PARTEA SPECIALĂ

Cap. IV – Elemente de ancorare, menținere și sprijin a protezelor

mobilizabile
Edentaţia parţială este o stare patologică care rezultă prin pierderea uneia
pânâ la 15 unităţi dento-parodontale de pe arcadele dentare, în urma căreia
rezultă unul sau mai multe spaţii edentate. Spaţiile edentate pot varia în funcţie
de topografie, întindere şi frecvenţă. Ele pot fi localizate la maxilar şi/sau la
mandibulă, pe o hemiarcadă sau pe ambele, în zona frontală sau în zona laterală.
Breşele edentate pot fi delimitate la extremităţi de dinţi restanți (intercalate) sau
doar mezial (terminale). Desigur pot coexista pe aceeaşi arcadă ambele forme,
când edentaţia se consideră a fi mixtă. Dacă numărul dinţilor absenţi este mic 1-
2, edentaţia poartă numele de edentație redusă, dacă lipsesc 3-4 dinţi ea este
edentație întinsă, iar dacă pe arcadă mai există doar câţiva dinţi 1-4, edentaţia se
numește edentație subtotală. [70]
Restaurările protetice mobilizabile fac referire la realizarea unei game
largi de edentaţii parţiale, prezente la cele mai diverse vârste. Acest gen de
restaurări protetice pot avea sprijin muco-osos, dento- parodontal sau mixt,
având o variabilă largă de indicaţii: edentaţii frontale întinse, terminale,
subtotale, când breşele edentate depăşesc 2 sau 3 dinţi posteriori, când include
un canin şi alţi 2 dinţi vecini cu acesta, sau un canin şi ambii premolari.
Protezele parţiale mobilizabile sunt soluţii protetice ieftine, putând fi considerate
soluţii protetice universale, spre deosebire de restaurările fixe care pretind un
anumit număr de dinti stâlpi repartizaţi topografîc după anumite criterii, un
status optim parodontal şi o stare generală corespunzătoare. [71]
Elementele de agregare au un dublu rol în cadrul unei proteze parţiale
fixe, pe de-o parte ele trebuie să „acopere" preparaţia protejând pulpa dentara şi
parodonţiul marginal, pe de altă parte ele trebuie să preia forţele care se aplică
atât pe ele, cât şi pe intermediarii protezei parţiale. [72]
Înaintea realizării unei piese mobilizabile, trebuie verificate cu rigoare
anumite aspecte ale dinților stâlpi, pentru o longetivitate a lucrării:
l. mobilitatea dentară şi durerea interferează cu masticaţia şi alte funcţii ale
dinţilor restauraţi.
2.inflamaţia parodonţiului reduce capacitatea dinţilor stâlpi de a răspunde în
mod corespunzător necesitaţilor funcţionale pe care trebuie să le îndeplinească.

52
3.poziţia dinţilor este frecvent modificatâ în parodontopatii. Rezolvarea
favorabilă a inflamaţiei, urmată de regenerarea fibrelor ligamentului parodontal
determină revenirea dinţilor la poziţia inţială. Restaurările proiectate pentru dinţi
cu parodonţiul afectat înainte de efectuarea terapiei parodontale pot induce
tensiuni şi presiuni nocive asupra parodonţiului tratat.
4.protezele fixe confecţionate pe modele obţinute prin amprentări ale gingiei
afectate, nu se vor adapta când parodonţiul se va însanatoşi, respectiv în urma
tratamentului.
5.pentru o localizare corespunzătoare a marginilor viitoarei restaurări protetice,
poziţia şanţului gingival sănătos trebuie stabilită înaintea preparării dintelui. [73]

Fig. 4.1 Posibilități de restaurare protetică în edentația parțială [74]

Protezele parțiale acrilice au tendința să se mobilizeze de pe câmpul protetic

datorită:

53
  Mobilității parților moi de la marginea câmpului protetic: musculatura
oro-facială, planșeu, frenurile, bridele.
 Alimentelor, care amestecate cu salivă formează paste cu grad mare de
adeziune.
 Forței gravitației care acționează la maxilar.
Deplasarea acestor proteze se produce în urmatoarele sensuri:
-în sens vertical: se înfundă pe câmpul protetic la contactul ocluzal cu dinții
antagoniști.
-în sens orizontal: se despind mezializându-se, distalizându-se sau
vestibularizându-se.
-protezele cu șei terminale au în plus, tendința să se basculeze.
Indiferent în ce sens s-ar produce deplasarea, dacă proteza nu prezintă
stabilitate nu poate fi menținută pentru a fi purtată și utilizată. În scopul
împiedicării sau diminuării deplasărilor protezelor de pe câmpul protetic sunt
folosite anumite mijloace de menținere și stabilitate și anume, croșetele dentare.
Pentru protezele parțiale acrilice se folosesc ca elemente de menținere și
stabilizare, croșetele din sârmă de wiplă , croșetele elastice sau croșetele cu
schelet din biodentaplast, la care se adaugă și forțele rezultate din adeziune,
retentivitate anatomică și tonicitatea musculară. [75]
Croșetele dentare sunt elemente aplicate pe dinții stâlpi sub ecuatorul protetic
pentru ancorarea protezei. Au rol în menținerea și stabilizarea protezei dentare
dar nu au rol și în sprijin. Aceste croșete pot fi confecționate din material
biodentaplast, oferind o elasticitatea optimă sau pot fi confecționate în metoda
clasică din sârmă de wiplă elastică, cu diamentrul de 0,6-0,8 mm sau sârmă de
aur de 750 %o cu platină 120 %o. În secțiunea transversală sârma poate fi rotundă
sau semirotundă. [76]
4.1. Croșete turnate elastice din BioDentaplast:
Protezele parțiale inovative, având baza scheletului și croștele turnate din
biodentaplast prezintă anumite particularități preferate în ultimii ani, atât de
către pacienți cât și de către medicii stomatologi, prin următoarelor avantaje:

 datorită elasticității, inserția și dezinserția sunt mult mai ușoare.

 sunt mult mai rezistente la forțele masticatorii față de cele clasice.
 sunt mai ușoare decât cele clasice.

54
  sunt mult mai estetice față de cele clasice.
 prezintă rezistență în timp.
 mai tolerantă pentru organism față de proteza clasică.
 risc mult mai scăzut de fracturare a protezei în cazurile în care se scapă
din mână.
Proteza dentară elastică nu necesită croșete metalice de ancorare ceea ce
reprezintă un avantaj major pentru dinții restanți deoarece croșetele metalice
sunt mult mai agresive. Acest timp de proteză are un mare avantaj prin gradul
crescut al elasticității. Elasticitatea joacă un rol important atât în privința
funcționalității cât și pentru confortul pacientului. În timpul masticației forțele
exercitate sunt foarte mari.

O proteza are rolul de a transmite uniform forțele masticatorii spre osul

maxilar sau mandibular. Proteza dentară elastică transmite uniform aceste forțe
dacă se respectă principiul de a mânca pe ambele părți în același timp. [77]
Proprietățile acestui tip de proteză din material biodentaplast sunt:
 flexibilitate
 croșete fizionomice
 fidelitate superioară
 bune proprietăți fizice și chimice
 confort ridicat datorită întinderii reduse
 are forma și întinderea unei proteze scheletate clasice
 tehnologie BREDENT Germania [78]
BioDentaplast-ul este un material semicristalin, caracterizat prin structura sa
lineară, care prezintă bune proprietăți fizice și chimice: duritate crescută,
rigiditate considerabilă, rezistență la rupere/forfecare și o foarte bună stabilitate
dimensională. Materialul este fabricat în mai multe nuanțe coloristice care
permit imitarea culorii dinților stâlpi pe care se poziționează, stratul având doar
0,30 mm grosime. Din moment ce rășina este livrată în cartușe, mixarea
incorectă, care ar avea un efect negativ asupra materialului și a restaurării, este
exclusă.
La protezele parțiale confecționate din polimerul BioDentaplast:
– croșetele și conectorii secundari ai croșetelor pornesc din scheletul de
BioDentaplast, fiind realizat tot din polimerul BioDentaplast;

55
– croșetele au nuanța coloristică A1, A2 sau A3, conform dintelui stâlp pe care
este poziționat croșetul;
– croșetele au lățimea de 2/3 din înălțimea coroanei dintelui stâlp pe care se
ancorează; [79]

Fig. 4.2. Croșete turnate elastice

4.2. Croșete din sârmă de wiplă:

Croșetele din sârmă de wiplă, sunt realizate dintr-un aliaj de oțel
inoxidabil (nichel-crom) și conține fier (70-72% o), carbon (0,7%o), crom (18%o)
și nichel (8%o), pentru a nu oxida în mediul bucal. Cromul împreună cu nichelul
solidarizează structura fundamentală autentică a oțelului. Wipla este un aliaj
omogen. Aliajul de wiplă prezintă urmatoarele caracteristici fizice:
 Duritate 160 kg/mm2 .
 Culoare alba-argintie, asemănătoare platinei.
 Interval de topire între 1.375-1.420o.
 Are elasticitate favorabilă pentru confecționarea croșetelor.
 Luciu care se conservă în mediul bucal.
 Nu există masă de ambalat specifică.
Segmentele croșetelor din sârmă de wiplă:
Segment dentar- se aplică pe fața vestibulară a dintelui în zona subecuatorială,
retentivă. Contact intim cu acesta.
Segment elastic- cu forme și dimensiuni variate, asigură elasticitatea.
Segment de fixare- în șaua sau baza protezei acrilice.

56
Fig. 4.3. Segmentul Fig. 4.4. Segmentul Fig. 4.5. Segmentul
 Segmentul dentare se aplică pe 2/3 din fața vestibulară la majoritatea
dinților, iar pe molarii inferiori pe fața linaguală. Segmentul intermediar, diferit
de la un croșet la altul, trebuie situat la o distanță față de mucoasă, de 0,5-1mm.
Poate prezenta forme precum: S, Z sau V, rolul sau fiind de a conferi
elasticitatea. Segmentul retentiv reprezintă porțiunea terminală, având scopul de
a favoriza fixarea croșetului în baza plăcii, putând fi modelat în zig-zag sau
poate prezenta la extremitate o ansă.
Caracteristicile clinico-tehnice:
– primele două segmente nu intră în contact cu parodonțiul marginal al
dintelui stâlp.
– d.p.d.v. estetic, traiectul trebuie să fie cât mai putin vizibil.
– segmentul elastic trebuie conceput cu forma și lungimea specifică pentru a
oferi elasticitatea optimă.
– retenționează puține resturi alimentare.
– poziția segmentului dentar de pe fața laterală a dintelui, se poate modifica
datorită înfundării protezei pe câmpul protetic, dezactivării, prin
tracționări repetate.
– se activează empiric de către medic sau pacient.
– croșetul asigură menținerea protezei pe câmpul protetic, desprinderea este
obținută cu un oarecare grad de efort, pentru ca segmentul dentar să
depășească retentivitatea dintelui stâlp.
– reparațiile sunt posibile prin înlocuirea cu un alt croșet.

Reguli tehnologice de modelare ale sârmei:

Sârma de wiplă (fig.4.6) se va deforma prin îndoire, într-un singur sens o
singură dată, revenirea fiind interzisă, datorită posibilității ruperii. Sârma nu se
va încălzi în flacara înainte și după modelare, deoarece se modifică structura
cristalină. Sârma se va modela cu un clește special, clește crampon (fig.4.7),
care prezintă o față activă a fălcilor netedă. Extremitățile sârmei se vor rotunji
prin șlefuire, pentru a nu produce eroziuni țesuturilor dentare. [80]

57
 Fig. 4.7. Clește crampon.
Fig. 4.6. Sârmă de wiplă.

Fig. 4.8. Croșete din sârmă de wiplă

Clasificarea croșetelor din sârmă de wiplă:

4.2.1. CROȘETUL CERVICO-ALVEOLAR DESCHIS DENTAL:
Acest tip de croșet din sârmă, este utilizat la PMMA, având ca și indicație,
zona mandibulară, pe dinții stâlpi cu retentivități mai mari și cu o implantare
parodontală redusă, datorită elasticității cresute.
Elementele componente ale croșetului cervico-alveolar deschis dental sunt:
-segmentul dentar: care este plasat subecuatorial, pe suprafața vestibulară,
păstrând o distanță de 2mm față de parodonțiul marginal, paralel cu festonul
gingival și cuprinde 2/3 din diametrul M-D. Vârful segmentului dentar este
orientat spre dintele vecin.
-segmentul elastic: se prezintă sub forma unei bucle, conferind elasticitate
croșetului, aceasta putând prezenta forma literei „S” sau „Z”. Este plasat la o
distanță de 0,5- 0,6mm de mucoasa procesului alveolar.
-segmentul de fixare: se va termina în versantul vestibular al șeii protetice, la o
distanță rezonabilă de marginea protezei, pentru a putea fi incorporat în baza
protezei (fig.4.9).
Prin orientarea vârfului segmentului dentar, croșetul se poate opune
mișcării de basculare prin înfundarea extremitațiilor distale ale șeilor, în cazul
edentațiilor terminale.

58
 Schiță personală- Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. CERVICO-ALVEOLAR
4.2.2. CROȘETUL 4.9. Croșet cervico-alveolar deschis
DESCHISdental EDENTAL:

Croșetul este indicat de asemenea la mandibula, aspectul și componența fiind

asemanatoare cu cel descris anterior, cu observația că vârful segmentului dentar
este orientat spre edentație. Astfel, croșetul se opune miscării de basculare prin
despinderea extremităților libere distale, ale protezei parțiale (fig.4.10).

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. 4.10. Croșet cervico-alveolar deschis edental

4.2.3. CROȘETUL CERVICO-OCLUZAL DESCHIS DENTAL:

Este utilizat pentru protezele maxilare, având ca și indicați dinții a căror
grad de vizibilitate este mai redus, întrucât are o parte elastică inestetică. Se
poate confecționa și pe dinții cu retentivități mai reduse, în special pentru dinții
arcadei superioare.
Elementele componente sunt urmatoarele:
-segmentul dentar: care are un traiect paralel cu festonul gingival.
-segmentul elastic: poate avea forma literei „U” sau respectiv „V”, având un
traiect ascendent paralel cu muchia vestibulo-proximală și apoi descendent.
-segmentul de fixare: se va situa în versantul vestibular al șeii acrilice, sub zona
de poziționare a dinților artificiali (fig.4.11).
Prezintă următoarele funcții:
-împiedică despinderea protezei prin brațul activ subecuatorial.
-împiedică distalizarea prin porțiunea de pe versantul mezial al coroanei.
-limitează mișcările de lateralitate ale protezei.

59
-prezintă o fricțiune mai accentuată prin suprafața mai mare de contact.

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. 4.11. Croșet cervico-ocluzal deschis dental

4.2.4. CROȘETUL CERVICO-OCLUZAL DESCHIS EDENTAL:

Acest tip de croșet este indicat în edentațile terminale maxilare.
Elementele componente ale acestui croșet sunt urmatoarele:
-segmentul dentar: se întinde vestibular pe 2/3 din diametrul M-D, la o distanță
de parodonțiul marginal de 2mm.
-segmentul elastic: prezintă un traiect paralel cu muchia proximo-vestibulară
dinspre dintele vecin, după care traversează ambrazura ocluzală și se continuă
oral interdentar.
-segemntul de fixare: se va termina în placa palatinală prin sisteme obișnuite de
retenție (fig.4.12).
Efectele negative pe care le poate dezvolta acest croșet, sunt legate de
faptul că segmentul elastic trece prin spațiul interdentar și poate genera contacte
premature, interferențe, efect disortodontic putând chiar mări spațiul interdentar.
Umărul croșetului însa intervine în sprijinul protezei, funcție ce nu va fi
asigurată de croșetele prezentate anterior.

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

60
 Fig. 4.12. Croșet cervico-ocluzal deschis edental

4.2.5. CROȘETUL DE SÂRMĂ ÎN ”T”:

Croșetul simplu în ”T” prezintă următoarele caracteristici:
-este aplicat pe canini și pe premolari subecuatorial, pe fața vestibulară a
dintelui.
-proțiunea orizontală a ”T”-ului va fi realizată din sârmă dublă, fiind paralelă cu
festonul gingival.
-porțiunea verticală se îndreaptă spre mucoasă, realizată din sârmă simplă la
distanță de mucoasă (fig.4.13).
Croșetul conferă o retenție optimă și un efect fizionomic relativ bun.

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. 4.13. Croșetul din sârmă în formă de ”T”

4.2.6. CROȘETUL CERVICO-OCLUZAL ÎNTORS:

Este indicat pe molarii mezializați, cu retentivitate mare vestibulo-mezială.
Elementele componente sunt reprezentate de:
-segmentul dentar: având extremitatea liberă subecuatorial, ce privește spre
edentație, având un traseu paralel cu festonul gingival, realizează o buclă și
urmează un traseu supraecuatorial paralel cu primul deschis.
-segmentul elastic alături de segmentul de retenție: nu prezintă deosebiri față de
croșetul cervico-ocluzal deschis dental (fig.4.14).

61
 Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

4.2.7. CROȘETUL OCLUZO-INTERDENTAR (ȘTAHL):

Fig. 4.14. Croșetul cervico-ocluzal întors
Croșetul se indică în edentațiile de clasa a II-a Kennedy, aplicându-se pe
hemiarcada integră sau în cadrul aparatelor ortodontice.
Elementele componente ale croșetului Stahl:
-partea activă: reprezentată de o porțiune interdentară, plasată sub aria de
contact, având forma unei anse circulare cu diamentrul de 2-3 mm.
-prelungirea ei supraecuatorială: din zona interdentară prezintă un traseu vertical
vestibular, traversând spațiul interdentar ocluzal, prelungindu-se cu o porțiune
verticală interdentară orală, care se continuă cu sistemul de ancorare în baza
protetică.
-coada: scop retentiv în baza protezei (fig.4.15).
Funcțiile croșetului Ștahl:
-împiedică desprinderea protezei prin porțiunea activă a croșetului.
-asigură sprijin prin segmentul care străbate nișa masticatorie, împiedicand
înfundarea protezei.

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. 4.15. Croșet ocluzo-interdentar Ștahl.

4.2.8. CROȘETUL INELAR (JACKSON):

Croșetul este indicat să se aplice pe un dinte lateral care prezintă vecini, în
general pe hemiarcada integră, în edentațiile de clasa a II-a Kennedy, având un
grad mare de vizibilitate, astfel având ca și contraindicație zona frontală.

62
 Elementele componente sunt:
-brațul activ orizontal: care este situat subecuatorial pe fața vestibulară a
dintelui, venind în contact intim cu acesta.
-acest braț se continuă cu două brațe verticale ce urcă spre suprafața ocluzală, la
nivelul ambrazurilor masticatorii, traversând aceste spații.
-nu prezintă extremități libere, cele două segmente retentive fixându-se oral în
baza protezei (fig.4.16).

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. 4.16. Croșet inelar Jackson.

4.2.9. CROȘETUL PROXIMAL CU PATRICE:

Croșetul este indicat în zona frontală, pe dinții acoperiți cu coroane,
aceasta prezentând o prelungire proximală sub formă de pară, de care este legată
printr-un istm (fig.4.17).
Componentele croșetului sunt urmatoarele:
-partea activă sub formă de buclă, înconjoară patricea.
-prezintă un traiect vertical interdentar.
-segment de fixare în baza protezei.
Funcțiile pe care le prezintă sunt:
-împiedică mișcările de despindere, înfundare, distalizare și respectiv lateralitate
-este un croșet fizionomic. [81]

63
 4.2.10. CROȘETUL MUCO-ALVEOLAR:
Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Se indică la paciențiiFig.
la 4.17.
care Croșet
se vadproximal
în totalitate dinții frontali și o parte din
cu patrice.
gingie, când procesul alveolar este retentiv.
Acest croșet prezintă o ansă dublă de sârmă cu diametrul de 0,7mm plasată
pe versantul vestibular al procesului alveolar la o distanță de 0,5mm de
mucoasă. Inserția și dezinserția protezei este posibilă numai daca pacientul
îndepartează cu degetele croșetele mucozale pentru a depăși convexitățile
procesului alveolar (fig.4.18).
În momentul în care asupra protezei se acționează cu forțe slabe de
desprindere, croșetele de sârmă se proptesc în mucoasa procesului alveolar,
astfel limitând mecanic desprinderea involuntară a protezei de pe campul
protetic. În cazul unor forțe de desprindere mai puternice, croșetele din sârmă
vor strivi mucoasa vestibulară, provocând dureri, față de care pacientul
ripostează împingând cu dinții antagoniști proteza desprinsă, până vine din nou
în contact cu câmpul protetic.
Dezavantajul acestui tip de croșet este dat de acțiunea brutală a acestor
croșete și eficiența redusă, fiind utilizate la insistențele pacienților care nu vor să
accepte croșete vizibile.

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. 4.18. Croset muco-alveolar.

4.2.11. CROȘETUL ALVEOLO-INTERDENTAR:

64
 Indicat pe dinții bine implantați din vecinatatea edentației, care nu prezintă
convexități favorabile pentru croșete obișnuite, fiind utilizat la protezele
uniterminale respectiv unilaterale.
Prezintă un braț care vine în contact cu versantul vestibular al procesului
alveolar, terminat cu o mică ansă care se aplică sub punctul de contact (fig.4.19).
Funcția acestuia este de a împiedica desprinderea. [82]

Schiță personală-Cojocaru Cristina-Ioana

Fig. 4.19. Croșet alveolo-interdentar

65