CAMPUL PROTETIC

MAXILAR LA
EDENTATUL TOTAL
Necșuțu Laurențiu-Gabriel
Mitu Dragoș-Antonio
Neagu Iulia-Elena
 Ce este câmpul protetic?
Câmpul protetic reprezintă totalitatea țesuturilor care vin în contact cu proteza
mobilizabilă.
Câmpul protetic edentat total este împărțit în două zone caracteristice
- Zona de sprijin reprezentate de substratul osos ce este acoperită de o mucoasă
fixă
- Zona de succiune reprezentate de mucoasă care vine în contact cu marginile
protezei
(periferic de zona de sprijin)
Mucoasa respectivă este formată din bandeleta pasiv mobilă
mucoasa mobilă
 La nivelul câmpului protetic maxilar
Zona de sprijin este reprezentat de crestele alveolare edentate, tuberozitățile maxilare și bolta palatină.
În rare situații pe linia mediană la nivelul bolții palatine poate fi situată o proeminență osoasă numită
torus palatin.

Suprafața de sprijin maxilară poate suporta presiuni masticatorii destul de mari la edentatul total.
De aceea trebuie evitată transmiterea unor presiuni prea mari prin intermediul protezelor, acestea
putând duce la resorbția osoasă și la hiperplazia musoasei acoperitoare.
 În evoluția osului, după Leriche și Policard, orice modificare a vascularizării lui prin ischemie sau
hiperemie duce la osteoliză. Astfel o proteză instabilă sau una care presează excesiv și inegal câmpul
protetic duce frecvent la resorbția osului.
Evoluția osului este condiționată totodată și de interacțiunea proteză-câmp protetic, după
regulile stabilite de Jores.
Astfel:
- o presiune continuă duce la resobție osoasă
- o presiune discontinuă, cu intervale de repaus mai lungi, favorizează osteogeneza
- aceeași presiune discontinuă, separată de intervale de repaus foarte scurte, favorizează resobția.
Resobția maxilarului superior este centripetă, existând însă zone în care resorbția este mult diminuată.
Aceste zone sunt situate în special la nivelul inserției frenurilor.
În cursul evoluției ei creasta edentată maxilară capătă mai
multe forme caracteristice
 Tuberozitatea maxilară retentivă se asociază de cele mai multe ori cu un volum
crescut. Această retentivitate poate exista în sens VO și în sens sagital sau chiar în
ambele sensuri.

Când se apropie foarte mult de creasta mandibulară vorbim de o tuberozitate “PROCIDENTĂ”

atât în acest caz cât și în cazul în care tuberozitatea este foarte retentivă împiedica aplicarea
protezei și este necesara remodelarea chirurgicală a tuberozitații
 MUSCULATURA DIN VECINĂTATEA
CÂMPULUI PROTETIC
In realizarea tratamentului protetic al edentatului total, ne intereseaza formațiunile musculare
care au o relație directă cu periferia câmpului protetic.
Esențial pentru stabilirea si menținerea viitoarei proteze este raportul dintre direcția de
inserție a fibrelor musculare si marginea câmpului protetic.
In cazul in care fibrele musculare sunt inserate perpendicular (zona Ah) este important ca
marginea protezei sa nu depășească această inserție altfel proteza va fi mobilizată prin
contracția fibrelor musculară.
In restul periferiei câmpului protetic, musculatura are fibre paralel cu marginea protezei si
poate participa eficient la menținerea protezei totale.
 MUȘCHII ORO-FACIALI

• În funcție de importanța acestora în protezarea edentatului total sunt ordonați

astfel:
• 1. Mușchiul buccinator este situat in partea laterală a cavității bucale in grosimea
fiecărui obraz, fibrele acestuia sunt dispuse paralel cu marginea protezei si poate
contribui prin tonicitatea sa la menținerea si stabilizarea protezei.
• 2.Mușchiul orbicular al buzelor este situat in grosimea buzelor,avand
caracteristicile unui adevărat sfincter,fibrele sale sunt aproximativ paralele cu
marginile protezei, deoarece au o direcție relativ orizontală.
• 3.Mușchiul marele zigomatic-,,mușchiul râsului''-in timpul contracției sale trage
comisura in sus si inapoi.
• 4.Mușchiul micul zigomatic-prin contractia acestui mușchi,față capătă o alură
tristă.
• 5.Mușchiul canin-prin contracția se poate ridica buza inferioara(tristețe) sau buza
superioara (agresivitate)
• 6.Mușchiul triunghiular al buzei inferioare-prin contracție coboară comisura si
exprima dezgustul.
• 7.Mușchiul pătrat al buzei inferioare-prin contracție se rasfrange in afară
buzei inferioară.
• 8.Mușchiul bărbiei (mentalis).
• Toti mușchii oro-faciali prezentați anterior au rol atat in menținerea si
stabilizarea protezelor, cat și în delimitarea ariei de întindere a marginilor
protezei.
• Aceasta delimitare se face cu ajutorul modelării funcționale a marginilor
lingurilor individuale si apoi a amprentei funcționale.
• Configurarea marginilor amprentei se face prin mișcări funcționale care pun in
acțiune mușchii oro-faciali (mișcări tipice):deschiderea mare a gurii ,
balansarea mandibulei, râsul forțat, țuguirea buzelor etc.
• In relatia proteza-câmp protetic mai intervin si alte formațiuni musculare care
fac parte din urmatoarele grupe musculare:
• -mușchii mobilizatori ai mandibulei (ridicători, coborători si propulsori)
• -mușchii limbii
• -mușchii valului palatin
• -mușchii faringelui
ZONELE FUNCȚIONALE ALE
CÂMPULUI PROTETIC
Periferia câmpului protetic maxilar are două regiuni sau zone distincte:
- zona vestibulară;
- zona distală.

Zona vestibulară se imparte în:

- spațiul retrozigomatic;
- spațiul vestibular lateral;
- spațiul vestibular labial

• Caracteristica principală a zonei vestibulare este aceea că musculatură

aferentă zonei respective are fibre orizontale favorabile menținerii si
stabilizării protezei prin fenomenul de tonicitate musculară.
 • este delimitat posterior de șanțul pterigomaxilar si
Zona Vestibulară anterior de apofiza zigomato-alveolară

A. Spațiul • Punerea in evidență a pungii lui Eisenring se face în felul

următor:
retrozigomatic
- Se deschide moderat gura, iar mandibula va fi deviată
(punga lui Eisenring) in partea examinată.
- Deplasând apoi mandibula in partea opusă, se poate
aprecia cât de mult se reduce lărgimea acestui spatiu.
 • Este situat mai anterior fată de spatiul lui Eisenring.
• Este delimitat posterior de apofiza zigomato-alveolara si anterior de
frenul bucal.
B. Spațiul
• Acest fren este pus in evidenta prin tractinea obrazului in afara si
vestibular lateral trebuie ocolit de marginea lingurii, respectiv a protezei (pentru a nu
mobiliza proteza sau pentru a nu fi lezat de aceasta).
• Acest spatiu este de multe ori foarte redus (3-4 mm), iar marginea
inchiderii marginale face ca la acest nivel marginea protezei sã fie
scurtată.
 • este delimitat posterior de cele două frenuri bucale (drept
C. Spatiul si stâng) si este împartit de frenul buzei superioare in două
vestibular labial portiuni, nu intotdeauna simetrice. Creasta alveolara la
acest nivel este acoperita de o mucoasa care, de cele mai
(frontal multe ori, gliseazã pe planul osos.
sau anterior) • Evidentierea corecta a dimensiunilor acestui spatiu (pentru
precizarea limitei de reflexie a mucoasei) se face prin
îndepartarea usoarã a buzei superioare, si nu prin tractiuni
energice.
Sintetizând caracteristicile intregii zone vestibulare de la maxilar, menționăm:
• prezenta musculaturii cu fibre orizontale care contribuie prin tonicitatea
musculara, la mentinerea si la stabilizarea protezei (inchidere internă);
• existenta unui fund de sac accesibil si suficient de larg, unde se poate preciza si
latimea mucoasei pasiv mobile si se poate realiza o închidere marginala
corespunzătoare;
• prezenta frenurilor buzei superioare și bucale laterale, care trebuie ocolite cu
grija pentru a se obtine o bunã mentinere si stabilizare a protezei in timpul
functiilor si pentru a se evita aparitia leziunilor de decubit.
 • este limita posterioarã a câmpului protetic maxilar si
reprezint zona de reflexie a valului palatin fatã de palatul
dur.
• Aceasta limita posterioara este o „zonă" atunci când
Zona lătimea ei constituie o bandã neuniforma de 2-5 mm sau o
„linie" când banda este foarte ingusta.
distala sau • Landa descrie trei pozitii ale vălului palatin in repaus, cu
Zona Ah deosebit important practica:
- o pozitie orizontala
- o zonă de inclinatie oblica
- o zona de inclinatie medie (Între cea orizontala si cea
oblica), cu evidente avantaje fata de precedenta.
• Deoarece închiderea marginală posterioară reprezintă o condiție esențialã pentru menținerea protezei
totale superioare ("cheia" menținerii acestei proteze), delimitarea zonei sau liniei Ah are o deosebită
importantă.
• La pronunțarea vocalei „a" sau a fenomenului „Ah" intrã in acțiune ridicătorii și tensorii vălului
palatin, permitând delimitarea prin inspecție a palatului dur, de palatul moale.
• Această manevră constituie un procedeu de modelare functionalã a amprentei maxilare.
• Delimitarea dorsalã se poate face si prin manevra inversa, de coborâre a valului palatin (manevra
Valsalva), si în acest caz se poate observa cu usurintã trecerea dintre palatul dur si palatul moale .
 Sintetizând caracteristile zonei distale, putem spune următoarele:
- Zona distalã este sediul închiderii sau indiguirii posterioare, denumit de Green „posterior
damming".
- Aceasta închidere marginalã are rol esențial in menținerea protezei totale superioare, de aceea i
se mai spune și „cheia menținerii protezei superioare"
- Spre deosebire de zona vestibulara, in zona distală exista o slaba inchidere marginala (chiar
atunci când sunt condiții favorabile), din cauza prezenței mușchilor vălului palatin, ce au fibre
perpendiculare pe periferia câmpului protetic si care solicita mereu aceasta inchidere.
- Etanșeizarea marginilor protezei se face numai pe partea internă (între mucoasă și margini),
lipsind închiderea externă.
 Bibliografie

• Edentatia totala – Prof. Dr. Emilian Hutu

Va multumim pentru atentie !!