dintilor stâlpi, la punerea
in evidenta a zonelor retentive subecuatoriaie ale dintilor stâlpi, la evidentierea interfetelor cu proteza a unor zone
dentare seu muco-osoase; ea materializeaza axa de insertie a protezei;
tija portmina de grafit - serveste la trasarea ecuatorului protetic, la marcarea zonelor de interferenta dentara sau muco-
osoasa cu proteza si la tripodarea modelului; •
tijele de masurare a retentivitatii subecuatoriaie a dintilor stâlpi * tije retentivometrice, joje sau retentiometre, in numar
de 3; spatuleie de ceara sau râzusele - pentru indepartarea si paralelizarea cerii subecuatoriaie si ia deretentivizarea
unor zone muco-osoase;
spatuleie convergente de 2 si 6°.
25. Enumerati timpii analizei modelului de studiu la paralelograf:
stabilirea celei mai acceptabile axe de insertie si dezinsertie a protezei;
trasarea ecuatorului protetic;
stabilirea locului in care se plaseaza vârful portiunii flexibile a bratului retentiv al crosetului;
fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf (tripodare).
26. De cine este conditionata axa de insertie a protezei?
planurile de ghidare;
zonele retentive dentare necesare aplicarii portiunii flexibile a bratelor retentive ele
crosetelor, zonele de interferenta muco-osoasa sau dentare; fizionomiei -
27. Care sunt zonele de retentle favorabila?
Zonele de retentle favorabila trebuie sa fie cuprinse intre 0,25 si 0,75 mm.
Se considera ca pentru mentinerea protezei scheletate cu ajutorul crosetelor turnate circulare, care au o flexibilitate mai
mica, este suficienta t zona retentiva subecuatoriala de 0,25 mm. Pentru crosetele turnate divizate Roach, care nu o
flexibilitate mai mare, este necesara o retentie de 0,50 mm, iar pentru crosetele mixte (cu brat retentiv din sârma) este
nevoie de o retentivitate de 0,75 mm. Aprecierea marimii retentivitatii se face cu tijele numite retentiometre, joje sau
tije retentivometrice.
Retentiviltatile se cauta pe fetele vestibulare ale dintelor stalpi dar si pe fetele orale" sau proximale fh functie de
topografia lor fiind
ales si tipul de croset.
28, Descrieti zânele de interferenta la mandibula:
zona retromilohioldiana, care frecvent este retentiva, putând fi interferata de marginea llngualâ distala a seilor;
regiunea vestibuiarâ a crestelor in dreptul premolarilor care, atunci când este retentiva, interfereaza cu marginea
vestibutara laterala
a seilor,
regiunea vestibuiarâ a crestelor in edentatii frontale (creste retentive), care pot interfera cu cu marginea vestibuiarâ
frontala a seii; regiunea, iinguala centrala a procesului alveolar este retentiva in multe cazuri, putând interfera cu
conectorul principal sau cu marginea iirigualâ a unei sei frontale;
regiunea iinguala laterala a unui proces alveolar sau a unei creste oblice;
torusul mandibular, când are forme anatomice deosebite.
29.Descrieti zonele de Interferenta la maxilar:
Sunt maj rare sl pot exista in urmatoarele regiuni:
zona vestibuiarâ a crestelor in edentatii frontale;
zona vestibuiarâ a crestelor in regiunea premolarilon
zona vestibuiarâ sau distala a unor tuberozitati foarte retentive;
polul inferior al unei tuberozitati procidente poate face ca saua protezei aplicata peste aceasta tuberozitate sa interfereze
cu dintii inferiori sau cu creasta mandibulara.

30. Definitia ecuatorului protetic:

Ecuatorul protetic reprezinta linia celei mai mari convexitati a dintilor stâlpi pentru o anumita axa de insertie sau linia celui
mal mare contur la un anumit plan orizontal al modelului. Are un traiect convex catre gingival pe fetele vestibulare si orale
si un traiect concav sau drept pe fetele proximale ale dintilor stâlpi.

31. Trlpoi area modelelor:

Reprezinta fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf. Metode:
cu mina de grafit montata la paralelograf se trateaza 3 linii pe suprafata mucozaia a modelului ia distanta una de alta, una
anterior si 2 laterale, la stânga si la dreapta, in regiunea poaterioara a modelului;
pe soclul modelului sunt taiate 3 santuri verticale, unul in regiunea posteripara si 2 laterale, cu o spatula ascutita.

32. Enumerati etapele tratamentului preprotetic;

interventiile chirurgicale;
tratamentul parodontal; tratamentul de
echilibrare ociuzaiâ; tratamentul ortodontic;
tratamentul conservativ odontaJ; implanturile
transfixiante; proteza partiala acrilica provizorie.
33. Tratamentul preprotetic de echilibrare ocluzala:
Are in vedere 3 aspecte:
realizarea unui plan de ocluzie corect;
eliminarea contactelor premature si a interferentelor,
refacerea DVO,
Pentru nivelarea pianului de ocluzie sunt necesare: slefuiri Ia
nivelul cuspiziior,
amputari coronare urmate de devitalizari, gingivectomie sau alveoioplastie si acoperirea cu
microproteze; indepartarea lucrarilor fixe necorespunzatoare;
extractia dintelui si chiar rezectla modeianta a osului (in cazul molarilor superiori egresati impreuna eu tuberozitatea).

34. Descrieti etapele tratamentului proprotetic:

interventii chirurgicale asupra mucoasei;
interventii chirurgicale asupra osului;
interveni asupra dintilor stâlpi;
acoperirea dintilor stâlpi cu microproteze;; solidarizarea
dintilor stâlpi;
atitudinea fata de bresele suplimentare care complica diferitele clase de edentatii.
OXCara sunt Interventiile proprotetlce chirurgicale asupra mucoasei? frenul iablat inserat
aproape de muchia crestei frontale - frenotomle, frenectomie, frenoplastle; frenul linguai
Inserat aprgape de parodontiul marginal sau in formfi de evantai - fremotomie; bridele
laterale inserate aproape de muchia crestelor- incizia lor;
hipertrofie sl hiperplaziile de la nivelul versantelor crestelor, fundurilor de sac sau boltii palatine - exclzia
Ion plastia santurilor vestibulare sau linguale.

36. Care sunt Interventiile proprotetlce chirurgicale asupra osului? v

neregularitatile osoase – rezectii localizate- regularizari de creste; tonusul
mandibular max de demisiuni exagerate-rezectii tuberozitati exagerat de
reteritive sau procidente-rezectii modelante;
atrofii marcate ale crestelor-reconstituiri plastice cu diferite tipuri de transplanturi.
37* Descrieti prepararea unui lacas pentru pinten extern:
Ca dimensiuni, latimea unui lacas trebuie sa fie 173 din latimea vestibulo-orala; lungimea -1/4 din diametrul mezio-distal
al dintelui; adâncimea - la nivelul crestei marginale de 1>5 mm.
Pregatirea lacasului se face utilizând pietre diamantate sferice. Se incepe cu o piatra mai mare, cu diametru de 3 mm, cu
care se actioneaza asupra crestei marginale, reducând-o cu aproximativ 1,5 mm. Aceasta margine trebuie rotunjita, qu
aceeasi jj&tra ftamantata $e da forma lacasului, Apoi, cu o piatra diamantata sferica cg diametrul de 2 mm, se
adânceste lacasul, dâridu-i-se o forma concava si o inclinare usoara catre centrul dintelui. Finisarea se face cu gume
abrazive adecvate ca marime sau cu freze de firijsat amalgama Pot, fi aplicate substante cu fluor, care asigura o oarecare
protectie impotriva cariilor si fac zona respectiva mai putin sensibila ia iritantii mecanici si chimici.
38. Descrieti prepararea unul lacas pe dintii anteriori:
Lacatele supracingulare sunt trepte supracingulare care nu pot fi realizate decât pe dinti cu cingulum bine reprezentat
(caninii
superiori, centralii superiori, mai rar caninii inferiori).
Latimea treptei va fi de 1 mmsi se realizeaza cu o piatra diamantata cilindrica.
Lacasele incizale - pot fi realizate pe orice dinte frontal, cu conditia ca pintenul incizal sau gheruta incizaiâ sa nu jeneze
raporturile functionale de ocluzie. Ele se prepara mai ales pe caninii inferiori, intre canin si lateral sau intre toti frontalii,
cu o piatra diamantata flacara sau cu un disc dlamantat
Slefuirea se continua si interdentar, pe fata finguala, astfel incât conectorul secundar sa nu fie prea proeminent, fiind
sesizat usor de limba.
intre canin si lateral, lacasul are forma triunghiulara, cu vârful in jos. Muchiile rezultate trebuie rotunjite.
39. in ce situatii este indicata acoperirea dintilor stâlpi cu microproteze?
prezenta a numeroase carii tratate si netratate;
igiena defectuoasa;
tendinta ia carii;
lipsa retentivltatilor naturale;
pierdere de substanta dentara in cantitate mare prin remodelara fetelor laterale;
lacase ociuzale care depasesc mult stratul de smalt; slefuirile mari ale dintilor
pentru nivelarea planului de ocluzie;
rezistenta mecanica redusa a dintilor stâlpi, din cauza unor carii profunde sau obturatii masive;
existenta unor microproteze vechi, necorespunzatoare ca adaptare sau nemodelate, in vederea aplicarii crosetelor,
impune indepartarea lor sl refacerea corespunzatoare; abraziunea marcata;
realizarea unor relatii ociuzale corecte cu antagonista; utilizarea
sistemelor speciale de sustinere.
40. Cum trebuie sa arate o coroana metalica in vederea aplicarii unul croset dentar?
lacas sau lacase pentru pintenii ocluzall;
convexitatea vestibutera de marimea adecvata tipului de croset;
planuri de ghidare pe fetele proxlmale dinspre edentatie realizate in functie de axa de insertie;
fata orala fie perfect plana, dar paralela cu axa de insertie a protezei, fie prevazuta cu un prag plasat la 1 mm de
parodontiul marginal pe care se va plasa bratul opozant, care realizeaza atât reciprocitatea, cât si sprijinul parodontai;
latimea pragului este de 1 mm.
41, Când este indicata solidarizarea dintilor stâlpi?
dinti stâlpi cu mobilitate moderata care se mentine si dupa tratamentul parodontai si de echilibrare
ociuzala; raportui eoroanâ-radâclnâ modificat in favoarea coroanei;
la mandibula, când in edentatia terminala pintenul ocluzal se plaseaza in foseta distala si nu
mezial; radacini scurte, chiar daca dintii stâlpi au o implantare buna;
când, in edentatia terminala, sunt utilizate mijloace speciale de mentinere gen culise, telescoape etc, care realizeaza
legaturi foarte rigide cu seile;
când, radiografie, procesul alveolar este cantitativ si calitativ deficient; când
sunt putini dinti restanti (ex: clasa l); când exista dinti izolati cu sau fara
mobilitate;
când clasele principale de edentatii (I, II, III) se complica prin brese suplimentare; dintii care limiteaza aceste brese vor fi
solidarizati intre ei.
42. Enumerati motivele pentru care se inchid bresele suplimentare:
lipsa de paralelism dintre dinti face extrem de dificila insertia protezei cu mai multe sei chiar la proteza
scheletata; sefie reprezentate de un singur dinte artificial sunt putin rezistente si se pot fractura; atrofia
crestelor pe care se sprijina sei reduse in suprafata este rapida; transmiterea presiunilor pe o suprafata mica
poate duce la durere; daca pacientul ramâme fara proteza-poate fi afectat d.p.d.v. fizionomie;
dintii pe' care se aplica crosetele sunt mai putin rezistenti la solicitarile mecanice ale protezei, devenind destul de rapid
mobili; protezele sunt mai complicate cu multe elemente, ceea ee reduce din precizia adaptarii in gura.
43. Avantajele inchiderii breselor suplimentare:
simplificarea planului protezei;
ax de insele faci); solidarizarea dintilor;
elementeiâ de agregare vor fi modelate special pentru aplicarea optima a crosetelor;
pacientul jioate rârf)âne fara proteza, fizionomia nefiind afectata; proteza este mai
rezistenta d.p.d.v. mecanic; dintii restanti vor fi pastrati mai mult timp pe arcada;
semâreste valoarea fuhctiohalaap sprijin parodontai mai eficient;
atrofia suportului muco-osos.este mai mica; confortul pacientului este
imbunatatit prin micsorarea volumului protezei; deplasarile protezei vor
«mai eficient neutralizate; se pot realiza mentineri fizionomice prin
aplicarea unor sisteme speciale. i

44. Care sunt zonele protetice pozitive? La maxilar:

dinti restanti Si mai ales dinti stâlpi; creste alveolare cu
cele 2 zone de sprijin; boita palatina si tuberozitatiie. La
mandibula: dinti restanti;
crestele alveolare cu cele 2 zone de sprijin; tuberculul
piriform.
45. Care sunt zonele protetice negative?
ia maxilar;parodontiul marginal;paplla incisiva;rugile palatine;rafeul median maxilar;torusui palatin;zonele gfasoase
Schroeder;bridele laterale;insertiile musculare si ligamentare.La mandibula:parodontiul marginal;fi ei iui limbii si insertia
 pianseuiui bucal;mucoasa procesului alveolar in zona linguaia;linia milohioidiana, bridele laterale, insertiile musculare si
ligamentare;torusul mandibular.

46. Descrieti directia, sensul sl durata fortei de masticatie:

directa este predominant verticala, perpendiculara pe planul de ocluzie, dar apar si componente oblice si orizontale, prin
descompunerea acestor forte verticale pe planurile inclinate cuspidiene; fortei© verticale sunt ceie mm bine suportate
de dintii restanti, solicitând toate fibrele parodontale, spre deosebire de fortele oblice si orizontale, care nu sunt bine
tolerate de parodontiu si au actiune disiocanta pentru proteza partiala; sensul fortei functionale de masticatie este de
jos in sus;
durata fortei functionale de masticatie este intermitenta, masticatia facându-se ritmic, prin inchiderea si deschiderea
gurii; aceasta contribuie ia mentinerea troficitatii tesuturilor muco-osoase, parodontale si musculare; intre mese, forta
functionala de masticatie se declanseaza numai pentru deglutitie; pentru incizia si triturarea alimentelor, se apreciaza ca
in cursul unei zile mandibula este presata de maxilar aproximativ 30 de minute (pentru 3 mese); degiutitia, care se face
in IM, se produce de circa 590 de ori in 24 ore, media contactelor interdentare fiind de aoroximativ 3 ori mal mare decât
in masticatie.

• 47 factorii de care depinde mentinerea indirecta:

trficacitatea mentinerii directe; mentinerea Indirecta incepe sa functioneze când mentinerea directa a fost invinsa;
distanta de plasare a elementelor contrabascuiante fata de axa de basculare; ea depinde la rândul ei de lungimea
seilor terminale sl
de situarea axei de basculare;
locul plasarii elementelor contrabascuiante fata de axa de basculare; cu cât sunt plasate mai departe de axa de
basculare, cu atât ' eficienta lor este mai mare; de obicei elementele contrabascuiante sunt aplicate pe canin sl in foseta
meziala a primului premoiar, deoarece incisivii (care sunt cei mai departati de axa de basculare) nu ofera decât foarte
rar conditii pentru aplicarea corecta a opritorilor de basculare;
rigiditatea conectorului secundar de care este legai elementul contrabasculant, ca sl a conectorului principal in care se
termina acest conector secundar;
existenta unui lacas special pregatit pe dintii stâlpi indirecti, in care sa se aplice elementul contrabasculant, la fel ca
pentru un pinten ecluzai, Incizâl sau supracinguiar;
valoarea parodontaia a dintilor stâlpi indirecti; nu vor fi aplicate elemente contrabascuiante pe dintii mobili,
suprasolicitarea ducând rapid la pierderea lor.

48. Care sunt si unde se plaseaza elementele contrabascuiante:

la protezele scheletate ce trateaza edentatii de clasa i, elementele contrabascuiante se aplica bilateral; acestea sunt:
pintenii ociuzali plasat in foseta meziala a primului premoiar, când este o edentatie termino-terminaia molara;
pintenul supracinguiar pe canin va fi utilizat când lipsesc premolarii secunzi, pentru aplicarea lui fiind necesar sa se
creeze o treapta; crosetul continuu este un bun eiemerft contrabaiansant numai daca are la extremitati un eficient
sprijin parodontal, realizat prin pinteni ociuzali sau gherute incizale; crosetul continuu este indicat mai ales atunci
când ramâne prezent numai grupul dintilor frontali; sprijinul crosetului continuu in aceste cazuri se face numai pe
canin, printr-o gheruta Incizaiâ plasata intr-un lacas incizai mezial sau printr-o gheruta plasata intre canin si lateral;
gherutele sunt indicate mai ales la mandibula, unde caninii nu au cingulum; gherutele sau pintenH IncJzali plasati intre
toti dintii frontali au o actiune contrabasculanta foarte eficienta, insa efectul nefizionomic iasa rjhuit de dorit; :iar
frecventa cariilor in lacasele Incizale face ca aceste elemente protetice sa fie rar utilizate; conectorii:pr^ic1pâii;dentc-
mucozaii au un bun efect contrabasculant, cu conditia sa aiba un sprijin parodontal eficient, a.i. sa nu
at^oneze.pspianuri fricHnate;
-sistemel speciale (culise, coroane telescop) pot avea sl efecte contrabascuiante, insa, pentru a evita uzura lor
prematura, efectul de mentinere indirecta trebuie preluat de pintenii Interdentarf, suprâcinguiari sau de crosetul
continuu cu care trebuie sa fie conceputa proteza,
-la protezele scheletate ce trateaza edentatii ds clasa a il-a elementul contrabasculant este plasat pe partea opusa
edentatie! terminale si este reprezentat de un pinten ecluzai plasat in foseta meziala a primului premoiar; daca
edentatia prezinta suplimentar o bresalaterala,;pfnt8riUl cel mâi mezial de partea edentatiel laterale are, in afara
rolului de sprijin pentru saua laterala, si un rol de rtw$rtt^ntra^asdulant.
 la protezele scheletate care trateaza edentatii de clasa a IV-a intinse, bascularea prin desprindere poate fi evitata de
catre pintenii
ociuzali Cei mai distall ai'crosetelor-Bonwlll care se aplica acestor proteze, pinteni care au avantajul de a fi plasati
departe de
%l3ent^ crosetele aplicate pe dintii limifanti bresei frontale; i se atrage atentia pacientului sa nu
utilizeze in
mas^tic^tie dintfrfFpntali.
49. Enumerati functiile auxiliare ale elementelor contrabascuiante:
Stabilizarea orizontala a protezei;
imobilizarea dintilor frontali sl refacerea punctelor de contact;
impiedicarea deplasari a conectorului principal;
trariSmiteres fortelor de masticatie si pe dintii stâlpi indirecti; rigidizarea
elementelor componente ale protezei (bara linguala si croset continuu).
50 Metodele prin care se poate evita bascularea prin infundare: -atfjpiente de
compresiune, mai ales ta mandibula;
sehermlnaie'extinseia maximum, dar in limite fiziologice, cu acoperirea obligatorie a zonelor biostatice reprezentate de
tuberozitâti si de tuberculul pirifbrm;
conectori principali ia maxilar, de latiine echivalenta cu intinderea
edentatie!; captusirea si rebazarea seilor.
51. Care surit efectele deplasarilor protezelor partiale:
efecte oisdrtodontice rapide si brutale, manifestate prin inclinari, rotatii sau vestibularizâri ale dintilor restanti si mai
ales aie dintilor stâlpi;
eroziuni si legiuni carioase favorizate st de duritatea mare a aliajului crom-
cobalt; afectarea parodontiului marginal; afectarea parodontiului profund, mai
ales ia dintii stâlpi; leziuni mucozaie.(stbmatppatli protetice) cu diferite aspecte;
atrofie osoasa in ritm accelerat;
devieri afe nisf^^tito pentru a gasi pozitii in care proteza sa fie stabila {pozitii de
necesitate); incpnfbft pentru' pacient;
adaptare psihica si biologica Imposibil de realizat, pacientul renuntând la
proteza; aparitia unor ticuri.si maifunctii.

52. Caracterjstlle comune ale colectorilor principali: rigiditatea - datorita rigiditatii toate solicitarile functionale la care este
supusa proteza vor fi distribuite intregii suprafete de sprijin dento-parodontai si muco^osos; numai prin rigiditatea
conectorului principal celelalte componente aie protezei isi pot indeplini functiile, având un Suport stabil; rigiditatea se
obtine prin latimea conectorului principal la maxilar si prin grosimea si profilul deosebite ale barei linguale la mandibula;
profilaxia tesuturilor câmpului protetic - conectorii principali nu trebuie sa produca nici o suferinta tesuturilor parodontale
marginale sau mucoasei in timpul functiunilor, static sau la insertia si dezinsertia protezei; la maxilar sunt zone care
trebuie despovarate de presiuni (papilâ Incisiva, rugile palatine, rafeul median, torusul palatin) sau zone fata de care
conectorul principal trebuie sa treaca la distanta (parodontiui marginal, torus maxilar exagerat); la mandibula bara
linguala trebuie sa fie Ia distanta de mucoasa procesului alveolar si de parodontiul marginal; despovararea se face prin
folierea modelului functional; confortul pacientului - acesta se realizeaza prin:
simetria conectorului principal fata de linia mediana;
aplicarea conectorului principe! perpendicular pe planul medio-sagital;
plasarea cor ecrtorulul principal e.i. sa nu schimbe substantial conturul tesuturilor cu care vine in contact;
reproducereh cât mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera;
acoperirea tesuturilor, care nu trebuie sa fie mai mare decât cea minima necesara;
intâlnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei trebuie sa se faca in unghiuri rotunjite, iar suprafata
externa a conectorului sa fie perfect lustruita.;
53 pozitia barei linguale:
bara linguala este plasata in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, intre parodontiu! marginal si
fundul de sac lingual;
fata de parodontiu! marginal, marginea superioara a barei linguale se afla la o distanta de 4-5 mm;
extremitatea inferioara este plasata in fundul unui sac lingual ai. sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a planseului bucal
sau a
frenuiui limbii; - trebuie sa fie plasata la
distanta de 0,30-2 mm fata de mucoasa planseului alveolar;
plasarea cât mai aproape de pianseul bucal evita interferenta cu limba in timpul diferitelor functii si retentiile alimentare
sub bara; pentru plasarea corecta a barei linguale in fundul de sac este necesara o buna amprentare, mai ales a zonei
linguale centrale, ceea ce se poate obtine utilizând linguri individuale corect adaptate si miscari functionale ale limbii in
timpul amprentarii functionale.
54. distantarea barei linguale:
Tata de mucoasa procesului arveolaV, bara linguala trebuie sa fie plasata la o distanta de 0,30-2 mm, in functie de
sprijinul protezei, forma anatomica a procesului alveolar si rezilienta mucoasei crestelor alveolare. Distantarea se face
prin foliere cu ceara speciala pe modelul functionai. Fiind la distanta de mucoasa, bara linguala nu va transmite presiuni
asupra mucoasei procesului alveolar, când proteza are sprijin dento-parodontal, folierea va fi minima, de 0,30 mm;
când proteza are sprijin mixt, grosimea foliei va fi mai mare, in functie de rezilienta mucoasei pe care se sprijina seiie
terminale; daca procesul alveolar este vertical si rezilienta minima, folierea va fi de 1 mm; daca procesul alveolar este
oblic, folia va fi de 1,5 mm, iar daca rezilienta mucoasei crestelor este mare, folia va fi de 2 mm;
când procesul alveolar este retentiv (concav) sau dintii sunt usor lingualizati, folierea va fi de 1,5-2 mm;
când exista torus mandibular, folierea se va face in functie de marimea tonisulul, grosimea fiind de 0,50-1 mm.
55, Profilul si dimensiunile barei linguale:
Profilul; forma cea real adecvata â barei linguale pe sectiune este cea semipiriforma;
portiunea cea mai voluminoasa este plasata catre fundul de sac, iar extremitatea subtiata catre parodontiu!
marginal;
forrna semipiriform contribue la confortul pacientului, limba venind in contact cu portiunea ingusta a barei;
forrna semipiriform asigura si rezistenta mecanica la bariei
muchia inferioara a barei din apropierea mucoasei procesului alveolar trebuie rotunjita, pentru a evita lezarea
mucoasei.
Dimensiuni;
Inaltimea bara linguala este 4-5mm
grosimea este de 1jnrn fa extremitatea superioara si de 3 mm la cea inferioara;
cu cât bara linguala va fi mai lunga, cu atât grosimea trebuie sa fie mai mare, pentru a asigura rezistenta mecanica si
rigiditatea.
56. Roiul crosetului continuu:
rigidizarea barei ifnguaie sl marirea rezistentei mecanice a protezei;
contribuie ia sprijinul parodbntai al protezei;
asigura mentinerea indirecta a protezelor terminale (element antlbasculant);
stabilizeaza proteza in sens disto-mezial; solidarizeaza dintii restanti;
poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontala a dintilor
restanti.
57 Caracteristiciie conectori principali maxilari:
subtiati si au grosime micâ; aceasta forma este cea mai confortabila pentru pacient; se
prezinta sub forma de placute mâl inguste sau mai late, in functie de marimea edentatiei;
latimea minimaar trebui sa fie egala cu marimea spatiului edentat; grosimea placutelor este
cuprinsa intre 0,40 sl 0,60 mm;
cu cât placutele sunt mai inguste, cu atât grosimea trebuie sa fie mai mare si invers, in cazui acoperirii complete a boltii
paiatine;
conectorii principali maxilari vm in Contact eu mucoasa, b cei care au contact numai cu mucoasa se numesc placute
mucozale, iar cei care au contact si cu dintii restanti se numesc placute dento-mucozale;
cei sub forma de bare inguste dar groase sunt rar utilizati, fiind greu de suportat mai ales in edentatiiie terminale;
in edentatiiie terminale conectorii principali au si rolul de a transmite o parte din presiunile de masticatie asupra boltii
palatine;
fata de parodontlul marginal ai dintilor restanti, conectorii principali trebuie sa se opreasca la o distanta de 5 mm, fiind
paraleli cu
acesta;
anumite zc ie ale câmpului protetic acoperite de conectorii principali trebuie despovarate de presiuni: papila incisiva,
rugile palatine, torusul palatin, rateul median ascutit;
marginea anterioara si posterioara a conectorilor principali trebuie usor ingrosata pentru a evita lezarea mucoasei sl
retentiile alimentare;
torusul palatin mare poate modifica traseul transversal obisnuit al conectorului
principal; limita posterioara a conectorului principal se afla inaintea liniei Ah.
58, Placuta mucozala cu latime redusai
este un conector principal care.se utilizeaza in edentatiiie laterale (clasa a lll-a) in care proteza are sprijin dento-
parodontal; latimea placutei este egala cu marimea spatiului edentat sau concordanta cu aria delimitata de cele 4
puncte de sprijin parodontai ai protezei;
grosimea conectorului va fi de 0,60 mm: daca macheta conectorului principal este mai subtire (0,40mm) este necesara o
ingrosare la centrul si ia extremitatile conectorului pentru a se asigura rigiditatea si rezistenta mecanica;
desi este in contact cu mucoasa boitii paiatine, acest conector nu transmite presiuni suportului muco-osos, deoarece
proteza are
sprijin dento-parodontal;
nu ajunge in zona rugilor paiatine;
daca exista torus palatin sau rafeu median proeminent este necesara despovararea acestor zone; grosimea folierii este in
functie de marimea torusului (0,5-1 mm) sau a rafeului median (0,3-0,4 mm).

59, placuta mucozala cu iatima mare:

este un conector principal utilizat in edentatiiie terminale (clasa I si a H~a), când crestele sunt bine reprezentate, exista
mai mult de 6 dinti restanti, iar torusul este mic sau absent; mai este indicata in edentatiiie latero-tiârminale; acopera
circa 2/3 din suprafata boitii palatine;
limita lui ante loara, care ajunge de obicei in zona rugilor palatine, este reprezentata de o linie Imaginara ce uneste cei
mai anteriori pinteni ocluzali; acesta margine trebuie sa se termine in depresiunea dintre 2 rugi si nu pe proeminenta
unei rugi; limita posterioara este mal anterioara de linia Ah; latimea trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea seilor;
in zona de unire cu seiie metalice placuta mucozalâ este mal groasa si prezinta un prag extern st unul mucozal, la care se
va termina acrilatul seilor;
jonctiunea cu conectorii secundari sefece in unghiuri rotunjite;
alaturi de despovararea torusului si arafeului median este necesara si folierea rugilor palatine pe care ie acopera placuta,
cu o folie de 0,2-0,3 mm;
cu cât sunt mai late, cu atât imbunatatesc mentinerea prin adeziune;
in dreptul dintilor laterali este necesara decoletarea, placuta trecând la 5 mm de parodontiul
marginal.
60. Placuta mucozala fe ne st rata:
este un conector principal Indicat când exista un torus palatin mare situat in mijlocul boltii sau când pacientii tolereaza cu
dificultate o
placa paiatinala completa;
se poate utiliza in toate tipurile de edentatii;
are forma de paralelogram cu unghiuri rotunjite;
lasa libera zona centrala a boitii palatine;
este considerat cel mai rigid conector principal, dar este cei mai putin utilizat;
placuta anterioara este mai iata (6-9 mm); se plaseaza cu marginea anterioara la cei putin 5 mm de parodontiul marginal
al dintilor frontali, paralei cu acesta sl intre 2 rugi palatine, fara sa depase'ascâ pintenii cei mai anteriori; fata externa a
placutei anterioare trebuie sa redea forma anatomica a zonei pe care se aplica;
placuta posterioani este mal ingusta (4-5 mm) sl ajunge pâna in apropierea liniei Ah; pe sectiune trebuie sa fie
semiovaiâ; placutele anterioara sl posterioara vor fi unite de 2 benzi laterale de 5-6 mm latime, plasate paralei cu
parodontiul marginal al dintilor laterali si ia o distanta de 5 mm de acesta;
 este necesara despovararea rugilor palatine acoperite de placuta anterioara si a rafeului
median.
61 Placuta mucozala in forma de U:
este un conector principal Indicat numai in cazurile in care exista un torus palatin mare, plasat posterior, pâna aproape de
limita dlstala a palatului dur;
marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontaii si laterali, Iar marginea
posterioara ajunge pâna n apropierea bazei torusului; zonele de despovarare sunt aceleasi;
pentru a fi suficient de rigid, acest conector trebuie sa aiba o grosime de 0,60 mm.
62. Placuta dento-mucozala:
este un conector principal Indicat când exista putini dinti restanti (numai grupul frontal), creste bine reprezentate sau
torus palatin situat posterior;
poate fi utilizat si in edentatiiie asociate cu brese frontale, dintii artificiali fiind fixati in conectorul principal; --
placuta dento-mucozala ajunge pe dintii frontali pâna in regiunea supracingulara; la acest nivel marginea conectorului
fiind subtiata, se pierde fin pe dinti;
in regiunea laterala este necesara decoletarea, eliberând parodontiul pe o distanta de 5 mm; latimea;
placutei dentc-mucozate trebuie sa asigure rigiditatea protezei, dar sl ocolirea unui torus mare;
placuta dento-mucozela maxilara trebuie sa aiba un sprijin parodontal corect, prin realizarea de trepte supracinguiare pe
canini si incisivii centrali daca este posibil sauprin pinteni ocluzali;
placuta nu trebuie sa se sprijine pe'pianuri inclinate, pentru ca are un efect disortodontic asupra dintilor restanti si nici sa
modifice raporturile corecte de ocluzie;
zonele de despovarare sunt parodontiul marginal (0,2 mm), papila incisiva (0,2-0,3 mm), rugile palatine si rafeui median.

63. Enumerati functiile crosetelor:

mentinerea (retentie sau ancorare);
stabilizarea;
sprijinul (parodontal); incercuirea;
reciprocitatea; pasivitatea; mentinerea
indirecta.
64. Care sunt factorii de care depinde mentinerea protezei:
marimea ret ntivitatii zonei subecuatoriale in care este angajata portiunea flexibila a bratului letentlv;
gradul de flexibilitate a portiunii termitele a bratului retenth/;
numarul crosetelor si pozitia lor,
gradul de frictiune dintre dinte si croset;
implantarea dintilor stâlpi;
tipul de croset;
fizionomia.

65. Definitia ecuatorului anatomic, da Implantare, de malpozltie:

Ecuatorul anatomic este linia trasata cu ajutorul paralelografulul ce trece prin punctele cele mai convexe ate coroanei
unul dinte izolat, care este plasat in pozitie verticala pe masuta paraielografului. Nu este utilizat in scopul plasarii
bratului retentiv al crosetului turnat
Ecuatorul de implantam apare ca urmare a implantarii normale, inclinate a dintilor in maxilare. Trece tot prin
convexitâtiie maxime. Nu este utilizat pentru aplicarea crosetelor protezelor partiale, dar poate fi utilizat pentru
aplicarea crosetelor unor aparate mobile de imobilizare a dintilor parodontotici, fara a.exista edentatii.
Ecuatorul de malpozltie apare cârjd arcada dentara nu mai este integra, dintii vecini spatiilor edentate suferind migrari,
iar axul de implantare al acestor dinti fiind diferit Este utilizat numai pentru aplicarea exegetelor din sârma ale
protezelor acrilice.
66. Care este linia ecuatoriala tipica:
Reprezinta ecuatorul protetic plasat aproximativ ia mijlocul distantei cervico-ociuzale pe fata proximaiâ dinspre
edentatie si care trece apoi in diagonala pe fetele laterale (vestibualra si orala), apropiindu-se de colet spre fata
proximaiâ opusa edentatei.
67. Care sunt liniile ecuatoriale atipice:
linia ecuatoriala diagonala - pleaca din vecinatatea fetei ocluzaie ia nivelul fetei proximele dinspre edentatie, coboara oblic
pe fetele laterale sl ajunge pe fata proximaiâ opusa edentatie! in vecinatatea coletului; se intâlneste mai frecvent ia canini
si premolari; linia ecuatoriala inalta - este plasata in apropierea fetei ocluzaie, atât vestibular, gât si oral; se intâlneste
frecvent ia premolarii Inferiori inclinati Hnguai si ia premolarii superiori inclinati vestibular;
linia ecuatoriala coborâta - este plaiata in apropierea coletului si se intâlneste pe fetele proxlmale ale dintilor care
prezinta pe fetele laterale un ecuator inalt si pe dintii conici; se intâlneste mai frecvent pe molari.
68. DescrJetl functia de stabilizare a unui croset: %Sie functia prin care crosetul se
opune deplasarilor orizontale ale protezei; la stabilizare contribuie toate portiunile
rigide supraecuatoriale ale crosetului; crosetele circulare au o actiune de stabilizare
mai buna decât crosetele divizate;
pentru a se obtine stabilizarea, elementele rigide ale crosetului trebuie plasate bilateral, aslgurându-se stabilizarea in
sens
trarisversal, dar si pejefete p^^ -
prelungirea bratelor opozante rigide pe mal multi dinti sau ctifar pe toti dintii mareste stabilizarea, solicitarile orizontale
periculoase pentru parodontlul dintilor stâlpi fiind distribuite pe un numar mai mare de dinti;
solidarizarea prin microproteze a dintilor stâlpi mareste valoarea lor parodontaia si rezistenta la miscarile orizontale ale
protezei.
69. Descrieti functia de sprijin a linul croset:
^prezinta functia prin care crosetul se opune deplasarilor verticale in directia ocluzo-mucozaia a protezei (de infundare),
asigurându-I acesteia sprijinul parodontai;
elementul principal care asigura sprijinul parodontai este pintenul;
la sprijin, contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale crosetului;
este Indicat sl se poate realiza sprijinul parodontai al unei proteze chiaratuncl când exista un singur dinte restant.
70. Descrieti pintenii interni ce asigura sprijinul unei proteze:
pot fi utiliz? ti in edentatlile clasa afli-a si mai rar in edentase clasa a IV-a, pe dintii care limiteaza bresele, sprijinul fiind
pur dento-
parodontal; |:
dintii stâlpi vor ti acoperiti de microproteze (coroane turnate, coroane mixte sau de substitutie), in care sa realizeaza
cavitati in forma de Icoadâ de rândunicaYdeschise;catre edentatie si plasate pe fata ocluzala; pintenii care ocupa aceste
lacas*, se continua cu cele 2 brate ale crosetului sl conectorul secundat
acest tip de jpirtten^eâifzeâzâ un sprijin "parodontai efreierit, care actioneaza rnâi aproape de axul dintelui
stâlp,'asigura o buna stabilizare a protezei si are o mare rezistent mare mecanica;
in edentatlile terminale pot fi realizat pinteni interni plasaliricayjtati realizate in microproteze; cavitatile sunt plasate
interdentar, au forma cilindrica si in ele se aplica un pinten intern care preia o pane din sTfflcttaTtie* Sistemului âe
mentinere (culise, capse), mai ales rolul antibasculant sl mat putin pe cei de sprijin.
71. Caracteristicile pintenilor externi principali:
Vor fi proiectati si realizati a.i. fortele transmise de ei sa fie paralele cu axul lung ai dintilor stâlpi si cât mai aproape de
acest ax. In acest scop trebuie ca:
pintenii sa fie,plasati intr-un lacas in forma emisfericâ si cu inclinare adecvata; lacasul poate fi preparat pe dinti
neacoperiti, pe microproteze, incrustatii sau obturatii din amalgam; pintenii nu se aplica pe fete inclinate si nepregatite
pentru pinteni; pintenii sa aiba o rigiditate absoluta; rigiditatea este dependenta de forma, marimea si grosimea
pintenului, de aliajul din care este confectionat, de legatura cu conectorul sau secundar; cu cât saua este mal lunga, cu
atât pintenul sl conectorul secundar trebuie sa fie mai rezistent;
forma pintenului ocluzal sa fie triunghiulara, cu vârf rotunjit, plasat spre centrul fetei ocluzaie; baza este mai lata si face
legatura cu conectorul secundar;
marimea pintenului sa fie dependenta de aintele pe care se aplica; lungimea trebuie sa fie % din latimea mezio-distaia, iar
latimea 1/3 din latimea vestibulo-oralâ a dintelui stâlp; grosimea va fl de 1,5 mm la unirea cu conectorul secundar si de 1
mm spre vârf, pentru a putea sa-si indeplineasca rolul orice pinten trebuie sâ se continue cu un conector secundar, unirea
dintre el trebuind sa se faca intr-un unghi de 90° sau mai mic, ceea ce se obtine prin prepararea inclinata a lacasului spre
centrul dintelui.
72, Functiile pintenilor principali:
asigura sprijinul parodontai ai protezei, impiedicând deplasarea ei spre mucoasa; in edentatlile de clasa a Iii-a si a IV-a
reduse, pintenii transmit integrai presiunile de masticatie dintilor stâlpi, asemanator unei punti dentare, iar in edentatlile
de clasa I si a l!-a transmit doar o parte din presiunile de masticatie, celelalte fiind transmise prin sei crestelor alveolare;
mentin nivelul cuspidian al dintilor artificiali in planul de ocluzie;
mentin relaja ocluzala a protezei cu dintii antagonisti, diminuând atrofia crestelor si evitând lezarea parodontiului
marginal;
mentin bratele crosetului in pozitie constanta, stabila fata de ecuatorul protetic si zona de retentie a dintilor stâlpi;
reduc presiunea dureroasa a seilor asupra crestelor, care poate sa apara uneori in masticatie, mai aies la protezele cu
sprijin
mucozai;
plasati in fosetele vecine edentatiei, evita retentiiie alimentare intre sei si dintii stâlpi, realizând un punct de
contact perfect; plasati interdentar, pot reface punctele de contact pierdute prin migrarile orizontale ale dintilor;
intervin in stabilizarea orizontala a protezei;
pot impiedica migrarile verticale ale Unor dinti (mai ales molari) care nu au antagonisti.

73. Descrieti functia de incercuirea a unei croset!

este functia prin care crosetul trebuie sa cuprinda mai mult de 180° din circumferinta dintelui;
la incercuire trebuie sâ ia parte numai portiunile rigide ale crosetului (bratul opozant, portiunea supraecuatoriala a
bratului retentiv, conectorul secundar in zona supraecuatoriala sau cea plasata pe ecuator - pentru crosetele circulare -
si bratul opozant sl zona conectorului secundar - senini crosetele divizate);
incercuirea are rolul de a asigura stabilizarea orizontala a protezei in sens sagital si transversal;
contribuie ia sprijinul parodontal si I4,mentinerea protezei, prin efectul de frictiune dintre croset si dintele stâlp.
74. Descrieti functia de reciprocitate a unui croset:
este functia crosetului prin care se, neutralizeaza efectul portiunii flexibile a bratului retentiv care solicita orizontal
dintele stâlp in timpul Insertiei si dezinsertiei protezei;
pentru a evita acest efect, dintele stâlp trebuie sa fie sprijinit de catre bratul opozant tot timpul cât portiunea flexibila a
bratului retentiv este solicitata in insertia si dezinsertfa protezei;
de obicei, bratul opozant este rigid si se plaseaza supraecuatorial, ceea ce face ca la insertia protezei primul contact cu
dintele stâlp sa fie facut «ie portiunea flexibila a aratului retentiv, iar mai târziu va face contact sl bratul opozant, timp
suficient pentru solicitarea nefiziologica a dintelui stâlp; ia dezinsertie, bratul opozant pierde contactul cu dintele stâlp
exact in momentul in care portiunea flexibila a bratului retentiv intra irMeristune maxima pentru a trece de ecuatorul
protetic;
in mod corect ar trebui ca ia insertia protezei bratul opozant sâ vina in contact eu dintele stâlp in aceiasi timp cu bratul
retentiv a) crosetului si sâ parcurga aceeasi distanta pe dinte ca aceea pe care o parcurge bratul retentiv; ia dezinsertia
protezei cele 2 brate ar trebui sâ paraseasca in acelasi timpjtjlntele stâlp;
reciprocitatea corecta poate fi realizata prin plasarea bratelor crosetului Ia acelasi nivel orizontal sub ecuatorul protetic.
75. Descrieti functia de pasivitatea unul croset:
este functia crosetului prin care acesta, dupa ce este aplicat corect pe dintele stâlp, nu trebuie sa exercite nici o presiune
asupra dintelui;
toate bratele crosetului, chiar si portiunea flexibila a bratului retentiv, desi au contact cu dintele, trebuie sa fie pasive in
momentul in care asupra protezei nu se exercita nici o forta.
76. Descrieti functia de mentinereihdirecta a unui croset:
crosetele turnate pot avea si functiajde opritor de basculare (mentinerea indirecta), rol neglijabil daca proteza este
prevazuta cu
mijlgace cpntrabascyiante corespunzatoare;
efectul cQhtrabescuiatit ai crpseteloHppate fi realizat astfel:
prin portiunile terminale flexibile aie bratelor reteritive ale crosetelor circulare orientate catre edentatie, care se
proptesc in
retentivitefea elntelul in momentul inxare proteza are tendinta sa basculeze prin desprindere;
prin |urfljtatea;dl8tela subecuatoriaif'orientata catre edentatie, a portiunii orizontale a crosetului divizat in Jtt;
77. Caracteristicile crosetelor circulara: ^dtrcu dintele stâlp un contact aproape circular si pe o mare suprafata;
bratul retentiv ajunge in zona retefthrâ subecuatoriaia dinspre ocluza), utilizând pentru mentinerea protezelor
retentivitatile de pe fetele ysstlbulare sau orale;
portiunea flexibila a bratului retentiv actioneaza prin tractiune asupra retentivitatii dintelui
stâlp;
Insertia protezelor prevazute cu astfel de crosete este mai usoara decât dezinsertia;
tbâle beteli pieâ^ ~ "
78. Elementele crosetului Ackers:
corpul crosetului-rrpliasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic pe una din feteie proximale ale dintelui stâlp; este
rigid; intervine in stabilizarea pri?prrta|a a prpts^lsrin sprijinul parodorjtaf;
bratul retentiv» cu 2 portiuni: una supraecuatoriala (este rigida, intervine in sprijinul si stabilizarea protezei), iar a doua o
continua pe prima si reprezinta partea termlnalâjexibliâ a bratului retentiv, cu roi de mentinere a protezei;
bratul reciproc (coritracroset, brat opozant) - este rigid; poate fi plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic; are roi
de sprijin, stabnizife $i incef$Mlrf, dar nuti ^fij^pmql^te;
pintenul pcluzal — este rigid; se plaseaza intr-un lacas de pe fata ocluzala, mezia! sau distal; asigura sprijinul parodontal
al protezei, dar intervine sl in stabilizarea orizorAala a protezei;
conectorul secundar - face legatiira crosetului cu saua protezei sau cu conectorul principal; este rigid; intervine in
stabilitatea pn^oritata a protexel.
79. Descrieti crosetul Inelar sau cu 4 brate:
fata de crosetul Ackers prezinta in plus un pinten ocluzal auxiliar, plasat in foseta opusa pintenului principal, de lânga
edentatie si un conector secundar de intarire ce pleaca din pintenul auxiliar si se termina in conectorul principal sau in
saua metalica; realizeaza un dubiu sprijin - mezial sidfetal;
conectorul secundar se plaseaza de aceeasi parte cu bratul opozant in zona procesului alveolar, dar la 0,2 mm de
mucoasa;
pe molarii superiori bratul retentiv este plasat vestibular, cu vârful portiunii flexibile spre distal, iar la molarii inferiori
bratul retentiv este
plasat lingUai sj deschis; mezia!;
poate fi aplicat si pe premo\aTit caz in care bratul retentiv este plasat pe fata vesti bula ra;
datorita contactului mare in suprafata si plasarii in regiunea posterioara de recomanda acoperirea molarilor cu
microproteze special modelate;
este indicat de obicei pe molarul de 12 ani izolat;
retentivitatea trebuie sa fie de maxim 0,5 mm pe molari sl de maxim 0,25 pe premolarl.

80. Descrieti crosetul Bonwiil:

este foarte utilizat când opus edentatiilor se afla o hemiarcada Integra (edentatii clasa a li-a sau IV-a^
poate fi folc slt intre 2 molari, intre 2 premolarl sau intre un molar si un premoiar,
este necesara crearea unui spatiu suficient pentru plasarea interdentara a corpului crosetului, prin slefuire, largind nisa
masticatorie; slefuirea fiind mare, se recomanda acoperirea aestor dinti cu microproteze;
când nu se acopera dintii stâlpi cu microproteze, pacientul trebuie sa aiba o igiena perfecta, sa nu prezinte tendinta la
carii, iar dintii sa aiba un contur favorabil aplicarii crosetululi: cel 2 pinteni alaturati impiedica actiunea de pana a
crosetului si patrunderea alimentelor intre dintii stâlpi;
daca dintii sunt acoperiti de micronr nteze solidarizate se poate renunta la pintenii ocluzali, sprijinul fund asigurat de
corpul crosetului piasat interdentar;
conectorul secundar este unic, plasat interdentar pe fata orala si se termina in conectorul
principal; bratele retentive pot fi aplicate vestibuiar, oral sau diagonal, ca si bratele opozante;
adâncimea de retentie este de maxim 0,5 mm pe molari si de maxim 0,25 pe premolari.

81. Caracteristicii crosetelor divizate:

brajul retentiv pleaca din saua scheletului metalic al protezei si nu dintr-un coj$ comun cu celelalte brate, ca ia crosetele
circulare; portiunea terminala a bratului retentiv ajunge in zona de retentie a dintelui stâlp dinspre gingival si
actioneaza asupra dintelui ia dezinsertia protezei prin impingere;.
 dezinsertia protezelor prevazute cu acest tip de crosete este mai usoara decât insertia;
sunt mai putin vizibile decât crosetele circulare;
contactul cu dintele stâlp este mai mic decât ai crosetelor circulare;
elasticitatea bratelor retentive este mai mare decât a crosetelor circulare;
bratele retentive au forme de litere; de aceea cele 7 crosete au fost notate prin sistemul mnemotehnic
CLUSTIR; bratul opozant, pintenul ocluzai.si conectorul sau secundar sunt la fel cu cele ale crosetelor
circulare,
82.. escrJetl crosetut divizat in „T”
-cel rmai cunoscut si utilizat;
-bratul retentiv pleaca din sa cy traiectul orizontal sau usor oblic, ia distanta fata de mucoasa procesului alveolar;
- in dreptul mijloculuiTetei dintelui se ridica vertical, luând contact crjecuatorul protetic la mijlocul fetei vestlbuTa/e ;de
ia acest nivel pleaca cele dxtuaportiuni orizontale celormeaza T-ui mer&and Una spre fataMIar cealalta spre cea0 ~
- in edSrfepie terminale sub ecuator se plaseaza numai jumatatea Da T-ului' iar cea M pe ecuator
- ift edematiile laterale se pot plasa sub ecua&rfa:m1»eirpc^unl sau numai o jumatate
Indiferent care; .r bratele orizontale pot lua in unele, situatii forma de Y,crosetui fiind numit
Budlohg;
- pt a creste elasticitatea! portiunii verticale a T-ului'se mareste lungimea electorului secundar ai bratului retentiv.care
trebuie sa plece din portiunea mijlocie â seli-acest tip de croset se numeste Bpnyhard
- pt fizionomie se poate renunta la portiunea Ivi a T-uiui, crosetul transformâandu-se in semi-T
- acest croset este indicat mai ales pe canini si premolari sup.
- crosetul fn T'poate fi aplicat in toate tipurile de edentatii,atât pe canini.premolari si
molari; ,
- 83. Contraindicatile crosetului in „T”
-tiu poate fi aplicat in edentatiile terminale, când zona retentiva se afla M sau dintele stâlp prezinta un ecuator protetic
inalt(acesta ar produce un puternic efeciife pârghie);
-când exista o zona retent^ secundar. aLbratului retentiv;
- când se Impun cerinte de ordin MonorTiic;

84.descrieti crosetul wey nr. i - - deriva

ctfn crosetul Ackers
- este alcatuit dintr-un corp din care pleaca pintenul ocluzai.conectorul secundar si portiunile supraecuatoriale ale
bratelor retentive, acestea se termina prin porjunile flexibile in zonele retentive subecuatoriaie de pe fetele V si O
-asigura D.m©nprieredyblâ si-reciproci.-
- se aplica pe dd ce prezinta linia ecuatorului protetic cu traiect tipic,fiind numit ecuator protetic nr.1
- crosetul poate fi aplicat pe premolari si molari;edâncimea de retentie fiind de maxim 0.25.-0,50 mm ;
85. Descreti crosetul Ney nr.2
- deriva din crosetul d, Azat in T
- are un piten ocluzal izolat situat in prelungirea conectorului secundar.care face legatura cu saua, si 2 brate retentive
asemanatoare crosetului in T
- se aplica pe dd la care linia ecuatorului protetic ara un traiect numit 'linia ecuatoriala de tip 2', opus traiectului liniei
ecuatoriale de ia crosetul nr1
- traseul portiunii verticale a bratului retentiv cât si conectorul sau sec. sunt asemanatoare
crosetului in T

86.. .Descrleti crosetul mixt Ney

-se aplica pe dd cu un ecuator protetic inalt;.-partea
turnata este reprezentata de pintenul ocluzal si conectorul sau secundar ;
- bratele iatetale sunt din sârma lipite la nivelul corpului crosetului iar extremitatile libere ajung in zonele
subecuatoriaie retentive -acest croset nu asiguriip buna stabilizare datonta flqxibilitatM bratelor.nigl o
incercuire buna;
Amândoua bratele retentive din sârma surit plasate in zone de retentie de 0,75 mm;
88. Pescrieti crosetul R.P.I
S£ utilizeaza in edsritatiile terminaie.pe dintele stâlp care limiteaza M edentatiasi are rolul de a evita tensiunea p in tjmpui
baspulariLEste aplicat de obicei pe premolari si prezinta urmatoarele parti:
- pinten ocfuzul piasat in foseta meziala a dintelui stâlp care se continua cu conectorul secundar»plasat oral interdentar
-piacâ proximo-drala care vine in contact cu dintele stâlp pe suprafata de ghidare proximalafdar si cu o mica suprafata pe
unghiul disto-orai .Are rol de reciprocitate.
- brat retentiv divizat in T care pleaca din sa.asRmânator cu toate crosetele divizate Portiunea verticala este
perpendiculara pe parodontiui margirial.insa ia distanta de acesta.ca sl de mucoasa procesului alveolar.
Crosetul are contact minim cu dd in suprafata ;dlntele stâlp nu e solicitat
nefiziologic;
89 Descrieti sistemele de culise. Sunt alc din 2 parti: - matricea (tub cu diferite forme pe sectiune), patricea (culiseaza in
matrice avand aceeasi forma)
- matricea se toarna cu scheletul metalic, patricea atasata microprot de pe dd stalpi
- caracteristica fctionala – frictiunea intre peretii care sunt in contact
- dupa rap cu microprotezele:
- culise intracoronare – plasarea matricei in perimetrul microprotezei
- culise intra-extracoronare – matricea partial intracoronar si partial extracoronar
- culise extracoronare – matricea sau patricea fixate in afara perimetrului microprotezei
- culise adezive
- dupa forma pe sectiune a patricei: culise in „T”, „H”, trapez, circulare, ovale
- prefabricate (Degussa, Dentaurum), semiprecizie (laborator)
- ansamblarea celor 2 parti ale culisei se face in gura
- indicate cand dd restanti au h suficienta pt aplicarea microprotezelor cu sist special, ed cls III-a, ed terminale cu
obligativitatea solidarizarii fixe a cel putin 2 dd stalpi, ed cls IV-a numai culise de dimens mici
- fixarea matricei sau patricei la microproteze prin lipire sau supraturnare (prefabricate) sau prin modelare sau aplicarea
unor machete preformate la machetele microprotezelor
- necesita un paralelism perfect intre axele lor lungi, paralelism intre axele si axul de insertie – dezinsertie al protezei
- patricea se poate turna impreuna cu microprotezele, iar matricea cu scheletul metalic/din plastic, sau patricea se
toarna din aliaj ca scheletul metalic, matricea din aliaj nobil
- particularitati:
- retentie similara cu a capselor
- necesita un nr mare de dd restanti
- culisele duble pt dd cu h mare, aspect globulos
- cea mai buna frictiune cand matricea metalica
- matricea din plastic sa fie introdusa in lacas metalic al scheletului
- imbatranirea mat la matricea din plastic
90. Descrieti sistemele de capse
Capsele sunt sisteme speciale alcatuite dihtr-o matrice tubulara ce se fixeaza pe suprafata mucozalâ a seilor si o patrice
de diferite
forme.fixate la uo disDozitlv radicuiar. Exista capse simple care asigura mentinerea protezei protezei prin
frictiune si capseprevazute cu mijloace suplimentare de retentie sau resorturi elastice
Dintre cele mai cunoscute capse mentionam:
- Capsele BteQjai^pet fi activate matricele iar patricele sferice cu dispozitiv radicuiar.
-Ca&sefeCEKA Capsele
surit confectionate din Au de 18 karate.Au platinat 10% Palliag. Pentru o buna si echilibrata
mentinere a protezei sunt necesare 2 capse plasate la nivelul caninilor sau premolariior-au un bun efect fizionomie,
Capsele suriViivrate cu un disc de distantare a matricei de patrice in timpul
pollmerizaril acrilatului.in edentatiile terminaje,aceasta distantare permite protezei o miscare de basculare prin
infundare in timpul masticatiei-* capsa setransforma Intr-un ruptor de forte.clnci exista solicitare nefizioiogica Matricea
este inelara iar patricea cilindro-conicâ este despicata. -Capsele Vario-Kugel-Snap ale firmei Bredeht.
91..Descrleti sistemele ele bare cu calareti.
Exista mai multe tipuri de bare cu calareti, f Barele
 sunt lipite intre 2 microproteze.fie in regiunea !aterala,fie in regiunea frontala.Câlaretil.gratie unor retentii.sunt fixati in
fata mucozalâ a seilor din
acrilat ale protezelor. Sisteme cunoseuterGHmore.Dolder.
Sistemul Gllmore-barele sunt dreptunghi pe sectiune sau rotunde ;au o sectiune de 1,5-1,8-2 mm, confectionate din Au
platinat ;la fel si calaretii care au sau nu retentil pt.acrilat si au forma capului barei. Sistemul debare ei calaretl Dofder.Firma
Degussa livreaza doua tipuri de bare:
-bare In forma de MUM cu lungimea de 50-20Qmm in 2 marimi (tipul micro si tipul normai),Calaretli au aceeasi lungime
cu barete.prezmta sau nu retentli pentry acrilat^peste bere se folosesc in.regiunea laterala ;sunt confectionate din Au
platinat ca si calaretii.
-bare deforrrta ovoidala.livrate in aceleasiJimgimi si de asemenea in 2 marimitdin aceleasi aliaje.Sunt utilizate numai In
regiunea frontala,mal ales carid exista numai 2 canini restanti.Bara este fixata intre 2 dispozitive radiculare.calaretul este
fixat in fata mucozalâ a protezei.intre bara si calareti rebuie sa ramâna spatiu.
SistemuJ AcHermarm-barele sunt deforma rotunda sau ovoida.Gâlaretil sunt din tabla ;pe bara se pot apiica mai
multi c|i|reti.Barele folosesc la solidarizarea dd si la sprijinul parodontai.capsele asigura mentinerea protezei.
92..Descrieti sistemele articulata.
Sistemele articulate speciale sunt utilizate jnsdentatiile terminalete!e permitând seilor protetice un grad mai
mare sau inai mic de mobilitate.evifându-se in acest fei efectul depârghie pe care ii au protezele terminale cu
sprijin mixt rigid.asupra dintilor stâlpi.
■ ':>; Exista 2 categorii:
1 .Ruptorii de forte.
Ruptorii de forte, numiti si intrewpatori,sau distribuitori de forte sau presiune, sunt dispozitive prefabricate care fac
legatura intre dintii stâlpi si selfe terminale, având rolul distribuirii presiunilor de masticatiei pe creste.fie pe creste si dintii
stâlpi, in functie de numarul sf amplitudinea miscarilor seilor pe care le permite dispozitivul;
Dintre ruptorii care permit o singura miscarea seilor.amlntim balamalele sau samierele(bscularea prin infundare)
;sunt Indicate la
mandibula.dar pot fi utilizate si la maxilar. -Exista 2 tipuri de balamale:
-a)-balamale care se fixeaza in intrgime in scheletul metalic
al
protezei; b)-balamale care se fixeaza cu o parte ia mlcroproteze iar cealalta la saua protezei
;
Exista posibilitatea combinarii intre culise si balamale.
Ruptorii de forte permit doua miscari ale seilor translatia verticala si rotatia vestibulo-orala,
' 2.Amortlzorit de forte.Sunt, de fapt, tot ruptori de forte, care datorita unor resorturi elastice, readuc seile in
pozitia initiala, dupa incercarea efortului masticator.Cel mai cunbsct4-Arru>rtizorul Dalbo.
93 Tipuri de amprenta utilizate in edentatia partiala.
•Daca pentru maxilar este suficienta o amprenta functionala unica, cu lingura individuala sl un material de tipul
elastomeriior de sinteza, de consistenta medie,pentru mandibula mai ales când reziiienta mucoasei e mare, dupa o
amprenta unica cu lingura metalica si eiastomer de consistenta med|e,va fi utilizata una dintre metodele de amprentare
compresiva.
In edentatia partiala tratata cuproteze mobile sunt necesare urmatoarele tipuri: -amprenta
documentara -amprenta
preliminara -amprenta
functionala sau definitiva -amprenta finala

94. Caracteristicile Liingurilor individuale realizate in cabinet:

-contact intim cu intregul câmp protejd, care insa nu este redat cu fidelitate, din cauza marii vâscozitati a
eiastomerulut Ghitos; marginile lingurii sunt supraextinse si nu sunt modelate functional (sunt foarte groase), tot
din cauza vâscozitatii crescute a elastomerului;
stratul de material de amprenta functionala va fi mai subtire si uniform, deci nu vor exista modificâr volumetrice
ale amprentei; ca
 material de amprenta definitiva (functionala) va fi utilizat un eiastomer fluid prin tehnica de „amprentare de
spalare";
materialul de amprentare functionala este bine retentionat in lingura din eiastomer chitos, datorita unei legaturi
chimice;
volumul lingurii individuale reprezentate de elastomerul chitos este foarte mare, facând dificila introducerea si
indepartarea din
cavitatea bucala.
95. Care este scopul unei amprente functionale:
amprenta funcsiortaia serveste la confectionarea modelului functional sau de lucru;
trebuie sa redea cu cea mai mare; fidelitate forma si intinderea precisa a câmpului protetic, sa realizeze
reproducerea anatomica perfecta a dintilor restanti si a tesuturilor inconjuratoare (suportul dento-parodontal) si
reproducerea crestelor edentate si a mucoasei acoperitoare (suportul muco-osos);
o amprenta functionala perfecta se m^feaza cu lingura Individuala corect adaptata marginal.
« 96. Descrieti amprenta functionala compresiva indicata in clasa I si II Kennedy:
acest tip ce amprenta isi propune sa invinga rezilienta mucoasei, reproducând forma functionala (sub presiune) a
mucoasei crestelor alveolare, nU pe cea anatomica; 1 ,..
presiunea asupra mucoasei se realizeaza digital de catre medic sau de forta masticatorie a pacientului;
- cele 2 tehnici de amprentare functionala compresiva (amprenta dubla sub presiune ocluzala si amprenta sub
presiunea realizata digital de catre medic) nu mai sunt utilizate;
in mod curent se utilizeaza amprenta biofunctionala initiata de scoala americana moderna, care introduce tehnica
modelului corijat.
» 97. Timpii amprentei functionale compresive utilizate in clinica de protetica
Bucuresti: amprenta preliminara, modei de studiu;
- confectionarea lingurii individuale din acriiat sl adaptarea ei;
amprenta functionala cu un elastpnierde consistenta medie;
realizarea modelului functional si a scheletului metalic; proba si
adaptarea scheletului metaOc in gura;
realizarea peste seile metalice a ur»r pprtamprente din acriiat autopolimerizabi! si adaptarea ior in
cavitatea bucala; aplicarea de valuri de ocluzie din sterits;
aplicarea pe fata mueozaia a seilor, in zona tuberculului piriform, a unui strat de material termopiastic de 1 mm; se
ramoleste materialul termopiastic, se introduce stthefetul in gurasi se apasâ pe elementele de sprijin parodontai;
pacientul deschide gura la maxim de câteva ori; medicul modeleaza marginal materialul termopiastic prin masaj
vestibular, iar pacientul face miscari aie limbii; se ramolesc valurile de ocluzie si se determina R1M;
se scoate scheletul din gura, se usuca, se apBca pe fata mucozatt a setor un strat de ceara bucoplastica, se
introduce scheletul in gura, iar pacientul inchide lent in ocluzie corecta;
se fac misc iri de modelare de catre medic si de catre pacient dar modelarea nu trebuie sa dureze mai mult
de 5 minute; se raceste, ae indeparteaza amprenta si se fac eventuale corecturi prin adaugare de ceara;
urmeaza tehnica modelului corijat.:
98 Tehnica modelului corijat:
se realizeaza scheletul metalic dupa o amprenta unica cu hidrocoloizi, se probeaza si se adapteaza in
cavitatea bucala; pe modelul functionai se delimiteaza limitele intinderii seilor;
tehnicianul lipeste o folie de staniol-in perimetrul delimitat, aplica scheletul pe model, Iar peste seile metalice
aplica acriat «autdpblimeri
medicul adapteaza cete 2 sei asemanator unei linguri individuaie;
pe fata mucoiaia se pensuleaza un Strat de ceara Jjuco-plastica, se aplica scheletul In gura sl se mentine prin
apasare digitala pe elementele de sprijin dentar (pinteni, conectori dentari), fara presiune;
se raceste amprenta cu apa, se scoate din gura, se usuca, se adauga un nou strat de ceara, se aplica in gura, se fac
aceleasi presiuni, se modeleaza amprenta prin miscari functionale ale periferiei câmpului protetic vestibular de catre
medic si prin miscari aie limbii intr-un obraz si in celalalt si apasarea pe dintii anteriori cu vârful limbii;
duna 5 minute de modelare amprenta se raceste, se scoate din gura, se usuca, se intaresc marginile ia exterior cu
o pelicula ue
 ceara;
se apiica un nou strat de ceara, se reia amprentarea, modelându-se timp de 8 minute; se raceste, se scoate din
gura;
in laborator se sectioneaza crestele de pe modelele de lucru la 1 mm inapoia ultimului dinte restant se fee retentii
pe zonele
sectionate, se aplica pe model scheletul cu amprenta sl se lipeste pe dintii restanti in mai multe puncte;
se toarna un nou modei, numit model corijat sau modificat

• 99, Amprenta Wash tehnic:

se prepara elastomerul chitos care se aplica intr-o lingura standard cu perforatii;
se ia p amprenta, care reprezinta o lingura individuala in contact cu câmpul
protetic;
se pregateste lingura din elastomec chitos; se creazâ santuri de refiuare, se indeparteaza portiunile flotante ale
amprentei din spanie interdentare, se reduce din grosimea lingurii unde este exagerata;
* se spala bine lingura si se usuca perfect;
se pregateste pacientul; sunt obligatorii deretentrvizarile câmpului
protetic; se prepara elastomerul fluid, se depune in lingura acoperind-o in
intregime;
dupa priza elastomerului se scoate amprenta, se spala, se examineaza si se fac corecturi cu un elastomer
foarte fluid; amprenta t ebuie turnata foarte repede, pentru a evita modificarile volumetrice.
« 100. Ce este sl la ce foloseste modelul duplicat:
dupHcarea reprezinta un procedeu tehnic de reproducere precisa a modelului functional pregatit dinfr-un material
refracter (masa de ambalat)specific aliajului din care va fi realizat scheletul metalic al protezei;
duplicarea este de fapt un procedeu de amprentare a modelului functionai, in acest scop fiind necesare materiale
de dupBcat (de amprentare) si cuvete speciale (mufe sau conformatoare); modelul duplicat este folosit pentru
realizarea machetei scheletului.

Lucrare Proteza Scheletata 2

Determinarea RIM
1.Determinarea RIM in edentatiile uni/bimaxilare
-cele mai favorabile situatii, cu un nr mare de dd restanti, care prin unitatiile de masticatie prezente pastreaza DVO si IM
- nu e nevoie de folosirea sabloanelor
-ocluzia se inregistreaza astfel ,
 Prin pozitionarea directa a modelelor
 Cu ajutorul unei benzi de ceara.Ceara se incalzeste, se aplica pe dd arcadei superioare, iar pacientul inchide gura
in IM.Medicul verifica corectitudinea ocluziei, urmarind contactul interdentar la nivelul diverselor unitati
masticatorii, in urma ei pozitionandu-se modelele si se reverifica
 cu ajutorul siliconilor de ocluzie

2.Determinarea RIM in edentatia unimaxilara partial intinsa cu aracada antagonista integra

-cand unul dintre maxilare e edentat partial, iar arcada antagonista e integra, se foloseste sablonul pt inregistrarea RIM
-datorita unitatiilor masticatorii sunt prezente:
 Planul de ocluzie
 DVO
 IM
Tehnica nr.1
 Pacientul executa cateva miscari de inchidere a gurii in IM
 Se aseaza sablonul pe maxilarul edentat si se reduce valul de ceara pana cand aceasta depaseste cu 1 mm
inaltimea dd restanti
 Se netezeste supraf ocluzala a cerii si se incalzeste cu o spatula, uniform, toata suprafata ei
  Sablonul se repune pe CP, iar pacientul inchide gura in IM--> antagonostii angreneaza corect, iar ceilalti se
afunda 1mm in ceara
 Se raceste bordura, se scoate si se aplica pe model
 Se amprenteaza antagonistii
Tehnica nr.2
 Pacientul executa cateva miscari de inchidere a gurii in IM
 Se aseaza sablonul pe maxilarul edentat si se reduce valul de ceara pana cand se obtine DVO, varfurile cuspizilor
fiind sprijinite pe bordura de ocluzie
 Se usuca suprafata ocluzala a bordurii de ocluzie
 Se pregateste pasta ZOE si se aplica in strat uniform, gros de 1mm pe suprafata ocluzala a bordurii de ocluzie
 Sablonul se repune pe CP si pacientul inchide gura in IM
 Se asteapta priza materialului de amprenta, se scoate sablonul si se aplica pe model
 Se amprenteaza antagonistii

3.Determinarea RIM in edentatia bimaxilara partial intinsa

a.Cu prezentaunitatilor masticatorii in reg laterala
-DVO si IM, fara plan de ocluzie
Tehnica
 se aplica sablonul superior si se modeleaza valul, refacandu-se planul de ocluzie
 se modeleaza valul sablonului inferior
 cu ambele sabloane in gura se apropie maxilarele pana la primul contact.Sabloanele intra in contact primar intre
ele sau sablonul cu dd posteriori si e necesar sa se reduca cu ajutorul spatulei din aceasta regiune din V cerii
 cand mai sunt nevoie 1-1,5mm pana la articularea corecta a antagonistilor, sabloanele se scot din gura si fata
ocluzala a bordurilor se inmoaie cu spatula
Daca dd frontali superiori lipsesc, sablonul la acest nivel se va incalzi spre P pt a mentine vestibular situatia corecta fata
de buza superioara.
 -pacientul cu ambele sabloane in gura inchide in IM iar operatorul urmareste cu degetul ca perechea de
antagonisti sa articuleze corect ca si inainte de introducerea sabloanelor
In momentul inchiderii, unul sau ambele sabloane se pot deplasa prin basculare de pe maxilare, unidu-se in pozitie
gresitaproba spatulei pozitive.Se poate evita prin modelarea sabloanelor pe toata suprafata lor a.i. sa vina in contact
can pacientul inchide gura; ramolirea corecta si nu prea profunda; mentinerea ambelor sabloane cu degetele bine
aplicate pe maxilare
 sabloanele se unesc prin lipirea valurilor intre ele pe suprafata ocluzala sau cu ajutorul unor clame de sarma
 pe cele 2 sabloane se vor trasa linia mediana, linia surasului si a caninilor
 se vor aplica pe model si se verifica adaptarea lor intima
 daca se adapteaza perfect pe modele se va verifica corectitudinea inregistrarii ocluziei
 dupa constatarea corectitudinii se solidarizeaza modele cu sabloanele
 in edentatiile partiale care prezinta grupuri de dd antagonisti determinarea IM si DVO e simpla: la o cls I e
suficienta inchiderea in IM

b.Fara prezenta unitatiilor masticatorii in reg laterala

-planul de ocluzie poate fi determinat uneori de dd restanti, alteori sunt in nr redus sau si-au schimbat pozitia
Tehnica
1. se aplica in gura sablonul de la maxilarul cu mai putini dd restanti.Cu ajutoru antagonistilor se determina DVO si
apoi , dupa introducerea sablon nr.2 se determina IM
2. daca nu exista dd in reg laterala la ambele maxilare, se aplica mai intai superiorul caruia i se modeleaza nivelul si
planul de ocluzie.Apoi se stabileste DVO SI IM.Inainte de solidarizare se impune proba spatulei si la sfarsit se
solidarizeaza si se aplica pe model
3. daca sunt cel putin 2 dd restanti la distanta pe creasta mandibulara se introduce intai sablonul superori si se
determina RIM cu cei 2-5 dd restanti.Introducerea sablonului inferior doar fixeaza pozitia
4. Daca la mandibula e numai un dd sau 2, e preferabul sa se introduca si sa se modeleze si sablonul inferior cu
care sa se determine DVO/RC
c.Situatii speciale
Edentatia bimaxilara prezentand la maxilar edentatie frontala intinsa cu prezenta numai a molarilor, iar la
mandibula edentatie terminala bilaterala cu prezenta numai a gr. frontal
Tehnica
 se introduce sablonul inferior si se cere pacientului sa inchida gura pana cand molarii superiori ating ceara
 se taie din sablon pana cand se obtine o DVO fiziologica, iar sablonul e in contact simultan cu ambele grupe de
molari superiori
 se stabileste viitoarea pozitie de IM daca nu e precizat odata cu DVO,prin turtirea din sablonul inferior a
ultimului mm de ceara
 se introduce apoi sablonul superior cu care se precizeaza nivelul si orientarea pl de ocluzie in reg
frontala(viitoarea marime a frontlailor superiori) si curbura vestibulara(pozitia buzei superioare)
 se fixeaza pozitia determinata anterior cu sablonul inferior

Edentatie bimaxilara uniterminala inversain (diagonala)

 determinarea e dificila, in special la bascularea sabloanelor care au borduri pe o singura parte, de aceea baza
sablonului trebuie sa fie extinsa corect si pe partea dentara si sa fie prevazuta cu crosete pt stabilitate.
 daca exista cel putin o pereche de antagonisti, situatie e mai favorabila
 in aceste cazuri se realizeaza proteza mandibulara si apoi se determina RIM pt a 2a proteza

4. Determinarea Rim in edentatia partiala intinsa unumaxilara asociata cu edentatie totala la maxilarul opus
 Lipsesc RIM
Tehnica
 -Planul de ocluzie si DVO se vor stabili cu ajutorul sablonului de pe maxilarul edentat total si al dd antagonisti.Se
aplica mai intai sablonul pe maxilarul fara dd
 -proba spatulei e obligatorie
 -date despre linia surasului, mediana,caninilor/cuspidarea si marimea dd laterali
 -sabloanele vor fi modelate mai intai pe rand in asa fel sa intre in contact pe toata suprafata
 -inmuierea cerii concomitent pe toata suprafata bordurilor
 -dd antagonisti sa nu intre prea mult in ceara
 -sabloanele solidarizate vor fi indepartate de pe CP cu multa gija
o pacientul intredeschide gura si se indeparteaza sablonul care iese mai usor
o pacientul fiind in continuare cu gura intredeschisa se indeparteaza si celalat sablon
-cele 2 sabloane se aplica pe modele si se verifica:”
-daca nu s-au deformat
-daca modelele sunt incorecte la nivelul fetelor ocluzale care intra in rapoarte ocluzale cu antagonistii
-daca modelele au o pozitie stabila prin intermediul sabloanelor si a dd existenti
-daca modele vin in contact numai prin intermediul dd si/sau a bordurilor de ocluzie
-nu trebuie sa se atinga bazele sabloanelor sau soclurile modelelor

5.Datele transmise laboratorului pentru alegereadd artificiali si realizarea machetei

-cu cat exista mai multi dd pe arcade- date mai usor de obtinut
Date care se transmit pe fisa de laborator
-materialul(acrilat sau portelan); culoarea dintilor si cuspidarea dd laterali
Date care se transmit prin intermediul modelelor
-forma dd restanti; caracteristicile DVO;IM;pl de ocluzie
-pe modele se pot face desene care sa indice limitele placii protetice, zonele de foliere, pozitia si forma crosetelor
Proba machetelor
-obligatorie la PPA si optionala la PPS(doar daca se restaureaza o edentatie frontala)
1.Controlul machetei pe model
a.Controlul ocluzorului si al modelelor
-ocluzorul sa nu aiba nici un joc in balama
-contrapiulita sa fie fixata daca RIM au fost stabilite numai prin intermediul sabloanelor, de ci nu exista contacte dento-
dentare care pastreaza ocluzia
-planul median al celor 2 modele sa coincida cu planul median al ocluzorului
-pe modele sa fie trasate urmatoarele linii de referinta
 linia mediana
 linia canina
 linia surasului
 \mijlocul crestei
-se scot machetele de pe model si se repun sabloanele pt verificare

b.Corectitudinea realizarii tehnice a machetelor

-dac atehnicianul a respectat indicatiile privind modelajul si culoare add(forma, marime, aspectul fetei ocluzale, nuante
coloristice)
-daca montarea dd este corecta
-dd l;aterali pe mijlocul crestei si perpendicular pe directia crestei alveolare
-dd frontali in rapoarte corecte de ocluzie cu antagonistii
-artificiile de montare functie de situatia clinica
-modelarea bazei si a gg artificiale
aspect neted in regiunile laterale
-modelajul papilei modelarea rugilor palatine
-ceara e bine sa aiba o culoare cat mai apropiata de culoarea gg

2.Controlul intrabucal al machetelor

-pt a nu deforma machetele se vor raci pe modele cu jet de apa, pacientul clateste gura si e instruit sa nu faca miscari
bruste
-macheta se indeparteasa de pe model si se introduce in cavitatea bucala
inadaptare in cavitatea bucala :defectiune la amprentare sau la turnarea modelului
inadaptare la angrenare se reia RIM
-se controleaza stabilitatea , RC, propulsia, lateralitatea si fizionomia
Controlul stabilitatii:
-verificarea bascularii transversale- aparitia unei deplasari : largime exagerata, fie montarea inafara crestei a dd laterali
-bascularea sagitala nu e concludenta
-stabilitatea mai depinde si de versantele externe ale machetei.Fata linguala la mandibula e concava si la maxilar cea
vestibulara e convexa
Verificarea rapoartelor ocluzale
-se pune pacientul sa inchida gura pana la primul contact interdentar cu mandibula in RC.Contactele premature se sterg
prin slefuire sau remontare dd artificiali
-proba spatulei +(se reinregistreaza RC)
-controlul contactului interdentar in miscarile functionale se face punand pacientul sa duca mandibula in propulsie
cap la cap si apoi contact lateral canin-canin dr/stg.
1.in edentatiile terminale , cand avem antagonisti Pmobilizabila, trebuie sa existe contacte multiple intre dd artificiali
(montare in articulator), IM=RC(montare in ocluzor)
2.in edentatiile latero-laterale(cls III) trebuie sa se permita dezocluzia in propulsie si in miscarile de lateralitate pe partea
nelucratoare
3.in edentatiile frontale, in propulsie trebuie sa se realizeze ghidajul anterior(dezocluzia dd laterali), in lateralitate, daca
exista C-protectie canina, daca nu, protectie de grup lateral
Refacerea fizionomiei
- dd sa corespunda formei fetei, sa respecte linia surasului si sa aiba o vizibilitate armonioasa in timpul vorbirii
- in caz de lipsa de spatiu, lateral se monteaza dd mai mici, sau uneori chiar treme/diasteme
-in cazul unei creste V maxilare proeminente se monteaza dd F direct pe creasta
-daca macheta corespunde, medicul traseaza pe model limitele viitoarei proteze, la maxilar placa acrilica poate fi
extinsa sau rascoita
3.Indicatiile transmise laboratorului pt transformarea machetei in proteza
a.Prin intermediul modelului
-folierea torusului si zonele ce trebuie despovarate
-tipul si modul de plasare al crosetelor de sarma
-nr minim de dd pe care se poate ancora favorabil o PPA =2
-linia crosetelor sa treaca prin mijlocul bazei sau cat mai aproape de el, plasarea liniei crosetelor la periferia PP
are ca rezultat bascularea
-se pun daca se poate 3, 4 crosete daca se poate, dar nici sa nu se exagereze pt a nu avea probleme cu insetia/
dezinsertia protezei
-retentivitatile dentare trebuie utilizate pt ca forta de retentie a crosetelor sa asigure M, dar nu mai mare decat
valoarea parodontala a dd stalp
-in reg frontala se aleg crosete cat mai putin vizibile in timpul functiilor ADM

b.Prin intermediul fisei de laborator

-grosimea sarmei pt fiecare croset fct: de lungimea crosetului, valoarea implantarii dd stalp; marimea retentivitatii;
vizibilitatea crosetului; tipul de edentatie
-materialul pt baza protezei:acrilat termo roz/transparent sau combinatie; acrilat termo in combinatie cu materiale
reziliente; acrilat termo+ fibre de sticla, de carbon sau plasa metalica
- la sf probelor, pac isi da consimtamantul+ acordul scris pt excluderea unor viitoare litigii

Tratamentul edentatiei partiale prin PPS

Elementele CP
Maxilar
-dd restanti, creste edentate, tuberozitati maxilare
Mandibula
-dd restanti, creste edentate, tuberculi pririformi

-elemente import.=> dd stalpi determina modul de ancorare-prin crosete sau SS

-asigura MSS
-dd stalpi limitanti breselor=dd stalpi principali/directi
-dd stalpi pe care se aplica elementele antibasculante= dd stalpi secundari/indirecti
-determina axa de rotatie(linia fullcrum)-echilibrarea protezei
-bascularea sagitala(desprindere si infundare) se realizeaza dupa axa de
rotatie/basculare.Elementele de mentinere indirecta se plaseaza anterior de axa de rotatie
=>intinderea breselor , la M sau la m, rezilienta mucoasei determina elementele antibasculante+
pozitionarea elementelor de sprijin
=>stabilirea zonelor de foliere-papila incisiva, rafeul median, torus palatin
-crestele edentate, BP, tuberozitatile maxilare si tuberculii piriformi intervin suplimentar in MSS

Elementele compomente ale PPS

-seile
-conectorii principali
-mijloacele de agregare/elementele de MSS(crosete sau sisteme speciale)
-conectorii secundari
-arcade dentare artificiale
a.Seile si arcadele artificiale
-scheletul metalic din aliaj Co-Cr, fara Ni si Beriliu pt a nu produce alegii , sau titan, ideal ar fi din Au platinat
-saua metalica are retnetii pt acrilar si se realizeaza la distanta de crestele edentate prin folierea modelului functional
-seile acrilice se fac din acrilat, iar arcadele dentare cu dd din acrilat sau ceramica
-seile acopera crestele si tuberozitatile maxilare/tuberculii piriformi
-marginile seilor ajung pana la limitele periferiei CP:
la maxilar
cls I/II
-fundul de sac V corespunzator crestelor
-tuberozitatile maxilare pana la santul PTG-max
cls III/IV
-fundul de sac Vcorespunzator crestelor
la mandibula
cls I/II
-D pana la insetia lig PTG-mand pe tubercul
-fundul de sac V corespunzator crestelor
-lingual lateral, marginile seilor ajung la nivelul crestei milohioidiene
cls III/IV
-fundul de sac V corespunzator crestelor
-lingual lateral, marginile seilor ajung la nivelul crestei milohioidiene

b.Conectorii principali
-portiunea din scheletul metalic care uneste seile intre ele sau o sa de elementele de MSS
-la maxilar=Placuta palatinala(mucozala/dentomucozala)
-se alege functie de intinderea bresei, pozitia torusului si ocluzia pacientului in zona frontala
-grosimea 0.4-0,6mm

1. Placuta mucozala cu latime redusa

-standard, latimea placutelor e proportionala cu lungimea breselor
-se ingusteaza pana la 1 cm pt confortul pacientului, totusi cu suficienta rezistenta mecanica
-e distantata cu 5 mm de parodontiul marginal al dd restanti
-se foliaza modelul functional la nivelul rafeului median, rugilor palatine , papilei incisive si torusului palatin pt a
evita senzatiile dureroase

2. Placuta mucozala cu latime mare

-in cls I si II si contribuie la impartirea functionala a solicitariilor pe dd restanti si pe mucoasa
-limita anterioara corespunde cu depresiunea dintre 2 rugi si se plaseaza standard in dreptul celor mai anteriori
pinteni ocluzali, iar limita posterioara e plasata inainte de linia Ah, in dreptul fetei M a ultimului molar

3. Placuta mucozala fenestrata

-cand torusul palatin e proeminent, pe mijocul BP si nu se poate folosi o placuta mucozala
-dezavantaj dat de pozitia placutei anterioare in zona CP unde limba are contact in timpul masticatiei si al
fonatiei tolerabilitate scazuta

4. Placuta mucozala in U
-torus palatin proeminent situat posterior

5. Placuta dento-mucozala
-torusul palatin posterior
-se sprijina pe dd restanti si pe mucoasa BP
-sprijinul dento-parodontal- pinteni supracingulari sau ocluzali in care se termina placuta
-pe frontali ajunge supracingular
-conectorii dento-mucozali favorizeaza depunerea placii bacteriene+ inflamatia parodontiului marginal- mai
putin indicati
 6. Placa palatinala completa
-cand exista putini dd restanti
-dezavantaj :acoperirea completa a BP tolerabilitate mica din partea pacientilor

-la mandibula
-se alege functie de inaltimea si orintarea procesului alveolar in zona linguala centrala si inclinarea dd frontali inferiori
1. Bara linguala
-cea mai frecventa
-situat intre parodontiu marginal si fundul de sac lingual
-pt a se plasa bara linguala, procesul alveolar trebuie sa aiba o inaltime de mimim 8-9 mm intre reperele
amintite, in pozitia cea mai inalta a planseului bucal
-bara linguala e situata la aproximativ 4-5mm de parodontiu marginal al dd restanti si 2-3mm de fundul de sac
lingual
-inaltime de 4-5mm si grosime de 1mm superior si 3 mm inferior
-distantat de mucoasa proceslui alveolar prin folierea modelului functional
-folierea se realizeaza diferentiat , in fct de inclinarea procesului alveolar lingual, rezilienta mucoasei si sprijinul
protezei scheletate
-designul poate compensa diferenta de spatiu intre parodontiul marginal si fundul de sac lingual

2. Bara linguala si crosetul continuu

-cand inaltimea procesului alveolar nu permite plasare unei bare linguale cu dimensiuni adecvate
-crosetul continuu se asociaza la o bara cu h >4 mm, pt a pastra rigiditatea
-pt a asigura sprijinul dento-parodontal se asociaza si pinteni ocluzali sau gherute incizale
-crosetul are o inaltime de 2-3mm si grosime de 1mm

3. Placuta dento-mucozala
-cand spatiul vertical este insuficient pt plasarea ansamblului bara linguala-croset continuu
-extremitatea superioara a placutei ajunge pe dd frontali supracingulari si pe laterali in apropierea fetei ocluzale
-pt a asigura sprijinul dento-parodontal, placuta se sprijina pe dd restanti prin pinteni ocluzali sau gherute
incizale

4. Conectorul principal dentar

-cand nu exista spatiu suficient pt plasarea barei linguale, in conditiile in care dd restanti sunt verticali si prezinta
coroane clinice lungi
-rigiditate mai mica
-sprijin dento-parodontal prin pinteni ocluzali sau gherute incizale

5. Bara vestibulara
-dd frontali sunt inclinati mult spre lingual si impiedica insertia barei linguale
-tolerabilitate scazuta
-istorie

c.Elementele de agregare(MSS)
-mijloace principale de agregare pe dd restanti: directe/indirecte
-mijloacele principale directe=crosete si sisteme speciale
-mijloace principale indirecte=opritorii de basculare(elem. de Mindirecte, elem. antibasculante)
-mijloace auxiliare de agregare:adeziunea, retentivitatile anatomice, tonicitatea musculara, frictiunea dintre dd restanti
si elemetele rigide supraecuatoriale
-mentinerea protezei=stoparea desprinderii
-sprijin=stoparea infundarii
-stabilitate=stoparea deplasarilor protezei in plan orizontal(sagital/transversal)
1.Crosete dentare
-crosete turnate sau mixte
-crosetele turnate folosite curent sunt:
-circular Ackers
-inelar
-Bonwill
-multiplu
-divizat in T
-Ney
-mixte
-la dd stalpi mobilicrosete cu brat retentiv elastic: divizat in T, mixt(brat retentiv din sarma)
-croset circular: corp croset, brat flexibil, pinten, brat opozant
-crosete divizate:bratul felxibil porneste din saua protezei
-crosete mixte:bratul flexibil e din sarma si porneste din saua protezei
-Caracteristici crosete turnate:
1. asigura MSS
2. bratul elastic se activeaza in sens V-O.Activarea se realizeaza prin apropierea bratului flexibil de dd stalp
3. sprijin realizat prin pinteni
4. stabilizarea prin elemente rigide supraecuatoriale ale crosetului(brat opozant, pinten, conector secundar,
portiunea supraecuatoriala a bratului retentiv)
5. cand bratul elastic se fractureaza se inlocuieste cu un croset din sarma

2.Sisteme speciale
-in locul crosetelor din considerente estetice in principal
-prefabricate, se comercializeaza sub forma de macheta
-aliajele folosite: Au platinat, otel inoxidabil, Co-Cr
1. intracoronare-situate in intregime in interiorul conturului normal al dd stalp
2. extracoronare-in intregime inafara conturului dd stalp
3. intra-extracoronare-o parte in interior si alta in exteriorul conturului d dstalp
-sisteme rigide si reziliente

 Sisteme de culise
-alcatuite dintr-o matrice si o patrice
-matricea se toarna odata cu scheletul metalic iar patricea ea atasata la microproteze pe dd stalpi
-frictiunea dintre peretii culiselor
-utilizarea mai multor culise la aceeasi proteza- presupune un paralelism perfect intre axele lungi si intre axe si
axul de insertie-dezinsertie(izoparalelometru)
1.dd restanti trebuie sa aiba o inaltime adecvata
2.se solidarizeaza cel putin ultimii 2 d drestanti, limitanti ai bresei, prin microproteze in edentatiile terminale.In
cele laterale nu e necesara solidarizarea ultimilor 2 dd
-patricea se poate turna cu microproteza si matricea cu scheletul metalic/matricea e din plastic si se
pozitioneaza in scheletul metalic/matricea e din aliaj nobi(Au platinat)
a. culise intracoronare-plasarea matricei in interiorul perimetrului microprotezei
b. culise extracoronare-care se ataseaza la coroanele de invelis
c. culise adezive –se aplica pe dd naturali prin lipire
-culisele au urmatoarele particularitati
 retentia protezelor cu culise  cu capse
 necesita un nr mare de dd restanti capsele
 culisele duble sunt indicate pe dd cu inaltime mare, cu aspect globulos
 cea mai buna frictiune-matricea metalica
 maticea din plastic se pozitioneaza intr-un lacas metalic al scheletului
 dezavantaj plastic-uzura
 inaltimea culisei e scazuta se mareste frictiunea prin forma(coada de randunica)
  Sisteme de capse
-patrice ce se ataseaza la rr, microproteze sau implante si o matrice incorportata in proteza
-clasificare
a. capse simple care asigura mentinerea prin frictiune
b. capse cu mijloace suplimentare de retentie
c. capse care actioneaza ca ruptori de forte
-exista siteme care folosesc atasarea paricei la microproteze, la bare care solidarizeaza dd stalpi in edentatiile
laterale,dispozitive radiculare sau implante iar matricea in baza protezei
-particularitati
 mentinerea protezei scheletate  culise
 permite infundarea distala a seilor fara solicitarea dd stalpi-avantaj mandibular unde rezilienta e mai
mare
 tipul de capse, fct de inaltimea dd stalp:capsa sagitala sferica/capsa ocluzala cu brat/capse intra sau
extraradiculare(rr)
 capsele cu brat se aplica pe dd cu h mai mic comparativ cu capsele sagitale/culise
 aplicarea capselor cu brat necesita ca latimea crestei edentate sa fie aprox 5 mm
 capsele cu brat sunt mai putin fiabile –se poate fractura bratul
 utilizarea capselor cu brat impune realizarea umarului pt sprijin
 capsele intra/extraradiculare se folosesc pt agregarea PPS pe rr,cand spatiun interarcadic e
micsoratmagneti
 capsele intraradicualre au patricea pe proteza si matricea intraradicular
 dimensiunea e de 3,5-4mm

 Sisteme de bare cu calareti

-e pozitionat in axul de insertie al protezei
-indicata in edentatiile totale/subtotale pe implante sau pe dd naturali
-bara care se pozitioneaza intre edentatiile intercalate, solidarizata la microproteze pe dd stalpi si un calaret care
se fixeaza in fata mucozala a protezei
-sistemele de bara:
-pt solidarizarea microprotezelor pe dd stalpi in edentatii intercalate cand se aplica proteze scheletate
-agregarea supraprotezelor pe rr/implante
o Sistemul Dolder cu bara in forma ovoidala , solidarizata pe C inferiori si calaretul fixat pe proteza.Intre bara si
calaret ramane un spatiu, care permite in timpul masticatiei sa basculeze prin infundare (ruptor de forte)
o Sistemul Dolder cu bara in forma de “U” utilizate in regiunea laterala
o Sistemul Hader cu bara pe sectiune rotunda in partea ocluzala si mai groasa inferior.Componente din plastic,
prefabticate
-particularitati
 calaret din metal/plastic
 intre bara si calaret apar forte de frecare/tractiunecei din plastic se uzeaza mai repede,se inlocuiesc
aproximativ dupa 1 an
 sistemul solidarizeaza dd restanti, implanturile si permite distribuirea uniforma a solicitarilor ocluzale si
e de preferat pt a evita suprasolicitarile unui dinte/implant
 protezele au o MS mai mare comparativ cu magnetii sau capsele
 necesar un spatiu de 2 mm intre bara si mucaoasa crestei pt igiena
 functie de localizarea dd restanti/implante:sprijin dento-parodontal, implantar sau mixt
 in cazul supraprotezarii pe dd/implante cu sprijin mixt=mecesara extinderea protezei in limitele CP, ca
fortele ocluzale sa fie distribuite in suprafata cat mai mare
 in edentatiile intercalate, solidarizarea dd stalpi cu bare, ofera sprijin dento-parodontal PPS
 in cazul prezentei C solidarizati prin bara/sau a insertei implantelor coresp C sprijin mixt
 proteza mandibulara agregata prin bara-calareti pe 2 C= basculare prin infundare din cauza rezilientei
crestei
  supraprotezele ancorate pe 4 sau 5 dd sufera deplasari minime
 se recomanda armarea bazei cu o structura metalica cand se unesc segmente de bare, datorita
volumului ocupat de sistem in interiorul protezei

 Sisteme de telescopare
-cape care se fixeaza pe bonturi/implante+ coroane care se incorpreaza in fata mucozala a protezei
-coroane primare pe dd stalpi
-coroane secundare ce acopera coroana metalica si se toarna odata cu scheletul
-coroana II culiseaza peste cea primara=telescoapreaapare o forta de frictiune , mai mare cu cat peretii laterali
sunt mai || si suprafata de contact mai mare
-Clasificare(functie de aderenta lor)
1. coroane telescopate frictionale-paralelism perfect al peretilor coroanei I
2. coroane telescopate conice-coroana I are forma conica, peretii laterali fac cu axul de insertie un unghi 6 gr
3. coroane telescoapte reziliente-intre cele 2 coroane e un spatiu de 0,3 mm in repaus si dispare in RC
4. coroane telescopate speciale-telescoaprea radiculara e mai rara
 sunt mai voluminaose decat ale sisteme, mai putin estetice
 avantaj=menajarea parodontiului marginal

 Sisteme magnetice
-au 2 parti componente: magnetul din proteza si keeperul de pe radacina dintelui
-necesita un nr mic de dd restanti
-se ataseaza dispozitivelor radiculare
-se pun mimin 2 –maxim 4 magneti pe o proteza
-protezele pe magneti au o stabilitate laterala mai slaba/telescoape
-inaltimea de aproximativ 3mm-avantaj fata de capse cand spatiul interarcadic micsorat

 Sisteme amortizate
-permit seilor protezei in cls I/II un grad de mobilitate se evita efectul de parghie
-ruptori si amortizori de forte
-ruptorii=dispozitive prefabricate care fac legatura intre stalpi si seile terminale
-balamalele sunt distribuitori de forte care permit o singura miscare a seii(bascularea prin infundare)
-indicati mai ales la mandibula si se recomanda solidarizarea a cel putin 2 dd
-ruptorii permit 2 miscari:
1. translatia vericala si rotatia V-O a seii
2. translatia verticala si bascularea prin infundare a seii
-exista si ruptori care le permit pe toate 3
-amortizorii=ruptori la care dupa incetarea efortului muscular readuc seile in pozitia initiala
d.Conectorii secundari
-elemente turnare care unesc diferite elemente ale PPS(crosetul cu saua/crosetul cu conectorul principal)

Caracteristicile PPS dpdv Mentinerii,Stabilitatii si Sprijinului

a.PPS ancorata prin crosete

1.Mentinerea
-prin bratele retentive ale crostelor
-eficienta cand linia fullcrum trece prin mijlocul acestora
-nr. si tipul crosetelor dupa alegerea dd stalpi si clasa de edenatie
-cls I-2 crosete pe dd limitanti breselor
-cls II-cel putin 2 crosete: unul pe dd stalp limitant si unul pe ultimul molar de pe hemiarcada opusa
-cls II+o bresa(T-L)-3 crosete pe dd stalpi limitanti
-cls III extinsa- 3crosete pe dd limitanti si unul pe ultimul molar opus
-cls III + o bresa(L-L)- cand nu se realizeaza punti, proteza cu 2 sei si 4 crosete pe dd stalpi limitanti
-cls IV intinsa si cls IV extinsa- 4 crosete, 2 pe dd stalpi limitanti edentatiei si 2 pe ultimii molari de pe arcada
-la PPS, cls de edentatie determina alegerea tipului de croset:
-ed. Terminale(I si II)-crosete cu brate retentive elastice pt a nu solicita dd stalp prin efect de parghie fenomen
de basculare prin infundare sub actiunea solicitarii masticatorii
-clasic se folosesc crosetul divizat in “T”, crosetul mixt cu brat elastic din sarma.Alegerea tipului de croset (divizat
sau mixt) este determinata de locul unde e plasat retentivitatea favorabila, pe fata V a dd stalp.
-cls II-croset Bonwill (sau Ackers) pe hemiarcada opusa, intre ultimii 2 molari, cu efect antibasculant, element de
mentinere indirecta
-edentatiile laterale, orice croset, deoarece PPS se comporta ca o punte.

2.Sprijin
-cls I:sprijin mixt:muco-osos si dento-parodontal(sprijin realizat pe crestele edentate si dd restanti)
-cls II sprijin mixt
-cls III: sprijin dento-parodontal
-cls IV redusa(C): sprijin dento-parodontal
-cls IV intinsa:sprijin mixt
-ed.T-L: sprijin mixted.T-sprijin mixt
Ed.L-sprijun dento-parodontal
-un nr cat mai mare de dd restanti,dispunerea bilaterala –ideal pt sprijin

Sprijinul mucozal
-la PPA(daca au crosete fara componente ocluzale)
-este cel mai nefiziologic
-actioneaza ca o pana(pe planurile inclinate)vestibularizarea dd restanti
-suprafata de sprijin e delimitata de muchia crestelor

Sprijinul mixt
-la PPS in cls I, II, IV intinsa
-valoare functionala medie
-suprafata de sprijin mucozal este mai mare decat cea dento-parodontala si e situata la periferia acesteia, conducand la
bascularea prin infundare
-linia de sprijin parodontal trece prin cei mai D printeni ocluzali=axa de basculare
-cele mai eficiente elemente de sprijin sunt cele mai aproape de edentatie
 Sprijin rigid cand se folosesc crosete
 Foarte rigid cand se folosesc culise si telescoape
 Rezilient cand se folosesc capse cu un grad de reziliena
 Articulat cand se folosesc ruptori si amortizori de forte

Sprijin dento-parodontal
-cel mai fiziologic(transfera presiunile in tractiuni asupra osului)
-este realizat de punti si PPS in cls III si IV redusa
-in cls III cu o bresa laterala se delimiteaza o suprafata cu sprijin dento-parodontal
-asigurat in principal de pinteni
Pintenii:
-principali(intra in alcatuirea crosetului)
-auxiliari, cu rol de mentinere indirecta(opritori de basculare)
Pintenii principali:
-plasati pe dd stalpi principali(limitanti)
-ocluzali(pe Pm sau M)
-supracingulari(pe C)
-incizali(gherute incizale), pe dd frontali la mandibula
-pintenii ocluzali
 Interni,lacasele se realizeaza pe microproteze
 Externi, lacasele se realizeaza pe dd naturali sau pe microproteze
  Plasarea pintenilor externi-in edentatia terminala in foseta M si in edentatii intercalate-in fosetele de langa
edentatie(dd stalpi anteriori in foseta D si cei posteriori-in foseta M) si pe dd izolati-in ambele fosete
 In edentatiile terminale, pintenii se plaseaza in foseta M a dd stalpi principali, pt a nu solicita dd cand proteza
basculeaza prin infundarela mandibula se respecta regula intotdeauna
 La maxilarcand bresa edentata e mare, pintenii se plaseaza in foseta M
cand bresa edentata e mica(abs M2 si M1) si rezilienta mucoasei e mai mica, pintenul se poate
plasa in foseta D, pt ca proteza sufera o basculare prin infundare mult mai mica
Pintenii auxiliari:
-elemente de mentinere indirecta sau opritori de basculare, se plaseaza pe dd stalpi indirecti, cu rol in oprirea bascularii
prin desprindere a PPS
-se plaseaza
 Bilateral
 Cat mai departe de linia de rotatie a protezei(care trece prin dd stalpi principali)
-elemente contrabasculante sunt:
-edentatia cls I
 Pintenii ocluzali in foseta M a PM 1
 Pintenii supracingulari pe C
 Gherute incizale,rar folosite
 Crosetul continuu cand ramane grupul frontal si care se termina in pintenii ocluzali,gherute
 In practica curenta,cand ramane gr frontal, este un pinten supracingular mai lat, ca o aripioara, aplicat pe
Csprijin dentoparodontal+element de mentinere indirecta.Alternativa la crosetul continuu,Mai lat de 4
mm si grosime de 1 mm
-edentatia cls II, elem contrabasculante se plaseaza pe partea opusa edentatiei
 Pintenul ocluzal in foseta M a PM1
 Pinten ocluzal in foseta M a PM1 si supracingular pe C cand bresa e mai mare
 Crosetul continuu cand bresa edentata se intinde pana la dd frontali.Alternativa pinten supracingular mai lat
pe C
-edentatia cls III nu se pun elemente de mentinere indirecta,PPS nu basculeaza prin desprindere
-edentatia cls IV intinsa, elementele de contrabasculare sunt fie:printenii cei mai distali ai crosetului Bonwill, fie
pintenul crosetului Ackers aplicat pe ultimul molar
-elementele PPS care contribuie la asigurarea sprijinului dento-parodontal alaturi de pinteni, sunt portiunile
supraecuatoriale ale bratelor crosetelor si bratele opozante plasate pe praguri coronare

Stabilitatea
-elementele rigide supraecuatoriale ale protezei ce se opun desprinderilor orizontale:
 bratele opozante ale crosetelor
 crosetul continuu
 Conectorii principali dento-mucozali
 Elementele rigide ale crosetelor(conectorii secundari)
 Elementele contrabasculante(pintenii auxiliari)
 Extinderea seilor pana la limitele periferiei campului protetic
 Corectitudinea ocluziei(coincidenta IM cu RC)

b.PPS ancorata prin sisteme speciale

-sistemele speciale au rol de MSS
-sunt dispuse pe dd stalpi principali si confera sprijin dento-parodontal
-majoritatea microprotezelor pe care se aplica sistemele speciale sunt modelate cu prag oral pe care se va aplica un brat
opozat, cu rol de mentinere indirecta si de stabilizare.Bratul opozant se poate termina cu un pinent intern vertical, cu rol
antibasculant

Efectele deplasarilor protezelor partiale

 1. efecte disortodontice rapide si brutale, manifestate prin inclinari sau rotatii sau vestibularizari ale dd
restanti/mai ales ale dd stalpi
2. eroziuni si leziuni carioase favorizate si de duritatea mare a aliajului din Co/CR
3. afectarea parodontiului marginal
4. afectarea parodontiului profund
5. leziuni mucoase(stomatopatii protetice)de diferite aspecte
6. atrofie osoasa in ritm accelerat
7. devieri ale mandibulei pt a gasi pozitii in care proteza sa fie stabila
8. inconfort pt pacient
9. adaptarea psihica si biologica imposibil de realizat, pacientul renuntand la proteza
10. aparitia de ticuri si malfunctii

Conectorii principali
=elemente transversale ale PPS care unesc componentele protezei de pe o parte a arcadei cu cele de partea opusa
- caracteristici comune:
- rigiditatea:orice conector trebuie sa fie rigid; se obtine prin latimea conect princ max si grosimea si profilul
celui mand
- profilaxia tes campului protetic:la insertia si dezinsertia protezei, static sau in timpul functiunilor nu trebuie sa
se produca leziuni parod marg, muc proc alv, muc crestelor, zonele despovarate de presiuni prin folierea modelului
functional (papila incisiva, rugi palatine, rafeu median, torus palatin) si nu trebuie exagerata
-despovararea va fi suficienta cand conectorul principal nu exercita presiuni exagerate, care sa
fie urmate de leziuni ale mucoasei sau durere
-la maxilar,cls I/II sunt zone unde conectorul se sprijina pe bolta palatina
-la mandibula, bara linguala trebuie sa fie la distanta atat de mucoasa cat si de parodontiul marginal
- despovararea depinde de tipul de sprijin si rezilienta tes
- confortul pacientului:
1. simetria conectorului principal fata de linia med
2.aplicarea conectorului perpendicular pe pl medio-sagital
3.plasarea conectorului a.i. sa nu schimbe conturul tes cu care vine in contact (plati, pt ca limba sa ii
sesizeze cat mai putin)
4. reproducerea fidela a conturului anatomic pe care il acopera, prin modelarea corespunzatoare
5. acoperirea tes sa fie minima necesara, reducerea la maxim a conectorilor duce la scaderea rezistentei
mecanice dar si la leziuni ale tesuturilor de sprijin muco-osos
6. intalnirea cu celelalte elem ale protezei in unghiuri rotunjite, cu supraf ext perfect lustruita pt a evita
retentiile alimentare sau iritatiile limbii

Conectorii principali mandibulari

- se aleg in fctie de h si orientarea proc alv in zona L centrala, inclinarea dd frontali inf

Bara linguala
- h> 9 mm proc alv intre fundul de sac lingual si parod marginal
- plasata in dreptul versantului L al proc alv, la 4-5 mm de parod marg, in fundul de sac lingual
- distantarea barei linguale se face prin foliere cu ceara speciala pe modelul functional: fata de muc proc alv la
dist de 0,30-2 mm in fctie de sprijin, forma proc alv si rezilienta muc
- sprijin dento-parodontal 0,30 mm
- sprijin mixt distantare mare – proc alv vertical cu rezilienta mica 1 mm, proc alv oblic 1,5 mm, proc alv
oblic cu rezilienta mare 2 mm
- cea mai mare cand proc alv retentiv sau dd usor lingualizati 1,5-2 mm
- torus mand se face in fctie de grosimea torusului 0,5-1 mm
- profil semipiriform: h 4-5 mm si grosime 1 mm extremitatea sup, 3 mm extremitatea inf (muchia inf trebuie
rotunjita)
- zonele de minima rezistenta la jonct cu conectorii sec, la unirea cu seile si la mijlocul barei
- daca va avea h< 4 mm – se aplica si croset continuu („dubla bara linguala”) la ed biterminale
si prelungeste bratele opozante ale crosetelor, pe fata L a dd frontali, supracingular
- crosetul continuu – latime 2-3 mm, semioval, grosime 1 mm
- crosetul continuu se sprijina pe pinteni
- rolul crosetului continuu:
- rigidizarea barei linguale si rezistenta
- mentinere indirecta
- stabilizare disto-mezial
- solidarizeaza dd restanti
- reface pctele de contact pierdute prin migrare oriz
- in dreptul tremelor, diasteme se face bucla
- in brese terminale cu aparitia de brese frontale – se adauga dinte la crosetul continuu
- intre bara linguala si crosetul continuu se insera conectori sec

Placa dento-mucozala
- intre fundul de sac lingual si zona supracingulara a dd frontali
- spre sup se continua cu o placuta metalica subtire acoperind zona supracing (0,4-0,5 mm), lateral aproape de
fata ocluzala a dd restanti
- interdentar ajunge la niv pctelor de contact, distantata de parod marg, papila cu 0,2 mm
- fata ext imita relieful fetelor L ale dd frontali
- sprijin parodontal prin pinteni
- indicat in atrofie marcata, unde o bara linguala nu are spatiu, sau in edentatii terminale insotite de brese
suplimentare frontale, pe placa fiind atasat dd artificiali frontali

Bara vestibulara
- in insertia inalta a planseului bucal, lingualizarea mare a dd frontali, torus exagerat
- poate produce iritatii ale buzei, muc
- forma, dimens, plasarea asemanator barei linguale, dar o lungime mai mare

Conectorul principal dentar

- este un croset continuu mai lat si gros, cu extremitati in seile protezei
- in insertie inalta a planseului bucal asociata cu dd restanti frontali, inalti si verticali

Conectorii principali maxilari

- caracteristici comune:
- sunt lati si au grosime mica (cea mai confortabila)
- sub forma de placute inguste sau late, in fctie de marimea ed
- latimea minima egala cu marimea sp ed
- grosimea intre 0,40-0,60 mm
- cu cat placutele sunt mai inguste, cu atat sunt mai mari si invers in cazul acoperirii complete a boltii palatine
- placute mucozale – care au contact numai cu muc, placute dento-mucozala – si cu dd restanti
- cei sub forma de bare inguste si groase rar utilizati
- in ed terminala transmit o parte din pres de masticatie asupra boltii palatine
- la 5 mm de parod marg al dd restanti, paraleli cu acesta
- despovarate de pres: papila incisiva, rugile palatine, torus palatin, rafeul median
- marg ant si post usor ingrosata
- torusul palatin mare poate modifica traseul transversal al conectorului princ
- limita post inaintea liniei Ah

- se aleg in fctie de: intinderea bresei ed, pozitia si marimea torusului palatin, ocluzia in zona frontala

Placuta mucozala cu latime redusa

- in ed cls III-a (sprijin dento-parodontal)
 - latimea este egala cu marimea sp edentat sau cu spatiul determinat de cele 4 pcte de sprijin
- grosime 0,6 mm, nu transmite pres suprotului muco-osos
- necesita despovarare (foliere) daca exista torus (0,5-1 mm) sau rafeu median proeminent (0,3-0,4 mm)

Placuta mucozala cu latime mare

- in ed terminale cls I, II-a, cand crestele bine reprez, mai mult de 6 dd restanti iar torus absent sau mic
- in ed latero-terminale
- acopera 2/3 din bolta palatina
- limita ant (zona rugilor palatine) este reprez de o linie imaginara ce uneste cei mai ant pinteni ocluzali, si
trebuie sa se termine in depres dintre 2 rugi palatine
- limita post ceva mai ant de linia Ah
- latimea conectorului sa fie cel putin egala cu lung seilor
- necesita folierea rugilor palatine (0,2 – 0,3 mm), despovararea torusului si rafeului median
- in dreptul dd lateral necesita decoletarea, placuta la 5 mm de parod marg

Placuta mucozala ant si post fenestrata

- cand este torus palatin mare in mijlocul boltii, pacientii nu tolereaza placa palatinala completa
- in toate tipurile de ed
- cel mai rigid conector principal, forma de paralelogram cu unghiuri rotunjite
- placuta ant mai lata (6-9 mm) la 5 mm de parod marg al dd frontali, intre 2 rugi palatine fara sa depseasca
pintenii cei mai ant
- placuta post mai ingusta (4-5 mm), pana la linia Ah
- unite prin benzi laterale de 5-6 mm latime, paralel si la 5 mm de parod marg al dd lat
- necesita despovararea rugilor palatine si rafeul median

Placuta mucozala in „U”

- cand este torus palatin mare plasat post pana aproape de limita distala a palatului dur
- marg ant la 5 mm de parod marg, marg post la baza torusului
- grosime 0,6 mm
- zonele de despovarare

Placuta dento-mucozala
- cand exista mai putini dd restanti (numai gr frontal), creste bine reprez sau torus palatin post
- si in ed asociate cu brese frontale
- in reg frontala supracingular, in reg laterala decoletat, 5 mm de parod marg
- trepte supracingulare pe I, C sau pinteni ocluzali
- sa nu se sprijine pe planuri inclinate (efect disortodontic), latimea asigura rigiditatea si ocolirea unui torus mare
- despovarare la parod marg, papila incisiva, rugile palatine, rafeu median

Placa palatinala completa

- cand exista putini dd restanti (frontali sau lat) si creste atrofiate
- marg ant supracingular, trepte supracingulare pe C,I sau gherute incizale, interdentar pana la pctele de contact,
limita post la linia Ah
- grosime 0,4 mm
- despovarare
- in ed cls I, II- a cu sprijin mixt – in masticatie se infunda si contact cu bolta palatina, va bascula lateral
antrenand si dd stalpi (torus nefoliat, bolta adanca – fractura)

Mijloace de mentinere, sprijin si stabilitate

- directe – crosete, sisteme speciale
- indirecte – elem contrabasculante
- auxiliare
Crosetele dentare
- turnate: a. crosete circulare
b. crosete Roach
c. crosete Ney
d. crosete speciale RPI
- mixte

- functiile crosetelor:
- mentinere, stabilizare, sprijin
- incercuirea
- reciprocitatea
- pasivitatea
- mentinerea indirecta

 mentinerea – realiz de bratul retentiv a carui portiune terminala flexibila este plasata in zona retentiva subecuat
a dintelui stalp
- depinde de: - marimea retentivitatii subecuat si gr de flexibilitate a portiunii terminale
- nr, pozitia, tipul de croset
- gr de frictiune dintre dinte si croset
- implantarea dd stalpi, fizionomie
- retentivitatea favorabila: cr circulare 0,25 mm, cr turnate 0,50 mm, cr mixte 0,75 mm
- ecuatorul:
- anatomic – linia trasata cu ajut paralelografului ce trece prin pctele cele mai convexe ale cor unui dinte
izolat, plasat vertical pe masuta paralelografului (nu pt plasarea bratului retentiv)
- de implantare – apare ca urmare a implantarii normale, inclinate a dd in maxilare, trece tot prin convex
maxime (poate fi utilizat pt aplicarea cr unor ap mobile de imbolizare, fara edentatii)
- de malpozitie – cand arcada nu mai este integra, dd vecini ed suferind migrari, iar axul de implantare
este diferit (utilizat pt aplicare cr din sarma ale prot acrilice)
- protetic – linia celor mai mari convexitati ale dd stalpi, trasat in fctie de axul de insertie al prot, care se
stabileste inainte
- linia ecuatoriala tipica – ecuat protetic plasat aprox la mijl distantei cervico-ocluzale pe fata proximala dinspre
edentatie si trece apoi in diagonala pe fetele laterale, apropiindu-se de colet spre fata proximala opusa
edentatiei
- liniile ecuatoriale atipice
- diagonala – pleaca din vecinatatea fetei ocluzale la niv fetei proximale dinspre ed, coboara oblic pe
fetele lat si ajunge pe fata proximala opusa ed in vecinatatea coletului (C, PM)
- inalta – in apropierea fetei ocluzale, atat V cat si O (PM inf inclinati lingual, PM sup inclinati vestibular)
- coborata – in apropierea coletului pe fetele proximale ale dd care prezinta pe fetele lat un ecuator inalt
si pe dd conici (M)

- gr de flexibilitatea a portiunii terminale a bratului retentiv:

- lungimea - cu cat este mai lung, cu atat mai flexibil, cr divizat mai flexibil decat circular
- diametru – cu cat este mai mic, cu atat mai flexibil, se ingusteaza spre vf
- forma sectiunii – rotund
- aliajul – Cr-Co > Au

 stabilizarea
- cr se opune deplasarilor orizontale ale protezei
- contribuie toate portiunile rigide supraecuat ale cr
- cr circulare > cr divizate
- elem rigide sa fie plasate bilat (stabilizare in sens transversal), dar si pe fetele prox (in sens mezio-distal)
- prelungirea bratelor opozante rigide pe mai multi dd mareste stabilizarea
- solidarizarea prin microproteze a dd stalpi
 sprijinul
- cr se opune deplasarilor verticale in directie ocluzo-mucozala (infundare), asigurand sprijinul parodontal
- sprijinul parodontal asigurat de pinteni
- contribuie si elem rigide supraecuat ale cr
- indicat sprijinul parodontal si cand exista un singur dinte restant

Pintenii interni:
- cls III, IV-a pe dd care limiteaza bresele, sprijin dento-parodontal
- dd stalpi acoperiti de microprot in care se realiz cavitati in „coada de randunica”, deschise catre ed pe
fata ocluzala, iar pintenii din lacase se continua cu cele 2 brate ale cr si conectorului sec
- realiz sprijin dento-parodontal eficient, act mai aproape de axul dintelui stalp, buna stabilizare si
rezistenta mecanica
- in ed terminale: cav interdentar, forma cilindrica si in ele se aplica pinten intern care preia solicitarile
sistemului de mentinere (culise, capse), rolul antibasculant si sprijin

Pintenii externi principali:

- fortele transmise de ei paralele in axul lung al dd stalpi
- plasati in lacas in forma emisferica cu inclinare adecvata, poate fi preparat pe dd neacoperiti,
microproteze, incrustatii sau obt din amalgam
- rigiditatea depinde de forma, marimea, grosimea pintenului, aliajul, legatura cu conectorul sec
- forma triunghiulara cu vf rotunjit, spre centrul fetel ocluzale, baza lata face leg cu conectorul sec
- lung ¼ din latimea M-D, latimea 1/3 din latimea V-O
- grosimea 1,5 mm la unirea cu conectorul sec, 1 mm spre vf
- unirea cu conectorul sec sa faca un unghi de 90 grade sau mai mic
- functii:
- sprijin parodontal, in ed cls III, IV-a reduse transmit integral pres de masticatie dd stalpi, iar in ed cls I,
II-a doar o parte, celelalte fiind transmise prin sei cr alveolare
- mentin nivelul cuspidian al dd artificiali in pl de ocluzie
- mentin relatia ocluzala a prot cu dd antagonisti, diminuand atrofia cr si evitand lezarea parod marg
- mentin bratele cr in pozitie constanta, stabila fata de ecuat protetic si zona de retentie
- reduc pres dureroasa a seilor asupra cr
- evita retentiile alimentare intre sei si dd stalpi, realizand un pct de contact perfect
- plasati interdentar, pot reface pctele de contact pierdute prin migrari oriz ale dd
- intervin in stabilizarea oriz a prot
- impiedica migrarile verticale ale unor dd care nu au antagonisti

 incercuirea
- crosetul sa cuprinda mai mult de 180 grade din circumferinta dd
- iau parte numai portiunile rigide ale cr (bratul opozant, portiunea supracing a bratului retentiv, conectorul sec)
- asigura stabilizarea orizontala a prot in sens sagital si transversal
- contribuie la sprijinul parodontal si la mentinerea prot, prin efectul de frictiune dintre cr si dd stalp

 reciprocitatea
- prin care se neutralizeaza efectul portiunii flexibile care solicita orizontal dintele stalp in insertia si dezinsertia
protezei
- dd stalp trebuie sa fie sprijinit de catre bratul opozant tot timpul cat portiunea flexibila este solicitata in insertia
si dezinsertia protezei
- de obicei bratul opozant rigid plasat supraecuat si la insertia prot primul contact cu dintele stalp este facut in
portiunea flexibila, mai tarziu si bratul opozant, timp suficient pt solicitarea nefiziologica a dd stalp
- la dezinsertie bratul opozant pierde contact cu dd stalp cand portiunea flexibila intra in tens maxima pt a trece
ecuat protetic
 - trebuie ca la insertia prot bratul opozant sa vina in contact cu dd stalp in acelasi timp cu bratul retentiv si sa
parcurga aceeasi distanta pe dinte ca aceea pe care o parcurge bratul retentiv, la dezinsertia prot cele 2 brate ar
trebuie sa paraseasca in acelasi timp dd stalp
- realizata prin plasarea bratelor cr la acelasi nivel oriz sub ecuat protetic

 pasivitatea
- cr dupa ce este aplicat corect pe dd stalp sa nu exercite nici o pres aspura dd
- toate bratele cr sa fie pasive in momentul in care asupra protezei nu se exercita nici o forta

 mentinerea indirecta
- prin portiunile terminale flexibile ale bratelor retentive ale cr circulare orientate spre ed, care se proptesc in
retentivitatea dintelui in momentul in care proteza are tendinta sa basculeze prin desprindere
- prin jumatatea distala subecuat, orientata spre ed, a portiunii oriz a cr divizat in „T”
- prin bratele opozante, mai ales pe cele plasate pe microproteze cu prag supragingival

a) Crosetele circulare

- contact circular si pe o mare supraf cu dd stalpi

- bratul retentiv ajunge in zona retentiva subecuat dinspre ocluzal, portiunea flexibila a bratului retentiv
actioneaza prin tractiune asupra retentivitatii dintelui stalp
- insertia este mai usoara decat dezinsertia
- toate bratele din corp comun

1. Crosetul caninului
- in ed laterale, rar frontale
- la maxilar are 2 brate: bratul retentiv porneste de pe fata distala, traverseaza fata V si ecuatorul protetic,
terminandu-se cu portiunea flexibila in apropierea coletului, in partea meziala a fetei V
- portiunea supraecuat a bratului retentiv se continua cu bratul opozant pe fata O a C, pe o treapta
supracingulara (contracroset, pinten pt sprijin parodontal), acesta ajunge in spatiul interdentar C-IL, unde se continua cu
conectorul sec
- pt C inf prevazut cu gheruta incizala intre C-IL sau pe unghiul mezial al C
- dezav: nefizionomic, lipsa reciprocitatii, tulburarea ghidajului canin

2. Crosetul Ackers
- pe PM, M
- corpul crosetului plasat supraecuat sau pe ecuatorul protetic pe una din fetele proximale ale dintelui stalp
- bratul retentiv cu 2 parti: supraecuat pleaca din corp (rigida – sprijin, stabilizare, incercuire), si a doua continua
pe prima si este partea terminala flexibila subecuat (mentinere) plasat V sau O, iar varful se termina M sau D
- bratul opozant (contracroset) rigid plasat supraecuat sau pe ecuatorul protetic (sprijin, stabilizare, incercuire,
nu reciprocitate) – trebuie plasat in dreptul portiunii flexibile a bratului retentiv sau pe microproteze cu fata O verticala
- pinten ocluzal rigid pe fata ocluzala, M sau D (sprijin parodontal, stabilitate)
- conectorul sec pe una din fetele proximale ale dintelui stalp (stabilitate)
- pe PM se pot aplica:
- crosetul Ackers deschis anterior sau mezial: retentivitatea favorabila in zona VM a dintelui stalp – pinten in
foseta D, varful portiunii terminale deschis M, conectorul sec pe fata D catre edentatie si se termina in sa
- indicat in ed cls III-a
- crosetul Ackers deschis posterior sau distal: retentivitatea favorabila in zona VD – pinten in foseta M, conector
sec interdentar, bratul retentiv trece prin nisa masticatorie pe fata V unde se termina subecuat, varful plasat in zona VD
- indicat in ed laterale, terminale
- pe M in ed laterale cand spatiul edentat este mic (nu poate fi aplicat croset inelar cu 4 brate)
- datorita plasarii retentivitatilor, bratul retentiv se aplica V la maxilar, L la mandibula
3. Crosetul inelar cu 4 brate
- pe M, prezinta in plus de Ackers un pinten ocluzal auxiliar in foseta opusa pintenului principal, de langa ed, si
un conector sec de intarire, ce pleaca din pintenul auxiliar si se termina in conectorul principal
- sprijin dublu (M, D)
- M sup – brat retentiv plasat V, varful portiunii flexibile orientat distal
- M inf – brat retentiv plasat L, varful portiunii flexibile orientat mezial
- pe PM brat retentiv pe fata V
- indicat pt M2 izolat
- retentivitatea pe M – 0,5 mm, pe PM – 0,25 mm

4. Crosetul circular in „ac de par” sau cu bucla inversata

- pe M inf inclinati mezial, retentivitatea fav VM
- si pe PM
- 3 brate (Ackers), brat retentive cu traiect supraecuat, paralel cu ecuat protetic, pana in apropierea fetei
proximale opuse edentatiei, unde face o bucla, spre edentatie trece sub ecuatorul protetic

5. Crosetul circular cu actiune dubla

- PM in ed laterale
- 4 brate, dintre care cele laterale sunt retentive (croset biactiv)
- bratele retentive pleaca in sens contrar de la pintenii ocluzali, iar portiunile flexibile subecuatorial

6. Crosetul Bonwill, dublu Ackers sau cu 6 brate cu actiune contrarie

- ed cls II-a, IV-a
- intre doi M, PM, sau M-PM (necesita creearea unui spatiu pt plasarea interdentara a corpului crosetului, prin
slefuire largind nisa masticatorie proprotetic)
- 2 pinteni alaturati impiedica actiunea de pana a crosetului si alimente
- daca sunt acoperiti de microproteze de solidarizare, se renunta la pintenii ocluzali
- conector sec unic, interdentar pe fata O
- bratele retentive aplicate V, O sau diagonal, la fel bratele opozante
- posibil ca toate cele 4 brate sa fie retentive

7. Crosetul multiplu sau cu 6 brate cu actiune reciproca

- alcatuit din 2 Ackers unite prin brate opozante
- ed cls III-a
- 2 conectori sec in dreptul fiecarui pinten ocluzal

b) Crosetele Roach: „crosete bara” sau divizate (7) si crosete care act prin frictiune
- divizate:
- bratul retentiv pleaca din saua scheletului metalic, portiunea terminala ajunge in zona de retentie a dintelui
stalp dinspre gingival
- dezinsertia mai usor decat insertia
- mai putin vizibile
- contact cu dintele stalp mai mic
- elasticitate mai mare
- bratele retentive cu forme de litere: CLUSTIR
- bratul opozant, pintenul ocluzal si conectorul sec ca la crosetele circulare

- crosetul in „T”:
- bratul retentiv pleaca din sa si are traiect oriz usor oblic, in mijlocul fetei dintelui se ridica vertical luand contact
cu ecuatorul protetic la mijlocul fetei V si de la acest nivel pleaca 2 portiuni orizontale care formeaza „T”, una catre fata
M si alta D
 - ed terminale, pe dintele limitant ed, subecuat se plaseza jumatatea distala a „T”, iar cea meziala pe ecuator sau
supraecuat
- ed laterale, subecuat ambele portiuni
- bratele oriz pot lua forma de „Y” – croset Budlong
- in ed terminale unde necesita croset elastic, se poate ca portiunea verticala a „T” sa devina elastica prin
marirea lung conectorului sec al bratului retentiv – croset Bonyhard
- „semi T” indicat pe C, PM sup
- contraindicatii: - ed terminale cand zona retentiva se afla mezial sau dintele stalp prezinta ecuator protetic inalt
(efect de parghie)
- zona retentiva muco-osoasa in dreptul portiunii alv a conectorului sec al bratului retentiv
- cerinte fizionomice
- marimea zonei de retentie 0,50 mm, folierea in dreptul conectorului sec al bratului retentiv 0,20-0,30 mm

c) Crosete Ney – 2 grupe: - crosete cu act dubla, biactive (Ney I, II, combinat I-II, mixt)
- derivate din crosetele circulare

1. Crosetul Ney I
- deriva din crosetul Ackers
- este alc dintr-un corp din care pleaca pintenul ocluzal, conectorul sec si port supraecuat ale bratelor retentive,
acestea se termina prin portiunile flexibile in zonele retentive subecuat de pe fetele V si O
- asigura o mentinere dubla, reciproca
- se aplica pe dd ce prezinta linia ecuat protetic cu traiect tipic (ecuator protetic nr 1)
- pe PM, M, adancimea de retentie fiind maxim 0,25-0,50 mm

2. Crosetul Ney II
- deriva din crosetul divizat in „T”
- are pinten ocluzal izolat in prelungirea conectorului sec, care face legatura cu saua, si 2 brate retentive
asemanatoare crosetului in „T”
- pe dd la care linia ecuat protetic are traiect numit „linia ecuatoriala tip 2”, opus traiectului liniei de la crosetul 1
- traseul portiunii verticale a bratului retentiv si conectorului sec sunt ca la crosetul „T”
- traseul incepe dintr-o zona retentiva 0,50 mm pe unghiul V,O-proximal de partea edentatiei, portiunea oriz
subecuat merge paralel cu ecuat pana la mijlocul fetei laterale, unde trece supraecuat pe fata proximala opusa
edentatiei
- portiunea verticala a „T” plasata in mijlocul portiunii oriz, la niv ecuat protetic

3. Crosetul Ney I-II

- pe dd malpozitionati (M)
- pe o fata laterala linia ecuat protetic asemanatoare cu I, pe cealalta fata cu II
- jumatatea circulara a cr se termina in corpul cr, de unde pleaca si pintenul ocluzal si conectorul sec, iar
jumatatea divizata identica cu II se termina in sa
- portiunile retentive flexibile orientate diagonal
- adancimi de retentie 0,25-0,50 mm

4. Crosetul mixt Ney biactiv

- pe dd cu ecuat protetic inalt
- partea turnata reprez de pintenul ocluzal si conectorul sec
- bratele lat sunt din sarma lipite la niv corpului cr iar extremitatile libere ajung in zonele subecuat retentive
- nu asigura o buna stabilizare datorita flexibilitatii bratelor, nici incercuire buna
- zone de retentie 0,75 mm
- croset mixt Ney combinat – partea turnata mai prezinta si brat circular retentiv
- celalalt brat retentiv din sarma, lipid de corpul cr pe fata V, aproape de colet
- bratul retentiv turnat pe fata O a dd stalp
- crosete derivate din cr circulare:
 crosetul cu act posterioara
- C, PM de inaltime mica, retentie mica
- conectorul sec interdentar se continua cu bratul opozant supraecuat, care merge paralel cu acesta si ajunge
subecuat pe fata proximala, apoi bratul elastic V, pinten ocluzal plasat D care poate fi completat de unul M
 crosetul cu act posterioara inversa
- PM inf lingualizati
- M inf – brat elastic L, conector sec mezial, pinten ocluzal M, bratul opozant V (retentie 0,50mm)

d) Crosete speciale:
 Crosetul R.P.I.
- in ed terminale pe dd stalp unde limiteaza mezial edentatia si are rol de a evita torsiunea distala in timpul
bascularii prin infundare
- PM
- pinten ocluzal in foseta M care se continua cu conectorul sec plasat O interdentar
- placa proximo-orala care vine in contact cu dd stalp pe supraf de ghidare proximala, dar si cu o mica supraf pe
unghiul D-O
- rol de reciprocitate
- brat retentiv divizat in „I” pleaca din sa, portiunea verticala perpendiculara pe parod marg, insa la dist de
acesta si de muc proc alv, contact minim cu dd in supraf 2 mm, fara sa fie solicitat nefiziologic

e) Crosete mixte: crosetul mixt Ney biactiv, combinat, crosetul mixt McCracken
- elasticitate mai mare decat crosetele turnate
- marimea retentiei 0,75 mm
- retentivitatea plasata M-V
- bratul elastic subecuat
- si pe dd mobili
- se pot modifica de pozitie in toate sensurile
- dezavantaje:
- in timp se dezactiveaza prin oboseala aliajului
- dificultatea de reparatie
- deformarea de pacient
- solicitarea exagerata a dd stalp
- pasivitatea nu este respectata, forte oriz nefiziologice

Sisteme speciale
1. culise
2. capse
3. bare cu calareti
4. telescopare
5. micromagneti
6. articulate
- pt MSS, in locul crosetelor din motive estetice
- prefabricate, sub forma de macheta
- aliaje: Au platinat, oteluri inoxidabile, Co-Cr
- dupa localizare: intre/extra/intra-extracoronare
- intracoronare – dezav este sp care trebuie realizat in interiorul coroanei
- extracoronare – duc la zone supraconturate cu placa bacteriana
- intra-extracoronare – cu o parte in interiorul si cu alta in exteriorul dintelui stalp
- dupa rigiditate – sisteme speciale non-reziliente (rigide), reziliente
Sistemele de culise
- alc din 2 parti: - matricea (tub cu diferite forme pe sectiune), patricea (culiseaza in matrice avand aceeasi forma)
- matricea se toarna cu scheletul metalic, patricea atasata microprot de pe dd stalpi
- caracteristica fctionala – frictiunea intre peretii care sunt in contact
- dupa rap cu microprotezele:
- culise intracoronare – plasarea matricei in perimetrul microprotezei
- culise intra-extracoronare – matricea partial intracoronar si partial extracoronar
- culise extracoronare – matricea sau patricea fixate in afara perimetrului microprotezei
- culise adezive
- dupa forma pe sectiune a patricei: culise in „T”, „H”, trapez, circulare, ovale
- prefabricate (Degussa, Dentaurum), semiprecizie (laborator)
- ansamblarea celor 2 parti ale culisei se face in gura
- indicate cand dd restanti au h suficienta pt aplicarea microprotezelor cu sist special, ed cls III-a, ed terminale cu
obligativitatea solidarizarii fixe a cel putin 2 dd stalpi, ed cls IV-a numai culise de dimens mici
- fixarea matricei sau patricei la microproteze prin lipire sau supraturnare (prefabricate) sau prin modelare sau aplicarea
unor machete preformate la machetele microprotezelor
- necesita un paralelism perfect intre axele lor lungi, paralelism intre axele si axul de insertie – dezinsertie al protezei
- patricea se poate turna impreuna cu microprotezele, iar matricea cu scheletul metalic/din plastic, sau patricea se
toarna din aliaj ca scheletul metalic, matricea din aliaj nobil
- particularitati:
- retentie similara cu a capselor
- necesita un nr mare de dd restanti
- culisele duble pt dd cu h mare, aspect globulos
- cea mai buna frictiune cand matricea metalica
- matricea din plastic sa fie introdusa in lacas metalic al scheletului
- imbatranirea mat la matricea din plastic
- h culisei mica se mareste frictiunea prin forma acesteia

 culisele prefabricate: - avantaje – mai multe dimens care se pot reduce prin slefuire, se pot activa
- dezavantaje – uzura rapida, solicitarea mecanica mare, necesita brat opozant
extracoronar
 culisele intracoronare: - slefuirea accentuata a dintelui devital, culisa primara in ceara machetei coroanei si se
protejeaza contra turnarii metalului cu elem de grafit
- avantaje – pres in axul central al dintelui, estetic, nu fav acumularea placii bact
 culisele extracoronare: - avantaje – fara sacrificarea exagerata a subst dentare, intacta rezistenta mecanica a
dintelui
- dezavantaje – solicitarea paraaxial, acumularea de placa bact
 culisele extracoronare adezive: - aplicate pe dd naturali prin lipire
- patricea fixata pe dd stalp printr-o prelungire metalica (aripioara pe fata O)
- aripioara cu prag pt prelungirea metalica atasata culisei sec cu rol pt sprijinul prot si impiedica
tractiunea exagerata a culisei primare
- indicatii: ed uniterminala, biterminala, dd limitanti indemni
- contraindicatii: dd cu coroane scurte, abraziune generalizata, mobilitate, disfunctii ocluzale
- avantaje: pierdere minima de subst dentara, estetice
- dezavantaje: stabilitatea, dezlipire

Sistemele de capse
- se compun dintr-o matrice tubulara fixata pe supraf mucozala a seilor si o patrice atasata resturilor radiculare,
microprotezelor sau implantelor dentare
- exista capse simple care asigura mentinerea prot prin frictiune (Biaggi) si capse cu mijl suplimentare de retentie sau
resorturi elastice, capse care actioneaza ca ruptori de forte (Rothermann, Dalbo, Ceka)
- particularitati:
- mentinerea similara cu a culiselor
 - permite infundarea distala a seilor fara solicitarea dd stalpi ceea ce constituie un avantaj la mand unde
rezilienta este mai mare
- tipul de capse se alege in fctie de h dd stalp: adecvata (capsa sagitala sferica), mica (capsa ocluzala cu brat),
rest radicular (capse extra sau intraradiculare)
- capsele cu brat necesita latimea cr edentate aprox 5 mm
- capsele cu brat mai putin fiabile pt ca se poate fractura bratul, necesita realiz umarului pt sprijinul prot
- capsele extra sau intraradiculare cand sp interarcadic este micsorat (magneti)
- capsele intraradiculare au patricea in proteza si matricea intraradicular
- dimens capselor 3,5-4 mm

Sisteme de bare cu calareti

- indicatii: ed totale sau subtotale pe implante sau dd naturali
- alcatuite dintr-o bara care se pozitioneaza in ed intercalate, fiind solidarizata la microprotezele de pe dd stalpi, un
calaret care se fixeaza in fata mucozala a protezei
- solidarizarea microprotezelor cand se aplica prot scheletate
- agregarea supraprotezelor pe resturi rad, pe implante dentare
- solidarizarea dd restanti
- avantaje: - solidarizeaza dd restanti
- solicitarea dd axiali
- proteza are sprijin mixt
- stabilizarea prot
- si pe dd cu mobilitate gr I
- daca se aplica pe microproteze, cand se scoate prot DVO se pastreaza
- dezavantaje: - proliferarea gingivala
- sp interocluzal mare 10-12 mm
- prot iese mai groasa
- aplicat doar in linie dreapta, ceea ce este dificil in zona frontala unde cr alv este curba
 sistemul de bare si calareti Gilmore
- brate dreptunghiulare (200/10/1,5 mm), rotunde (1,5-1,8-2 mm), din aur platinat
- calaretii din aur platinat, au sau nu retentii pt acrilat
 sistemul Dolder cu bara ovoidala intre 2 dispozitive rad cimentate pe C inf si calaretul in proteza (intre bara si
calaret spatiu care permite protezei ca in masticatie sa basculeze prin infundare, sist reprez un ruptor de forte)
- cu bara in forma de U in reg laterala
- barele, calaretii din Au platinat sau Palling
 sistemul Ackermann – bara rotunda, ovoida, calaretii din tabla, pe bara mai multi calareti, dispozitivul din Au
platinat
 sistemul Ceka – bare metalice prevazute cu matrice de capse Ceka, patricea in fata mucozala a seii
- particularitati:
- calaretul din metal, plastic
- intre bara si calaret apar forte de frecare si de tractiune
- solidarizeaza dd restanti, implanturile
- preferat pt a preveni suprasolictarea dd, implanturilor
- mentinere, stabilitate mai mare
- necesita spatiu 2 mm intre bara si muc cr alv pt igiena orala
- sprijin dento-parodontal, implantar, mixt
- in supraprotezarea pe dd, implante necesita extinderea bazei prot la limitele campului prot
- in ed intercalate, solidarizeaza dd stalpi cu bare cu sprijin dento-parodontal
- in prezenta C solidarizati prin bare sprijin mixt
- prot mand pe 2 C sufera basculare prin infundare datorita rezilientei cr ed
- se recomanda armarea bazei prot cu o struct metalica

Sisteme de telescopare
- compuse din: - cape (coroane primare) care se fixeaza pe bonturi dentare sau implante dentare
 - coroane secundare care se incorporeaza in fata mucozala a protezei
- coroana sec acopera coroana primara, se toarna odata cu scheletul metalic, culiseaza peste coroana primara realizand
telescopare
- intre coroane frictiune care este cu atat mai mare cu cat peretii lat sunt mai paraleli, cu cat supraf de contact este mai
mare
- in fctie de tipul de aderenta intre cele 2 coroane:
- frictionale
- conice
- reziliente
- speciale
 frictionale: - paralelism perfect al peretilor coroanelor primare, dar greu de realizat si nu se pot adapta perfect
coroanele secundare
- dupa cimentarea coroanelor primare indep protezei este dificila
 conice: - coroana primara are forma conica peretii laterali facand cu axul de insertie un unghi de 6 grade
- frictiunea scade prin uzare, iar imbunatatirea se face prin slefuire usoara a fetei ocluzale cu un polipant
dupa care coroana se infunda
- in timp frictiunea scade
 reziliente: - coroane conice cu spatiu de 0,3 mm in repaus si care dispare in RC
- aceasta infundare in masticatie are rol de a compensa rezilienta muc si cresterea frictiunii dupa
infundare
- in ed subtotale cu sprijin mucozal
 speciale: - dispozitive prefabricate cu buton si arc care se aplica pe coroanele secundare, acest buton patrunde
intr-o depres de pe cape, si creste mentinerea
- pe dd lat pt ca necesita spatiu
- sistemul Ipsoclip Guglimetti din Au platinat, Presso-matic Romagnoli, TK-Snap
- cu aplicarea suplimentara a unor culise: coroana primara cu santuri verticale paralele cu axul de
insertie al protezei, coroana sec are pe fata interna patrice pt santuri
- telescoparea radiculara: - sistem radicular in care s-a forat un canal cilindric, in cala patrunde un stift fixat la fata
mucozala a seilor
- menajarea parod marg

Sisteme magnetice
- parti componente: magnetul in proteza, keeper-ul pe rad dintelui
- dimens 3-4,5 mm
- cobalt-samariu: intensit magnetica mare, permanenta magnetica de 40 ori mai mare comparativ cu alte aliaje
- neodiu-fier-bor mai eficient decat Co-Sm
- keeperul: otel inoxidabil feritic, aliaje de Pd, Co, Ni
- dezavantaje Co-Sm:
- instabilitate in mediul bucal in care se corodeaza usor (col muc invecinate, pierderea calitatii magnetice) (
trebuie inveliti in strat izolator din metal necoroziv – Cr, rasini sintetice)
- particularitati:
- nr mic de dd restanti, resturi rad
- minim 2 magneti pt o proteza, maxim 4
- stabilitate laterala mai slaba decat capse, culise
- estetica mai buna decat telescoape
- h magnetilor 3 mm (spatiu arcadic micsorat)
- nu pe cr edentate f resorbite
- permit usoare deplasari ale prot
- fortele laterale sau de rotatie eliminate
- captusirea prot se realizeaza simplu
- nu necesita activari sau reparatii
- timp indelungat 10 ani
- superior celui cu capse
Sisteme articulate
- permit seilor in ed terminale un gr de mobilitate, evita efectul de parghie asupra dd stalpi
- 2 tipuri: ruptori de forte, amortizori de forte
- ruptorii de forte – disp prefabricate care fac leg intre dd stalpi si seile terminale
- balamalele – distribuitorii de forte care permit o singura miscare a seii terminale bascularea prin infundare
- indicate la mand si se recomanda solidarizarea a cel putin 2 dd
- ruptorii permit 2 miscari ale seilor:
- translatia verticala si rotatia V-O a seii (disp Roach plat si Roach sferic cu platou ghidat)
- translatia verticala si bascularea prin infundare a seii (capsele Ceka)
- exista ruptori care permit 3 miscari ale seilor: translatia verticala, rotatia V-O, bascularea prin infundare (disp
Roach sferic fara pl de ghidaj)
- amortizorii de forte – sunt ruptori de forte la care dupa incetarea efortului musc readuc seile in poz initiala
- contribuie la decompresiunea tes mucozale ale cr alv
- se combina cu culisele (amortizorul Dalbo)

 Sisteme de bare cu calareti

o e pozitionat in axul de insertie al protezei
o indicata in edentatiile totale/subtotale pe implante sau pe dd naturali
o bara care se pozitioneaza intre edentatiile intercalate, solidarizata la microproteze pe dd stalpi si un calaret care se
fixeaza in fata mucozala a protezei
o sistemele de bara utilizat pentru :
 solidarizarea microprotezelor pe dd stalpi in edentatii intercalate cand se aplica proteze scheletate
 agregarea supraprotezelor pe resturi radiculare si implantele dentare
o Sistemele de bare utilizate in practica:
 Sistemul Dolder cu bara in forma ovoidala, solidarizata pe C inferiori si calaretul fixat pe proteza. Intre
bara si calaret ramane un spatiu, care permite in timpul masticatiei sa basculeze prin infundare (ruptor
de forte)
 Sistemul Dolder cu bara in forma de “U” utilizate in regiunea laterala
 Sistemul Hader cu bara pe sectiune de forma rotunda in partea ocluzala si mai groasa inferior.
Componente din plastic, prefabticate
o Particularitati
 Calaret din metal/plastic
 Intre bara si calaret apar forte de frecare/tractiunecei din plastic se uzeaza mai repede,se inlocuiesc
aproximativ dupa 1 an
 sistemul solidarizeaza dd restanti, implanturile si permite distribuirea uniforma a solicitarilor ocluzale si e
de preferat pt a evita suprasolicitarile unui dinte/implant
 protezele au o MS mai mare comparativ cu magnetii sau capsule
 necesar un spatiu de 2 mm intre bara si mucaoasa crestei pt igiena
 functie de localizarea dd restanti/implante:sprijin dento-parodontal, implantar sau mixt
 in cazul supraprotezarii pe dd/implante cu sprijin mixt=mecesara extinderea protezei in limitele CP, ca
fortele ocluzale sa fie distribuite in suprafata cat mai mare
 in edentatiile intercalate, solidarizarea dd stalpi cu bare, ofera sprijin dento-parodontal PPS
 in cazul prezentei C solidarizati prin bara/sau a insertei implantelor coresp C sprijin mixt
 proteza mandibulara agregata prin bara-calareti pe 2 C= basculare prin infundare din cauza rezilientei
crestei
 supraprotezele ancorate pe 4 sau 5 dd sufera deplasari minime
 se recomanda armarea bazei cu o structura metalica cand se unesc segmente de bare, datorita volumului
ocupat de sistem in interiorul protezei
 Sisteme de telescopare
o Cape care se fixeaza pe bonturi/implante+ coroane care se incorpreaza in fata mucozala a protezei
 Coroane primare pe dd stalpi
 Coroane secundare ce acopera coroana metalica si se toarna odata cu scheletul
 o Coroana secundara culiseaza peste coroana primara= telescoapreaapare o forta de frictiune, mai mare cu cat
peretii laterali sunt mai paraleli si suprafata de contact mai mare
o Clasificare(functie de aderenta lor)
5. coroane telescopate frictionale-paralelism perfect al peretilor coroanei I
6. coroane telescopate conice-coroana I are forma conica, peretii laterali fac cu axul de insertie un unghi 6
gr
7. coroane telescoapte reziliente-intre cele 2 coroane e un spatiu de 0,3 mm in repaus si dispare in RC
8. coroane telescopate speciale-telescoparea radiculara e mai rara
 sunt mai voluminaose decat ale sisteme, mai putin estetice
 avantaj= menajarea parodontiului marginal
 Sisteme magnetice
o Au 2 parti componente:
 magnetul din proteza
 keeperul de pe radacina dintelui
o Particularitati:
 Necesita un nr mic de dd restanti
 Se ataseaza dispozitivelor radiculare
 Se pun mimin 2 –maxim 4 magneti pe o proteza
 Protezele pe magneti au o stabilitate laterala mai slaba comparative cu capse si culise
 Estetica protezelor cu capse, magneti este mai buna decat a celor cu telescoape
 Inaltimea de aproximativ 3mm-avantaj fata de capse cand spatiul interarcadic micsorat

 Sisteme amortizate
o Permit seilor protetice in edentatiile terminale, un grad de mobilitate se evita efectul de parghie
o 2 tipuri de sisteme articulate:
 Ruptori de forte
 Amortizorii de forte
o Rruptorii de forte=dispozitive prefabricate care fac legatura dintre stalpi si seile terminale
o balamalele sunt distribuitori de forte care permit o singura miscare a seii (bascularea prin infundare)
o indicati mai ales la mandibula si se recomanda solidarizarea a cel putin 2 dd
o Ruptorii de forte permit 2 miscari ale seilor:
3. translatia vericala si rotatia V-O a seii
4. translatia verticala si bascularea prin infundare a seii
o Exista ruptori de forte care permit 3 miscari ale sailor- translatia verticala, rotatia V-O si basculare prin
infundare
o Amortizorii de forte=ruptori de forte la care dupa incetarea efortului muscular readuc seile in pozitia
initiala
 Conectorii secundari
o elemente turnate care unesc diferite elemente ale PPS (crosetul cu saua/crosetul cu conectorul
principal)

 Caracteristicile PPS dpdv Mentinerii,Stabilitatii si Sprijinului

 A. PPS ancorata prin crosete
a. Mentinerea
- Se realizeaza prin bratele retentive ale crostelor
- Considera eficienta cand linia fullcrum trece prin mijlocul protezei
- Se stabileste numarul si tipul crosetelor dupa alegerea dd stalpi pe care se aplica
- In edentatia partiala, la PPS si PPA numarul crosetelor se stabileste in functie de clasa de edentatie:
o Clasa I- doua crosete pe dintii limitanti breselor edentate
o Clasa II-a se pun cel putin 2 crosete (1 pe dd stalp limitant + 1 pe ultimul molar de pe
hemiarcada opusa
o Clasa II-a cu 1 bresa (T-L) se pun 3 crosete pe dd stalpi limitanti breselor edentate
o Clasa III-a extinsa se pun 3 crosete, 2 pe dd limitanti bresei edentate + 1 pe ultimul molar de pe
hemiarcada opusa
o Clasa III-a cu 1 bresa (L-L), cand dd stalpi sunt mobile sau pacientul refuza tratamentul prin
punte, se realizeaza o proteza cu 2 sei si se pun 4 crosete pe dd stalpi limitanti ai breselor
edentate
o Clasa IV-a intinsa + Clasa IV-a extinsa se pun 4 crosete, 2 pe dd stalpi limitanti edentatiei si 2 pe
ultimii molari de pe arcada
- la PPS, cls de edentatie determina alegerea tipului de croset:
o Edentatiile terminale(clasa I si II) se pun crosete cu brate retentive elastice pt a nu solicita dd
stalp prin efect de parghiepentru ca proteza sufera fenomenul de basculare prin infundare sub
actiunea solicitarii masticatorii. Crosetele clasice frecvent folosite sunt crosetul divizat in “T” si
crosetul mixt cu brat elastic din sarma. Alegerea tipului de croset (divizat sau mixt) este
determinata de locul unde e plasat retentivitatea favorabila, pe fata V a dintele stalp.
o In edentatia de clasa II se aplica croset Bonwill (sau Ackers) pe hemiarcada opusa, intre ultimii 2
molari, cu efect antibasculant, fiind element de mentinere indirect
o In edentatiile laterale, orice croset, deoarece PPS se comporta ca o punte.

b. Sprijin
- Urmatoarele tipuri de sprijin:
o Edentatia clasa I- sprijin muco-osos si dento-parodontal (realizat pe crestele edentate si dd.
Restanti)
o Edentatia clasa II- sprijin mixt
o Edentatia clasa III- sprijin dento-parodontal
o Edentatia clasa IV redusa (cu prezenta caninilor)- sprijin dento-parodontal
o Edentatia clasa IV intinsa (cu absenta caninilor)- sprijin mixt
o Edentatia termino-laterala, proteza are sprijin:
 Edentatia terminala- sprijn mixt
 Edentatia laterala- sprijin dento-parodontal, sprijin mixt
- un nr cat mai mare de dd restanti, dispunerea bilaterala –ideal pt sprijin
- Protezele dentare- tipuri de sprijin: mucosal, mixt, dento-parodontal

Sprijinul mucozal
- La proteze provizorii acrilice (daca au crosete fara componenete ocluzale)
- Este cel mai nefiziologic
- Actioneaza ca o pana (pe planurile inclinate) vestibularizarea dd restanti
- Suprafata de sprijin e delimitata de muchia crestelor

Sprijinul mixt
- La PPS in cls I, II, IV intinsa
- Valoare functionala medie
- Suprafata de sprijin mucozal este mai mare decat cea dento-parodontala si e situata la periferia acesteia,
conducand la bascularea prin infundare
 - Linia de sprijin parodontal trece prin cei mai D printeni ocluzali si constituie axa de basculare
- Cele mai eficiente elemente de sprijin sunt cele mai aproape de edentatie
 Sprijin mixt este:
o rigid cand se folosesc crosete
o Foarte rigid cand se folosesc culise si telescoape
o Rezilient cand se folosesc capse cu un grad de rezilienta
o Articulat cand se folosesc ruptori si amortizori de forte

Sprijin dento-parodontal
- cel mai fiziologic(transfera presiunile in tractiuni asupra osului)
- este realizat de punti si PPS in cls III si IV redusa
- in cls III cu o bresa laterala se delimiteaza o suprafata cu sprijin dento-parodontal
- asigurat in principal de pinteni
o Pintenii sunt de 2 feluri:
 Principali (intra in alcatuirea crosetului)
 Auxiliary (care nu fac parte din crosete), cu rol de mentinere indirect (opritori de basculare)
- pintenii principali sun plasati pe dintii stalpi principali (limitanti ai edentatiei) si pot fi:
o ocluzali(pe Pm sau M)
o supracingulari(pe C)
o incizali(gherute incizale), pe dd frontali la mandibula
- pintenii ocluzali sunt:
 Interni, lacasele se realizeaza pe microproteze
 Externi, lacasele se realizeaza pe dd naturali sau pe microproteze
- Plasarea pintenilor ocluzali externi pe fetele ocluzale se realizeaza:
o in edentatia terminala in foseta M
o in edentatii intercalate-in fosetele de langa edentatie (dd stalpi anteriori in foseta D si cei posteriori-in
foseta M)
o pe dd izolati-in ambele fosete
 In edentatiile terminale, pintenii se plaseaza in foseta M a dd stalpi principali, pt a nu solicita dintele
stalp cand proteza basculeaza prin infundarela mandibula se respecta regula intotdeauna
 La maxilar:
o cand bresa edentata e mare, pintenii se plaseaza in foseta M
o cand bresa edentata e mica(abs M2 si M1) si rezilienta mucoasei e mai mica, pintenul se poate
plasa in foseta D, pt ca proteza sufera o basculare prin infundare mult mai mica
- Pintenii auxiliari:
o elemente de mentinere indirecta sau opritori de basculare, se plaseaza pe dd stalpi indirecti, cu rol in
oprirea bascularii prin desprindere a PPS
o se plaseaza
 Bilateral
 Cat mai departe de linia de rotatie a protezei(care trece prin dd stalpi principali)
o elemente contrabasculante sunt:
 edentatia cls I
 Pintenii ocluzali in foseta M a PM 1
 Pintenii supracingulari pe C
 Gherute incizale,rar folosite
 Crosetul continuu cand ramane grupul frontal si care se termina in pintenii ocluzali,gherute
 In practica curenta,cand ramane gr frontal, este un pinten supracingular mai lat, ca o
aripioara, aplicat pe Csprijin dentoparodontal+element de mentinere indirecta.Alternativa
la crosetul continuu,Mai lat de 4 mm si grosime de 1 mm
 edentatia cls II, elem contrabasculante se plaseaza pe partea opusa edentatiei
 Pintenul ocluzal in foseta M a PM1
 Pinten ocluzal in foseta M a PM1 si supracingular pe C cand bresa e mai mare
  Crosetul continuu cand bresa edentata se intinde pana la dd frontali.Alternativa pinten
supracingular mai lat pe C
 edentatia cls III nu se pun elemente de mentinere indirecta,PPS nu basculeaza prin desprindere
 edentatia cls IV intinsa, elementele de contrabasculare sunt fie:printenii cei mai distali ai crosetului
Bonwill, fie pintenul crosetului Ackers aplicat pe ultimul molar
- elementele PPS care contribuie la asigurarea sprijinului dento-parodontal alaturi de pinteni, sunt portiunile
supraecuatoriale ale bratelor crosetelor si bratele opozante plasate pe praguri coronare

c. Stabilitatea
- elementele rigide supraecuatoriale ale protezei ce se opun desprinderilor orizontale:
 bratele opozante ale crosetelor
 crosetul continuu
 Conectorii principali dento-mucozali
 Elementele rigide ale crosetelor(conectorii secundari)
 Elementele contrabasculante(pintenii auxiliari)
 Extinderea seilor pana la limitele periferiei campului protetic
 Corectitudinea ocluziei(coincidenta IM cu RC)

B. Proteza scheletata ancorata prin sisteme special

- Sisteme special au rol de mentinere, sprijin si stabilizare
- Sunt dispuse pe dd stalpi principali si confera sprijinul dento-parodontal
- Majoritatea microprotezelor sunt modelate cu prag oral pe care se va aplica un brat opozant, cu rol de
mentinere indirect si de stabilizare. Bratul opozant poate termina cu un pinten intern vertical, cu rol
antibasculant

 Tendintele de deplasare ale proteei partiale scheletate

- Tendintele de deplasare ale proteze partiale:
o Fara rotatii:
 Vertical
 Orizontale
o Cu rotatii
- Exista posibilitatile de deplasare dpdv biodinamic dar deplasarea reala este prin infundare -> miscare diminuata
prin elementele component ale protezei
- Tendinta de deplasare verticala :
o Desprinderea protezei- oprita de elementele de mentinere, sprijin si stabilizare (crosete sau sisteme
special). Trebuie precizat rolul mijloacelor auxiliare (retentivitati anatomice, tonicitate muscular, etc)
o Infundarea protezei- oprita numai in edentatiile de clasa III si IV reduse.
 In edentatiile de clasa I, II, si IV intinsa are loc basculare prin infundare, care poate fi diminuata.
 Infundarea protezei este contracarata de elementele care asigura sprijinul dento-parodontal,
pintenii si sistemele special
 Alaturi de pinteni (in realizarea sprijinul dento-parodontal) participa elementele rigide
supraecuatoriale ale protezei scheletate
- Tendintele de deplasare orizontale:
o Mezializarea protezei- oprita prin echilibrarea ocluzala, prin elementele protezei care vin in contact cu dd
restanti si de versantele seilor
o Distalizarea protezei- oprita prin elementele protezei care vin in contact cu dd restanti si prin acoperirea
tuberculului piriform cu saua protezei
o Deplasarea laterala a protezei- oprite de elementele rigide ale crosetelor plasate pe fetele orale ale dintilor
stalpi si de versantele seilor
- Tendintele de deplasare cu rotatii ale protezei:
 Rotatii sagitale:
 Basculare prin desprindere
 Basculare prin infundare
  Rotatii laterale
o Bascularea sagitala se face dupa un ax de rotatie care trece prin dd stalpi principali si se numeste linia
fulcrum sau axa de basculare. Rotatiile apar numai in edentatiile care proteza are sprijin mixt.
o Basculare prin desprindere- apar in edentatiile de clasa I, II, IV intinsa. Reprezinta tendinta de miscare a
seilor protezei mai ales sub actiunea alimentelor adezive. Proteza se desprinde si se roteste in jurul axei de
basculare. Miscarea este oprita de elementele de mentinere indirect care sunt plasate pe dd stalpi
secundari
o Basculare prin infundare- apar in edentatiile de clasa I, II, IV intinsa. Consta in miscarea de infundare a
seilor protezei sub actiunea solicitarilor masticatorii datorita rezilienta mucoasei crestelor, concomitent cu
ridicarea protezei in portiunea opsa zonei in care se infunda. Proteza se infunda si se roteste in jurul axei
de basculare. In edentatiile terminale de clasa I si II, proteza se infunda la nivelul portiunii distal a seilor si
se ridica spre mezial. Exercita asupra dd stalpi un efect de parghie, concretizat prin inclinarea si
distalizarea dd stalpi, afectarea tesuturilor parodontale

- Protejarea dintilor stalpi fara de efectul de parghie exercitat de deplasarea protezei in timpul masticatiei:
o Solidarizarea a cel putin 2 dinti stalpi in edentatiile terminale
o Folosirea crosetelor turnate cu brate retentive cat mai elastic
o Plasarea pintenilor principali in fosetele meziale
- Miscarea de basculare prin infundare este redusa prin:
 Amprente functionale compresive
 Sei protetice extinse pana la limitele periferiei campului protetic
 Captusirea protezelor pana la limitele perifieriei campului protetic
o Bascularea prin infundare este mai mare la mandibula decat la maxilar datorita rezilientei accentuate a
mucoasei la mandibula. La maxilar contribuie la reducerea infundarii si sprijinul oferit de conectorul
principal pe bolta palatine
o Miscarea de basculare prin infundare nu poate fi oprita din cauza rezilientei mucoasei
o Bacularea transversal apare in edentatiile de clasa I, II, III datorita montarea dintilor laterali spre exterior
fata de mijlocul crestei, alegerii dintilor laterali cu o latime mai mare decat creasta edentate si nefolierii
torusului palatin. Miscare oprita prin montarea dintilor laterali pe mijlocul crestei, utilizarea dd laterali cu
latime proportional cu creasta edentate si prin folierea torsului palatin.

 Fazele clinice si tehnice pentru realizarea protezei partiale scheletate

- Corectudinea fazelor clinice si de laborator- essential pt reusita tratamentului protetic
o Prin fidelitatea amprentei functionale
o Determinarea relatiilor intermaxilare
o Obtinerea adaptarii scheletului metallic
o Echilibrarea ocluzala
- Fazele clinice si tehnice vor fi prezentate succesiv, insistand pe fazele clinice realizate in cabinet, in timp ce fazele
de laborator vor fi mentionate

 Stabilirea planului de tratament

- Restaurarea protetica finala reprezinta primul obiectiv al planului de tratament si se stabileste dorintelor
estetice si functionale ale pacientului
- Alegerea solutia optima de tratament sunt prezentate toate optiunile protetice clasice si insertia implantelor. Se
specifica:
 Durata tratamentului
 Gradul de dificultate al tratamentului
 Pretul de cost
 Manoperele de dispensarizare
- Infortmatiile pacientului sunt obtinute din examinarea clinice, radiologica si analiza modelului de studio
 Optiuni protetice de tratament
- In edentatia partial- puntile dentare, proteze scheletate, proteze provizorii acrilice, resturari protetice fixe pe
implante endoosoase
- Protezele mobile:
o Modalitate frecventa de tratament
o Se folosesc ca solutie de tratament pe termen lung si ca restaurari provizorii inainte de proteza fixa
o Protezele mobile sunt reprezentate de proteza scheletata si de proteza acrilica
o Proteza scheletata este indicate si preferata de pacienti din cauza sprijinului dento-parodontal conferit prin
plasarea elementelor de sprijin pe dintii restanti, a pastrarii integritatii tesuturilor si prin confortul asigurat
datorita volumului mic al protezei
o Proteza scheletata este alcatuita din scheletul metallic (sei metalice, conectorii principali, conectori
secundari, crosetele dentare) si arcadele dentare artificial realizate pe portiunea din acrilat a seilor protezei
o Proteza acrilica este folosita ca solutie provizorie si finala (pretul scazut si manoperelor usoare de
confectionare). Indicate in parodontopatii marginale cronice profunde pentru ca adaptare ulterioara
consecutive pierderii dintilor sunt usoare, si in edentatii subtotale (1-2 dd restanti)
o Proteza acrilice alcatuita din baza protezei, arcadele artificiale si crosetele dentare
o Proteza scheletata si acrilica confera un aspect estetic bun prin inlocuirea tesuturilor moi si realizeaza un
support adecvat pentru buze prin baza protezei
o Trebuie precizat la pacienti cu igiena deficitara ca protezele mobile pot compromita sanatatea tesuturilor
parodontale si pot aparea carii dentare la nivelul dintilor stalpi.
- Puntile dentare
o 2 variante: punti colate si punti conventionale
o Puntile colate- particularitati:
 Necesita preparatii minime
 Ofera un aspect estetic bun
 Inconvenientul in majoritatea cazurilor consta in aparitia cariilor dentare
 Fiabilitatea este mica, descimentarea duce la pierderea retentiei sau la aparitia cariilor
dentare sub prelungiri, media de existent- 5-7 ani
o Puntile conventionale- caracteristici:
 Realizeaza un aspect estetic bun
 Necesita preparatii considerabile ale dintilor stalpi
 Fiabilitatea este mare
- Protezele pe implante
o Pot fi fixe sau mobile
o Sunt independente de dintii naturali
o Pot permite restaurari fixe acolo unde nu exista dinti stalpi
o Nivelul de durabilitate in itmp este ridicat, mentinut printr-o dispensarizare adecvata
o Contribuie la o mentinere buna a osului de support
 Tratamentul protetic clasic
- In edentatia de clasa I (T-T) solutie de electie proteza scheletata
- In edentatia de clasa II- solutie de electie proteza scheletata extinsa pe hemiarcada opusa
- In edentatia de clasa II molara (absent M1 + M2) se realizeaza punte cu extensie distal, cand la antagonist exista
arcada scurtata pana la M1. Daca arcada antagonista integra- proteza scheletata
- Edentatia de clasa III- punti dentare
- Edentatia clasa III extinsa- proteza scheletata
- Edentatia clasa IV redusa- punte
- Edentatia clasa IV intinsa- proteza scheletata
- Edentatia clasa I cu o bresa frontal- punte, edentatia termino-terminal- proteza scheletata
- Edentatia clasa II cu bresa lateral- proteza scheletata cu doua sei
- Edentatiile subtotale- proteza provizorie acrilica sau supraproteza
- Proteza provizorie acrilica la pacienti cu parodontopatie marginala cronica profunda

 Alegerea mijloacelor de agregare la proteza scheletata- factori implicati:

o Aspectul dintilor restanti (indemni)
o Valoarea parodontala a dintilor restanti
o Forma si intaltimea dintilor restanti
o Numarul dintilor restanti si repartitia topografica
o Dezideratul estetic

 Tratamentul Preprotetic
- Realizeaza asanarea cavitatii bucale si este individualizat in functie de particularitatile fiecarui caz clinic
- Este necesar pregatirea psihica a pecientului si explicarea fazelor clinice si a interventiilor pe care le implica
acestea
- Se realizeaza in ordinea urmatoare:
o Tratamentul chirurgical- extractiilor dintilor irecuperabili, tratamente ajutatoare terapiei conventionale:
osteotomia transmaxilara, chiuretajul periapical, rezectia apicala si interventii pentru chisutri, hiperplazii
de mucoasa
o Tratamentul parodontal- eliminarea factorilor de iritatie prin: detartraj, inlocuirea obturatiilor cervicale in
exces, a coroanelor lungi sau largi, tratamentul cariilor cervical, pungilor gingivale prin chiuretaj
subgingival, gingivectomie sau operatii prin lambou
o Tratamentul de echilibrare ocluzala- realizarea unei plan de ocluzie corect, eliminarea contactelor
premature si a interferentelor si la evaluarea dimensiunii verticale de ocluzie
 Primul aspect este realizarea planului de ocluzie corect (in edentatia partiala este frecvent denivelat)
consectiv migrarilor dentare
 Nivelarea planului de ocluzie se realizeaza prin diverse manopere- slefuiri la nivelul cuspizilor,
remodelari coronare, amputari coronare insostite de devitalizari si acoperirea cu microproteze,
indepartarea puntilor incorecte si mergand la extractia dintelui
 La dinti migrati vertical prin egresiune dupa realizarea reducerii inaltimii coronare, pentru marirea
coroanei pe seama radacinii este necesar gingivectomia sau gingivoalveoloplastia
 Se inlatura contactele premature si interferentele prin slefuiri selective
 contactele premature se depisteaza prin intercuspidare maxima (IM), relatia centrica (RC), pozitia
cap la cap in propulsive si cap la cap in lateralitate
 Interferentele se realizeaza in timpul miscarii de propulsie si lateralitate
 In final se evalueaza dimensiunea verticala de ocluzie (DVO)- se verifica prin teste de functionalitate
daca DVO a pacientului este modificat
o Tratamentul odontal- rezolvarea cariilor, fracturilor, efectuarea tratamentelor endodontice
o Tratamentele chirurgicale reconstructive sau corective- se efectueaza la nivelul tesuturilor moi si dure
(excizia frenurilor, a bridelor sau a hiperplaziilor gingivale)
o Realizarea restaurarilor protetice provizorii- ajuta la designului lucrarii protetice finale si sunt purtate de
pacient in timpul fazelor de tratament (proteze acrilice vechi sau alte proteze confectionate)

 Realizarea modelului preliminar

- Amprenta preliminara se toarna in laborator pentru obtinerea modelului preliminary
- Este indicat ca modelul preliminary sa se realizeze din gips dur, amestecat manual sau cu vacuum-maxalorului
- Amprenta preliminara se demuleaza dupa 30 min
- Modelul preliminar- caracteristici:
o Reda cu exactitate dintii restanti, crestele edentate, tuberozitatile, tuberculii piriformi, bolta palatine
o Reda mai putin exact zonele de reflexive a mucoasei (funduri de sac)
o Marginile modelului preliminar se bizoteaza
 o Foloseste la examinarea clinice, la stabilirea diagnosticului si planului de tratament
- Modelul preliminar utilizat pentru:
o Analiza la paralelograf stabilind axa de insertie a protezei scheletate
o Planul protezei scheletate
o Confectionarea lingurii individuale

 Analiza la paralelograf
- Analiza modelului de studio la paralelograf este necesar pentru a stabili:
o Axa de insertie si dezinsertie a protezei
o Traseul ecuatorului protetic
o Retentivitatea favorabila de pe fiecare dinte stalp si pozitionarea varfului bratului elastic al crosetului
- Analiza modelului se face intro pozitie orizontala a planului de ocluzie, pozitie care determina fixarea modelului
pe suportul paralelografului
- Se recomanda sa fie analizate de medic
- Pentru a stabili axa de insertie a protezei este necesar sa fie identificat interferentele dentare si muco-osoase
care pot impiedica introducerea protezei pe campul protetic
- Interferentele dentare provin:
o Din inclinarea dintilor laterali maxilari spre vestibular si a dintilor laterali mandibulari spre lingual
o Din migrarile orizontale ale dintilor stalpi spre bresa edentate
- Interferentele muco-osoase la nivel vestibular sau lingual al crestelor edentate si constituie zonele care au
contact cu seile protezei scheletate. Pot impiedica insertia protezei- se identifica cu tija de reparaj a
paralelografului
- se identifica planurile sau suprafetele de ghidare- oferite de fetele proximale ale dintilor stalpi
o suprafetele de ghidare sunt 2 sau mai multe suprafete vertical paralele pe dintii stalpi si au rol de a
determina axa de insertie
o evidentierea suprafetelor vertical se face cu tija de reparaj al paralelografului
o suprafata de ghidaj se obtine prin slefuirea fetei proximale a dintelui stalp
- Se evidentiaza retentivitatea favorabila de pe fata vestibulara sau orala a dintilor stalpi (subecuatorial).
Retentivitatea favorabila serveste la aplicarea bratului elastic a crosetului dentar si se depisteaza cu tija de
reparaj
- Marimea retentivitatii pentru aplicarea unui croset circular este de 0,25 mm, pt un croset divizat este de 0,5
mm, pt un croset mixt este de 0,75mm
- Dupa stabilirea axei de insertie, modelul este fixat in pozitie si se trece la marcarea cu mina de grafit ecuatorului
protetic (prezinta linia celei mai mari convexitati a dintilor stalpi pt o anumita axa de insertie)
- Stabilirea locului unde se plaseaza varful bratului elastic al crosetului in zona subecuatoriala- se utilizeaza
retentiometrul corespunzator zonei de retentie subecuatoriala
- Se alege tija si se pozitioneaza in asa fel incat sa aiba contact cu dintele in dreptul ecuatorului protetic
- Varful bratului elastic se pozitioneaza in locul unde discul tijei atinge dintele

 Confectionarea lingurii individuale

- Se realizeaza pe modelul preliminar din materiale: acrilat autopolimerizabil, materiale fotopolimerizabile si
materiale termopolimerizabile
- Se confectioneaza pana la limitele trasate pe modelul preliminary
- La nivelul dintilor restanti lingura prezinta o caseta in care versante nu trebuie sa aiba interferente cu dintii
restanti in momentul mobilizarii lingurii de pe modelul preliminar
- Lingura individuala trebuie sa aiba frictiune pe model
- Se verifica:
o Daca lingura ajunge la periferia campului protetic
o Daca lingura este confectionata corect (pozitia manerului, grosimea marginilor, pozitia butonului de
presiune)
o Daca lingura este rascroita la bride si la frenuri
- Lingura se distanteaza de modelul preliminar si daca este cazul folosirea pentru amprenta a elastomerilor de
sinteza se distanteaza minim
- Lingura este trimisa in cabinet pe modelul preliminar

 Tratamentul Proprotetic
- se adreseaza mucoasei si osului crestelor edentate, boltii palatine, tuberozitatii maxilare, tuberculului piriform si
dintilor stalpi
- tratamentele proproteticela nivelul mucoasei, osului crestelor edentate si zonele de pe campul protetic sunt:
o excizia bridelor si frenurilor care se insera pe muchia crestei
o excizia hiperplaziilor si hipertrofiilor gingivale
o regularizarea de creasta, consecutive extractiilor multiple
o osteoplastia dupa extractia dintilor egresati pt crearea spatiului protetic vertical
o plastia prin aditia pentru crestele edentate
- tratamentul proprotetic la nivelul crestele edentate sunt:
o devitalizarea dintilor stalpi- pt corectarea migrarilor vertical, abraziunii marcate, reimpartirea spatiului in
functie de tipul de microproteza indicat
o prepararea dintilor stalpi- se planifica pe modele de studio montate in ocluzor dupa ce s-a realizat planul
protezei. Se realizeaza inainte de faza clinica de amprentare functional

 Proteza scheletata ancorata prin crosete aplicate pe dintii stalpi

- La dinti indemni la carie si cu retentivitatii convenabile crosetele se aplica direct pe dintii stalpi
- Prepararea dintilor stalpi include realizarea suprafetelor de ghidare si a lacaselor pentru pinteni
- Se verifica zonele de retentive de pe fata vestibulara pentru aplicarea bratului elastic al crosetului si linia
ecuatorului protetic
- Interventiile pentru pregatirea dintilor stalpi se realizeaza la nivelul suprafetelor dentare astfel:
o Pe fetele proximale dinspre edentatie se materializeaza planurile de ghidare, care ajuta la insertia si
dezinsertia protezei scheletate
o Pe suprafetele ocluzale sau orale se prepara lacasele pentru pinteni
o Pe fetele vestibulare sau orale se evidentiaza retentivitatea favorabila
o Se verifica linia ecuatorului protetic

 Planurile de ghidare
- Sunt 2 sau mai multe suprafete axiale paralele de pe dintii stalpi, avand rol de a determina axa de insertie a
protezei in edentatii intercalate
- In situatii clinice se gasesc in mod natural pe dintii stalpi, pe fetele proximale care privesc spre edentatie dar este
necesar prepararea suprafetelor pentru obtinerea paralelismul lor
- Determina si axa de dezinsertie a protezei si prin aceasta maresc stabilizarea acesteia.
- Aplicarea protezei fara a pregati planurile de ghidare ar permite pacientului sa roteasca proteza in momentul
indepartarii din cavitatea bucala ceea ce duce la deformarea crosetelor
- In edentatiile terminale suprafetele de ghidare nu sunt necesare pentru ca convexitatea fetei proximale permite
bascularea prin infundare a seii distal fara a solicita dintii stalpi
- In edentatiile laterale si frontale suprafetele de ghidare sunt obligatorii
- In edentatiile frontale, morfologia fetelor proximale a dintilor stalpi poate oferi suprafete de ghidare fara a
necesita preparatii
- Preprarea suprafetelor de ghidare se realizeaza cu o freza diamantata cilindrica
- Lungimea verticala a preparatiei este de 3 mm si se realizeaza la distant de marginea gingivala
- Adancimea preparatiei este de 0,5 mm in smalt
- La nivelul dintilor laterali se realizeaza o preparative curba, in sens V-O care sa urmareasca conturul natural al
dintilor
- Pe dintii anteriori, preparatiile pentru suprafetele de ghidare sunt restranse pe partea oro-proximala pt a nu fi
vizibile pe vestibular
- Scopul de a obtine suprafete paralele intre ele si paralele cu axa de insertie a protezei

 Pregatirea lacaselor pentru pinteni

o Pregatirea lacaselor pentru pinteni ocluzali
  pe dintii posteriori, premolari si molari, implica:
 pregatirea lacaselor se realizeaza dupa ce s-a stabilit planul protezei scheletate
 planificarea lacaselor (pozitia si adancimea) se concepe pe modelul de studiu, montat in
articulator la DVO corecta
 prepararea lacaselor pentru pinteni se face pe suprafata ocluzala numai in smalt, cu freze
diamantate
 lacasele gata preparate se lustruiesc si se aplica solutii de protective pe baza de fluor
 prepararea lacaselor in smaltul dentar este necesar pentru transmiterea corecta a solicitarilor
ocluzale in axul dintelui
 prepararea lacasurilor implica slefuirea suprafetei ocluzale in dreptul fosetei marginale (mezial si
distal) si slefuirea crestei marginale pentru a asigura grosimea necesara la jonctiunea pintenului
ocluzal cu conectorul secundar
 forma lacasului este hemisferica- permite deplasarea orizontala a pintenului in interiorul lacasului
 pintenul are forma triunghiulara cu varful rotunjit orientat catre central suprafetei ocluzale
 Grosimea minima admisa pentru pinten, este de 1 mm
 Se verifica dupa ce a fost preparat lacasul, punand pacientul sa inchida gura in IM pe o bucata de
ceara de ocluzie ramolita
 Marimea pintenului ocluzal este data astfel:
 Lungimea este ¼ din lungimea mezio-distala a dintelui
 Latimea este de 1/3 din latimea vestibulo-orala
 Grosimea standard este de:
 1,5 mm la jonctiunea cu conectorul secundar
 1 mm la varf
 Este indicat ca adancimea preparatiei lacasului sa se verifice in IM, RC, propulsive si lateralitate
pentru a se verifica spatiul adecvat
 Lacasurile ocluzale se prepara cu freze sferice diamantate

o Pregatirea lacaselor pentru pinteni supracingulari

 Prepararea se realizeaza in smalt, de obicei pe caninii superiori car au un cingulum bine dezvoltat
 Aplicarea pintenilor supracingulari pe canini, fara prepararea lacaselor are efecte nefavorabile, cum
ar fi vestibularizarea usoara a dintelui sub actiunea fortelor ocluzale cu consecinta pierderii
sprijinului dento-parodontal
 Transmiterea fortelor ocluzale cel mai aproape de axul dintelui
 Lacasul pe canini are forma unei trepte supracingulare si se prepara cu o freza cilindrica diamantata
cu varful rotunjit.
 Latimea lacasului este de 1 mm

o Pregatirea lacaselor pentru pinteni incizali (gherute incizale)

 Se utilizeaza numai la mandibula, pe dintii frontali, canini sau incisivii inferiori
 Sunt inestetici afectand fizionomia
 Pe caninii inferiori lacasul incizal se prepara numai in situatia in care fata lingual a caninului este prea
verticala, fara cingulum
 Lacasul se pregateste folosind o freza cilindrica diamantata, orientate perpendicular pe muchia
incizala

o Crearea zonelor de retentive pe fata vestibulara

 Zonele de retentie artificial pe fata vestibulare se realizeaza in cazul in care dintii stalpi nu prezinta
retentivitati pentru aplicarea bratelor elastice ale crosetelor
 Solutiile prezentate mai jos sunt o alternative mai simpla de preparare a dintilor stalpi decat
acoperirea acestora cu microproteze
 Pregatirea fetei vestibulare pentru plasarea bratului elastic se realizeaza:
 Fie se slefuiesc smaltul in treimea cervicala
 o Modificarea liniei ecuatorului protetic
 Se realizeaza in cazul in care linia ecuatorului este prea inalta si conduce la aplicarea bratelor
crosetului aproape de fata ocluzala
 Inconvenientele acestei pozitionari sunt interferentele ocluzale si aspectul inestetic
 Corectarea liniei ecuatorului protetic se realizeaza practic prin slefuirea smaltului, urmarind linia
coletului, dar pozitionand-o spre zona cervical

o Corectarea convexitatilor exagerate de pe fetele orale

 Aplicarea corecta a bratului opozant presupune ca fata orala a dintelui stalp sa fie plana
 Din acest motiv convexitatile exaggerate de la nivelul fetei orale se reduc prin slefuire cu freze
cilindrice diamantate

 Proteza scheletata anocrata prin crosete aplicate pe microproteze pe dintii stalpi

o Dintii stalpi afectati de procese carioase intinse in suprafata, scurti sau abrazati impun acoperirea cu
microproteze
o In functie de intinderea procesului de distrugere a tesutului dentar, microprotezele sunt confectionate
pe dispositive corono-radiculare sau direct pe dintii stalpi
o Trebuie reamintit faptul ca, coroanele de substitutie nu se mai utilizeaza in practica curenta
o Dintii stalpi se slefuiesc pentru urmatoarele tipuri de microproteze: metalo-ceramica, metalo-acrilica sau
integral metalica
 Din suprafata ocluzala se reduc cel putin 2 mm pentru a conferi suficienta grosime coroanei in
care se vor realize lacasurile pentru pintenii ocluzali
 Din fata orala se slefuieste aproximativ 1,5-2 mm pentru a se crea spartiu necesar modelarii
lacasului supracingular, respective pragului gingival
o Lacasele pentru pintenii crosetelor se realizeaza pe microprotezele confectionate in laborator
o Microprotezele pentru dintii laterali vor fi modelate incat sa prezinte:
 Pe fata vestibulara- convexitate cervical
 Pe fata orala plana un prag cu latimea de 1 mm
 Fetele meziale si distal paralele
 Lacas pe fata ocluzala in foseta meziala sau distal
o Microprotezele pentru dintii frontali (caninii) vor fi modelate asa incat sa prezinte:
 Pe fata vestibulara- convexitate cervical
 Pe fata orala- treapta supracingulara cu latimea de 1 mm
 Fetele meziale si distal paralele
- In edentatiile terminale se recomanda solidarizarea prin microproteze a cel putin doi dinti stalpi pentru
diminuarea efectului fenomenului de basculare prin infundare pe care il sufera proteza
- Microprotezele de pe dintii stalpi se realizeaza in 2 moduri:
o Inainte de realizarea protezei partiale scheletate- se confectioneaza dupa o amprenta de spalare pentru
intreaga arcada, fiind necesara si amprenta antagonistilor si relatiile de ocluzie. Microprotezele se
cimenteaza pe dintii stalpi inainte de amprenta functionala
o In acelasi timp cu scheletul protezei- microprotezele se cimenteaza pe dintii stalpi cand este gata proteza
scheletata

 Proteza scheletata ancorata prin sisteme speciale

- Dintii stalpi se prepara diferentiat in functie de modul de ancorare al protezei scheletate
- Daca se folosesc culise sau capse, dintii stalpi se slefuiesc pentru coroane metalo-ceramice, coroane cu fatete
sau coroane metalice
- Prepararea dintilor pentru coroanele metalo-ceramice, reducerea suprafata ocluzala cu aproximativ 2 mm si mai
accentuat din fata orala (1.5-2mm)
- Daca se utilizeaza sistemul de telescopare, dintii stalpi se slefuiesc cu aprox 2 mm, in mod uniform, pentru a
avea spatiu atat pentru capa primara cat si pentru coroana secundara
- Dintii stalpi sub forma de resturi radiculare se prepara similar ca pentru o reconstituire radiculara la care se
ataseaza capse extraradiculare sau aliajul magnetizabil
- In edentatia terminala aplicarea sistemelor speciale impune solidarizarea prin microproteze a cel putin 2 dinti
stalpi datorita sprijinului foarte rigid conferit de majoritatea sistemelor speciale
- In edenatiile de clasa I in care ramane numai grupul frontal pentru aplicarea unei proteze partiale scheletate cu
sisteme special este necesara solidarizarea intregului grup frontal prin microproteze
- In edentatiile laterale microprotezele prevazute cu sisteme special se aplica pe 1 dinte stalp, limitant al bresei
edentate
- In edentatiile laterale:
o Microprotezele de pe dintii stalpi au fetele proximale paralele intre ele si cu axul de insertie al protezei
o Sistemele special dispuse pe microprotezele de pe dintii stalpi sunt in axul de insertie al protezei, fiind
paralele intre ele
- Microprotezele prevazute cu sisteme special se realizeaza prin 2 metode:
o Realizarea microprotezelor inainte de amprentarea functional pentru confectionarea scheletului metalic
o Realizarea microprotezelor concomitent cu scheletul metallic al protezei partiale scheletate

 Fazele successive pentru realizarea microprotezelor metalo-ceramice total fizionomice standard

- Slefuirea bontului si realizarea evictiunii gingivale
- Amprentarea:
o Amprenta prin spalare
o Amprenta in lingura individuala cu elastomer de sinteza de consistent medie
- Realizarea capei metalice (in laborator):
o Aliajul ideal este aurul platinat
o Se foloseste aliajul de crom-nichel
o Grosimea capei este de 0,3-0,3 mm
o Se recomanda grosime uniforme de 0,5 mm
o Pe oral capa se modeleaza cu colereta, sau fara colereta
- In cabinet se face proba capei metalice si se urmareste insertia pe bont:
o Capa trebuie sa intre perfect pe bont
o Intre capa si bont exista frictiune
o Marginile capei intra in santul gingivo-dentar uniform 0,5 mm
- Se verifica insertia capei visual astfel:
o Capa prea lunga albeste gingia
o Capa prea scurta, cand exista un spatiu intre gingie si marginile capei, in care se poate introduce sonda
- Insertia capei se poate verifica cu silicon fluid- se introduce in interiorul capei apoi pe bontul dentar
- Dupa prize se indeparteaza si se verifica raportul dintre marginile capei si cele ale siliconului
- Adapatarea corecta subgingival marginea siliconului este la acelasi nivel cu cea a capei
- Se verifica daca siliconul din interiorul capei este perforat sau subtiat, zonele indicand retentivitatile bontului
- Se verifica spatiul fata de dintii vecini
- Se verifica spatiul fata de antagonisti, recomandat de 1,5 mm
- Adaptarea capei metalice se realizeaza cu freze extradure metalice montate la piesa dreapta
- Stabilirea culorii pentru ceramica este indicat sa se realizeze la lumina naturala cu cheia de culori
- Adaptarea proximala- se verifica punctele de contact cu dintii vecini cu ajutorul hartiei de articulatie
- Adaptarea cervicala- impune 2 modalitati
o In santul gingivo-dentar intra numai metalul,
o In santul gingivo-dentar intra metalul acoperit de ceramica (spre colet)
 - Adaptarea ocluzala- urmareste existenta contactelor dento-dentare uniforme, simultane, stabile pe coroane sip
e dintii restanti

1. Determinarea RIM in edentatiile uni/bimaxilare

- -cele mai favorabile situatii, cu un nr mare de dd restanti, care prin unitatiile de masticatie prezente pastreaza
DVO si IM
- nu e nevoie de folosirea sabloanelor
- -ocluzia se inregistreaza astfel ,
 Prin pozitionarea directa a modelelor
 Cu ajutorul unei benzi de ceara.Ceara se incalzeste, se aplica pe dd arcadei superioare, iar pacientul inchide
gura in IM.Medicul verifica corectitudinea ocluziei, urmarind contactul interdentar la nivelul diverselor
unitati masticatorii, in urma ei pozitionandu-se modelele si se reverifica
 cu ajutorul siliconilor de ocluzie

2. Determinarea RIM in edentatia unimaxilara partial intinsa cu aracada antagonista integra

- -cand unul dintre maxilare e edentat partial, iar arcada antagonista e integra, se foloseste sablonul pt
inregistrarea RIM
- -datorita unitatiilor masticatorii sunt prezente:
 Planul de ocluzie
 DVO
 IM
Tehnica nr.1
  Pacientul executa cateva miscari de inchidere a gurii in IM
 Se aseaza sablonul pe maxilarul edentat si se reduce valul de ceara pana cand aceasta depaseste cu 1 mm
inaltimea dd restanti
 Se netezeste supraf ocluzala a cerii si se incalzeste cu o spatula, uniform, toata suprafata ei
 Sablonul se repune pe CP, iar pacientul inchide gura in IM--> antagonostii angreneaza corect, iar ceilalti se
afunda 1mm in ceara
 Se raceste bordura, se scoate si se aplica pe model
 Se amprenteaza antagonistii
Tehnica nr.2
 Pacientul executa cateva miscari de inchidere a gurii in IM
 Se aseaza sablonul pe maxilarul edentat si se reduce valul de ceara pana cand se obtine DVO, varfurile cuspizilor
fiind sprijinite pe bordura de ocluzie
 Se usuca suprafata ocluzala a bordurii de ocluzie
 Se pregateste pasta ZOE si se aplica in strat uniform, gros de 1mm pe suprafata ocluzala a bordurii de ocluzie
 Sablonul se repune pe CP si pacientul inchide gura in IM
 Se asteapta priza materialului de amprenta, se scoate sablonul si se aplica pe model
 Se amprenteaza antagonistii

3. Determinarea RIM in edentatia bimaxilara partial intinsa

a. Cu prezentaunitatilor masticatorii in reg laterala
- DVO si IM, fara plan de ocluzie
Tehnica
 se aplica sablonul superior si se modeleaza valul, refacandu-se planul de ocluzie
 se modeleaza valul sablonului inferior
 cu ambele sabloane in gura se apropie maxilarele pana la primul contact.Sabloanele intra in contact primar intre
ele sau sablonul cu dd posteriori si e necesar sa se reduca cu ajutorul spatulei din aceasta regiune din V cerii
 cand mai sunt nevoie 1-1,5mm pana la articularea corecta a antagonistilor, sabloanele se scot din gura si fata
ocluzala a bordurilor se inmoaie cu spatula
Daca dd frontali superiori lipsesc, sablonul la acest nivel se va incalzi spre P pt a mentine vestibular situatia corecta fata
de buza superioara.
 pacientul cu ambele sabloane in gura inchide in IM iar operatorul urmareste cu degetul ca perechea de
antagonisti sa articuleze corect ca si inainte de introducerea sabloanelor
In momentul inchiderii, unul sau ambele sabloane se pot deplasa prin basculare de pe maxilare, unidu-se in pozitie
gresitaproba spatulei pozitive. Se poate evita prin modelarea sabloanelor pe toata suprafata lor a.i. sa vina in contact
can pacientul inchide gura; ramolirea corecta si nu prea profunda; mentinerea ambelor sabloane cu degetele bine
aplicate pe maxilare
 sabloanele se unesc prin lipirea valurilor intre ele pe suprafata ocluzala sau cu ajutorul unor clame de sarma
 pe cele 2 sabloane se vor trasa linia mediana, linia surasului si a caninilor
 se vor aplica pe model si se verifica adaptarea lor intima
 daca se adapteaza perfect pe modele se va verifica corectitudinea inregistrarii ocluziei
 dupa constatarea corectitudinii se solidarizeaza modele cu sabloanele
 in edentatiile partiale care prezinta grupuri de dd antagonisti determinarea IM si DVO e simpla: la o cls I e
suficienta inchiderea in IM
b. Fara prezenta unitatiilor masticatorii in reg laterala
- planul de ocluzie poate fi determinat uneori de dd restanti, alteori sunt in nr redus sau si-au schimbat pozitia
Tehnica
5. se aplica in gura sablonul de la maxilarul cu mai putini dd restanti.Cu ajutoru antagonistilor se determina DVO si
apoi , dupa introducerea sablon nr.2 se determina IM
6. daca nu exista dd in reg laterala la ambele maxilare, se aplica mai intai superiorul caruia i se modeleaza nivelul si
planul de ocluzie.Apoi se stabileste DVO SI IM.Inainte de solidarizare se impune proba spatulei si la sfarsit se
solidarizeaza si se aplica pe model
7. daca sunt cel putin 2 dd restanti la distanta pe creasta mandibulara se introduce intai sablonul superori si se
determina RIM cu cei 2-5 dd restanti.Introducerea sablonului inferior doar fixeaza pozitia
8. Daca la mandibula e numai un dd sau 2, e preferabul sa se introduca si sa se modeleze si sablonul inferior cu
care sa se determine DVO/RC

c. Situatii speciale
Edentatia bimaxilara prezentand la maxilar edentatie frontala intinsa cu prezenta numai a molarilor, iar la
mandibula edentatie terminala bilaterala cu prezenta numai a gr. frontal
Tehnica
 se introduce sablonul inferior si se cere pacientului sa inchida gura pana cand molarii superiori ating ceara
 se taie din sablon pana cand se obtine o DVO fiziologica, iar sablonul e in contact simultan cu ambele grupe de
molari superiori
 se stabileste viitoarea pozitie de IM daca nu e precizat odata cu DVO,prin turtirea din sablonul inferior a
ultimului mm de ceara
 se introduce apoi sablonul superior cu care se precizeaza nivelul si orientarea pl de ocluzie in reg
frontala(viitoarea marime a frontlailor superiori) si curbura vestibulara(pozitia buzei superioare)
 se fixeaza pozitia determinata anterior cu sablonul inferior

Edentatie bimaxilara uniterminala inversa (in diagonala)

 Determinarea e dificila, in special la bascularea sabloanelor care au borduri pe o singura parte, de aceea baza
sablonului trebuie sa fie extinsa corect si pe partea dentara si sa fie prevazuta cu crosete pt stabilitate.
 daca exista cel putin o pereche de antagonisti, situatie e mai favorabila
 in aceste cazuri se realizeaza proteza mandibulara si apoi se determina RIM pt a 2a proteza

4. Determinarea Rim in edentatia partiala intinsa unumaxilara asociata cu edentatie totala la maxilarul opus
 Lipsesc RIM
Tehnica
 Planul de ocluzie si DVO se vor stabili cu ajutorul sablonului de pe maxilarul edentat total si al dd antagonisti. Se
aplica mai intai sablonul pe maxilarul fara dd
 proba spatulei e obligatory
 date despre linia surasului, mediana,caninilor/cuspidarea si marimea dd laterali
 sabloanele vor fi modelate mai intai pe rand in asa fel sa intre in contact pe toata suprafata
 inmuierea cerii concomitent pe toata suprafata bordurilor (medic ajutat de asistent)
o daca se lucreaza cu un singur sablon
o daca se lucreaza cu 2 sabloane
 dd antagonisti sa nu intre prea mult in ceara
 sabloanele solidarizate vor fi indepartate de pe CP cu multa gija
o pacientul intredeschide gura si se indeparteaza sablonul care iese mai usor
o pacientul fiind in continuare cu gura intredeschisa se indeparteaza si celalat sablon
- cele 2 sabloane se aplica pe modele si se verifica:
 o daca nu s-au deformat
o daca modelele sunt incorecte la nivelul fetelor ocluzale care intra in rapoarte ocluzale cu antagonistii
o daca modelele au o pozitie stabila prin intermediul sabloanelor si a dd existenti
o daca modele vin in contact numai prin intermediul dd si/sau a bordurilor de ocluzie
- nu trebuie sa se atinga bazele sabloanelor sau soclurile modelelor

9. Datele transmise laboratorului pentru alegereadd artificiali si realizarea machete

- cu cat exista mai multi dd pe arcade- date mai usor de obtinut
Date care se transmit pe fisa de laborator
- din ce material se vor confectiona dintii artificiali (acrilat sau portelan);
- culoarea dintilor cu cele 3 zone intalnite la dintii naturali (coletul este mai inchis la culoare, marginea incizala
este de obicei mai deschisa si cu transparenta in zona mijlocie)
- cuspidarea dd laterali
Date care se transmit prin intermediul modelelor
- forma dd restant in functie de care se aleg dintii artificialii
- caracteristicile RIM
o IM
o DVO
o pl de ocluzie
- pe modele se pot face desene care sa indice:
o limitele placii protetice,
o zonele de foliere,
o pozitia si forma crosetelor

 Controlul machete pe model

- se face in absenta pacientului pentru a verifica corectitudinea realizarii in laborator a machetelor (indicatii date
prin sabloane si fisa de laborator)
 Controlul ocluzorului si al modelelor
o Ocluzorul sa nu aiba nici un fel de joc in balama
o Contrapiulita sa fie fixate, daca RIM au fost stabilite numai prin intermediul sabloanelor
o Planul median al celor 2 modele sa coincide cu planul median al ocluzorului
o Pe modele sa fie trasate urmatoarele linii de referinta:
 Linia mediana
 Linia caninilor
 Linia surasului
 Mijlocul crestelor
 Corectitudinea realizarii tehnice a machetelor
- Daca tehnicianul a respectat indicatiile privind modelajul si culoare add(forma, marime, aspectul fetei ocluzale,
nuante coloristice)
- daca montarea dd este corecta
- dd laterali pe mijlocul crestei si perpendicular pe directia crestei alveolare
- dd frontali in rapoarte corecte de ocluzie cu antagonistii
- artificiile de montare functie de situatia clinica
- modelarea bazei si a gg artificial
- aspect neted in regiunile laterale
- modelajul papilei
- modelarea rugilor palatine
- ceara e bine sa aiba o culoare cat mai apropiata de culoarea gingiei
Controlul intrabucal al machetelor
- pt a nu deforma machetele se vor raci pe modele cu jet de apa, pacientul clateste gura si e instruit sa nu faca
miscari bruste
- macheta se indeparteaza de pe model si se introduce in cavitatea bucala
o inadaptare flagranta - defectiune la amprentare sau la turnarea modelului
o inadaptare la angrenare se reia RIM
o daca exista o similitudine intre adaptarea pe model sic ea din cavitatea bucala se controleaza:
o stabilitatea machetei pe campul protetic ,
o rapoarte ocluzale in RC, propulsia, lateralitatea
o refacerea aspectului fizionomic

Controlul stabilitatii:
- verificarea bascularii transversale- aparitia unei deplasari : largime exagerata, fie montarea inafara crestei a dd
laterali
- bascularea sagitala nu e concludenta
- stabilitatea mai depinde si de versantele externe ale machetei.Fata linguala la mandibula e concava si la maxilar
cea vestibulara e convexa

Verificarea rapoartelor ocluzale

- Se pune pacientul sa inchida gura pana la primul contact interdentar cu mandibula in RC. Contactele premature
se sterg prin slefuire sau remontarea dd artificiali
- Se face apoi proba spatulei. Daca este pozitiv inseamna ca RC este inregistrat incorect (se reinregistreaza RC)
- Controlul contactului interdentar in miscarile functionale se face punand pacientul sa duca mandibula in
propulsive pana la pozitia cap la cap si apoi contact lateral canin-canin dr/stg.
- Se respecta urmatoarele reguli:
o in edentatiile terminale , cand avem antagonisti Pmobilizabila, trebuie sa existe contacte multiple intre
dd artificiali (montare in articulator), IM=RC(montare in ocluzor)
o in edentatiile latero-laterale(cls III) trebuie sa se permita dezocluzia in propulsie si in miscarile de
lateralitate pe partea nelucratoare
o in edentatiile frontale, in propulsie trebuie sa se realizeze ghidajul anterior(dezocluzia dd laterali), in
lateralitate, daca exista C-protectie canina, daca nu, protectie de grup lateral
Refacerea fizionomiei
- dd sa corespunda formei fetei, sa respecte linia surasului si sa aiba o vizibilitate armonioasa in timpul vorbirii
- in caz de lipsa de spatiu, lateral se monteaza dd mai mici, sau uneori chiar treme/diasteme
- in cazul unei creste V maxilare proeminente se monteaza dd F direct pe creasta
- daca macheta corespunde, medicul traseaza pe model limitele viitoarei proteze, la maxilar placa acrilica poate
fi extinsa sau rascoita

Indicatiile transmise laboratorului pt transformarea machetei in proteza

 Prin intermediul modelului
- folierea torusului si zonele ce trebuie despovarate
- tipul si modul de plasare al crosetelor de sarma
- alegerea pozitiei si felului crosetelor trebuie sa se tina seama de mai multe criteria:
 o nr minim de dd pe care se poate ancora favorabil o PPA =2
o linia crosetelor sa treaca prin mijlocul bazei sau cat mai aproape de el, plasarea liniei crosetelor la
periferia PP are ca rezultat bascularea
o se pun daca se poate 3, 4 crosete daca se poate, dar nici sa nu se exagereze pt a nu avea probleme cu
insetia/ dezinsertia protezei
o retentivitatile dentare trebuie utilizate pt ca forta de retentie a crosetelor sa asigure M, dar nu mai mare
decat valoarea parodontala a dd stalp
o in reg frontala se aleg crosete cat mai putin vizibile in timpul functiilor ADM

 Prin intermediul fisei de laborator

- grosimea sarmei pt fiecare croset in functie:
o de lungimea crosetului,
o valoarea implantarii dd stalp;
o marimea retentivitatii;
o vizibilitatea crosetului;
o tipul de edentatie
- materialul pt baza protezei:
o acrilat termopolimerizabil roz sau transparent sau combinatie;
o acrilat termopolimerizabil in combinatie cu materiale reziliente;
o acrilat termopolimerizabil in combinative cu fibre de sticla, fibre de carbon sau plasa metalica
- la sf probei mechetei, pacientul sa isi dea acordul in scris pt proteza definitiva, excluderea unor viitoare litigii

1. Cauzele edentati?! partiale:

• Sunt reprezentate de acele afectiuni, ale aparatului dento-maxilar ce fac necesara extractia dintilor care nu mai pot fi salvati..in ordinea
frecventei, aceste cauze sunt:
caria complicata;
parodontopatia, cu afectarea grava a parodontiului; etiologia mixta -
carie-parodontopatie; abraziunea exagerata;
- migrarile dentare verticale sl orizontale exagerate; traumatismele care
intereseaza mai ales regiunea frontala;
- tratamentele stomatologice incorecte care nu respecta principiile biomecanica si biofunctionale, creând cor\6\\\\ pentru aparitia
dizarmoniiior ocluzaie si instaJarea sindromului de disfunctie ai aparatului dento-maxilar, sau care au produs carii secundare, complicatii pulpare
sau afectarea parodontiului;
Infectii chirurgicale dupa diferite tumori; neglijenta pacientului fata
de tratamentul dentar.

•2. Migrarile orizontale - tipuri, descriere:

prin translatie totala a dintelui; daca se pierde molarul I pâna ia varsta de 9 ani, molarul li poate migra printr-o deplasare de translatie,
putând chiar sa inchida spatiul edentat; .
prin inclinare - mai frecvente la mandibula; dupa 12 ani migrarile orizontale se fac frecvent prin inclinarea coroanelor catre spatiul edentat,
ceea ce ere ca urmare o solicitare nefiziologica a parodontiului acestor dinti, deoarece fortele verticale din timpul masticatiei nu mal
actioneaza in axul iung ai dintelui; astfe, inclinarile de peste 30 duc la pierderea valorii protetice a acestor dinti, deoarece spre partea in care
s-a facut inclinarea se exercita presiuni asupra alveolei, nu tractiuni prin fibrele parodontale.
• Migarile.orizontâle.expiica prin lipsa, de rezistenta a dintilor la fortele orizontale tangente arcadelor, ca urmare a pierderii punctelor de
cohteotinterde^
• Rojaflfe pun :orpt?ieme privind plasarea crosetului si impun deseori acoperirea dintelui cu microproteze. LlnguaHzâriie pot face dificila sau
imposibila insertia protezei partiale, mai ales a barelor linguaie, iar vestibularizarile creeaza zone de retentie exagerata pentru crosete sau. chiar
impiedica Insera protezei, crosetele neputând sa treaca de aceste zone retentive fara interventii proprotetice.

3. Migrarile verticale - tipuri, descriere:

• Se .produc ia djntil antagonisti. spatiului edenta, acesti dinti, f\ind lipsiti de stimul] functionali, tind sa migreze catre spa\iu) edentat Exista 2,
tipuri de migrare verticala:
agresiunea * migrarea verticala a dintelui Mpreuna' cu procesul alveolar; este intâlnita mai ales la 6int\ cu parodortiu sanatos, la molarii! sl II
superiori; in urma egresiunii se poate ocupa in intregime spatiul edentat, dintii migrati vertical venind in contact cu mucoasa crestei
antagoniste; in aceste situatii tratamentul protetic nu mai poate fi realizat fara extractia dintilor migrati si chiar
i¥n^^^
 extruzia = migrarea verticala a dintilor fara procesul alveolar; se intâlneste mai ales ia dintii afectati parodontai si se produce mai repede ca
egresiunea.

4. Enumerati situatiile clinice specifice tratamentului cu proteze partiale mdbliizabilo: edentatiile de clasa I
(termino-termlnale);
edentatiile de clasa a ii-a (terminale unilaterale); protezele se extind si pe hemiarcada integra, iar in edentatiile molare pot fi realizate proteze
mentinute si stabilizate, unilateral;
• ederitatiiie de ciâsa a ill-a extinse (edentatiile laterale care se extind si in regiunea frontala);
edentatiile de clasa a IV-a cu lipsa tuturor frontalilor,
edentatiile combinate (termino-iâterale sau termino-fronto-laterale);
edentatii cu.exlstenta unui numar mic de dinti restanti (2-5 dinti); daca acesti dinti sunt repartizati bilateral, exista conditii bune pentru
mentinerea si' stabilizarea protezei, comparativ cu situatia când acesti dinti sunt grupati pe o singura parte; edentatiile subtotale, cU
existenta a 1-2 dinti restanti.
•
5. Enumerati situatiile clinice care exclud tratamentul prin punte:
edentatiile laterale intinse (clasa a Iii-a) având ca dinti stâlpi caninulsi molarul de minte care, desi nu sunt mobili, au o valora
parodpritala scazuta (retrac^i parodontale mari);
edehta|ii#iate^
ederitatfite laterale sâafrbritâle reduse când exista contraindicatii ale slefuirii dintilor (afectiuni generale grave) sau refuzul pacientului de a 1
sb; slefui dinti pentru realizarea unei punti;
edentatiilevin zona dei curbura a arcadei (incisivul lateral, caninul, primul premolar);
edentatifief/ontaie asociate cu pierdere de substanta osoasa de diferite cauze;
edentatiile frontale unds sunt necesare artificii de montare a dintilor artificiali (treme, diasteme, incalecari sau rotatii) sau anumite forme,
marimi sau culori ale dintilor;
edentatiile care se asociaza cu comunicari buco-sinusaie sau buco-nazale; edentatii care
necesita o reevaluare a dimensiunii verticale de ocluzie.

6. Inspectia crestelor alveolare:

• Crestele aiveoiare/repreziritâ,,rnai ales in edentatiile tenriino-terminale, zonele de sprijin muco-osos ale seilor protetice.
• Zona coamei crestelor suporta majoritatea presiunilor de masticatie, fiind denumita zona de sarcina primara. Versantele laterale aie cr0steipr
primesc mai mult presiuni obJice si orizontale, fiind denumite zone de sarcina secundara. Se vor aprecia inaltimea, forma neteda saii neregulata,
directia vazuta din profil, aspectul mucoasei, eroziuni, hiperemii, hlperplazii, care se intâinesc mai ales la vechii purtatori de proteze.
• Crestele; atrofiate sunt improprii stabilizarii orizontale a protezei si nu ofera un sprijin muco-osos favorabil pentru sei. Nereguiaritatile
f
fijftoeminenteie produc leziuni de decubit, ceea ce necesita numeroase retusuri st provoaca nemultumiri din partea pacientilor, ncinarile
meziale sau distale aie crestelor favorizeaza deplasarile protezei in sens sagitai, cu solicitarea nefizioiogicâ a 6in\\\or restanti.
• Hiperemia mucoasei crestelor indica o afectare care poate avea diverse cauze ce trebuie depistate si inl^|Mf»te. Frecvent, o proteza veche
instabila poate produce atât ftfperernie, cât si eroziuni sau hlperplazii (stomatopatii protetice). Amprenta definitiva va fi luata numai dupa
tratamentul corespunzator si dupa revenirea mucoasei la aspectul normai.

7. Inspectia 'tuberozitâtiior maxilare:

Tuberozftâtiie maxilare au rol in stabilizarea, in sprijinul sl chiar In mentinerea protezelor partiale, mai ales in edentatiile terminale sau subtotale.
Gâhd sunt exagerat de retentive, vor Interfera cu marginea seii, facând insertia protezei dureroasa sau chiar imposibila. dimensiune exagerata in
plan vertical {procidenta polului inferior) poate ocupa complet spatiul intermaxilar, nemaiexistând ioc pentru sau protezei, tuberozitate
voluminoasa in sens vestibular acoperita rie saua protezei poate face cs ie deschiderea gurii apofiza coronoJda sa atinga saua, producând un
decubitus sau-chiar desprinderea protezei. in toate aceste cazuri sunt necesare interventii chirurgicale modeiante. Cele mai favorabile sunt
tuberozitatiie. de marime si retentivitate medie.

8. Inspectia boltii palatine sl a torusulul maxilar:

Boita palatina va fi apreciata ca marime; forma si prezenta a torusului. Oea mai favorabila protezarii este bolta palatina plata, fara torus, proteza
partiala, prin baza ei,, având un bun sprijin muco-osos. Bolta adânca necesita masuri speciale de individualizare a tingurilor-standard in vederea
amprentarli. Versantele oblice aie unei boiti adânci realizeaza planuri inclinate, pe care baza protezei partiale are tendinta sa alunece ia solicitarile
verticale din timpul masticatiei.
Torusui maxilar poate fi depistat la inspectie numai daca depâsesete o anumita marime. Când este voluminos, trebuie neaparat ocolit de conectorul
principal sau se intervine chirurgical pentru inlaturarea lui. Numai când este de mica dimensiune torusui poate fi foiiat astfel incât baza protezei sa
poata trece peste el fara a produce leziuni sau basculari laterale ale protezei.
9. Inspectia tuberculului piriform:
Tuberculul piriform oblic impiedica distalizarile protezei. Reprezinta, atunci când are o mucoasa cu rezilienta minima, o zona optima de sprijin
pentru sei. Tuberculul piriform si tuberozitâtiie maxilare sunt denumite de unit autori «zone biostatice", deoarece atrofia ia aceste niveluri se
produce mult mal greu decât in alte zone.

10. Care sunt gradele mpbititatfl patologice al© dintilor?

Gradul I- mobilitate vestibulo-oralâ;
Gradul II- mobilitate vestibulo-oralâ si mezio-distala
Gradul III - mobilitate vestibulo-orala, mezio-distala si axiala.
Mobilitatea in toate sensurile arata o grava afectare parodontala, dintele respectiv nemaiavând valoare protetica.
11 Examfnrrea rapoartelor de ocluzie in RC:
Este mai .dificilâ,. deoarece necesita insusirea de catre medic a tehnicilor de ducere a mandibulei in RC. Dupa ce pacientul a fost obisnuit oi pozitia
de RC, se urmareste daca:
-se face contact simultan pe cât mai multe stopuri ocluzaie (cuspizii vestibuiari inferiori, palatinaii superiori si marginea incizaia a
frontalilor iniferidri);
dupa ce au aparut primele cintacte in RC, mandibula poate sa se gaseasca in urmatoarele situatii:
ramane imobila situatie normala care indica de obicei existenta unul point centric
aluneca maxim 1 mmi sâgital anterior rectiliriiu, situatie normala, care iridica existenta unui long centric;
aluneca inainte mai mult de 1 mm si nu in linie dreapta, situatie anormala, ce tradeaza un contact prematur intre versantele meziale de la maxilar
sl. versantele distale de la mandibula:
aluneca usor lateral catre obraz, pe partea unde pacientul simte primul contact intre dinti; in acest caz, contactul prematur trebuie cautat intre
versantele cuspiziior de la maxilar, care sunt orientate vestibular, si versantele cuspidlene de ta mandibula, care sunt orientate Jlngual;
aluneca spre limba tn raport cu primul contact simtit de pacient; tn acest caz, contactul prematur apare intre versantele cuspiziior de ia maxilar, care
sunt orientate spre lingual, si versantele cuspidiene de ia mandibula, care surit orientate spre vestibular. Pentru ase putea aprecia corect in ce parte
aluneca mandibula, pacientul..arata intâi cu degetul pe care parte simte primul contact, dupa care se stabileste daca mandibula aluneca spre limba
sau obraz, raportat ia contactul prematur.

12.Descrieti examinarea miscarii de propulsie:

Se constata daca dintii anteriori preiau in totalitate sarcina de a conduce incizia alimentelor, adica daca raporturile ce se stabilesc intre marginea
incizaia a incisivilor inferiori si fata palatinala a incisivilor superiori provoaca dezocluzia tuturor dintilor cuspidati (laterali): Pacientul conduce
mandibula din IM in pozitia cap la cep. Se pot constata urmatoarele situatii:
mandibula aluneca.: usor inainte, parcurgând un drum drept, iar in pozitie cap la cap se intâlnesc toti incisivii sau cei putin doua perechi ide
aritagonisti - situatie normala; I'
mandibula parcurge un drurii drept, dar la un moment dat intra in contact si o pereche de dinti laterali, care fac contact o data cu dintii frontali -
situatie anormala, contactele din regiunea laterala fiind contacte traumatizante, deci trebuie desfiintate; aceste contacte incorecte se numesc
interferente ocluzaie sl pot impiedica uneori chiar stabilirea contactului intre dintii frontali, ceea ce reprezinta o situatie si mat traumatizanta;
mandibula parcuge un drum cu usoara deviere catre dreapta sau catre stânga; in acesta situatie, medicul, dirijând cu mâna, obliga mandibula
pacientului sa alunece in linie dreapta; se poate descoperi astfel o interferenta fie intre dintii laterali, fie intre dintii frontali, ce obliga mandibula sa
devieze in timpul propulsiei.
Examenul d 3 propulsie nu poate fi facut (a pacientii care au o ocluzie cap la cap sau o ocluzie inversa.

13. Descrieti examenul miscarii de iateralitate:

Este mai complicat, medicul trebuind sa ghideze miscarea de lateralitate a pacientului din IM catre pozitia cap la cap a caninilor sau a cuspiziior
vestibuiari ai dintilor laterali; se pot constata urmatoarele:
miscarea de lateralitate este condusa de contactul dintre caninul superior si cel inferior (protectie canina) - situatia cea mai frecventa; pe masura
miscarii de iateralitate trebuie sa se produca dezangrenarea dintilor si pe partea activa si pe cea inactiva (nelucratoare sau de balans);
miscarea de lateralitate este condusa de un grup al dintilor laterali, de preferinta toti - situate mai rara, dar functionala, numita protectie (conducere)
de grup; in aceste cazuri, toti dintii laterali participa cu aceeasi intensitate ia dezangsnarea dintilor lateraii pe partea neiucratoare;
rfttyterea de iateralitate este condusa de dintii laterali si canin, sau alaturi de canin si un alt dinte frontal - situatie normala. Situatiile anormale apar
atunci când miscarea de iateralitate este condusa de un singur lateral, numai de premolari sau când nu se produce detflcluzia dintilor de pe partea
neiucratoare, indiferent de tipul de conducere.
in toate aceste situatii vor aparea fie imbolnavirea parodontala a dintelui in cauza, fie migrari dentare de tipul fenomenului Thielemann, fie
imbolnavirea sistemului neuro-muscular, cu aparitia spasmelor musculare si chiar afectarea ATM.
14. Enumerati situatiile ce necesita examen radiologie:
Se Indica radiografii pentru: procesul alveolar la nivelul dintilor stâlpi; dintii stâlpi
(radacina, spatiul period$ntal, coroana);
crestele alveolare; dintii restani care clinic ridica probleme, (obturatii mari, mlcroproteze, modificari de culoare, mobilitate, dureri, resturi
radiculare care au importanta pentru profetul protezei); '
examenul radiografie ai ATM nu este necesar decât atunci când sunt semne clinice de afectare a ei.

15. Diferenta dintre amprenta documentara si preliminara:

in situatiile clinice grave (gravitatea ftind reprezentata de complicatiile edentatiei partiale - in specia) migrarile exagerate) se amprenteaza cu lingura
standard sl aiginat ambele maxilare inainte de orice tratament preprotetic, cu exceptia unul detartraj supraginglval sumar, pentru a fi redate corect
forma st inaltimea coroanelor dentare. Aceasta amprenta se numeste amprenta documentara, dupa ea fiind realizat modelul documentar.
In cazurile clinice simple» fara complicatii/ale edentatiei partiale si unde nu sunt necesare extractii, va fi luata o amprenta preliminara
atât pentru maxilar, cât si pentawnandibula, cu lingura standard si aiginat. Modelul realizat dupa aceste amprente se numeste model
de studiu. ;„ *

16. Imaginea radiologiei a laminai dura la nivelul dintilor stâlpi:

Lamina dura reprezinta osul alveolar de care se fixeaza fibrele parodontale; radiografie, ea apare ca o linie radioopaca in jurul unei linii transparente
ce reprezinta spatiul periodontai.
Când un dinte este supus unei forje care tinde sâ-l incline, punctul de rotatie in jurul caruia se face inclinarea se.afla de obicei in treimea apicala a
radacinii. Din acest motiv, resorbtia osului se produce acolo unde apare presiune, iar apozltia acolo unde exista tractiune a fibrelor parodontale.
De exemplu, la un molar inferior care se inclina mezial, lamina dura apare mai subtire mezial ia nivelul coletului dintelui si apical distal, in aceste zone
producându-se presiune. Grosimea mai mare a iaminei dura apare apical mezial si ia colet distal, in aceste zone producându-se tractiunea fibrelor
parodontale.
In zonele de tractiune, traveele osoase sunt dispuse perpendicular pe lamina dura.
Când exista afectiunice duc la alterari ale metabolismului proteic poate aparea o resorbtie atât a osului alveolar, cât sl a Iaminei dura.

17. Imaginea radlologica a spatiului periodontai: •

Largirea spatiului periodontai poate fi cauzata de o infectie acuta sau cronica, dar poate avea si o etiologie traumatica; trebuie facut
diagnosticul diferential intre aceste .aspecte.
Largirea spatiului periodontai de cauza traumatica se atribuie unui traumatism ocluzal sau suprasolicitarii de cauza protetica (punti, microprote^
Existenta'pungilor pa sf marimea lor se apreciaza cu ajytoriif conurilor de gutaperca introduse in aceste pungi.
Controlul radiografie parodontai este necesar si dupa aplicarea protezei.
18. lmaglnea radlologica a radacinilor dintilor stâlpi:
Wintereseaza numarul radacinilor, lungimea, morfologia, tratamentele endodontice si reactiile apicaie.
Dintii stâlpi cu mai multe radacini au o suprafata mare de implantare, rezistenta la forte fiind mai mare decât a monoradicularilor. Rezistenta este
mai mare si daca radacinile sunt divergente sau curbe. Lungimea mai mare a unei radacini este mai favorabila decât -o-radacinâ scurtarcare.
micsoreaza bratul -de- rezistenta- intraalveolarâ a dinteluLstâlp. Cu cât radacina implantata In os este: mal lunga, iar coroana dintelui mai mica, cu
atât dintele stâlp este mai rezistent la mecanismul solicitarii prin pârghie, si invers. Raportul coroanâ^râdâcinâ minim admis pentru un monoradlcular
este de 1/1. Un pluriradieular poate fi utilizat castâip si atunci când raportul este in favoarea coroanei.
Se pot evidenpâ'riâdiologic tratamentele endodontice corecte sau incorecte, reactii apicaie, chisturi etc. imaginea lizei osoase
nu are intotdeauna o cauza Irifectioasa, ci poate avea o cauza traumaticâ-ocluzala.

19. La ce servesc modelele documentare?

precizarea diagnosticului clinic sl staoiiirea planului de tratament preprotetic, care ii va fl explicat sl motivat pacientului; ordinea tratamentelor va fi
trecuta in fisa pacientului;
utilizarea in scop didactico-pedagogic, putând fi prezentate medicilor si studentilor cazurile clinice, etapele de tratament, solutiile protetice,
prognosticul tratamentului;
demonstrarea medico-legala a situatiei clinice cu care s-a prezentat pacientul si care poate justifica oricând atitudinea terapeutica a medicului;
explicarea sl demonstrarea complicatiilor edentatiei partiale pacientilor ce nu accepta tratamentul protetic adjunct;
cercetari asupra aspectelor clinice ale edentatiei partiale, frecventa diferitelor edentatii in functie de vârsta, sex, aspecte ale ocluziei.

20. Clasificarea Kennedy:

clasa I - edentatie bilaterala plasata posterior de din$ restanti (bitemiinala sau termino-terminala); clasa a ll-a -
edentâtla unilaterala posterioara dintilor restanti (uniterminale);
clasa a lll-a - edentatie laterala delimitata anterior si posterior de dintii restanti (edentatie intercalata sau laterala); clasa a IV-a *»
edentate situata in regiunea frontala, de o parte si de alta a liniei mediane (edentatie frontala).

21. Reguli de utilizare a clasificarii Kennedy:

clasificarea trebuie sa urmeze (nu sa preceada) extractiile dentare, care ar putea modifica clasificarea initiala; daca al treilea molar
lipseste, nu va fi luat in considerare in clasificare;
daca al treilea molar este prezent si va fi utilizat ca dinte stâlp, el va fi luat in considerare in clasificare;
daca molarul doi lipseste si nu este necesar sa fie inlocuit, neavând antagonist, el nu va fi luat in considerare in clasificare;
suprafetele edentate aflate cel mai in spate determina ordinea clasei de edentatie; alte suprafete edentate decât cele care determina
ordinea clasei de edentatie sunt denumite modificari sau brese suplimentare sl sunt in numar de 1 pâna la 4;
intinderea modificarilor nu este luata in considerare, ci doar numarul lor;
primele 3 clase pot avea maxim 4 modificari; clasa a IV-a nu are modificari.

22. Clasificarea Kennedy-Âpplegâte: clasa I - edentase distala bilaterala;

(terrnino4eirninala); clasa a ll-a ~ edentase distala unilaterala (uniterminalâ); clasa
a lll-a ~ edentati© laterala care va fi tratata adjunct; clasa a IV-a - edentati©
anterioara (frontala);
clasa a Y-a - edentatje laterala cu Hpsa caninului; se Indica tratament adjunct; clasa a Vi-a -
edentatie laterala redusa care se trateaza conjunct.
23. Care sunt pârtie componente ale unul paralelpgraf simplu cu brat orizontal fix? soclul aparatului - placa metalica cfrculara care, datorita
stabilitatii, asigura stabilitatea aparatului pe masa de lucru; bratul vertical - fixat la marginea sociuluf, se continua cu bratul orizontal, care
prezinta ia extremitatea libera un dispozitiv sub forma unei tije, c s are posibilitatea sa se miste numai in plan vertical; la extremitatea inferioara a
acestei tije se pot fixa cu un surub accesoriile paralelografului; tija verticala poate fi blocata la diferite inaltimi cu ajutorul unui surub;
suportul (masa) pe care se fixeaza modelul - este o piesa individualizata, care se poate misca in orice directie orizontala pe soclul aparatului; datorita
unei articulatii sferice/modelul poate fi inclinat in orice sens; articulatia se poate bloca cu ajutorul unui surub,

24. Care sunt accesoriile paralelografuiui?

tija de analiza, reperaj sau detectoare - serveste ia aprecierea paralelismului fetelor proximale ale dintilor stâlpi, la punerea in evidenta a zonelor
retentive subecuatoriaie ale dintilor stâlpi, la evidentierea interfetelor cu proteza a unor zone dentare seu muco-osoase; ea materializeaza axa de
insertie a protezei;
tija portmina de grafit - serveste la trasarea ecuatorului protetic, la marcarea zonelor de interferenta dentara sau muco-osoasa cu proteza si la
tripodarea modelului; •
tijele de masurare a retentivitatii subecuatoriaie a dintilor stâlpi * tije retentivometrice, joje sau retentiometre, in numar de 3; spatuleie de ceara
sau râzusele - pentru indepartarea si paralelizarea cerii subecuatoriaie si ia deretentivizarea unor zone muco-osoase;
spatuleie convergente de 2 si 6°.

25. Enumerati timpii analizei modelului de studiu la paralelograf:

stabilirea celei mai acceptabile axe de insertie si dezinsertie a protezei; trasarea ecuatorului
protetic;
stabilirea locului in care se plaseaza vârful portiunii flexibile a bratului retentiv al crosetului; fixarea pozitiei
modelului fata de paralelograf (tripodare).

26. De cine este conditionata axa de insertie a protezei?

planurile de ghidare;
zonele retentive dentare necesare aplicarii portiunii flexibile a bratelor retentive ele crosetelor, zonele de
interferenta muco-osoasa sau dentare; fizionomiei -

27. Care sunt zonele de retentle favorabila?

Zonele de retentle favorabila trebuie sa fie cuprinse intre 0,25 si 0,75 mm.
Se considera ca pentru mentinerea protezei scheletate cu ajutorul crosetelor turnate circulare, care au o flexibilitate mai mica, este suficienta t
zona retentiva subecuatoriala de 0,25 mm. Pentru crosetele turnate divizate Roach, care nu o flexibilitate mai mare, este necesara o retentie de
0,50 mm, iar pentru crosetele mixte (cu brat retentiv din sârma) este nevoie de o retentivitate de 0,75 mm. Aprecierea marimii retentivitatii se face
cu tijele numite retentiometre, joje sau tije retentivometrice.
Retentiviltatile se cauta pe fetele vestibulare ale dintelor stalpi dar si pe fetele orale" sau proximale fh functie de topografia lor fiind
ales si tipul de croset.
28, Descrieti zânele de interferenta la mandibula:
zona retromilohioldiana, care frecvent este retentiva, putând fi interferata de marginea llngualâ distala a seilor;
regiunea vestibuiarâ a crestelor in dreptul premolarilor care, atunci când este retentiva, interfereaza cu marginea vestibutara laterala
a seilor,
regiunea vestibuiarâ a crestelor in edentatii frontale (creste retentive), care pot interfera cu cu marginea vestibuiarâ frontala a seii; regiunea,
iinguala centrala a procesului alveolar este retentiva in multe cazuri, putând interfera cu conectorul principal sau cu marginea iirigualâ a unei sei
frontale;
regiunea iinguala laterala a unui proces alveolar sau a unei creste oblice; torusul mandibular,
când are forme anatomice deosebite.

29.Descrieti zonele de Interferenta la maxilar:

Sunt maj rare sl pot exista in urmatoarele regiuni:
zona vestibuiarâ a crestelor in edentatii frontale;
zona vestibuiarâ a crestelor in regiunea premolarilon
zona vestibuiarâ sau distala a unor tuberozitati foarte retentive;
polul inferior al unei tuberozitati procidente poate face ca saua protezei aplicata peste aceasta tuberozitate sa interfereze cu dintii inferiori sau cu
creasta mandibulara.

30. Definitia ecuatorului protetic:

Ecuatorul protetic reprezinta linia celei mai mari convexitati a dintilor stâlpi pentru o anumita axa de insertie sau linia celui mal mare contur la un
anumit plan orizontal al modelului. Are un traiect convex catre gingival pe fetele vestibulare si orale si un traiect concav sau drept pe fetele proximale
ale dintilor stâlpi.

31. Trlpoi area modelelor:

Reprezinta fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf. Metode:
cu mina de grafit montata la paralelograf se trateaza 3 linii pe suprafata mucozaia a modelului ia distanta una de alta, una anterior si 2 laterale, la
stânga si la dreapta, in regiunea poaterioara a modelului;
pe soclul modelului sunt taiate 3 santuri verticale, unul in regiunea posteripara si 2 laterale, cu o spatula ascutita.

32. Enumerati etapele tratamentului preprotetic;

interventiile chirurgicale;
tratamentul parodontal; tratamentul de echilibrare
ociuzaiâ; tratamentul ortodontic; tratamentul conservativ
odontaJ; implanturile transfixiante; proteza partiala acrilica
provizorie.

33. Tratamentul preprotetic de echilibrare ocluzala:

Are in vedere 3 aspecte:
realizarea unui plan de ocluzie corect;
eliminarea contactelor premature si a interferentelor,
refacerea DVO,
Pentru nivelarea pianului de ocluzie sunt necesare: slefuiri Ia nivelul
cuspiziior,
amputari coronare urmate de devitalizari, gingivectomie sau alveoioplastie si acoperirea cu microproteze; indepartarea
lucrarilor fixe necorespunzatoare;
extractia dintelui si chiar rezectla modeianta a osului (in cazul molarilor superiori egresati impreuna eu tuberozitatea).

34. Descrieti etapele tratamentului proprotetic:

interventii chirurgicale asupra mucoasei;
interventii chirurgicale asupra osului;
interveni asupra dintilor stâlpi;
acoperirea dintilor stâlpi cu microproteze;; solidarizarea dintilor
stâlpi;
atitudinea fata de bresele suplimentare care complica diferitele clase de edentatii.

OXCara sunt Interventiile proprotetlce chirurgicale asupra mucoasei? frenul iablat inserat aproape de muchia
crestei frontale - frenotomle, frenectomie, frenoplastle; frenul linguai Inserat aprgape de parodontiul marginal
sau in formfi de evantai - fremotomie; bridele laterale inserate aproape de muchia crestelor- incizia lor;
hipertrofie sl hiperplaziile de la nivelul versantelor crestelor, fundurilor de sac sau boltii palatine - exclzia Ion plastia santurilor
vestibulare sau linguale.

36. Care sunt Interventiile proprotetlce chirurgicale asupra osului? v neregularitatile osoase –
rezectii localizate- regularizari de creste; tonusul mandibular max de demisiuni exagerate-
rezectii tuberozitati exagerat de reteritive sau procidente-rezectii modelante;
atrofii marcate ale crestelor-reconstituiri plastice cu diferite tipuri de transplanturi.

37* Descrieti prepararea unui lacas pentru pinten extern:

Ca dimensiuni, latimea unui lacas trebuie sa fie 173 din latimea vestibulo-orala; lungimea -1/4 din diametrul mezio-distal al dintelui; adâncimea - la
nivelul crestei marginale de 1>5 mm.
Pregatirea lacasului se face utilizând pietre diamantate sferice. Se incepe cu o piatra mai mare, cu diametru de 3 mm, cu care se actioneaza asupra
crestei marginale, reducând-o cu aproximativ 1,5 mm. Aceasta margine trebuie rotunjita, qu aceeasi jj&tra ftamantata $e da forma lacasului, Apoi,
cu o piatra diamantata sferica cg diametrul de 2 mm, se adânceste lacasul, dâridu-i-se o forma concava si o inclinare usoara catre centrul dintelui.
Finisarea se face cu gume abrazive adecvate ca marime sau cu freze de firijsat amalgama Pot, fi aplicate substante cu fluor, care asigura o oarecare
protectie impotriva cariilor si fac zona respectiva mai putin sensibila ia iritantii mecanici si chimici.

38. Descrieti prepararea unul lacas pe dintii anteriori:

Lacatele supracingulare sunt trepte supracingulare care nu pot fi realizate decât pe dinti cu cingulum bine reprezentat (caninii
superiori, centralii superiori, mai rar caninii inferiori).
Latimea treptei va fi de 1 mmsi se realizeaza cu o piatra diamantata cilindrica.
Lacasele incizale - pot fi realizate pe orice dinte frontal, cu conditia ca pintenul incizal sau gheruta incizaiâ sa nu jeneze raporturile functionale de
ocluzie. Ele se prepara mai ales pe caninii inferiori, intre canin si lateral sau intre toti frontalii, cu o piatra diamantata flacara sau cu un disc
dlamantat
Slefuirea se continua si interdentar, pe fata finguala, astfel incât conectorul secundar sa nu fie prea proeminent, fiind sesizat usor de limba.
intre canin si lateral, lacasul are forma triunghiulara, cu vârful in jos. Muchiile rezultate trebuie rotunjite.

39. in ce situatii este indicata acoperirea dintilor stâlpi cu microproteze?

prezenta a numeroase carii tratate si netratate;
igiena defectuoasa;
tendinta ia carii;
lipsa retentivltatilor naturale;
pierdere de substanta dentara in cantitate mare prin remodelara fetelor laterale; lacase ociuzale
care depasesc mult stratul de smalt; slefuirile mari ale dintilor pentru nivelarea planului de ocluzie;
rezistenta mecanica redusa a dintilor stâlpi, din cauza unor carii profunde sau obturatii masive;
existenta unor microproteze vechi, necorespunzatoare ca adaptare sau nemodelate, in vederea aplicarii crosetelor, impune indepartarea lor sl
refacerea corespunzatoare; abraziunea marcata;
realizarea unor relatii ociuzale corecte cu antagonista; utilizarea sistemelor
speciale de sustinere.
40. Cum trebuie sa arate o coroana metalica in vederea aplicarii unul croset dentar?
lacas sau lacase pentru pintenii ocluzall;
convexitatea vestibutera de marimea adecvata tipului de croset;
planuri de ghidare pe fetele proxlmale dinspre edentatie realizate in functie de axa de insertie;
fata orala fie perfect plana, dar paralela cu axa de insertie a protezei, fie prevazuta cu un prag plasat la 1 mm de parodontiul marginal pe care se va
plasa bratul opozant, care realizeaza atât reciprocitatea, cât si sprijinul parodontai; latimea pragului este de 1 mm.

41, Când este indicata solidarizarea dintilor stâlpi?

dinti stâlpi cu mobilitate moderata care se mentine si dupa tratamentul parodontai si de echilibrare ociuzala; raportui eoroanâ-
radâclnâ modificat in favoarea coroanei;
 la mandibula, când in edentatia terminala pintenul ocluzal se plaseaza in foseta distala si nu mezial; radacini scurte,
chiar daca dintii stâlpi au o implantare buna;
când, in edentatia terminala, sunt utilizate mijloace speciale de mentinere gen culise, telescoape etc, care realizeaza legaturi foarte rigide cu seile;
când, radiografie, procesul alveolar este cantitativ si calitativ deficient; când sunt putini dinti
restanti (ex: clasa l); când exista dinti izolati cu sau fara mobilitate;
când clasele principale de edentatii (I, II, III) se complica prin brese suplimentare; dintii care limiteaza aceste brese vor fi solidarizati intre ei.

42. Enumerati motivele pentru care se inchid bresele suplimentare:

lipsa de paralelism dintre dinti face extrem de dificila insertia protezei cu mai multe sei chiar la proteza scheletata; sefie
reprezentate de un singur dinte artificial sunt putin rezistente si se pot fractura; atrofia crestelor pe care se sprijina sei reduse in
suprafata este rapida; transmiterea presiunilor pe o suprafata mica poate duce la durere; daca pacientul ramâme fara proteza-poate
fi afectat d.p.d.v. fizionomie;
dintii pe' care se aplica crosetele sunt mai putin rezistenti la solicitarile mecanice ale protezei, devenind destul de rapid mobili; protezele sunt mai
complicate cu multe elemente, ceea ee reduce din precizia adaptarii in gura.

43. Avantajele inchiderii breselor suplimentare:

simplificarea planului protezei;
ax de insele faci); solidarizarea dintilor;
elementeiâ de agregare vor fi modelate special pentru aplicarea optima a crosetelor; pacientul jioate
rârf)âne fara proteza, fizionomia nefiind afectata; proteza este mai rezistenta d.p.d.v. mecanic; dintii
restanti vor fi pastrati mai mult timp pe arcada;
semâreste valoarea fuhctiohalaap sprijin parodontai mai eficient;
atrofia suportului muco-osos.este mai mica; confortul pacientului este imbunatatit prin
micsorarea volumului protezei; deplasarile protezei vor «mai eficient neutralizate; se pot
realiza mentineri fizionomice prin aplicarea unor sisteme speciale. i

44. Care sunt zonele protetice pozitive? La maxilar:

dinti restanti Si mai ales dinti stâlpi; creste alveolare cu cele 2 zone
de sprijin; boita palatina si tuberozitatiie. La mandibula: dinti
restanti;
crestele alveolare cu cele 2 zone de sprijin; tuberculul piriform.

45. Care sunt zonele protetice negative?

ia maxilar;parodontiul marginal;paplla incisiva;rugile palatine;rafeul median maxilar;torusui palatin;zonele gfasoase Schroeder;bridele
laterale;insertiile musculare si ligamentare.La mandibula:parodontiul marginal;fi ei iui limbii si insertia pianseuiui bucal;mucoasa procesului alveolar
in zona linguaia;linia milohioidiana, bridele laterale, insertiile musculare si ligamentare;torusul mandibular.

46. Descrieti directia, sensul sl durata fortei de masticatie:

directa este predominant verticala, perpendiculara pe planul de ocluzie, dar apar si componente oblice si orizontale, prin descompunerea acestor
forte verticale pe planurile inclinate cuspidiene; fortei© verticale sunt ceie mm bine suportate de dintii restanti, solicitând toate fibrele
parodontale, spre deosebire de fortele oblice si orizontale, care nu sunt bine tolerate de parodontiu si au actiune disiocanta pentru proteza
partiala; sensul fortei functionale de masticatie este de jos in sus;
durata fortei functionale de masticatie este intermitenta, masticatia facându-se ritmic, prin inchiderea si deschiderea gurii; aceasta contribuie ia
mentinerea troficitatii tesuturilor muco-osoase, parodontale si musculare; intre mese, forta functionala de masticatie se declanseaza numai pentru
deglutitie; pentru incizia si triturarea alimentelor, se apreciaza ca in cursul unei zile mandibula este presata de maxilar aproximativ 30 de minute
(pentru 3 mese); degiutitia, care se face in IM, se produce de circa 590 de ori in 24 ore, media contactelor interdentare fiind de aoroximativ 3 ori
mal mare decât in masticatie.

• 47 factorii de care depinde mentinerea indirecta:

trficacitatea mentinerii directe; mentinerea Indirecta incepe sa functioneze când mentinerea directa a fost invinsa;
distanta de plasare a elementelor contrabascuiante fata de axa de basculare; ea depinde la rândul ei de lungimea seilor terminale sl
de situarea axei de basculare;
locul plasarii elementelor contrabascuiante fata de axa de basculare; cu cât sunt plasate mai departe de axa de basculare, cu atât ' eficienta lor
este mai mare; de obicei elementele contrabascuiante sunt aplicate pe canin sl in foseta meziala a primului premoiar, deoarece incisivii (care sunt
cei mai departati de axa de basculare) nu ofera decât foarte rar conditii pentru aplicarea corecta a opritorilor de basculare;
rigiditatea conectorului secundar de care este legai elementul contrabasculant, ca sl a conectorului principal in care se termina acest conector
secundar;
existenta unui lacas special pregatit pe dintii stâlpi indirecti, in care sa se aplice elementul contrabasculant, la fel ca pentru un pinten ecluzai,
Incizâl sau supracinguiar;
valoarea parodontaia a dintilor stâlpi indirecti; nu vor fi aplicate elemente contrabascuiante pe dintii mobili, suprasolicitarea ducând rapid la
pierderea lor.

48. Care sunt si unde se plaseaza elementele contrabascuiante:

 la protezele scheletate ce trateaza edentatii de clasa i, elementele contrabascuiante se aplica bilateral; acestea sunt: pintenii ociuzali plasat in
foseta meziala a primului premoiar, când este o edentatie termino-terminaia molara; pintenul supracinguiar pe canin va fi utilizat când lipsesc
premolarii secunzi, pentru aplicarea lui fiind necesar sa se creeze o treapta; crosetul continuu este un bun eiemerft contrabaiansant numai daca
are la extremitati un eficient sprijin parodontal, realizat prin pinteni ociuzali sau gherute incizale; crosetul continuu este indicat mai ales atunci
când ramâne prezent numai grupul dintilor frontali; sprijinul crosetului continuu in aceste cazuri se face numai pe canin, printr-o gheruta Incizaiâ
plasata intr-un lacas incizai mezial sau printr-o gheruta plasata intre canin si lateral; gherutele sunt indicate mai ales la mandibula, unde caninii
nu au cingulum; gherutele sau pintenH IncJzali plasati intre toti dintii frontali au o actiune contrabasculanta foarte eficienta, insa efectul
nefizionomic iasa rjhuit de dorit; :iar frecventa cariilor in lacasele Incizale face ca aceste elemente protetice sa fie rar utilizate;
conectorii:pr^ic1pâii;dentc-mucozaii au un bun efect contrabasculant, cu conditia sa aiba un sprijin parodontal eficient, a.i. sa nu
at^oneze.pspianuri fricHnate;
-sistemel speciale (culise, coroane telescop) pot avea sl efecte contrabascuiante, insa, pentru a evita uzura lor prematura, efectul de mentinere
indirecta trebuie preluat de pintenii Interdentarf, suprâcinguiari sau de crosetul continuu cu care trebuie sa fie conceputa proteza,
-la protezele scheletate ce trateaza edentatii ds clasa a il-a elementul contrabasculant este plasat pe partea opusa edentatie! terminale si este
reprezentat de un pinten ecluzai plasat in foseta meziala a primului premoiar; daca edentatia prezinta suplimentar o bresalaterala,;pfnt8riUl cel
mâi mezial de partea edentatiel laterale are, in afara rolului de sprijin pentru saua laterala, si un rol de rtw$rtt^ntra^asdulant.
la protezele scheletate care trateaza edentatii de clasa a IV-a intinse, bascularea prin desprindere poate fi evitata de catre pintenii
ociuzali Cei mai distall ai'crosetelor-Bonwlll care se aplica acestor proteze, pinteni care au avantajul de a fi plasati departe de
%l3ent^ crosetele aplicate pe dintii limifanti bresei frontale; i se atrage atentia pacientului sa nu utilizeze in
mas^tic^tie dintfrfFpntali.

49. Enumerati functiile auxiliare ale elementelor contrabascuiante:

Stabilizarea orizontala a protezei;
imobilizarea dintilor frontali sl refacerea punctelor de contact;
impiedicarea deplasari a conectorului principal;
trariSmiteres fortelor de masticatie si pe dintii stâlpi indirecti; rigidizarea elementelor componente
ale protezei (bara linguala si croset continuu).
50 Metodele prin care se poate evita bascularea prin infundare: -atfjpiente de compresiune, mai ales
ta mandibula;
sehermlnaie'extinseia maximum, dar in limite fiziologice, cu acoperirea obligatorie a zonelor biostatice reprezentate de tuberozitâti si de
tuberculul pirifbrm;
conectori principali ia maxilar, de latiine echivalenta cu intinderea edentatie!; captusirea si
rebazarea seilor.

51. Car® surit efectele deplasarilor protezelor partiale:

efecte oisdrtodontice rapide si brutale, manifestate prin inclinari, rotatii sau vestibularizâri ale dintilor restanti si mai ales aie dintilor stâlpi;
eroziuni si legiuni carioase favorizate st de duritatea mare a aliajului crom-cobalt; afectarea
parodontiului marginal; afectarea parodontiului profund, mai ales ia dintii stâlpi; leziuni
mucozaie.(stbmatppatli protetice) cu diferite aspecte; atrofie osoasa in ritm accelerat;
devieri afe nisf^^tito pentru a gasi pozitii in care proteza sa fie stabila {pozitii de necesitate); incpnfbft
pentru' pacient;
adaptare psihica si biologica Imposibil de realizat, pacientul renuntând la proteza; aparitia unor
ticuri.si maifunctii.

52. Caracterjstlle comune ale colectorilor principali: rigiditatea - datorita rigiditatii toate solicitarile functionale la care este supusa proteza vor fi
distribuite intregii suprafete de sprijin dento-parodontai si muco^osos; numai prin rigiditatea conectorului principal celelalte componente aie protezei
isi pot indeplini functiile, având un Suport stabil; rigiditatea se obtine prin latimea conectorului principal la maxilar si prin grosimea si profilul deosebite
ale barei linguale la mandibula;
profilaxia tesuturilor câmpului protetic - conectorii principali nu trebuie sa produca nici o suferinta tesuturilor parodontale marginale sau mucoasei in
timpul functiunilor, static sau la insertia si dezinsertia protezei; la maxilar sunt zone care trebuie despovarate de presiuni (papilâ Incisiva, rugile
palatine, rafeul median, torusul palatin) sau zone fata de care conectorul principal trebuie sa treaca la distanta (parodontiui marginal, torus maxilar
exagerat); la mandibula bara linguala trebuie sa fie Ia distanta de mucoasa procesului alveolar si de parodontiul marginal; despovararea se face prin
folierea modelului functional; confortul pacientului - acesta se realizeaza prin:
simetria conectorului principal fata de linia mediana;
aplicarea conectorului principe! perpendicular pe planul medio-sagital;
plasarea cor ecrtorulul principal e.i. sa nu schimbe substantial conturul tesuturilor cu care vine in contact;
reproducereh cât mai fidela a conturului anatomic pe care il acopera;
acoperirea tesuturilor, care nu trebuie sa fie mai mare decât cea minima necesara;
intâlnirea conectorilor principali cu celelalte elemente ale protezei trebuie sa se faca in unghiuri rotunjite, iar suprafata externa a conectorului sa fie
perfect lustruita.;

53 pozitia barei linguale:

bara linguala este plasata in dreptul versantului lingual al procesului alveolar mandibular, intre parodontiu! marginal si fundul de sac lingual;
fata de parodontiu! marginal, marginea superioara a barei linguale se afla la o distanta de 4-5 mm;
extremitatea inferioara este plasata in fundul unui sac lingual ai. sa nu impiedice mobilitatea fiziologica a planseului bucal sau a
frenuiui limbii; - trebuie sa fie plasata la
distanta de 0,30-2 mm fata de mucoasa planseului alveolar;
 plasarea cât mai aproape de pianseul bucal evita interferenta cu limba in timpul diferitelor functii si retentiile alimentare sub bara; pentru plasarea
corecta a barei linguale in fundul de sac este necesara o buna amprentare, mai ales a zonei linguale centrale, ceea ce se poate obtine utilizând
linguri individuale corect adaptate si miscari functionale ale limbii in timpul amprentarii functionale.

54. distantarea barei linguale:

Tata de mucoasa procesului arveolaV, bara linguala trebuie sa fie plasata la o distanta de 0,30-2 mm, in functie de sprijinul protezei, forma
anatomica a procesului alveolar si rezilienta mucoasei crestelor alveolare. Distantarea se face prin foliere cu ceara speciala pe modelul functionai.
Fiind la distanta de mucoasa, bara linguala nu va transmite presiuni asupra mucoasei procesului alveolar, când proteza are sprijin dento-
parodontal, folierea va fi minima, de 0,30 mm;
când proteza are sprijin mixt, grosimea foliei va fi mai mare, in functie de rezilienta mucoasei pe care se sprijina seiie terminale; daca procesul alveolar
este vertical si rezilienta minima, folierea va fi de 1 mm; daca procesul alveolar este oblic, folia va fi de 1,5 mm, iar daca rezilienta mucoasei crestelor
este mare, folia va fi de 2 mm;
când procesul alveolar este retentiv (concav) sau dintii sunt usor lingualizati, folierea va fi de 1,5-2 mm;
când exista torus mandibular, folierea se va face in functie de marimea tonisulul, grosimea fiind de 0,50-1 mm.
55, Profilul si dimensiunile barei linguale:
Profilul; forma cea real adecvata â barei linguale pe sectiune este cea semipiriforma;
portiunea cea mai voluminoasa este plasata catre fundul de sac, iar extremitatea subtiata catre parodontiu! marginal;
forrna semipiriform contribue la confortul pacientului, limba venind in contact cu portiunea ingusta a barei;
forrna semipiriform asigura si rezistenta mecanica la bariei
muchia inferioara a barei din apropierea mucoasei procesului alveolar trebuie rotunjita, pentru a evita lezarea mucoasei.
Dimensiuni;
Inaltimea bara linguala este 4-5mm
grosimea este de 1jnrn fa extremitatea superioara si de 3 mm la cea inferioara;
cu cât bara linguala va fi mai lunga, cu atât grosimea trebuie sa fie mai mare, pentru a asigura rezistenta mecanica si rigiditatea.

56. Roiul crosetului continuu:

rigidizarea barei ifnguaie sl marirea rezistentei mecanice a protezei; contribuie ia sprijinul
parodbntai al protezei;
asigura mentinerea indirecta a protezelor terminale (element antlbasculant); stabilizeaza proteza
in sens disto-mezial; solidarizeaza dintii restanti;
poate reface punctele de contact pierdute prin migrarea orizontala a dintilor restanti.
57 Caracteristiciie conectori principali maxilari:
subtiati si au grosime micâ; aceasta forma este cea mai confortabila pentru pacient; se prezinta sub forma de
placute mâl inguste sau mai late, in functie de marimea edentatiei; latimea minimaar trebui sa fie egala cu
marimea spatiului edentat; grosimea placutelor este cuprinsa intre 0,40 sl 0,60 mm;
cu cât placutele sunt mai inguste, cu atât grosimea trebuie sa fie mai mare si invers, in cazui acoperirii complete a boltii paiatine;
conectorii principali maxilari vm in Contact eu mucoasa, b cei care au contact numai cu mucoasa se numesc placute
mucozale, iar cei care au contact si cu dintii restanti se numesc placute dento-mucozale;
cei sub forma de bare inguste dar groase sunt rar utilizati, fiind greu de suportat mai ales in edentatiiie terminale;
in edentatiiie terminale conectorii principali au si rolul de a transmite o parte din presiunile de masticatie asupra boltii palatine;
fata de parodontlul marginal ai dintilor restanti, conectorii principali trebuie sa se opreasca la o distanta de 5 mm, fiind paraleli cu
acesta;
anumite zc ie ale câmpului protetic acoperite de conectorii principali trebuie despovarate de presiuni: papila incisiva, rugile palatine, torusul palatin,
rateul median ascutit;
marginea anterioara si posterioara a conectorilor principali trebuie usor ingrosata pentru a evita lezarea mucoasei sl retentiile alimentare;
torusul palatin mare poate modifica traseul transversal obisnuit al conectorului principal; limita posterioara
a conectorului principal se afla inaintea liniei Ah.

58, Placuta mucozala cu latime redusai

este un conector principal care.se utilizeaza in edentatiiie laterale (clasa a lll-a) in care proteza are sprijin dento-parodontal; latimea placutei este
egala cu marimea spatiului edentat sau concordanta cu aria delimitata de cele 4 puncte de sprijin parodontai ai protezei;
grosimea conectorului va fi de 0,60 mm: daca macheta conectorului principal este mai subtire (0,40mm) este necesara o ingrosare la centrul si ia
extremitatile conectorului pentru a se asigura rigiditatea si rezistenta mecanica;
desi este in contact cu mucoasa boitii paiatine, acest conector nu transmite presiuni suportului muco-osos, deoarece proteza are
sprijin dento-parodontal;
nu ajunge in zona rugilor paiatine;
daca exista torus palatin sau rafeu median proeminent este necesara despovararea acestor zone; grosimea folierii este in functie de marimea
torusului (0,5-1 mm) sau a rafeului median (0,3-0,4 mm).

59, placuta mucozala cu iatima mare:

este un conector principal utilizat in edentatiiie terminale (clasa I si a H~a), când crestele sunt bine reprezentate, exista mai mult de 6 dinti restanti,
iar torusul este mic sau absent; mai este indicata in edentatiiie latero-tiârminale; acopera circa 2/3 din suprafata boitii palatine;
limita lui ante loara, care ajunge de obicei in zona rugilor palatine, este reprezentata de o linie Imaginara ce uneste cei mai anteriori pinteni
ocluzali; acesta margine trebuie sa se termine in depresiunea dintre 2 rugi si nu pe proeminenta unei rugi; limita posterioara este mal anterioara de
linia Ah; latimea trebuie sa fie cel putin egala cu lungimea seilor;
in zona de unire cu seiie metalice placuta mucozalâ este mal groasa si prezinta un prag extern st unul mucozal, la care se va termina acrilatul seilor;
jonctiunea cu conectorii secundari sefece in unghiuri rotunjite;
alaturi de despovararea torusului si arafeului median este necesara si folierea rugilor palatine pe care ie acopera placuta, cu o folie de 0,2-0,3 mm;
cu cât sunt mai late, cu atât imbunatatesc mentinerea prin adeziune;
in dreptul dintilor laterali este necesara decoletarea, placuta trecând la 5 mm de parodontiul marginal.
60. Placuta mucozala fe ne st rata:
este un conector principal Indicat când exista un torus palatin mare situat in mijlocul boltii sau când pacientii tolereaza cu dificultate o
placa paiatinala completa;
se poate utiliza in toate tipurile de edentatii;
are forma de paralelogram cu unghiuri rotunjite;
lasa libera zona centrala a boitii palatine;
este considerat cel mai rigid conector principal, dar este cei mai putin utilizat;
placuta anterioara este mai iata (6-9 mm); se plaseaza cu marginea anterioara la cei putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontali, paralei cu
acesta sl intre 2 rugi palatine, fara sa depase'ascâ pintenii cei mai anteriori; fata externa a placutei anterioare trebuie sa redea forma anatomica a
zonei pe care se aplica;
placuta posterioani este mal ingusta (4-5 mm) sl ajunge pâna in apropierea liniei Ah; pe sectiune trebuie sa fie semiovaiâ; placutele anterioara sl
posterioara vor fi unite de 2 benzi laterale de 5-6 mm latime, plasate paralei cu parodontiul marginal al dintilor laterali si ia o distanta de 5 mm de
acesta;
este necesara despovararea rugilor palatine acoperite de placuta anterioara si a rafeului median.
61 Placuta mucozala in forma de U:
este un conector principal Indicat numai in cazurile in care exista un torus palatin mare, plasat posterior, pâna aproape de limita dlstala a palatului
dur;
marginea anterioara se plaseaza la cel putin 5 mm de parodontiul marginal al dintilor frontaii si laterali, Iar marginea posterioara ajunge pâna n
apropierea bazei torusului; zonele de despovarare sunt aceleasi;
pentru a fi suficient de rigid, acest conector trebuie sa aiba o grosime de 0,60 mm.
62. Placuta dento-mucpzala:
este un conector principal Indicat când exista putini dinti restanti (numai grupul frontal), creste bine reprezentate sau torus palatin situat posterior;
poate fi utilizat si in edentatiiie asociate cu brese frontale, dintii artificiali fiind fixati in conectorul principal; --
placuta dento-mucozala ajunge pe dintii frontali pâna in regiunea supracingulara; la acest nivel marginea conectorului fiind subtiata, se pierde fin pe
dinti;
in regiunea laterala este necesara decoletarea, eliberând parodontiul pe o distanta de 5 mm; latimea; placutei dentc-
mucozate trebuie sa asigure rigiditatea protezei, dar sl ocolirea unui torus mare;
placuta dento-mucozela maxilara trebuie sa aiba un sprijin parodontal corect, prin realizarea de trepte supracinguiare pe canini si incisivii centrali
daca este posibil sauprin pinteni ocluzali;
placuta nu trebuie sa se sprijine pe'pianuri inclinate, pentru ca are un efect disortodontic asupra dintilor restanti si nici sa modifice raporturile
corecte de ocluzie;
zonele de despovarare sunt parodontiul marginal (0,2 mm), papila incisiva (0,2-0,3 mm), rugile palatine si rafeui median.

63. Enumerati functiile crosetelor:

mentinerea (retentie sau ancorare);
stabilizarea;
sprijinul (parodontal); incercuirea;
reciprocitatea; pasivitatea; mentinerea
indirecta.

64. Care sunt factorii de care depinde mentinerea protezei:

marimea ret ntivitatii zonei subecuatoriale in care este angajata portiunea flexibila a bratului letentlv;
gradul de flexibilitate a portiunii termitele a bratului retenth/;
numarul crosetelor si pozitia lor,
gradul de frictiune dintre dinte si croset;
implantarea dintilor stâlpi;
tipul de croset;
fizionomia.

65. Definitia ecuatorului anatomic, da Implantare, de malpozltie:

Ecuatorul anatomic este linia trasata cu ajutorul paralelografulul ce trece prin punctele cele mai convexe ate coroanei unul dinte izolat, care este
plasat in pozitie verticala pe masuta paraielografului. Nu este utilizat in scopul plasarii bratului retentiv al crosetului turnat
Ecuatorul de implantam apare ca urmare a implantarii normale, inclinate a dintilor in maxilare. Trece tot prin convexitâtiie maxime. Nu este utilizat
pentru aplicarea crosetelor protezelor partiale, dar poate fi utilizat pentru aplicarea crosetelor unor aparate mobile de imobilizare a dintilor
parodontotici, fara a.exista edentatii.
Ecuatorul de malpozltie apare cârjd arcada dentara nu mai este integra, dintii vecini spatiilor edentate suferind migrari, iar axul de implantare al
acestor dinti fiind diferit Este utilizat numai pentru aplicarea exegetelor din sârma ale protezelor acrilice.
66. Care este linia ecuatoriala tipica:
Reprezinta ecuatorul protetic plasat aproximativ ia mijlocul distantei cervico-ociuzale pe fata proximaiâ dinspre edentatie si care trece apoi in
diagonala pe fetele laterale (vestibualra si orala), apropiindu-se de colet spre fata proximaiâ opusa edentatei.

67. Care sunt liniile ecuatoriale atipice:

linia ecuatoriala diagonala - pleaca din vecinatatea fetei ocluzaie ia nivelul fetei proximele dinspre edentatie, coboara oblic pe fetele laterale sl ajunge
pe fata proximaiâ opusa edentatie! in vecinatatea coletului; se intâlneste mai frecvent ia canini si premolari; linia ecuatoriala inalta - este plasata in
apropierea fetei ocluzaie, atât vestibular, gât si oral; se intâlneste frecvent ia premolarii Inferiori inclinati Hnguai si ia premolarii superiori inclinati
vestibular;
linia ecuatoriala coborâta - este plaiata in apropierea coletului si se intâlneste pe fetele proxlmale ale dintilor care prezinta pe fetele laterale un
ecuator inalt si pe dintii conici; se intâlneste mai frecvent pe molari.

68. DescrJetl functia de stabilizare a unui croset: %Sie functia prin care crosetul se opune deplasarilor
orizontale ale protezei; la stabilizare contribuie toate portiunile rigide supraecuatoriale ale crosetului;
crosetele circulare au o actiune de stabilizare mai buna decât crosetele divizate;
pentru a se obtine stabilizarea, elementele rigide ale crosetului trebuie plasate bilateral, aslgurându-se stabilizarea in sens
trarisversal, dar si pejefete p^^ -
prelungirea bratelor opozante rigide pe mal multi dinti sau ctifar pe toti dintii mareste stabilizarea, solicitarile orizontale periculoase pentru
parodontlul dintilor stâlpi fiind distribuite pe un numar mai mare de dinti;
solidarizarea prin microproteze a dintilor stâlpi mareste valoarea lor parodontaia si rezistenta la miscarile orizontale ale protezei.
69. Descrieti functia de sprijin a linul croset:
^prezinta functia prin care crosetul se opune deplasarilor verticale in directia ocluzo-mucozaia a protezei (de infundare), asigurându-I acesteia
sprijinul parodontai;
elementul principal care asigura sprijinul parodontai este pintenul;
la sprijin, contribuie toate elementele rigide supraecuatoriale ale crosetului;
este Indicat sl se poate realiza sprijinul parodontai al unei proteze chiaratuncl când exista un singur dinte restant.

70. Descrieti pintenii interni ce asigura sprijinul unei proteze:

pot fi utiliz? ti in edentatlile clasa afli-a si mai rar in edentase clasa a IV-a, pe dintii care limiteaza bresele, sprijinul fiind pur dento-
parodontal; |:
dintii stâlpi vor ti acoperiti de microproteze (coroane turnate, coroane mixte sau de substitutie), in care sa realizeaza cavitati in forma de Icoadâ de
rândunicaYdeschise;catre edentatie si plasate pe fata ocluzala; pintenii care ocupa aceste lacas*, se continua cu cele 2 brate ale crosetului sl
conectorul secundat
acest tip de jpirtten^eâifzeâzâ un sprijin "parodontai efreierit, care actioneaza rnâi aproape de axul dintelui stâlp,'asigura o buna stabilizare a
protezei si are o mare rezistent mare mecanica;
in edentatlile terminale pot fi realizat pinteni interni plasaliricayjtati realizate in microproteze; cavitatile sunt plasate interdentar, au forma cilindrica
si in ele se aplica un pinten intern care preia o pane din sTfflcttaTtie* Sistemului âe mentinere (culise, capse), mai ales rolul antibasculant sl mat putin
pe cei de sprijin.

71. Caracteristicile pintenilor externi principali:

Vor fi proiectati si realizati a.i. fortele transmise de ei sa fie paralele cu axul lung ai dintilor stâlpi si cât mai aproape de acest ax. In acest scop
trebuie ca:
pintenii sa fie,plasati intr-un lacas in forma emisfericâ si cu inclinare adecvata; lacasul poate fi preparat pe dinti neacoperiti, pe microproteze,
incrustatii sau obturatii din amalgam; pintenii nu se aplica pe fete inclinate si nepregatite pentru pinteni; pintenii sa aiba o rigiditate absoluta;
rigiditatea este dependenta de forma, marimea si grosimea pintenului, de aliajul din care este confectionat, de legatura cu conectorul sau secundar;
cu cât saua este mal lunga, cu atât pintenul sl conectorul secundar trebuie sa fie mai rezistent;
forma pintenului ocluzal sa fie triunghiulara, cu vârf rotunjit, plasat spre centrul fetei ocluzaie; baza este mai lata si face legatura cu conectorul
secundar;
marimea pintenului sa fie dependenta de aintele pe care se aplica; lungimea trebuie sa fie % din latimea mezio-distaia, iar latimea 1/3 din latimea
vestibulo-oralâ a dintelui stâlp; grosimea va fl de 1,5 mm la unirea cu conectorul secundar si de 1 mm spre vârf, pentru a putea sa-si indeplineasca
rolul orice pinten trebuie sâ se continue cu un conector secundar, unirea dintre el trebuind sa se faca intr-un unghi de 90° sau mai mic, ceea ce se
obtine prin prepararea inclinata a lacasului spre centrul dintelui.

72, Functiile pintenilor principali:

asigura sprijinul parodontai ai protezei, impiedicând deplasarea ei spre mucoasa; in edentatlile de clasa a Iii-a si a IV-a reduse, pintenii transmit
integrai presiunile de masticatie dintilor stâlpi, asemanator unei punti dentare, iar in edentatlile de clasa I si a l!-a transmit doar o parte din presiunile
de masticatie, celelalte fiind transmise prin sei crestelor alveolare; mentin nivelul cuspidian al dintilor artificiali in planul de ocluzie;
mentin relaja ocluzala a protezei cu dintii antagonisti, diminuând atrofia crestelor si evitând lezarea parodontiului marginal;
mentin bratele crosetului in pozitie constanta, stabila fata de ecuatorul protetic si zona de retentie a dintilor stâlpi;
reduc presiunea dureroasa a seilor asupra crestelor, care poate sa apara uneori in masticatie, mai aies la protezele cu sprijin
mucozai;
plasati in fosetele vecine edentatiei, evita retentiiie alimentare intre sei si dintii stâlpi, realizând un punct de contact perfect; plasati
interdentar, pot reface punctele de contact pierdute prin migrarile orizontale ale dintilor; intervin in stabilizarea orizontala a protezei;
pot impiedica migrarile verticale ale Unor dinti (mai ales molari) care nu au antagonisti.

73. Descrieti functia de incercuirea a unei croset!

este functia prin care crosetul trebuie sa cuprinda mai mult de 180° din circumferinta dintelui;
la incercuire trebuie sâ ia parte numai portiunile rigide ale crosetului (bratul opozant, portiunea supraecuatoriala a bratului retentiv, conectorul
secundar in zona supraecuatoriala sau cea plasata pe ecuator - pentru crosetele circulare - si bratul opozant sl zona conectorului secundar - senini
crosetele divizate);
incercuirea are rolul de a asigura stabilizarea orizontala a protezei in sens sagital si transversal;
contribuie ia sprijinul parodontal si I4,mentinerea protezei, prin efectul de frictiune dintre croset si dintele stâlp.
74. Descrieti functia de reciprocitate a unui croset:
este functia crosetului prin care se, neutralizeaza efectul portiunii flexibile a bratului retentiv care solicita orizontal dintele stâlp in timpul Insertiei si
dezinsertiei protezei;
pentru a evita acest efect, dintele stâlp trebuie sa fie sprijinit de catre bratul opozant tot timpul cât portiunea flexibila a bratului retentiv este
solicitata in insertia si dezinsertfa protezei;
de obicei, bratul opozant este rigid si se plaseaza supraecuatorial, ceea ce face ca la insertia protezei primul contact cu dintele stâlp sa fie facut «ie
portiunea flexibila a aratului retentiv, iar mai târziu va face contact sl bratul opozant, timp suficient pentru solicitarea nefiziologica a dintelui stâlp;
ia dezinsertie, bratul opozant pierde contactul cu dintele stâlp exact in momentul in care portiunea flexibila a bratului retentiv intra irMeristune
maxima pentru a trece de ecuatorul protetic;
in mod corect ar trebui ca ia insertia protezei bratul opozant sâ vina in contact eu dintele stâlp in aceiasi timp cu bratul retentiv a) crosetului si sâ
parcurga aceeasi distanta pe dinte ca aceea pe care o parcurge bratul retentiv; ia dezinsertia protezei cele 2 brate ar trebui sâ paraseasca in acelasi
timpjtjlntele stâlp;
reciprocitatea corecta poate fi realizata prin plasarea bratelor crosetului Ia acelasi nivel orizontal sub ecuatorul protetic.
75. Descrieti functia de pasivitatea unul croset:
este functia crosetului prin care acesta, dupa ce este aplicat corect pe dintele stâlp, nu trebuie sa exercite nici o presiune asupra dintelui;
toate bratele crosetului, chiar si portiunea flexibila a bratului retentiv, desi au contact cu dintele, trebuie sa fie pasive in momentul in care asupra
protezei nu se exercita nici o forta.

76. Descrieti functia de mentinereihdirecta a unui croset:

crosetele turnate pot avea si functiajde opritor de basculare (mentinerea indirecta), rol neglijabil daca proteza este prevazuta cu
mijlgace cpntrabascyiante corespunzatoare;
efectul cQhtrabescuiatit ai crpseteloHppate fi realizat astfel:
prin portiunile terminale flexibile aie bratelor reteritive ale crosetelor circulare orientate catre edentatie, care se proptesc in
retentivitefea elntelul in momentul inxare proteza are tendinta sa basculeze prin desprindere;
prin |urfljtatea;dl8tela subecuatoriaif'orientata catre edentatie, a portiunii orizontale a crosetului divizat in Jtt;

77. Caracteristicile crosetelor circulara: ^dtrcu dintele stâlp un contact aproape circular si pe o mare suprafata;
bratul retentiv ajunge in zona retefthrâ subecuatoriaia dinspre ocluza), utilizând pentru mentinerea protezelor retentivitatile de pe fetele
ysstlbulare sau orale;
portiunea flexibila a bratului retentiv actioneaza prin tractiune asupra retentivitatii dintelui stâlp;
Insertia protezelor prevazute cu astfel de crosete este mai usoara decât dezinsertia;
tbâle beteli pieâ^ ~ "

78. Elementele crosetului Ackers:

corpul crosetului-rrpliasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic pe una din feteie proximale ale dintelui stâlp; este rigid; intervine in
stabilizarea pri?prrta|a a prpts^lsrin sprijinul parodorjtaf;
bratul retentiv» cu 2 portiuni: una supraecuatoriala (este rigida, intervine in sprijinul si stabilizarea protezei), iar a doua o continua pe prima si
reprezinta partea termlnalâjexibliâ a bratului retentiv, cu roi de mentinere a protezei;
bratul reciproc (coritracroset, brat opozant) - este rigid; poate fi plasat supraecuatorial sau pe ecuatorul protetic; are roi de sprijin, stabnizife $i
incef$Mlrf, dar nuti ^fij^pmql^te;
pintenul pcluzal — este rigid; se plaseaza intr-un lacas de pe fata ocluzala, mezia! sau distal; asigura sprijinul parodontal al protezei, dar intervine sl
in stabilizarea orizorAala a protezei;
conectorul secundar - face legatiira crosetului cu saua protezei sau cu conectorul principal; este rigid; intervine in stabilitatea pn^oritata a protexel.

79. Descrieti crosetul Inelar sau cu 4 brate:

fata de crosetul Ackers prezinta in plus un pinten ocluzal auxiliar, plasat in foseta opusa pintenului principal, de lânga edentatie si un conector
secundar de intarire ce pleaca din pintenul auxiliar si se termina in conectorul principal sau in saua metalica; realizeaza un dubiu sprijin - mezial
sidfetal;
conectorul secundar se plaseaza de aceeasi parte cu bratul opozant in zona procesului alveolar, dar la 0,2 mm de mucoasa;
pe molarii superiori bratul retentiv este plasat vestibular, cu vârful portiunii flexibile spre distal, iar la molarii inferiori bratul retentiv este
plasat lingUai sj deschis; mezia!;
poate fi aplicat si pe premo\aTit caz in care bratul retentiv este plasat pe fata vesti bula ra;
datorita contactului mare in suprafata si plasarii in regiunea posterioara de recomanda acoperirea molarilor cu microproteze special modelate;
este indicat de obicei pe molarul de 12 ani izolat;
retentivitatea trebuie sa fie de maxim 0,5 mm pe molari sl de maxim 0,25 pe premolarl.

80. Descrieti crosetul Bonwiil:

este foarte utilizat când opus edentatiilor se afla o hemiarcada Integra (edentatii clasa a li-a sau IV-a^ poate fi folc slt intre 2
molari, intre 2 premolarl sau intre un molar si un premoiar,
este necesara crearea unui spatiu suficient pentru plasarea interdentara a corpului crosetului, prin slefuire, largind nisa masticatorie; slefuirea fiind
mare, se recomanda acoperirea aestor dinti cu microproteze;
când nu se acopera dintii stâlpi cu microproteze, pacientul trebuie sa aiba o igiena perfecta, sa nu prezinte tendinta la carii, iar dintii sa aiba un
contur favorabil aplicarii crosetululi: cel 2 pinteni alaturati impiedica actiunea de pana a crosetului si patrunderea alimentelor intre dintii stâlpi;
daca dintii sunt acoperiti de micronr nteze solidarizate se poate renunta la pintenii ocluzali, sprijinul fund asigurat de corpul crosetului piasat
interdentar;
conectorul secundar este unic, plasat interdentar pe fata orala si se termina in conectorul principal; bratele retentive
pot fi aplicate vestibuiar, oral sau diagonal, ca si bratele opozante; adâncimea de retentie este de maxim 0,5 mm
pe molari si de maxim 0,25 pe premolari.

81. Caracteristicii crosetelor divizate:

brajul retentiv pleaca din saua scheletului metalic al protezei si nu dintr-un coj$ comun cu celelalte brate, ca ia crosetele circulare; portiunea
terminala a bratului retentiv ajunge in zona de retentie a dintelui stâlp dinspre gingival si actioneaza asupra dintelui ia dezinsertia protezei prin
impingere;.
dezinsertia protezelor prevazute cu acest tip de crosete este mai usoara decât insertia;
sunt mai putin vizibile decât crosetele circulare;
contactul cu dintele stâlp este mai mic decât ai crosetelor circulare;
elasticitatea bratelor retentive este mai mare decât a crosetelor circulare;
bratele retentive au forme de litere; de aceea cele 7 crosete au fost notate prin sistemul mnemotehnic CLUSTIR; bratul opozant,
pintenul ocluzai.si conectorul sau secundar sunt la fel cu cele ale crosetelor circulare,

82.. escrJetl crosetut divizat in „T”

-cel rmai cunoscut si utilizat;

-bratul retentiv pleaca din sa cy traiectul orizontal sau usor oblic, ia distanta fata de mucoasa procesului alveolar;
- in dreptul mijloculuiTetei dintelui se ridica vertical, luând contact crjecuatorul protetic la mijlocul fetei vestlbuTa/e ;de ia acest nivel pleaca cele
dxtuaportiuni orizontale celormeaza T-ui mer&and Una spre fataMIar cealalta spre cea0 ~
- in edSrfepie terminale sub ecuator se plaseaza numai jumatatea Da T-ului' iar cea M pe ecuator
- ift edematiile laterale se pot plasa sub ecua&rfa:m1»eirpc^unl sau numai o jumatate Indiferent care; .r bratele
orizontale pot lua in unele, situatii forma de Y,crosetui fiind numit Budlohg;
- pt a creste elasticitatea! portiunii verticale a T-ului'se mareste lungimea electorului secundar ai bratului retentiv.care trebuie sa plece din
portiunea mijlocie â seli-acest tip de croset se numeste Bpnyhard
- pt fizionomie se poate renunta la portiunea Ivi a T-uiui, crosetul transformâandu-se in semi-T
- acest croset este indicat mai ales pe canini si premolari sup.
- crosetul fn T'poate fi aplicat in toate tipurile de edentatii,atât pe canini.premolari si molari; ,
- 83. Contraindicatile crosetului in „T”
-tiu poate fi aplicat in edentatiile terminale, când zona retentiva se afla M sau dintele stâlp prezinta un ecuator protetic inalt(acesta ar produce un
puternic efeciife pârghie);
-când exista o zona retent^ secundar. aLbratului retentiv;
- când se Impun cerinte de ordin MonorTiic;

84.descrieti crosetul wey nr. i - - deriva

ctfn crosetul Ackers
- este alcatuit dintr-un corp din care pleaca pintenul ocluzai.conectorul secundar si portiunile supraecuatoriale ale bratelor retentive, acestea se
termina prin porjunile flexibile in zonele retentive subecuatoriaie de pe fetele V si O
-asigura D.m©nprieredyblâ si-reciproci.-
- se aplica pe dd ce prezinta linia ecuatorului protetic cu traiect tipic,fiind numit ecuator protetic nr.1
- crosetul poate fi aplicat pe premolari si molari;edâncimea de retentie fiind de maxim 0.25.-0,50 mm ;

85. Descreti crosetul Ney nr.2

- deriva din crosetul d, Azat in T
- are un piten ocluzal izolat situat in prelungirea conectorului secundar.care face legatura cu saua, si 2 brate retentive asemanatoare crosetului in T
- se aplica pe dd la care linia ecuatorului protetic ara un traiect numit 'linia ecuatoriala de tip 2', opus traiectului liniei ecuatoriale de ia crosetul nr1
- traseul portiunii verticale a bratului retentiv cât si conectorul sau sec. sunt asemanatoare crosetului in T

86.. .Descrleti crosetul mixt Ney

-se aplica pe dd cu un ecuator protetic inalt;.-partea
turnata este reprezentata de pintenul ocluzal si conectorul sau secundar ;
- bratele iatetale sunt din sârma lipite la nivelul corpului crosetului iar extremitatile libere ajung in zonele subecuatoriaie retentive -acest
croset nu asiguriip buna stabilizare datonta flqxibilitatM bratelor.nigl o incercuire buna;
Amândoua bratele retentive din sârma surit plasate in zone de retentie de 0,75 mm;

88. Pescrieti crosetul R.P.I

S£ utilizeaza in edsritatiile terminaie.pe dintele stâlp care limiteaza M edentatiasi are rolul de a evita tensiunea p in tjmpui baspulariLEste aplicat de
obicei pe premolari si prezinta urmatoarele parti:
 - pinten ocfuzul piasat in foseta meziala a dintelui stâlp care se continua cu conectorul secundar»plasat oral interdentar
-piacâ proximo-drala care vine in contact cu dintele stâlp pe suprafata de ghidare proximalafdar si cu o mica suprafata pe unghiul disto-orai .Are rol
de reciprocitate.
- brat retentiv divizat in T care pleaca din sa.asRmânator cu toate crosetele divizate Portiunea verticala este perpendiculara pe parodontiui
margirial.insa ia distanta de acesta.ca sl de mucoasa procesului alveolar.
Crosetul are contact minim cu dd in suprafata ;dlntele stâlp nu e solicitat
nefiziologic;
89 Descrieti sistemele de culise. Sunt alc din 2 parti: - matricea (tub cu diferite forme pe sectiune), patricea (culiseaza in matrice avand aceeasi
forma)
- matricea se toarna cu scheletul metalic, patricea atasata microprot de pe dd stalpi
- caracteristica fctionala – frictiunea intre peretii care sunt in contact
- dupa rap cu microprotezele:
- culise intracoronare – plasarea matricei in perimetrul microprotezei
- culise intra-extracoronare – matricea partial intracoronar si partial extracoronar
- culise extracoronare – matricea sau patricea fixate in afara perimetrului microprotezei
- culise adezive
- dupa forma pe sectiune a patricei: culise in „T”, „H”, trapez, circulare, ovale
- prefabricate (Degussa, Dentaurum), semiprecizie (laborator)
- ansamblarea celor 2 parti ale culisei se face in gura
- indicate cand dd restanti au h suficienta pt aplicarea microprotezelor cu sist special, ed cls III-a, ed terminale cu obligativitatea solidarizarii fixe a
cel putin 2 dd stalpi, ed cls IV-a numai culise de dimens mici
- fixarea matricei sau patricei la microproteze prin lipire sau supraturnare (prefabricate) sau prin modelare sau aplicarea unor machete preformate
la machetele microprotezelor
- necesita un paralelism perfect intre axele lor lungi, paralelism intre axele si axul de insertie – dezinsertie al protezei
- patricea se poate turna impreuna cu microprotezele, iar matricea cu scheletul metalic/din plastic, sau patricea se toarna din aliaj ca scheletul
metalic, matricea din aliaj nobil
- particularitati:
- retentie similara cu a capselor
- necesita un nr mare de dd restanti
- culisele duble pt dd cu h mare, aspect globulos
- cea mai buna frictiune cand matricea metalica
- matricea din plastic sa fie introdusa in lacas metalic al scheletului
- imbatranirea mat la matricea din plastic

90. Descrieti sistemele de capse

Capsele sunt sisteme speciale alcatuite dihtr-o matrice tubulara ce se fixeaza pe suprafata mucozalâ a seilor si o patrice de diferite
forme.fixate la uo disDozitlv radicuiar. Exista capse simple care asigura mentinerea protezei protezei prin
frictiune si capseprevazute cu mijloace suplimentare de retentie sau resorturi elastice
Dintre cele mai cunoscute capse mentionam:
- Capsele BteQjai^pet fi activate matricele iar patricele sferice cu dispozitiv radicuiar.
-Ca&sefeCEKA Capsele
surit confectionate din Au de 18 karate.Au platinat 10% Palliag. Pentru o buna si echilibrata
mentinere a protezei sunt necesare 2 capse plasate la nivelul caninilor sau premolariior-au un bun efect fizionomie,
Capsele suriViivrate cu un disc de distantare a matricei de patrice in timpul pollmerizaril
acrilatului.in edentatiile terminaje,aceasta distantare permite protezei o miscare de basculare prin infundare in timpul masticatiei-* capsa
setransforma Intr-un ruptor de forte.clnci exista solicitare nefizioiogica Matricea este inelara iar patricea cilindro-conicâ este despicata. -Capsele
Vario-Kugel-Snap ale firmei Bredeht.

91..Descrleti sistemele ele bare cu calareti.

Exista mai multe tipuri de bare cu calareti, f Barele
sunt lipite intre 2 microproteze.fie in regiunea !aterala,fie in regiunea frontala.Câlaretil.gratie unor retentii.sunt fixati in fata mucozalâ a seilor din
acrilat ale protezelor. Sisteme cunoseuterGHmore.Dolder.
Sistemul Gllmore-barele sunt dreptunghi pe sectiune sau rotunde ;au o sectiune de 1,5-1,8-2 mm, confectionate din Au platinat ;la fel si calaretii care
au sau nu retentil pt.acrilat si au forma capului barei. Sistemul debare ei calaretl Dofder.Firma Degussa livreaza doua tipuri de bare:
-bare In forma de MUM cu lungimea de 50-20Qmm in 2 marimi (tipul micro si tipul normai),Calaretli au aceeasi lungime cu barete.prezmta sau nu
retentli pentry acrilat^peste bere se folosesc in.regiunea laterala ;sunt confectionate din Au platinat ca si calaretii.
-bare deforrrta ovoidala.livrate in aceleasiJimgimi si de asemenea in 2 marimitdin aceleasi aliaje.Sunt utilizate numai In regiunea frontala,mal ales
carid exista numai 2 canini restanti.Bara este fixata intre 2 dispozitive radiculare.calaretul este fixat in fata mucozalâ a protezei.intre bara si calareti
rebuie sa ramâna spatiu.
SistemuJ AcHermarm-barele sunt deforma rotunda sau ovoida.Gâlaretil sunt din tabla ;pe bara se pot apiica mai multi c|i|reti.Barele folosesc
la solidarizarea dd si la sprijinul parodontai.capsele asigura mentinerea protezei.

92..Descrieti sistemele articulata.

Sistemele articulate speciale sunt utilizate jnsdentatiile terminalete!e permitând seilor protetice un grad mai mare sau inai mic de
mobilitate.evifându-se in acest fei efectul depârghie pe care ii au protezele terminale cu sprijin mixt rigid.asupra dintilor stâlpi.
■ ':>; Exista 2 categorii:
 1 .Ruptorii de forte.
Ruptorii de forte, numiti si intrewpatori,sau distribuitori de forte sau presiune, sunt dispozitive prefabricate care fac legatura intre dintii stâlpi si selfe
terminale, având rolul distribuirii presiunilor de masticatiei pe creste.fie pe creste si dintii stâlpi, in functie de numarul sf amplitudinea miscarilor
seilor pe care le permite dispozitivul;
Dintre ruptorii care permit o singura miscarea seilor.amlntim balamalele sau samierele(bscularea prin infundare) ;sunt Indicate la
mandibula.dar pot fi utilizate si la maxilar. -Exista 2 tipuri de balamale:
-a)-balamale care se fixeaza in intrgime in scheletul metalic al
protezei; b)-balamale care se fixeaza cu o parte ia mlcroproteze iar cealalta la saua protezei ;
Exista posibilitatea combinarii intre culise si balamale.
Ruptorii de forte permit doua miscari ale seilor translatia verticala si rotatia vestibulo-orala,
' 2.Amortlzorit de forte.Sunt, de fapt, tot ruptori de forte, care datorita unor resorturi elastice, readuc seile in pozitia initiala, dupa
incercarea efortului masticator.Cel mai cunbsct4-Arru>rtizorul Dalbo.

93 Tipuri de amprenta utilizate in edentatia partiala.

•Daca pentru maxilar este suficienta o amprenta functionala unica, cu lingura individuala sl un material de tipul elastomeriior de sinteza, de
consistenta medie,pentru mandibula mai ales când reziiienta mucoasei e mare, dupa o amprenta unica cu lingura metalica si eiastomer de consistenta
med|e,va fi utilizata una dintre metodele de amprentare compresiva.
In edentatia partiala tratata cuproteze mobile sunt necesare urmatoarele tipuri: -amprenta
documentara -amprenta
preliminara -amprenta
functionala sau definitiva -amprenta finala

94. Caracteristicile Liingurilor individuale realizate in cabinet:

-contact intim cu intregul câmp protejd, care insa nu este redat cu fidelitate, din cauza marii vâscozitati a eiastomerulut Ghitos; marginile
lingurii sunt supraextinse si nu sunt modelate functional (sunt foarte groase), tot din cauza vâscozitatii crescute a elastomerului;
stratul de material de amprenta functionala va fi mai subtire si uniform, deci nu vor exista modificâr volumetrice ale amprentei; ca
material de amprenta definitiva (functionala) va fi utilizat un eiastomer fluid prin tehnica de „amprentare de spalare";
materialul de amprentare functionala este bine retentionat in lingura din eiastomer chitos, datorita unei legaturi chimice;
volumul lingurii individuale reprezentate de elastomerul chitos este foarte mare, facând dificila introducerea si indepartarea din
cavitatea bucala.
95. Care este scopul unei amprente functionale:
amprenta funcsiortaia serveste la confectionarea modelului functional sau de lucru;
trebuie sa redea cu cea mai mare; fidelitate forma si intinderea precisa a câmpului protetic, sa realizeze reproducerea anatomica perfecta a
dintilor restanti si a tesuturilor inconjuratoare (suportul dento-parodontal) si reproducerea crestelor edentate si a mucoasei acoperitoare
(suportul muco-osos);
o amprenta functionala perfecta se m^feaza cu lingura Individuala corect adaptata marginal.

« 96. Descrieti amprenta functionala compresiva indicata in clasa I si II Kennedy:

acest tip ce amprenta isi propune sa invinga rezilienta mucoasei, reproducând forma functionala (sub presiune) a mucoasei crestelor
alveolare, nU pe cea anatomica; 1 ,..
presiunea asupra mucoasei se realizeaza digital de catre medic sau de forta masticatorie a pacientului;
- cele 2 tehnici de amprentare functionala compresiva (amprenta dubla sub presiune ocluzala si amprenta sub presiunea realizata digital de
catre medic) nu mai sunt utilizate;
in mod curent se utilizeaza amprenta biofunctionala initiata de scoala americana moderna, care introduce tehnica modelului corijat.

» 97. Timpii amprentei functionale compresive utilizate in clinica de protetica Bucuresti: amprenta
preliminara, modei de studiu;
- confectionarea lingurii individuale din acriiat sl adaptarea ei; amprenta
functionala cu un elastpnierde consistenta medie; realizarea modelului
functional si a scheletului metalic; proba si adaptarea scheletului metaOc in
gura;
realizarea peste seile metalice a ur»r pprtamprente din acriiat autopolimerizabi! si adaptarea ior in cavitatea bucala;
aplicarea de valuri de ocluzie din sterits;
aplicarea pe fata mueozaia a seilor, in zona tuberculului piriform, a unui strat de material termopiastic de 1 mm; se ramoleste materialul
termopiastic, se introduce stthefetul in gurasi se apasâ pe elementele de sprijin parodontai; pacientul deschide gura la maxim de câteva ori;
medicul modeleaza marginal materialul termopiastic prin masaj vestibular, iar pacientul face miscari aie limbii; se ramolesc valurile de ocluzie
si se determina R1M;
se scoate scheletul din gura, se usuca, se apBca pe fata mucozatt a setor un strat de ceara bucoplastica, se introduce scheletul in gura, iar
pacientul inchide lent in ocluzie corecta;
se fac misc iri de modelare de catre medic si de catre pacient dar modelarea nu trebuie sa dureze mai mult de 5 minute; se raceste,
ae indeparteaza amprenta si se fac eventuale corecturi prin adaugare de ceara; urmeaza tehnica modelului corijat.:

98 Tehnica modelului corijat:

 se realizeaza scheletul metalic dupa o amprenta unica cu hidrocoloizi, se probeaza si se adapteaza in cavitatea bucala; pe modelul
functionai se delimiteaza limitele intinderii seilor;
tehnicianul lipeste o folie de staniol-in perimetrul delimitat, aplica scheletul pe model, Iar peste seile metalice aplica acriat «autdpblimeri
medicul adapteaza cete 2 sei asemanator unei linguri individuaie;
pe fata mucoiaia se pensuleaza un Strat de ceara Jjuco-plastica, se aplica scheletul In gura sl se mentine prin apasare digitala pe elementele
de sprijin dentar (pinteni, conectori dentari), fara presiune;
se raceste amprenta cu apa, se scoate din gura, se usuca, se adauga un nou strat de ceara, se aplica in gura, se fac aceleasi presiuni, se
modeleaza amprenta prin miscari functionale ale periferiei câmpului protetic vestibular de catre medic si prin miscari aie limbii intr-un obraz
si in celalalt si apasarea pe dintii anteriori cu vârful limbii;
duna 5 minute de modelare amprenta se raceste, se scoate din gura, se usuca, se intaresc marginile ia exterior cu o pelicula ue
ceara;
se apiica un nou strat de ceara, se reia amprentarea, modelându-se timp de 8 minute; se raceste, se scoate din gura;
in laborator se sectioneaza crestele de pe modelele de lucru la 1 mm inapoia ultimului dinte restant se fee retentii pe zonele
sectionate, se aplica pe model scheletul cu amprenta sl se lipeste pe dintii restanti in mai multe puncte;
se toarna un nou modei, numit model corijat sau modificat

• 99, Amprenta Wash tehnic:

se prepara elastomerul chitos care se aplica intr-o lingura standard cu perforatii; se ia p amprenta,
care reprezinta o lingura individuala in contact cu câmpul protetic;
se pregateste lingura din elastomec chitos; se creazâ santuri de refiuare, se indeparteaza portiunile flotante ale amprentei din spanie
interdentare, se reduce din grosimea lingurii unde este exagerata;
* se spala bine lingura si se usuca perfect;
se pregateste pacientul; sunt obligatorii deretentrvizarile câmpului protetic; se prepara
elastomerul fluid, se depune in lingura acoperind-o in intregime;
dupa priza elastomerului se scoate amprenta, se spala, se examineaza si se fac corecturi cu un elastomer foarte fluid; amprenta t
ebuie turnata foarte repede, pentru a evita modificarile volumetrice.

« 100. Ce este sl la ce foloseste modelul duplicat:

dupHcarea reprezinta un procedeu tehnic de reproducere precisa a modelului functional pregatit dinfr-un material refracter (masa de
ambalat)specific aliajului din care va fi realizat scheletul metalic al protezei;
duplicarea este de fapt un procedeu de amprentare a modelului functionai, in acest scop fiind necesare materiale de dupBcat (de amprentare)
si cuvete speciale (mufe sau conformatoare); modelul duplicat este folosit pentru realizarea machetei scheletului.

1. Ce precautii legate de sabloane de ocluzie trebuie luate inainte de determinarea relatiilor intermaxilare
- Sabloanele de ocluzie se folosesc pentru determinarea relatiilor intermaxilare la pacientii care prezinta edentatii partiale
intinse sau totale
- Sabloanele de ocluzie prefigureaza spatial viitoarea proteza intr-o forma simplificata. Sunt alcatuite din baza sablonului
si bordurile de ocluzie
- Baza sablonului este confectionata din acrilat sau din placa de baza
- Bordurile de ocluzie sunt realizate din ceara alba sau roz
- Baza sablonului acopera in intregime campul protetic pana la nivelul fundurilor de sac
- Valurile de ceara nu se pun pe tuberozitati si tuberculul piriform
- Valurile de ceara sunt montate pe baza sablonului:
o La maxilar:
 Zona frontal usor vestibularizat si zona lateral pe mijlocul crestei
o La mandibular
 Zona frontala si lateral pe mijlocul crestei
- Montarea corecta a bordurilor de ocluzie la nivelul zonei laterale se verifica cu testul de basculare prin exercitarea de
presiuni digitale alternative la nivelul premolarilor.
- Verificarea sablonului de ocluzie se realizeaza pe modelul functional si in cavitatea bucala
- Se urmareste corectitudinea realizarii bazei si a bordurilor de ocluzie.

2. Variante pentru planuri de tratament pentru toate edentatiile

EXAMPLE:
- Conceperea planului protezei scheletate in edentatia de clasa I
- Varianta 1: proteza scheletata ancorata prin crosete
o Proteza are 2 sei terminale, in acest caz sunt necesare 2 crosete pentru mentinerea protezei
scheletate.
o Se aplica urmatoarele elemente:
 Pe dintii stalpi se plaseaza crosete elastic divizate in “T”
 Bratele retentive elastic ale crosetelor divizate se plaseaza pe fata
vestibulara a PM1. Zonele retentive de pe fata vestibulara, mai precis
 plasarea retentivitatii favorabile indica tipul de croset elastic, divizat in “T”
sau mixt
 Bratele opozante se aplica pe fata orala a PM1 si intervin in stabilizarea
protezei scheletate
 Pintenii principali se aplica in fosetele meziale ale PM1 pentru a diminua
efectul negative al bascularii prin infundare asupra dintilor stalpi
o Pe dintii stalpi secundari (caninii), se aplica pintenii supracingulari care sunt elemente de
mentinere indirect si care opresc bascularea prin desprindere a protezei
o Se alege conectorul principal la manibula- cand procesul alveolar are o inaltime de 8-9 mm
si cand dintii frontali restanti nu sunt lingualizati, conectorul principal- bara lingual (la
distanta de 5 mm fata de parodontiul marginal)
o Conectorii secundari se aplica pe fetele proximale si interdentare (canin si pm1) bilateral si
unesc pintenii cu bara lingual
o Daca nu avem spatiu sufficient pentru bara lingual aplicam un croset continuu care are rol
de mentinere indirect si de rigidizare
o La maxilar la fel numai ca conectorul principal este placuta mucozala cand torusul este
absent sau mic. Conectori secundari pe fetele proximale bilateral si unesc pintenii cu placuta
mucozala
- Varianta 2- proteza scheletata ancorata prin sisteme speciale
o Solidarizarea dintilor stalpi bilateral prin microproteze
o Se alege tipul de microproteza metalo-ceramica sau metalo-acrilica
o Se alege sistemul special (culise sau capse)
o Se tine cont de inaltimea si forma dintilor restanti si de rezilienta mucoasei mai mare la
mandibula (miscare de basculare prin infundare a seilor distal de mai mare amploare, cu
solicitarea dintilor stalpi)- capsele sunt indicate fiind permiterea rotatia protezei fara
solicitarea dintilor stalpi prin efect de parghie
o Prepararea pragului oral pe microproteza de pe dintilor stalpi pe care se aplica brat opozant
(lacas pt pinteni verticali interni pe fata meziala) in functie de sistem
o Pintenul vertical intern asigura mentinerea indirect
o Conectorul principal si intinderea seilor ca la PPS ancorata prin crosete

- Numarul seilor protetice

- Dinti stalpi principali- limitanti bresei edentate -> pinteni principali
- Ancorata pe:
o Elemente de mentinere directa (opritori bascularea + desprindere):
 Croset turnat
 Sisteme special
 Elemente de mentinere indirect (opritori bascularea + desprindere) pinteni auxiliare – dd
stalpi secundari
- Conectori principali + secundari
- Clasa I (T-T) – solutie de electie proteza scheletata
o Varianta 1-crosete
 2 sei terminale
 2 crosete cu:
 Brate retentive elastice- divizat T/mixt
 Brate opozant
 Pinteni in foseta meziala
 Dinti stalpi secundari- pinteni supracingulari
 Conectorul principal
 Conectorul secundar- unesc pinteni de conectori principali
o Varianta 2- sisteme speciale
 Ultimele 2 dinti stalpi bilaterali- microproteze MC/MA
 Tipuri sisteme special – capse-> mandibula
 Preparatie:
 prag oral- brat opozant
 Lacas pentru pinten
 Conector principal
- Clasa I cu o bresa frontala-> punte/PPS bara cu calaret
- Clasa II (uniterminala)- solutie de elective PPS extinsa pe hemiarcada opusa
o Varianta 1- crosete
 1 sa terminala
 2 crosete
  Croset cu:
 Brat elastic divizat T/mixt
 Brat opozant
 Pinteni in foseta meziala
 Croset Ackers sau Bonwill
 Dinti stalpi secundari- pinteni supracingular C, C + PM1
 Conector principal
 Conector secundar
o Varianta 2- sisteme special
 Solidarizarea microprotezelor ultimo 2 dinti limitanti bresei cu prag oral + lacas
 M2 hemiarcada opusa croset circular cu pinteni in foseta distal
- Clasa II (abs M1 + M2)
o Antagonist arcada scurtata- punte cu extensie distal
o Antagonist arcada integra- PPPS (dd stalpi PM1- croset divizat T cu pinteni M, croset Bonwill
hemiarcada integra, pinteni ocluzal pe dinti stalpi secundari PM1, PM1+ PM2, conectori principali
+ secundari
- Edentatie T-L- solutie de elective PPS
o Varianta 1- crosete
 2 sei
 3 crosete:
 1 croset cu brat elastic divizat in T- edentatie terminal
 Orice tip de croset- edentatie laterala
 Pinteni supracingular pe C- edentatie lateral
 Dd. Stalpi secundari
 Conector principal
 Conector secundar
o Varianta 2- sisteme speciale-
 Microproteze ultimii 2 dd edentatie terminala + dd limitanti edentatie laterala
 Capse- edentatie terminal + bara edentatie lateral
- Clasa III- punte extinsa/intinsa PPS
o Varianta 1- crosete
 1 sa
 3 crosete:
 1 croset cu brate elastic divizat in T – frontal edentatie laterala
 1 croset circular- distal lateral edentatie laterala
 1 croset Bonwill- hemiarcada opusa
 Croset continuu- fata ocluzala grup frontal
 Stahl- PM1- PM2
 Conector principal + secundar
o Varianta 2- sisteme speciale
 M3- telescopata- 2 microproteze pe dintii stalpi limitant anterior cu capse + croset
Bonwill hemiarcada opusa
- ED L-L- punti – refuza slefuirea/ contraindicatie medicala= PPS
o Varianta 1- crosete
 2 sei
 4 crosete- orice tip
 Nu necesita pintenti auxilari
 Conector principal + secundar
o Varianta 2- sisteme speciale
 Microproteze de stalpi limitanti:
 bara cu calaret
 Telescopata, culise, capse
- Clasa VI:
o Redusa- punte
o Intinsa/extinsa- PPS
 Varianta 1- crosete
 1 sa frontala
 Dinti stalpi PM1 bilateral:
o 2 crosete elastice divizate in T
o 2 crosete Bonwill sau Ackers
 Conectori principal + secundar
  Varianta 2- sisteme speciale
 Culise, capse, telescoape
 Extinderea protezei cu croset Bonwill- ultimul M

3. Prepararea lacaselor pentru pinteni ocluzali

- pe dintii posteriori, premolari si molari, implica:
o pregatirea lacaselor se realizeaza dupa ce s-a stabilit planul protezei scheletate
o planificarea lacaselor (pozitia si adancimea) se concepe pe modelul de studiu, montat in articulator
la DVO corecta
o prepararea lacaselor pentru pinteni se face pe suprafata ocluzala numai in smalt, cu freze
diamantate
o lacasele gata preparate se lustruiesc si se aplica solutii de protective pe baza de fluor
o prepararea lacaselor in smaltul dentar este necesar pentru transmiterea corecta a solicitarilor
ocluzale in axul dintelui
- prepararea lacasurilor implica slefuirea suprafetei ocluzale in dreptul fosetei marginale (mezial si distal) si
slefuirea crestei marginale pentru a asigura grosimea necesara la jonctiunea pintenului ocluzal cu conectorul
secundar
- forma lacasului este hemisferica- permite deplasarea orizontala a pintenului in interiorul lacasului
- pintenul are forma triunghiulara cu varful rotunjit orientat catre central suprafetei ocluzale
- Grosimea minima admisa pentru pinten, este de 1 mm
- Se verifica dupa ce a fost preparat lacasul, punand pacientul sa inchida gura in IM pe o bucata de ceara de ocluzie
ramolita
- Marimea pintenului ocluzal este data astfel:
o Lungimea este ¼ din lungimea mezio-distala a dintelui
o Latimea este de 1/3 din latimea vestibulo-orala
o Grosimea standard este de:
 1,5 mm la jonctiunea cu conectorul secundar
 1 mm la varf
- Este indicat ca adancimea preparatiei lacasului sa se verifice in IM, RC, propulsive si lateralitate pentru a se
verifica spatiul adecvat
- Lacasurile ocluzale se prepara cu freze sferice diamantate

4. Cum se stabileste axa de Insertie

- este necesar sa se identifice interferentele dentare si muco-osoase care provin din inclinarea dintilor laterali
maxilari spre vestibular si a dintilor laterali mandibulari spre lingual care pot impiedica introducerea protezei pe
campul protetic
- pot impiedica insertia protezei se identifica cu ajutorul tijei de reparaj a paralelografului
- In cazul in care inclinarea fetei proximale este mica, se slefuieste fata respectiva
- In cazul in care inclinarea este mai mare se indica acoperirea dintilor cu microproteze
- Se identifica planurile sau suprafetele de ghidare oferite de fetele proximale ale dintilor stalpi
- Sunt 2 sau mai multe suprafete vertical paralele pe dintii stalpi si au rolul de a determina axa de insertie a protezei
in edentatii intercalate
- Suprafetele de ghidaj se obtine prin slefuirea fetei proximale a dintelui stalp
- Se evidentiaza retentivitatea favorabila de pe fata vestibulara sau orala a dintilor stalpi (in zona subecuatoriala)
- Dupa stabilirea axei de insertie, modelul este fixat in aceasta pozitie si se trece la marcarea ecuatorului protetic
- Stabilirea locului unde se plaseaza varful bratului elastic al crosetului in zona subecuatoriala

5. Ce se transmite tehnicianului prin fisa de laborator

- grosimea sarmei pt fiecare croset in functie:
o de lungimea crosetului,
o valoarea implantarii dd stalp;
o marimea retentivitatii;
o vizibilitatea crosetului;
o tipul de edentatie
- materialul pt baza protezei:
o acrilat termopolimerizabil roz sau transparent sau combinatie;
o acrilat termopolimerizabil in combinatie cu materiale reziliente;
o acrilat termopolimerizabil in combinative cu fibre de sticla, fibre de carbon sau plasa metalica
- la sf probei mechetei, pacientul sa isi dea acordul in scris pt proteza definitiva, excluderea unor viitoare litigii

6. clasificarea PPA provizorie

 - cand se preconizeaza ca durata de viata a protezei va fi scurta
o pacient tanar la care nu s-a terminat cresterea maxilarelor
- cand sunt preconizate modificari ale protezei
o adaugari de dinti
o realinieri de dinti
o captusiri

7. in ce conditii se face individualizarea lingurii standard

- lingurile standard se individualizeaza atunci cand:
o la maxilar:
 in sens mezio-distal lingura nu cuprinde tuberozitatile si linia Ah frontal nu acopera dd
restanti, margini linguri nu ajunge in fundul de sac vestibular
 in sens transversal lingura nu cuprinde crestele alveolare, tuberozitatiile si dd restanti din
regiunea lateral
o la mandibula:
 in sens mezio-distal lingura jeneaza ligamentul pterigo-mandibular, frontal nu acopera dd
restanti
 in sens transversal nu respecta directia crestelor edentate, vestibular marginea lingurii
depaseste/la distant de linia de reflexie a mucoasei iar lingual depaseste.la distant de linia
milohiodian
8. Cum se face individualizarea lingurii standard
- Remodelarea lingurilor standard metalice in zonele insufficient adaptate pe campul protetic
- Lingurile din metal pot fi adaptate marginal cu clestele crampon, largind sau ingustand jgeabul pe anumite
portiuni
- Lingurile din metale moi pot fi decupate cu foarfeca pe zonele unde se considera ca sunt lungi
- Daca lingurile sunt scurte pot fi lungite cu materiale termoplastice
- In cazul boltilor palatine adanci se completeaza lingura cu materal stents pe bolta pentru a reduce spatiul dintre
lingura si bolta.

9. culise intra si extracoronare

- culisele sunt alcatuite dintr-o Patrice si matrice
- principala caracteristica este frictiune
- pentru aplicarea culiselor se solidarizeaza cel putin 2 dinti restanti limitanti edentatiilor ce trebuie sa aibe inaltime
adecvata.
- Culisele intracoronare prezinta matricea in interiorul perimetrului microprotezei (metalice, metalo—ceramice,
metalo-acrilice)
- Culisele extracoronare prezinta fie matricea fie patricea atasata la coroana de invelis in zona proximal ace vine in
contact cu saua protezei

10. in functie de ce apreciez ocluzia stabila si instabila

- felul ocluziei se analizeaza in functie de:
o suprafete ocluzale ale dintilor
o planul de ocluzie
- ocluzia stabila este data de contacte dento dentare functionale (cuspid-fosa, tripodic) multiple, simetrice si
simultane
- ocluzia instabila este data de contacte dento-dentare nefunctionale (varf-cuspid, versant-cuspid, versant –fosa,
varf cuspid varf cuspid, in suprafata)
- rezultate in urma migrarilor dentare verticala si orizontala, abraziunea patologica si de mobilitate dentara
patologica
- modelarea suprafetelor ocluzale nefunctional la microproteze, punti, arcadele dentare artificiale ale protezelor
mobilizabile

11. avantaje si dezavantaje dinti acrilat

- avantaje:
o adaptati usor dimensiunilor sp edentat prin slefuire,
o pot fi modificati ca forma si adaptati ocluzal
o se pot relustrui
o legatura intre seile este chimica (se poate suplimenta prin retentie mecanica)
o la protezele imediate pot fi confectionati odata cu baza protezei
o cost scazut
- dezavantaje:
o Se abrazeaza,
 o instabilitate cosmetica

12. Placuta palatinala cu latime redusa

- standard- latimea placutelor mucozale este proportionala cu lungimea breselor edentate
- placuta mucozala se ingusteaza pana la 1 cm pentru confortul pacientului- suficienta rezistenta mecanica
- este distantata cu 5 mm de parodontiul marginal al dintilor restanti
- la nivelul rafeului median, rugilor palatine, papilei incisive, torusului palatin se foliaza modelul functional pentru a evita
senzatiile dureroase ce pot aparea datorita contactului placii palatine cu aceste formatiuni

13. Clasificarea PPA in functie de scop

- Proteze imediate
o Cand proteza va fi purtata imediat dupa extractie
o Se poarta in perioada de rezorbtie accelerata
o Se inlocuieste la scurt timp
- Proteze de tranzitie
o Cand dintii restanti se asteapta sa fie extrasi la scurt timp si inlocuiti pe proteza
- Proteze de diagnostic (proteze interimare)
o Proteza cu ajutorul careia se va stabili planul definitiv de tratament

14. Bara linguala

o este conectorul principal cel mai frecvent folosit
o situat intre parodontiul marginal si fundul de sac lingual
o procesul alveolar trebuie sa aiba o inaltime de 8-9 mm intre reperele amintite, in pozitia cea mai inalta a
planseului bucal
o este situata aproximativ 4-5 mm de parodontiul marginal al dintilor restanti si la 2-3 mm de fundul de sac
lingual
o bara linguala are o inaltime de 4-5 mm si o grosime de 1 mm in portiunea superioara si de 3 mm in cea
inferioara
o acest conector principal este distantat de mucoasa procesului alveolar prin folierea modelului functional
o folierea traiectului barei linguale se realizeaza diferentiat in functie de inclinarea procesului alveolar lingual,
rezilienta mucoasei si sprijinul protezei scheletate

15. Bara linguala cu croset continuu

- Cand inaltimea procesului nu permite plasarea barei linguale
- Inaltimea barei mai mica de 4 mm
- Crosetul continuu – plasat pe fata linguala a dd frontali, supracingular
- Cr. Continuu se sprijina la extremitati pe pinteni ocluzali sau incizali
- Roluri: rigidizarea barei
a. Contribuie la sprijinul parodontal
b. Asigura mentinerea indirecta
c. Stabilizaeaza proteza in sens disto-mezial
d. Solidarizeaza dd restanti

16. Particularitati/caracteristici culise

- Particularitati culise:
▪ Retentia protezelor cu sisteme de culise este similara cu cea a protezelor cu sisteme de capse;
▪ Necesita ca si sistemele de capse un nr mai mare de dd restanti;
▪ Culisele duble sunt indicate pe dd cu inaltime mare si cu aspect globulos;
▪ Cea mai mare frictiune se obtine cand matricea culisei este metalica;
▪ Cu cat inaltimea sist este mai mare => frictiune ↑ si retentia protezei ↑;
▪ Este bine ca matricea din plastic sa fie introdusa intr-un lacas al scheletului metalic;
▪ Inconvenientul matricei din plastic este uzura prin imbatranirea materialului;
▪ Cand inaltimea culisei este scazuta se mareste frictiunea prin forma acesteia (coada de randunica)

17. DVO supradimensionat si subdimensionat

o supradimensionarea
▪ spatiul de inocluzie fiziologica este micsorata
▪ destinderea buzelor (pacientul nu le apropie)
▪ santurile pericomisurale intinse
▪ aspect facial crispat
 o subdimensionarea
▪ spatiul de inocluzie fiziologica este marit
▪ infundarea buzelor
▪ santuri pericomisurale accentuate
▪ aspect facial imbatranit

18. Dezinfectia amprentei

- Hipoclorit de sodium 1%
- Glutaraldehida 2%- prin imersia amprentei in solutie sau pulverizarea solutiei pe suprafata amprentei si introducerea intro
punga de plastic inchisa ermetic. Timpul de lucru este de 10 minute
- Alte solutii deinfectant: compusi clorurati, combinatii glutaraldehida-fenol, combinative alcool-fenol

19. Ce sau cum controlezi sablonul de ocluzie pe model

- Baza sabloanelor/soclurile modelelor nu trebuie sa se atinga
- Sabloanele trebuie sa fie intim adaptate la modele
- Sabloanele trebuie sa prezinte stabilitate pe modele, in cazul edentatiilor cls III extinsa, cls. II, sablonul trebuie sa fie
extins pe hemiarcada integra opusa, prezinte crosete pentru stabilizare
- Bordurile de ceara nu trebuie sa fie montate pe tuberozitati si/sau tuberculul piriform

20. Ce date se transforma in laborator prin intermediul modelelor

- folierea torusului si zonele ce trebuie despovarate
- tipul si modul de plasare al crosetelor de sarma
- alegerea pozitiei si felului crosetelor trebuie sa se tina seama de mai multe criteria:
o nr minim de dd pe care se poate ancora favorabil o PPA =2
o linia crosetelor sa treaca prin mijlocul bazei sau cat mai aproape de el, plasarea liniei crosetelor la periferia PP are ca
rezultat bascularea
o se pun daca se poate 3, 4 crosete daca se poate, dar nici sa nu se exagereze pt a nu avea probleme cu insetia/
dezinsertia protezei
o retentivitatile dentare trebuie utilizate pt ca forta de retentie a crosetelor sa asigure M, dar nu mai mare decat
valoarea parodontala a dd stalp
o in reg frontala se aleg crosete cat mai putin vizibile in timpul functiilor ADM

21. Ce sunt planurile de ghidare

- Planurile de ghidare sunt 2 sau mai multe suprafete axiale ale dd stalpi care au rolul de a determina axa de insertie a protezei
in edentatiile intercalate
- In mod natural planurile de ghidare se gasesc pe dd stalpi pe fetele proximale care privesc spre edentatie, dar in general este
necesara prepararea acestor suprafete pentru a se obtine paralelismul lor
- Prepararea suprafetelor de ghidare:
o Se realiz cu o freza diamantata cilíndrica
o Lungimea verticala a preparatiei 3 mm
o Se realizeaza la distanta de marginea gingivala
o Adancimea preparatiei – 0,5 mm in smalt