Iacub Andra-Olivia, gr.

6, an III CTD
Proiect EPÎ-ROC

Supraprotezarea(overdenture)
Conceptul de supraprotezare (OVERDENTURE, OVER-LAY) a fost descris inca din anul 1856
si se referea la protezarea peste radacini dentare restante sanatoase.

Supraprotezarea este o metoda de tratament specifica edentatiei subtotatle sau totale,

caracterizata prin realizarea unei proteze totale care incastreaza pe suprafata mucozala dinti
restanti(sau implante) prin diferite mijloace tehnice. Dintii restanti/implantele pot fi utilizati
fie izolati, fie solidarizati prin sisteme speciale, conferind restaurarii protetice o mentinere si
o stabilitate superioara unei proteze totale conventionale.

In urma extractiei dintilor, osul sufera o rezorbtie de aproximativ 25%, dar apoi continua sa
se reduca cu aproximativ 5 mm pe an, ducand la o instabilitate accentuata a protezei totale.

Terminologie: În literatura de specialitate există mai mulţi termeni care definesc

supraprotezarea:

 în literatura engleză sunt utilizaţi termenii: overlay denture, overdenture şi

superimposed prothesis;

 în literatura germană: coverdenture şi deck prothesen;

 în literatura franceză: prothèse composite, prothèse amovible complete.

Termenul de overlay defineşte o proteză mobilizabilă care prezintă o extensie metalică

sau polimerică peste suprafeţele incizale/ ocluzale ale dinţilor restanţi.

Termenul overdenture (supraprotezare) semnifică o proteză care se sprijină pe

ţesuturi moi şi dure (os, rădăcini sau dinţi restanţi).

Termenul de proteză totală telescopată este atribuit unui sistem de cape primare,
capele secundare fiind incluse în proteză. Pentru desemnarea acestui tip de proteze,
literatura anglo-saxonă foloseşte termenul de overdenture, cea germană

de hibridprothese (proteză hibridă), iar francezii prothèse composite.

Proteza totala acrilica exercita asupra crestei alveolare edentate o presiune care poate cauza
in timp o rezorbtie severa a acesteia, ducand la o pierdere accentuata a functionalitatii
protezei.

Pastrarea unui dinte sau macar a unei radacini contribuie la pastrarea inaltimii osului
alveolar si deci la intarzierea instalarii rezorbtiei osoase.

Supraprotezarea poate fi realizata pe:

-dinti naturali
Iacub Andra-Olivia, gr. 6, an III CTD
Proiect EPÎ-ROC
-implante

Supraprotezarea pe dintii restanti

In cazul supraprotezarii pe dinti naturali, se prefera in special pastrarea radacinilor si cat mai
putin din coroana dentara, pentru ca bratul de rezistenta al parghiei sa fie mai mare dact cel
de forta.

Nu orice dinte poate fi pastrat in vederea supraprotezarii. Dupa o evaluare atenta clinica si
radiologica, dintele trebuie tratat correct endodontic si parodontal, dupa care este pregatit in
vederea supraprotezarii.

Supraprotezarea poate fi realizata pe dinti stalpi naturali neacoperiti, acoperiti cu cape

metalice simple sai cape metalice prevazute cu sisteme speciale.

Sistemele de ancorare utilizate pentru supraprotezarea pe dintii restanti pot fi:

 Capse
 Magneti
 Bare (cu calareti)
 Sisteme telescopate.

Retentia protezei ancorata pe sistemele speciale se realizeaza prin:

-frictiune;

-retentie mecanica;

-forta magnetica.

AVANTAJELE SUPRAPROTEZĂRII TOTALE PE DINŢI RESTANŢI, COMPARATIV CU CELE ALE

PROTEZĂRII CONVENŢIONALE

Supraprotezarea pe dinţi naturali prezintă o serie de avantaje, atât pentru confortul

pacientului, cât şi pentru medic:

1. Reducerea ratei de rezorbţie a crestelor edentate, prin stimulularea funcţională a

osului alveolar de la nivelul ultimilor dinţilor restanţi.

2. Creşterea valorii protetice a câmpului protetic, prin menţinerea unor zone retentive
naturale ale crestei alveolare, în dreptul dinţilor prezenţi:

a. Menţinerea: În protezarea parţială convenţională, dinţii restanţi prevăzuţi cu

mijloace speciale de retenţie, împreună cu retentivitatea versantului vestibular al crestei de
la acest nivel, reprezintă factori importanţi care se opun tendinţelor de desprindere a
protezei, deşi lipseşte succiunea internă. Situaţia care prezintă însă dinţii restanţi grupaţi
unilateral pe arcadă, sau prezenţi numai în zona frontală, este nefavorabilă pentru o bună
menţinere a protezei parţiale pe câmp, aceasta având tendinţa de a se desprinde după linia
croşetelor.
Iacub Andra-Olivia, gr. 6, an III CTD
Proiect EPÎ-ROC
În astfel de situaţii, supraprotezarea totală pe dinţi restanţi, prin realizarea amputării
coronare şi obţinerea unei închideri marginale optime, crează condiţii favorabile de
menţinere, prin creşterea a succiunii interne a piesei protetice.

b. Sprijinul unei supraprotezări totale este mult îmbunătăţit, comparativ cu cel al unei
proteze totale convenţionale. Datorită prezenţei dinţilor, acest sprijin se realizează pe o
suprafaţă mai mare, este mixt, atât dento-parodontal, cât şi muco-osos, ceea ce asigură o
distribuţie uniformă a presiunilor masticatorii la nivelul întregului câmp protetic. În plus,
stimularea funcţională a osului alveolar contribuie la scăderea ratei de atrofie şi rezorbţie,
conservându-i parametrii dimensionali pe o perioadă mai îndelungată de timp.

c. Stabilitatea unei supraproteze totale este mult îmbunătăţită, comparativ cu a unei

proteze totale convenţionale, datorită prezenţei dinţilor restanţi şi a proceselor lor alveolare
(mai înalte şi mai late), care constituie retentivităţi naturale suplimentare, ce se opun
tendinţelor de destabilizare a piesei protetice.

3. Menţinerea feedback-ului senzorial, prin păstrarea proprioceptorilor parodontali din

parodonţiul dinţilor restanţi, care controlează, prin intermediul unor mecanisme complexe,
exercitarea funcţiilor esenţiale ale sistemului stomatognat: masticaţia, fizionomia, fonaţia,
deglutiţia, funcţia de automenţinere.

4. Creşterea eficienţei funcţionale: masticatorii şi fizionomice

a. Creşterea eficienţei masticatorii la pacienţii supraprotezaţi, comparativ cu cei

protezaţi total amovibil convenţional, datorită prezenţei unor dinţi restanţi pe arcadă, a
ligamentelor parodontale şi a proprioceptorilor de la acest nivel, care reprezintă verigi ale
feedback-ului senzorial. Stabilitatea mai bună a supraprotezei şi transmiterea forţelor
masticatorii şi dento-parodontal (nu numai muco-osos), îmbunătăţeşte sensibilitatea tactilă şi
performanţa neuro-musculară, pacientul fiind capabil să exercite forţe masticatorii mai mari şi
cu un control mai precis al acestora. În plus, marginile protezei de la nivelul dinţilor restanţi,
nu necesită extinderea lor până în fundurile de sac şi deci, nu vor provoca leziuni de decubit
şi disconfort pacientului.

b. Păstrarea memoriei ocluzale. Unităţile dento-parodontale restante au şi valoare

funcţională ocluzală, prin calitatea propriocepţiei şi a memoriei ocluzale.

La subiectul dentat, propriocepţia este asigurată de receptorii aflaţi în ligamentele

dento-parodontale, muşchi, tendoane, os alveolar, ATM, determinând poziţiile mandibulei în
timpul exercitării funcţiilor. Reflexul ocluzal apare o dată cu erupţia dinţilor şi se află la
originea relaţiilor mandibulo-craniene.

La edentatul total, rolul proprioceptorilor este preluat de exteroceptorii prezenţi la

nivelul mucoasei, care realizează o percepţie mult mai redusă.

Capsele

Sunt sisteme de mentinere alcatuite din doua elemente:

Iacub Andra-Olivia, gr. 6, an III CTD
Proiect EPÎ-ROC
-o matrice tubulara(negativul)- prefabricate din material plastic de diferite duritati care se
fixeaza pe fata mucozala a seii protezei;

-o patrice (pozitivul) de obicei sferica, fixate la dispozitivul radicular cu capa-este fabricate

din material plastice calcinabile si va fi transformata in patrice metalica odata cu turnarea
dispozitivului radicular.

Capsele pot varia ca forma si dimensiune, de aceea alegerea unui anumit tip de capsa
trebuie corelat in primul rand cu marimea spatiului dintre crestele alveolare. Pot fi realizate
din aliaje de Au 18K, Au-Pt sau Palliag.

Magnetii

Magnetul se fixeaza in baza protezei, in dreptul inei cape din aliaj magnetizabil (keeper)

Ce acopera un dinte sau o radacina. Forta de atractie a unui magnet protetic este cuprinsa
intre 100-900(grame forta), iar permanenta magnetic de 10 ani. Nu se recomanda utilizarea
a mai mult de 4 magneti deoarece indepararea protezei poate fi dificila.

Barele cu calareti

Sistemul este compus din doua elemnente:

-o parte fixa- bara-a gregata pe dintii restanti, ce avea diferite forme pe sectiune(dreptungi
para);

-o parte detasabila, sub forba forma de jgheab- calaret- fixat pe fata mucozala a protezei.

Sistemul de bare si calareti permitere cresterea valorii functionale a protezei totale prin
utilizarea unui sprijin dento parodontal favorabil, exercitatla nivel cervical, precum si prin
combaterea tendintelor de deplasare orzontale ale protezei.