Subiectul 1-ZONA RETROZIGOMATICA-

LIMITE,EXAMINARE,IMPORTANTA PROTETICA (Punga Eisenring)

Limite:
-anterior:cresta zigomato-alveolara in dreptul M1 superior
-posterior:santul retrotuberozitar
-intern:versantul vestibular al tuberozitatii
-extern:fibrele orizontale ale muschiului buccinators acoperite de mucoasa si tesut submucos
conjunctiv lax
-superior:fibrele arcuate ale muschiului buccinator acoperite de mucoasa
-inferior:zona este deschisa si constituie calea de abord
Examinare:
-amplitudinea,masurata intre limita anterioara si posterioara
-inaltimea,masurata vestibular de la limita de trecere dintre mucoasa fixa si mucoasa pasiv
mobila pana in fundul de sac vestibular
-latimea se masoara intre peretele intern(de la limita dintre mucoasa fixa si pasiv-mobila) pana la
peretele extern(la limita de reflexive a mucoasei pasiv-mobile)
Importanta protetica:
-este o zona de inchidere marginala cheie unde obligatoriu trebuie sa se realizeze o etanseitate
marginala a protezei maxilare
-acest spatiu este de regula mai inalt decat celelalte zone functionale periferice
maxilare,permitand prelungirea marginilor protezei si cresterea suprafetei de sprijin
-pe masura ce atrofia si rezorbtia osului alveolar progreseaza,latimea acestui spatiu se mareste,
permitand ingrosarea marginala a protezei la acest nivel si realizarea unei succiuni interne mai
bune
Subiectul 2-ZONA VESTIBULARA MAXILARA-
LIMITE,EXAMINARE,IMPORTANTA PROTETICA
Limite:
-anterior:plica alveolo-jugala
-posterior:creasta zigomato-alveolara
-intern:versantul vestibular al crestei
-extern:peretele jugal format din muschiul buccinators
-superior:fundul de sac vestibular
-inferior:zona este deschisa accesului
Examinare:
-amplitudinea:masurata intre limitele anterioara si posterioara
-inaltimea:masurata vestibular de la limita de trecere dintre mucoasa fixa si mucoasa pasiv-
mobila,pana in fundul de sac vestibular
-latimea se masoara intre acelasi repere ca si la punga Eisenring
Importanta protetica:
-are rol in etanseizarea protezei la acest nivel.Deoarece parametrii dimensionali ai acestei zone
sunt mai redusi, iar mucoasa este subtire, marginile protezei vor fi in general scurte si subtiri. Se
creeaza conditii nefavorabile inchiderii marginale optime.
-este importanta din punct de vedere fonetic,inaltimea marginilor protezei contribuind la
inchiderea rezonatorului bucal
Subiectul 3-ZONA VESTIBULARA FRONTALA MAXILARA-
LIMITE,EXAMINTARE,IMPORTANTA PROTETICA
Limite:
-latero-lateral:plicile alveolo-jugale dreapta si stanga
-posterior sau intern:versantul vestibular al crestei edentate din zona anterioara
-anterior sau extern:muschiul orbicular al buzei superioare
-superior:fundul de sac vestibular
-inferior:zona este deschisa accesului
Examinare:
-se indeparteaza usor buza superioara si se everseaza,apreciindu-se inaltimea,latimea si
amplitudinea
Importanta protetica:
-Zona vestibulară frontală este considerată zonă de închidere marginală "cheie", etanşeizarea
protezei la acest nivel fiind o condiţie obligatorie pentru menţinerea ei pe câmpul protetic.
-Are rol în refacerea funcţiei fizionomice, grosimea marginilor protezei la nivelul zonei, fiind
dictată numai de considerente estetice, dar întotdeauna în raport direct cu gradul de atrofie şi
rezorbţie al crestei.
Subiectul 4-ZONA FUNCTIONALA PERIFERICA DISTALA SAU ZONA “AH”-
LIMITE, EXAMINARE, IMPORTANTA PROTETICA
Limite:
-Această zonă este reprezentată de o bandă de mucoasă pasiv-mobilă în formă de acoladă,
sprijinită lateral la nivelul şanţurilor retrotuberozitare. Debutează la nivelul şanţului
retrotuberozitar de o parte, se lărgeşte mergând median, pentru ca la nivelul spinei nazale
posterioare să fie redusă la o linie, continuându-se la fel în zona contralaterală simetrică.
-Zona distală se compune din inserţia membranei conjunctive a vălului palatin, pe marginea
posterioară a palatului dur acoperit de mucoasă.
Examinare:
-în examinarea acestei zone un obiectiv extrem de important îl reprezintă detectarea exactă a
lăţimii ei în scopul realizării etanşeizării distale a aparatului gnato-protetic maxilar prin succiune
internă.
Importanta protetica:
-Zona "Ah" este o zonă de închidere marginală "cheie” a aparatului gnato- protetic în regiunea
posterioară; pentru menţinerea lui pe câmpul protetic este obligatorie realizarea acestui deziderat.
-Oricât de favorabile ar fi condiţiile de protezare, zona "Ah" rămâne totuşi regiunea în care există
cea mai slabă închidere marginală a protezei maxilare, deoarece muşchii vălului palatin, care au
inserţii perpendiculare la acest nivel, solicită această închidere; etanşeizarea protezei este
asigurată numai de succiunea internă creată între faţa internă a protezei şi zona de mucoasă
pasiv-mobilă.
5.Creasta alveolară reziduală
-rezultă în urma pierderii dinţilor, a vindecării plăgilor alveolare şi a remanierii osoase continue, la acest nivel.
-împreună cu tuberozităţile maxilare formează arcada alveolară, a cărei formă este de regulă de semielipsă;
anormal poate avea şi formă de: U, V, semicerc, omega, M.

Crestele alveolare reziduale au pe secţiune un aspect triunghiular cu o bază orientată superiorr, un vârf orientat
inferior care reprezintă muchia crestei şi doi versanfi (vestibular şi oral) care suferă un proces de atrofie şi rezorbţie

- versantii crestei pot fi retetentivi sau neretentivi

● Versanţii cu retentivităţi exagerate împiedică inserţia protezei pe câmpul protetic sau modifică
axul de inserţie al ei.

● Versanţii cu retentivităţi moderate asigură menţinerea şi stabilitatea protezei maxilare

-Muchia crestei poate fi rotunjită asigurând un sprijin nedureros, sau ascuţită provocând dureri şi leziuni de
decubit la purtarea protezelor.
-înălţimea crestei edentate depinde de gradul de rezorbţie alveolară, care, atunci când este crescut, poate
determina desfiinţarea crestei. Din punct de vedere al înălţimii, crestele edentate pot fi:
● înalte, medii si reduse

- Grosimea vestibulo-orală a crestei este dată de lărgimea bazei de implantare.

-Profilul crestei reprezentat de marginea privită din lateral poate fi regulat, sau neregulat, cu o mucoasă
subţire, sensibilă la presiune.
- Direcţia crestelor alveolare în plan frontal poate fi orizontală (favorabilă protezării), ascendentă sau
descendentă (nefavorabile) spre distal.
IMPORTANTA!
-importanţă considerabila pentru montarea individualizată a dinţilor artificiali.
-alegerea corecta a tratamentului in cazul in care avem o astfel de creasta (ascutita sau nu,regulata sau
neregulata,cu profil inalt sau nu, etc)

6.Bolta palatină
-reprezintă peretele superior al cavităţii orale, componenta ei osoasă fiind formată din apofizele palatine ale osului
maxilar unite pe linia mediană în cele 2/3 anterioare şi lamele orizontale ale oaselor palatine în 1/3 posterioară,
unite pe linia mediană prin sutura medio-sagitală.
-Linia mediană este de obicei îngroşată datorită liniilor de forţă care traversează palatul şi se anihilează reciproc.
-La acest nivel uneori ia naştere o formaţiune osoasă numită toms palatin.
Absenţa acestei formaţiuni creează condiţii favorabile pentru menţinerea şi stabilitatea aparatului gnato-
protetic

Bolta palatină este considerată şi ea zonă biostatică de sprijin pentru că suferă o atrofie mai lentă decât
crestele alveolare.
Din punct de vedere protetic, bolta palatină asigură o suprafaţă de sprijin crescută pentru aparatul gnato-
protetic total amovibil maxilar(importanta boltii palatine) permiţând totodată şi o dispersie a presiunilor
ocluzale pe o arie mai întinsă. în acest fel, ea contribuie la menţinerea protezei maxilare pe câmp prin fenomenul
de adeziune.

-Parametrii bolţii palatine sunt lungimea, lăţimea, adâncimea.

Bolta palatină a fost clasificată, în funcţie de adâncime, în:
a. boltă plană, orizontalizată (6-8 mm);
b. boltă de adâncime medie (8-10 mm);
c. boltă adâncă (10-12 mm);
d. boltă foarte adâncă (>12 mm).
 Din punct de vedere al formei şi adâncimii, se pot descrie mai multe forme clinice ale bolţii palatine:
● bolta palatină adâncă de formă ogivală sau de arcadă gotică, cu unghiuri bine exprimate;
-este caracteristică pacienţilor ce au prezentat în perioada dentată, anomalii dento-alveolare, obiceiuri
vicioase şi/sau tulburări funcţionale.
-La edentatul total, acest tip de boltă asigură o mai bună stabilitate a protezei în sens sagital şi
transversal, dar o menţinere mai precară datorită lipsei de adeziune.
● bolta palatină adâncă sub formă de arcadă romană sau de cupolă, cu unghiuri rotunjite, favorabilă
protezării;
● bolta palatină de adâncime medie sau intermediară, cea mai favorabilă protezării;
● bolta palatină plată, orizontalizată întâlnită frecvent în edentaţiile totale vechi neprotezate sau
protezate necorespunzător

●
Din punct de vedere protetic, bolta plată contribuie la menţinerea aparatului gnato-protetic maxilar prin crearea
unei forţe de adeziune crescute, dar stabilitatea ei este precară datorită dispariţiei reliefurilor osoase.

Ca elemente importante, la nivelul bolţii palatine întâlnim:

❖ gaura retroincisivă
❖ găurile palatine posterioare
❖ spina nazală posterioară
❖ sutura mediană

7.Zona tuberculilor piriformi (dreapta-stânga)

Impropriu trecută aici, este de fapt o zonă de sprijin biostatică prin cele 2/3 anterioare ale sale, capabilă să
suporte presiunile transmise de proteză, dar poate fi considerată şi o zonă funcţională periferică, de închidere
marginală "cheie" prin banda îngustă de mucoasă pasiv-mobilă care o înconjoară.
-Această zonă se află în sectorul distal al crestei edentate mandibulare la nivelul molarului de minte
-Limita anterioară a acestei zone este reprezentată de o linie imaginară ce trece tangent la faţa distală a
molarului de 12 ani, prelungită până la intersecţia ei cu linia oblică internă şi externă.
- Mucoasa acoperitoare este groasă, fibroasă, are o rezilienţă bună, permiţând sprijinul dar şi închiderea marginală
distală.
-în edentaţiile recente, poziţia tuberculului piriform este aproape orizontală, inserţia ligamentului pterigo-
mandibular fiind plasată în porţiunea cea mai distală a acestora
-Indiferent de situaţia lui clinică, tuberculul piriform trebuie utilizat pentru menţinerea şi stabilitatea
protezei mandibulare.
-El prezintă valoare protetică de sprijin numai prin cele 2/3 anterioare ale sale.
-în plus, extensia distală a protezei este limitată şi de marginea anterioară a ramului montant al mandibulei,
de fibrele muşchiului buccinator.
-Uneori, marginea anterioară a muşchiului maseter poate veni în raport cu versantul vestibular al
tuberculului şi din aceste considerente marginea protezei trebuie modelată corespunzător

8.Punga lui Fisch sau zona vestibulară laterală (dreapta-stânga)

❏ este situată în zona cea mai posterioară a regiunii vestibulare a arcului mandibular, fiind
delimitată:
● posterior: de linia imaginară ce trece prin faţa distală a molarului de 12 ani, ce corespunde marginii
anterioare a muşchiului maseter;

● anterior, zona este limitată de plică alveolo-jugală a cărei mobilitate este mai redusă decât omoloaga ei
superioară; inserţia ei poate fi unică sau multiplă, cu bază mare sau mică de implantare;

● intern: versantul vestibular al crestei edentate din zona laterală;

● extern: fibrele muşchiului buccinator tapetate de mucoasa jugală;
● inferior, fibrele arcuate ale buccinatorului care merg spre inserţia lor pe linia oblică externă;
● superior: punga este deschisă accesului.
-La nivelul pungii se descriu: amplitudinea, înălţimea şi lăţimea, ultimii doi parametri fiind variabili în funcţie de
rezorbţia crestei.

Importanţă protetică.
Punga lui Fisch este zonă de închidere marginală. Zona de mucoasă pasiv-mobilă este bine
delimitată şi lipsită de mobilitate permiţând o delimitare exactă a spaţiului în timpul amprentării.
Când punga este mai adâncă şi are o lărgime suficientă se poate realiza la acest nivel o îngroşare
a marginilor aparatului numită "buia lui Karol".
Pe măsură ce creasta edentată din zona laterală se rezoarbe, lăţimea zonei creşte şi în consecinţă
îngroşarea marginală devine mai pronunţată, îmbunătăţind etanşeizarea protezei prin succiune internă şi
asigurând o stabilitate mai mare acesteia.
-Zona vestibulară laterală este dominată de contracţia muşchiului buccinator ale cărui fibre au o direcţie paralelă cu
marginile şi faţa externă a protezei contribuind astfel la menţinerea protezei pe câmp prin fenomenul de succiune
internă şi, respectiv, externă.

Subiectul 9 - Zona vestibulara frontal mandibulara

Este unica, cuprinsa intre cele doua plici alveolo-jugale si
plasata median, avand in mijloc ca axa de simetrie frenul buzei
superioare.
Limite:
- latero-lateral: plicile alveolo jugale
- posterior: versantul vestibular al crestei edentate din zona
anterioara
- anterior: muschiul orbicular al buzei superioare
- superior: fundul de sac vestibular
- inferior: zona deschisa accesului
Examinare:
- se evidenţiază prin eversarea uşoară a buzei inferioare, apreciindu-se inaltimea,
latimea si amplitudinea zonei.
Importanta protetica:
- Este considerata zona de inchidere marginala “cheie”,
etanseizarea protezei la acest nivel fiind o conditie
obligatorie pentru mentinerea ei pe campul protetic
- Rol in refacerea functiei fizionomice
- De cele mai multe ori prezinta o banda destul de lata de
mucoasa pasiv-mobila, capabila sa asigure o buna
etanseizare marginala
- Limita anterioara a zonei prezinta fibre paralele cu periferia
campului protetic, contribuind la o buna stabilizare si
mentinere a protezei datorita succiunii externe realizata de
tonicitatea musculara.

Subiectul 10 - Zona retromilohioidiana sau Nisa lui Ney si Bowen

Este situată intern, lingual de tuberculul piriform, între osul
mandibular şi baza
Limite:
- Anterior: linia imaginara care marcheaza fata distala a
molarului de 12 ani
- Posterior: linia imaginara dusa din varful tubercului spre
muschiul palatoglos si spre limba
- Externa: reprezentata de fata interna a corpului mandibului, la
unirea ramului ascendent cu ramul orizontal
- Interna: data de fata externa a bazei limbii
Importanta protetica:
- Prelungirea aparatului in aceasta zona va fi tatonata inca din
faza de amprentare preliminara. In situatia eversarii gonionului,
cand nisa devine retentiva aceste prelungiri sunt absolut
contraindicate.
- Clinica de gnatoprotetica din Iasi este de parere ca in procesele
accentuate de atrofie si rezorbtie osoasa, pentru stabilitatea
aparatului gnato-protetic este utila prelungirea bazei in aceasta
zona, atunci cand situatia o permite. In acest sens se va inspecta
si palpa aceasta nisa, atat static cat si dinamic in vedera unei
amprentari individualizate.
Subiectul 11- Zona linguala laterala
Este localizata pe versantul lingual al crestei alveolare
mandibulare in continuarea nisei retromilohiodiene.
Limite:
- Posterioara: - linia imaginara care trece prin fata distala a
molarului de 12 ani, prelungita pe versantul lingual al crestei
pana in fundul de sac
- Anterioara: - linia imaginara situata intre caninul si premolarul
inferior, prelungita pe versantul lingual al crestei pana in fundul
de sac
- Peretele extern – reprezentat de versantul lingual al crestei
alveolare edentate, la nivelul caruia se afla linia oblica interna
- Peretele intern: format de fata laterala a limbii si glandele
sublinguale - Peretele inferior: reprezentat de fundul de sac
lingual situat sub linia oblica interna, cand limba este in repaus
- Superior: Zona deschisa accesului.
Importanta protetica:
- Zona de inchidere marginala pentru proteza mandibulara desi
largimea acestui spatiu este foarte redusa
- Permite prelungirea marginilor protezei pana in fundul de sac
lingual. Aceasta prelungire se numeste “aripioara paralinguala”
si are rol in marirea suprafetei de sprijin a protezei mandibulara
pentru imbunatatirea stabilitatii.
- Uneori pe versantul lingual al crestei se poate dezovlta o
formatiune denumita torus mandibular ce este nefavorabila
protezarii
- Limba poate avea un efect pozitiv sau negativ in protezare
Subiectul 12 – Zona linguala centrala
Este situata pe partea linguala a arcului mandibular, in zona
anterioara.
Limite:
- Posterior: linie virutala ce trece prin fata distala a celor doi
canini mandibulari, prelungita pe versantul lingual al crestei
pana in fundul de sac
- Anterior: versantul lingual al crestei edentate din zona frontal
- Superior: zona este deschisa si permite accesul direct
- Inferior: planseul bucal acoperit de mucoasa
Importanta protetica:
- Zona de inchidere marginala “cheie” a protezei mandibulare.
- Muschiul genioglos permite limbii miscarii largi spre inainte si
in afara ce pot destabiliza proteza si pot aparea leziuni de
decubit daca marginile sale sunt ascutite. Se recomanda
ingrosarea marginala a protezei in aceasta zona.
- Pungilea parafrenulare ale lui Ackemann permit prelungirea
marginilor aparatului pana in fundul de sac lingual sub forma de
prelungiri parafrenulare ale lui Ackemann.
- Rezorbtia alveolara severa in zona frontala duce la osificarea
tendonului genioglosului si nu se poate realiza extensia protezei
mandibulare.
13. Creasta edentată mandibulară- examinare, importanta protetica
Examinarea se realizează, ca şi la maxilar, apreciindu-se mai întâi forma şi simetria ei. Se examinează apoi cu
atenţie zonele de sprijin mandibulare (mult mai reduse ca la maxilar), reprezentate de tuberculii piriformi şi creasta
edentată.
A. Examinarea se începe de la stânga la dreapta, începând cu zona tuberculului piriform stâng la care se
apreciază:
► înălţimea şi lăţimea;
► orientarea;
► mobilitatea;
► calitatea fibromucoasei care-l acoperă;
► raportul cu ligamentul pterigo-mandibular ce limitează distal extinderea protezei.
în mod deosebit, în această zonă se va aprecia concordanţa sau neconcordanţa dintre rata de rezorbţie osoasă şi
cea mucoasă. Calitatea mucoasei va orienta asupra alegerii materialului şi a metodei de amprentare.
B. Creasta edentată se examinează ca şi la maxilar, insistând atât asupra zonei primare de sprijin (muchia
crestei), cât şi asupra zonelor secundare de sprijin (versanţii crestei).
C. în funcţie de caracteristicile zonelor examinate, în câmpurile protetice deficitare, medicul stomatolog trebuie
să încerce toate posibilităţile de extindere a marginilor protezei pentru ameliorarea menţinerii şi stabilităţii ei.

•Retentivitatea în sens vertical este dată de convexităţile versanţilor (când acestea există), precum şi de
formaţiunile anatomice osoase dezvoltate în sens orizontal (exostoze, linii oblice interne, apofize genii superioare,
torusuri mandibulare), care în funcţie de dimensiunile lor, modifică axul de inserţie al protezei sau chiar împiedică
inserţia ei pe camp
14. Clasa a III-a Sangiuolo maxilara -efectele asupra protezarii total amovibile
si mijloace protetice simple de îmbunătățire
Clasa a iii-a: este dominată de procese severe de atrofie şi rezorbţie, cu înălţime redusă a crestelor (sub 4 mm)
cu apropiere de muchia crestei, a spinei nazale anterioare şi a crestei zigomato- alveolare. Bolta palatină este
plată, torusul palatin prezent până în zona posterioară, tuberozităţile maxilare sunt atrofiate, iar când proemină
aparent se constată mobilitatea lor. Inserţia elementelor periferice este aproape de muchia crestei, rezilienţa
mucoasei fixe este mult crescută, cu aspect balant sau "în creastă de cocoş". Trecerea de la palatul dur la palatul
moale se face după o linie verticală (Fig. 8).
15.
15. Clasa a III-a Sangiuolo mandibulară -efectele asupra protezarii total
amovibile si mijloace protetice simple de îmbunătățire
• Clasa a lll-a: se însoţeşte de atrofie şi rezorbţie marcată cu
dispariţia procesului alveolar; atrofia aproape completă a
tuberculului piriform, dehiscenţa canalului mandibular, când
între linia oblică internă şi externă apare un şanţ. Mucoasa
fixă are rezilienţă crescută, prezentând mobilitate orizontală şi
verticală. Inserţia elementelor periferice se face pe muchia
crestei, câmpul protetic este redus, de forma unei linii. Limba
are poziţie posterioară.

16. Indicii clinico-biologici locali pozitivi ai campului protetic edentat total

•Indici clinic-biologici pozitivi:
-inaltimea crestei edentate de peste 4 mm inaltime
-profilul ei regulat
-versanti cu retentivitati favorabile protezarii
-muchia rotunjita
-tuberozitati maxilare inalte
-bolta medie sau adanca
-tuberculi piriformi proeminenti
-creasta milohioidiana rotunjita si neretentiva
-apofize genii la distanta de creasta
-absenta torusului palatin/ mandibular
 •Indici clinico-biologici privind mucoasa:
-coloratia acesteia este normala
-mucoasa este ferma, aderenta, nedureroasa la atingere si palpare
-insertia periferiei mobile este la distanta de creasta
-zona de mucoasa pasiv-mobila este sufficient de lata pentru a asigura o buna inchidere marginala
-limba este in pozitie anterioara sau medie

• Indici clinico-biologici privind substratul osos de la nivelul zonei de sprijin:

-cand osul prezinta o rata redusa de rezorbtie, rata care se calculeaza in functie de vechimea edentatiei si
de volumul de os restant
•Indici clinic-biologici la nivelul articulatiei temporo-mandibulare:
-dinamica mandibulara este normala
-amplitudinea miscarii este simetrica si sinergica, fara aparitia durerii
•Indici clinico-biologici generali :
-stare generala este buna
-organismul este sanatos, netarat
-functiile se desfasoara in parametrii normali

17. Indicii clinico-biologici locali negativi ai campului protetic edentat

total
Substratul osos:
- Crestele edentate<4 mm
- Tuberozitati maxilare sterse
- Tuberculi piriformi resorbiti
- Bolta palatina plata
- Torus palatin si mandibular prezent
- Apofize genii dezvoltate in exces
- Creasta milohioidiana este ascutita si retentiva
Mucoasa:
- Mucoasa congestionala
- Dureroasa la palpare
- Cu rezilienta mica, subtire si friabila sau cu rezilienta crescuta
- Insertia mucoasei mobile in apropierea crestei
- Zona de mucoasa pasiv-mobila este foarte ingusta, redusa chiar la o simpla
linie
- Valul palatin are o pozitie verticala
-Limba are o pozitie posterioara

18.Mijloace obisnuite de combatere a tendintelor de dislocare a

protezelor totale
Aceste mijloace urmaresc fie anularea si desfiintarea unor forte, fie stimularea altora. Fortele
verticale de presiune trebuie stimulate in limite fiziologice pentru ca reprezinta esenta exercitarii
functiei masticatorii. Diminuarea efectulu fortelor de presiune se poate realiza prin: marirea
suprafetei de sprijin a campului protetic; prin extinderea marginilor aparatului gnato-protetic in
limite fiziologice; prin dispersarea si orientarea presiunilor spre zona de fibromucoasa ferma si
aderenta de os.
Prin rezorbtie si atrofie, volumul retentivitatilor campului protetic se diminua treptat, astfel incat
si stabilitatea aparatului gnato-protetic va fi periclitata. Ocolirea formatiunilor mobile este
obligatorie in timpul amprentarii, deoarece aceste prin functionalitate au efect de coarda,
favorizand desprinderea aparatului de pe campul protetic. Torusul muscular este util in
mentinerea si stabilitatea aparatului gnato protetic total amovibil, in cazul in care fibrele
musculare sunt paralele cu periferia campului protetic
19. Algoritmul de realizare a amprentei preliminare a unui pacient edentat total:
- alegerea tehnicii si a materialului de amprentare in functie de caracteristicile campului
protetic
- pregatirea bolnavului si a instrumentarului necesar ampentarii
- alegerea si adaptarea portamprentei standard
- pregatirea portamprentei in vederea amprentarii preliminare
- amprentarea propriu-zisa
 - verificarea amprentei preliminare
- spalarea si dezinfectia amprentei preliminare
- trasarea conturului marginal al amprentei preliminare in vederea confectionarii
portamprentei individuale
- pregatrea amprentei pentru transportul in laborator
- indicatii date tehnicianului privind confectionarea portamprentei individuale
20.Algoritmul de realizare a amprentei functionale a unui pacient
edentat total :
- Alegerea tehnicii si a materialului de amprentare functionala
- Pregatirea bolnavului si a instrumentarului necesar amprentarii functionale
- Verificarea si adaptarea portamprentei individuale
- Amprentarea functionala propriu-zisa
- Verificarea amprentei functionale
- Spalarea si dezinfectia amprentei functionale
- Pregatirea amprentei pentru transportul in laborator
21.Relatia centrica a unui pacient edentat total bimaxilar neprotezat
.
- Pacientii edentati nu au de unde primi impulsurile pentru a
ghida miscarile mandibulare. Sursa impulsurilor
proprioceptive pentru un pacient edentat este transferata la
nivelul articulatiei temporomandibulare. Relatia centrica
actioneaza ca un centru pentru a ghida miscarile mandibulei.
- TEHNICI DE DETERMINARE A RC:
- Exista 2 tehnici de determinare:
- 1) Tehnica unimanuala,
- 2) Tehnica bimanuala de conducere a mandibulei în RC.
- Relaţia centrică este instabilă la edentatul total. Arcadele
dentare fiind absente nu există repere care permită
stabilizarea mandibulei faţă de maxilar şi pentru a o putea
determina se vor putea utiliza modulele de ocluzie.
22.Relatia de postura a unui pacient edentat total bimaxilar neprote
zat.
- Determinarea clinica a RP pentru edentatul total se realizeaza
prin teste functionale:
- Teste fonetice
- Folosirea testelor fonetice reprezinta o metoda facila pentru
clinician, usor de manipulat si reprodus de pacient. Ele se
bazeaza pe faptul ca vorbirea este o activitate functionala
complexa specifica speciei umane iar actul vorbirii realizeaza
o serie de automatisme reproductibile prin fonemele pe care
le exprima. Testele fonetice pentru un edentat total readuc
memoria neuro-musculara in miscarile mandibulare si
linguale din faza de dentat. De aceea readaptarea functionala
fonetica pentru el este destul de aproape de normal.
- Bolnavul relaxat, este asezat in ortopozitie cu planul de
ocluzie paralel cu solul si pronunta repetat cuvinte ce contin
urmatoarele foneme: A - mama - ( dupa testul Wild). S - ese -
pas, numaratoarea de la 60-70 (dupa testul Silverman). Fe -
fe-fe - ( dupa testul Robinson). Cuvinte cheie: Mississippi,
 tendresse. Fonemele se repeta intr-o anumita ordine fixata de
clinician, de mai multe ori. Dupa terminarea testelor
pacientul ramane cu mandibula in RP si se considera relatia
satisfacatoare daca mai multe incercari ne dau totdeauna
aceeasi valoare.
- Testul deglutitiei finale
- Imediat dupa deglutitia repetata a unei cantitati foarte mici de
lichid (saliva), bolnavul revine intr-o pozitie de repaus, de
relaxare musculara, ce materializeaza RP
- . Un pacient care pastreaza o „gura de apa' este in pozitie de
repaus. Daca o inghite trece in pozitie de ocluzie. Verificarea
obtinerii RP se face urmarind reperele: reper al ATM: condilii
articulari mandibulari se afla centrati in cavitatea glenoida si
simetrici. Reperul se determina clinic prin manoperele
cunoscute.
- reper muscular: muschii masticatori, muschii limbii, muschii
prevertebrali si muschii cefei se afla intr-un echilibru tonic
antagonic. Se determina prin palpare sau prin inregistrarile
EMG
- . reper osos: distanta gnation-subnasale trebuie sa respecte o
dimensiune verticala optima cu respectarea liniei mediene (in
dimensiunea verticala de postura).
- reper lingual: el este dat de existenta unui spatiu intre baza
limbii si palatul dur (spatiul Donders greu de realizat pentru
edentatul total).
- reper labial: buzele sunt apropiate usor fara a se contracta.
- Rolul RP:
- -determina dimensiunea verticala de postura (DVP ).
- orienteaza necesitatea inaltarii sau coborarii terapeutice a
planului de ocluzie sub- sau supraevaluat.
- determina necesitatea conservarii spatiului interocluzal si al
echilibrarii neuro-musculare in tratamentele protetice .
- pastreaza integritatea complexului neuromuscular si a
tesuturilor de sprijin fibro-osos.
23. Determinarea nivelului si orientarii planului de ocluzie la
un pacient edentat total bimaxilar
- Planul de orientare protetică sau planul de orientare ocluzală
se referă la pacientul edentat, fiind un plan drept,
convenţional, care intersectează curburile de ocluzie. La
dentat ar corespunde un plan imaginar care uneşte marginea
liberă a incisivilor superiori cu vârfurile cuspizilor disto-
palatinali ai molarilor superiori. El se stabileşte de către
medic prin modelarea marginii libere a bordurii de ocluzie a
şablonului superior, dându-i o anumită direcţie şi un anumit
nivel.
- Obiectivele urmărite sunt diferite în funcţie de zonă:
- •Frontal, este important pentru estetică şi fonaţie;
- •Lateral, pentru echilibrul protezelor şi masticaţie.
- Practic se stabileşte planul de orientare protetică (planul de
 orientare ocluzală) utilizând la început şablonul maxilar, iar
ulterior se realizează contact între cele două şabloane de
ocluzie la dimensiunea verticală de ocluzie, planul de
orientare ocluzală fiind definit ca loc de întâlnire al dinţilor
antagonişti.
- •Pentru zona frontală:
- –Ca direcţie se urmăreşte paralelismul suprafeţei inferioare a
şablonului cu planul bipupilar, utilizându-se două rigle. Se
urmăreşte obţinerea unui paralelism între cele două planuri.
Când nu există acest paralelism, se reduce sau se adaugă
ceară pe suprafaţa ocluzală a şablonului superior;
- Pentru zona laterală:
- •Ca direcţie planul de orientare protetică se raportează după
majoritatea autorilor la planul de referinţă a lui Camper
(punctele craniometrice subnazale – porion sau planul
auriculo-nazal, care ia ca reper anterior marginea inferioară a
aripii nasului şi posterior mijlocul conductului auditiv extern,
tragusul).
24. Repere necesare pentru alegerea si montarea dintilor frontali .
- Alegerea dintilor din zona frontala urmareste dimensiunea
dintilor, forma, culoarea si materialul din care sunt
confectionati dintii artificiali. Ea poate fi realizata din
documentele fisei stomatologice in care s-au trecut datele
individuale preextractionale sau, daca ele lipsesc, in functie
de parametrii clinici determinati de medic.
- Dimensiunea dintilor frontali.
- Inaltimea dintilor frontali superiori se incadreaza intre planul
de ocluzie si linia surasului unde se plaseaza coletele
frontalilor superiori. Gradul de vizibilitate a dintilor depinde
de:
- - restaurarea fizionomica a conturului buzei superioare. O
buza hipertona si scurta ofera o vizibilitate mai mare a
dintilor din zona frontala, pe cand o buza lunga, hipotona,
poate acoperii dintii in totalitate.
- -varsta. La persoanele tinere gradul de vizibilitate al dintilor
frontali este de 2-3 mm din portiunea incizala, in timp ce la
persoanele in varsta gradul de vizibilitate scade la cel mult 1
mm sau dintii frontali sunt acoperiti de buza superioara.
dimensiunea verticala de ocluzie corecta permite alegerea
inaltimii dintilor anteriori si a gradului de supraocluzie
frontala. in ocluzia adanca acoperita dintii frontali superiori
vor fi mai vizibili.
- Latimea dintilor frontali superiori este determinata prin
masurarea cu ajutorul unei rigle flexibile a distantei dintre
linia mediana si linia caninului, dimensiune in care se
monteaza cei trei dinti frontali superiori. Aceasta valoare
poate fi determinata si matematic:
- -latimea incisivului central corespunde la 1/16- 1/18 din
distanta bizigomatica, 1/4 din latimea nazala, 1/2 din latimea
filtrului nazal. -latimea incisivului lateral este egala cu 1/22
 din latimea fetei. latimea caninului este egala cu 1/19 din
latimea fetei.
- - suma diametrelor mezio-distale ai celor sase dinti frontali
reprezinta 1/5 din suma distantelor intertuberozitare si inter
tuberculii piriformi, masurate pe creasta (metoda Justi).
- -suma mezio-distala a incisivilor si caninilor superiori este
egala cu o treime din diametrul bizigomatic (metoda Sears).
-
-
-
-

25.Alegerea dimensiunii si formei dintilor laterali in cazul unei

protezari amovibile bimaxilare:
Culoarea nu are o importanță crucială, este aleasă in funcție de culoarea dinților
frontali,sub forma culorii de fond fără subtiliățti de nuanțe.
Dimensiunea in sens vertical este reprezentată de jumatatea spațiului intra-alveolar,din care
scădem 2 mm necesari bazei protezei – relativă in funcție de rezorbția și atrofia osoasă.
Dimensiunea in sens mezio-distal se va alege in funcție de distanța linia caninului-limita
distală a câmpului protetic, fără protezarea M3 din considerente biomecanice- în unele
cazuri de rezorbție și atrofie gravă nu se protezeaza nici măcar M2 mandibular.
Dimensiunea in sens vestibulo-oral va fi aleasă în funcție de creasta alveolara edentată și în
funcție de spatiul neutral – se urmăreste o grosime mai mică decât dinții naturali
(biomecanic)
POUND :
◊verticala ridicata de la nivelul liniei oblice, nu va intersecta fețele orale ale dintilor
◊cuspizii linguali ai dintilor laterali nu vor depăși linia care unește fața mezială a C
inferior cu marginea linguală a tuberculului piriform.
◊realizarea coincidenței șanțurilor mezio-distale ale dinților inferiori cu o linie paralelă
corespunzatoare muchiei crestei
Forma dinților artificiali din zonele laterale,vor avea o anumita curbura
vestibulara și orală,în concordanță cu cea a arcadei reziduale,urmărind morfologia dinților
inlocuiți.
• anatomorfi
• semi-anatomorfi
• neanatomorfi
SEARS,FRUSCH,FISCH,GRANJER ►utilizează dinți
neanatomorfi, cu suprafețe ocluzale plane, pentru stabilizarea protezei
GYSI► utilizează dinți anatomorfi, montați după
principiul mecano-geometric – contact tripodal
COSTA►utilizează dinți anatomorfi după tipul masticator – pante abrupte
pentru tocator, aplatizate pentru intermediar, plane pentru frecator – determinarea tipului
de masticație(dinamica mandibulara)
26.Conceptia mecano-geometrica Gysi de montare a dintilor intr-o
proteza totala
Elaborată inițial pentru dentiția naturală, aplicată și pentru ocluzia artificială.
Principiul de bază:
►realizarea contactului tripodal între suprafețele ocluzale – asigura o stabilitate optimă
►în intercuspidare trebuie să se realizeze maximum de contacte ca și la ocluzia
naturală
►în propulsie contactele trebuie sa fie atât pe partea lucrătoare anterioară cât și pe cea
nelucrătoare posterioară,conform contactului tripodal.
Pentru aceasta,este necesară armonizarea înclinării ghidajului anterior,cu înclinarea
pantelor cuspidiene si înclinarea pantei articulare
REGULI DE MONTARE:
■dinții artificiali se montează pe mijlocul crestei
■cuspizii palatinali ai dinților superiori trebuie să se așeze în șanțul mezio-distal
al dinților inferiori
■montarea trebuie să refacă curbele de compensație – sagitală și transversală
 Gysi a elaborat și o serie de reguli pentru montarea individuală a fiecarui dinte :
Existența unui numar mai mic de trei contacte între dinții artificiali nu realizează
stabilitatea tripodala→instabilitatea protezelor.
Plasarea unilaterala a contactelor va destabiliza static și dinamic protezele – efect
de pârghie,cu punct de contact la nivel dentar și rotație la nivelul crestei edentate- pentru
stabilizare se realizeaza contacte simetrice în zonele distale.
Prezența a doua puncte de contact unilateral determină bascularea în jurul axei.
Contactul tripodal,trei puncte de contact bilaterale – stabilitate.
În ocluzia dinamica :curbele de compensație sagitală, pentru deplasările
anterioare sau transversale
În propulsie :curba de compensație sagitală, cu păstrarea contactului în anterior
și apariția contactelor simetrice în distal
În lateralitate : pe partea activă mișcarea e condusă pe pantele de ghidaj iar opus
are loc dezangrenarea ocluzala.
În urma acestor mișcări,contactele dintre arcade se vor realiza la nivelul părții
active,acest lucru ducând la basculare – pentru aceasta Gysi accentueaza curbele de
compensație astfel incât în lateralitate să apară acele contacte în distal bilaterale,atât pe
partea activă cât și inactivă – rezulta contactul tripodal pentru stabilitatea protezei
Montarea Gysi – foloseste dinti anatomorfi – intâi pe maxilar apoi pe mandibulă– se realizeaza
curbele de compensație sagitală și transversală cu contactele tripodale statice si dinamice.

27.Verificarea machetelor din ceara cu articulatorul deschis

A.Verificarea bazelor din ceară

→să acopere în totalitate suprafețele de sprijin,cu marginile în

fundurile de sac
→papile interdentarea convexe,fose și bose canine prezente
→versanții vestibulari convecși,versanții orali concavi
→rugile și papila bunoidă modelate
→culoarea ceri să imite culoarea gingiei naturale
B.Verificarea arcadelor dentare

→respectarea reperelor trasate pe machetele de ocluzie și

alegerea corectă a dinților M-D și înălțimea lor
→montarea dinților pe mijlocul crestei
→respectarea regulilor de montarea lui Pound la dinții laterali
→simetria curburii vestibulare
→refacerea curburii sagitale și transversale

28.Verificarea machetelor din ceara cu articulatorul închis

A.În zona anterioară:
→montarea incisivilor centrali de o parte și de
alta a liniei medio-sagitale
→cei 6 frontali sunt montați între cele două
linii ale C
→simetria curburii vestibulare
→refacerea curburii sagitale cu overbite și
overjet corecte
→respectarea înălțimii dinților conform liniei
Zâmbetului
B.În zona posterioară:
→refacerea contactlor tripodale uniform distribuite
→verificarea ocluziei și a tipului de montare
→refacerea curburii transversale corecte

29. Tehnica captusirii rigide -metoda directa:

- Metoda directã se realizeaza dupa urmatorul algoritm:
- -indepartarea unui strat superficial de acrilat de 1 mm grosime cu ajutorul uneor
freze de acrilat
- -protejarea fetelor vestibulare, ocluzale si orale ale dintilor artificiali, cu benzi de
leucoplast pentru a impiedica aderenta acrilatului de aceste zone
- -preparea acrilatului sub forma unei paste omogene de consistenta smantanoasa
- -aplicarea acrilatului pe fata mucozala a protezei
- -protectia campului protetic prin vasilinare
- -aplicarea protezei pe camp si inchiderea gurii in relatie centrica
 - -modelarea marginala prin miscari combinate, pana la aparitia reactiei exoterme a
acrilatului
- -spalarea acrilatului, indepartarea leucoplastului, prelucrarea marginilor, netezire si
lustr1uirea lor
- -pacientul nu va purta proteza a doua zi pentru ca muscoasa iritata sa se poata
reface
-
- AVANTAJE:
- -timp de lucru scurt
- -rezolvarea imediata a problemelor legate de instabilitatea protezei
- DEZAVANTAJE:
- -polimerizarea necorespunzatoare si obtinerea unui acrilat poros
- -imbibitia acestui acrilat cu detritusuri alimentare si flora microbiana generatoare
de stomatopatii paraprotetice
-
30. Tehnica captusirii rigide -metoda indirecta
- Se realizeaza in colaborare cu laboratorul de tehnica dentara si consta in:
- -pregatirea protezei ca si in etapa precedenta. Daca aceasta a devenit instabila pe
camp datorita atrofiei si resorbtiei osoase se impune adancirea rascroirilor la
nivelul formatiunilor periferice mobile
- -amprentarea functionala a campului protetic, folosind vechea proteza ca
poramprenta individuala, prin metoda cu gura inchisa in relatie de ocluzie centrica
sub presiune ocluzala
- -modelarea marginala este realizata de catre medic
- -indepartarea amprentei din cavitatea orala dupa priza materialului si verificarea
inregistrarii efectuate
- -spalarea, dezinfectia si transportul amprentei in laborator
- -turnarea modelului din ghips dur
- -indepartarea materialului de amprenta din proteza
- -ambalarea protezei
- -prepararea, stupuirea acrilatului
- -strangerea chiuvetei si polimerizarea acrilatului
-