Sisteme Speciale Sandu Utiliyate in Tehnologia Restaur (Rilor Protetice Compoyite PP TD2

SISTEME SPECIALE UTILIZATE ÎN TEHNOLOGIA RESTAURĂRILOR PROTETICE COMPOZITE

1. SISTEME SPECIALE. GENERALITĂŢI
1.1. INTRODUCERE
Sistemele speciale sau ataşamentele sunt elemente de îmbinare estetice,
bicomponente, conectate, pe de o parte la dinte, rădăcină sau implant, iar pe de
cealaltă parte, la proteza parţială mobilizabilă (PPM). Ele fac parte din mijloaceie
directe de menţinere, sprijin şi stabilizare a protezelor parţiale mobilizabile.
Sistemele speciale pot conecta însă şi componente ale protezelor parţiale fixe şi
de asemenea se utilizează în cadrul supraprotezărilor.
Soluţiile protetice care apelează la aceste sisteme speciale sunt numite hibride sau
compozite. Ele au rolul de a conferi un aspect estetic superior, comparativ cu
croşetele turnate şi de a spori confortul pentru pacient. Ele sunt utilizate predilect
la pacienţii mai tineri şi la cei cu o manualitate bună, pentru că desprinderea
voluntară a protezelor este dificilă. La ora actuală utilizarea lor se extinde, dar
necesită o pregătire specifică atât din partea medicului, cât şi a tehnicianului
dentar, precum şi o dotare suplimentară.
Mijloacele directe de menţinere, sprijin şi stabilizare (MSS) sunt acele
componente ale protezelor parţiale care realizează o legătură mobilizabilă
între corpul protezei şi dinţii stâlpi. Dintre toate elementele componente ale
protezelor parţiale, acestea au fost şi sunt cele mai studiate. Legătura lor cu dinţii
se poate realiza fie direct (cum este la croşetelor turnate şi în cazuri excepţionale
Ia sistemele speciale fixate adeziv), fie indirect, prin intermediul unei proteze fixe
(la sistemele speciale în genera! şi în unele cazuri la croşete).
Principala funcţie a acestor elemente este de a se opune desprinderii involuntare
a protezei, dar intervin şi în sprijin şi stabilizare, între aceste trei funcţii există o
strânsă corelaţie, deoarece elementul care asigură menţinerea intervin^1 totodată şi
în sprijin şi stabilizare.
Este vorba de aşa numita triadă a echilibrului protetic denumire ce aparţine lui
Housset.
În ceea ce priveşte menţinerea, aceste mijloace directe sunt responsabile de
retenţia primară a protezelor parţiale, care se realizează mecanic prin plasarea lor pe
dinţii stâlpi. Pentru ca elementele de MSS ale PPM să-şi
îndeplinească funcţia este necesar ca dinţii stâlpi să poată prelua o mare parte
din forţele de masticaţie, fără a se exercita efecte nocive asupra lor. Când calitatea
unităţilor dento- parodontale nu este optimă, se impune solidarizarea dinţilor restanţi.
Astfel distribuirea forţelor se face pe mai mulţi dinţi, protejându-i de forţele nocive
care acţionează prin intermediul protezei mobilizabile.
De retenţia secundară nu sunt responsabile elementele de MSS, ci intervin alte
componente ale PPM. Ea este dependentă de contactul dintre conectorii secundari
şi planurile de ghidare, respectiv dintre bazele protezelor şi conectorii principali cu
ţesuturile subiacente.
1.2. CLASIFICĂRI. TIPURI DE ATAŞAMENTE

Mijloacele directe de MSS sunt extrem de variate. Iniţial ele au fost clasificate doar în
funcţie de relaţia lor cu dintele stâlp, în mijloace intra- şi extracoronare.
Primul mijloc intracoronar a fost propus de către H.E.S. Chayes în 1906. După cum îi
spune numele, el se încadrează în conturul coronar al dintelui şi este de fapt o culisă
compusă dintr-o matrice fixată pe proteza fixă şi patricea fixată pe cea mobilizabilă.
Datorită principiului de construcţie, ataşamentele intracoronare limitează mişcările
orizontale sau de basculare ale protezelor, care sunt transmise dinţilor stâlpi. De aceea
în cazul protezelor cu sprijin mixt nu este indicată utilizarea lor fără ascocierea ruptorilor
de forţă. Trebuie însă să ţinem cont de dezavantajele consecutive utilizării acestora.
Ataşamentele intracoronare prezintă două avantaje majore:
- elimină componentele vizibile de menţinere şi sprijin şi ca urmare sunt estetice;
- au un sprijin plasat favorabil faţă de axul lung al dintelui.
Dezavantajele ataşamentelor intracoronare sunt reprezentate de:
- necesitatea realizării unor proteze fixe care să prezinte o preparaţie sub formă de
casetă în general (fig. 1.1);
Fig. 1.1. Preparaţie proximală pentru ataşament

intracoronar
•etape clinice şi de laborator complicate;
• pierderea fricţiunii în timp şi mobilizarea protezei;
• dificultăţi la reparaţii sau înlocuire;
• sunt ineficiente pe dinţi scurţi (necesită o înălţime coronară de 7 mm) (fig. 1.2);
Fig. 1.2. înălţime coronară necesară pentru un ataşament intracoronar.

• stabilizarea este similară cu cea a unui pinten intern şi în general este de dorit o
stabilizare suplimentară extracoronară, prin realizarea unor braţe opozante plasate pe
praguri special preparate;
• sunt greu de poziţionat în totalitate în perimetrul dintelui din cauza vecinătăţii camerei
pulpare;
• la utilizarea mai multor astfel de elemente de MSS este esenţială realizarea
paralelismului între ele;
• sunt considerate mai costisitoare.
Mijloacele extracoronare de MSS sunt plasate în afara conturului clinic normal al
coroanei dintelui stâlp. Ele se divid în ataşamente extracoronare şi croşete
dentare. În prezentste două tipuri sunt ce! mai frecvent utilizate.
Ataşamentele extracoronare, ca şi cele intracoronare, su formate dintr-o matrice şi o
patrice. Ele au fost iniţiate de către H. I Boos la începutul anilor 1900 şi modificate
ulterior de către F.E. Roach 1908. De atunci s-au diversificat continuu, astfel că oferta
existentă ora actuală este extrem de largă. Unele dintre ele permit mişcări a protezelor
sub acţiunea forţelor ocluzale, funcţionând pe principi ruptorilor de forţe.
Avantajele ataşamentelor extracoronare sunt reprezentate c faptul că:
• nu necesită sacrificiu aşa mare de ţesuturi dure dentare preparare ca cele
intracoronare;
• înălţimea necesară a coroanei este mai redusă comparativ i cea pentru
ataşamentele intracoronare.
Dezavantajele ataşamentelor extracoronare sunt reprezentate ( următoarele:
• de multe ori conţin elemente componente care afectea sănătatea parodontală prin
supraconturare;
• necesită spaţiu interarcadic suficient pentru a avea loc pentru dintele artificial;
• forţele nu sunt transmise în axul lung al dintelui, ci excentric.
O altă clasificare este în ataşamente de precizie şi ataşamente de semiprecizie.
La ataşamentele de precizie matricea şi patricea su prefabricate industrial pentru a
exista un contact intim şi o potrivi perfectă. Şlefuirea industrială se face la o toleranţă
mai mică 0,01 mm.
La ataşamentele de semiprecizie matricea şi patricea realizează prin turnare în
laborator, pe baza unor machete din ceară s mase plastice, iar contactul elementelor
componente este mai pu- intim. Sunt considerate de semiprecizie deoarece în
fabricarea lor si supuse unor erori determinate de procedeele tehnologice (preparar
materialelor, temperatura de topire-turnare şi alte variabile).
Ataşamentele mai sunt împărţite în rigide şi nerigi (reziîîenîe).
Ataşamentele rigide nu permit nici un fel de mişcare în matrice şi patrice.
Ele prezintă următoarele avantaje:
•sunt mai rezistente în timp datorită absenţei elementului rezilient;
•au mărime mai redusă prin simplitatea design-ului;
• la PPM cu sprijin dento-parodontaî transmit presiunile axial;
• contribuie la stabilizare.
Dezavantajele sunt:
• au efect de basculare a dinţilor stâlpi la PPM cu sprijin mixt (fig. 1.3);
• axa de inserţie şi dezinserţie trebuie să fie exactă, să existe un paralelism
perfect între suprafeţele verticale.
Fig. 1.3. Bascularea

dintelui stâlp determinată
de înfundarea şeii
terminale în
cazul utilizării unui
ataşament rigid.
Indicaţii:
• PPM cu sprijin dento-parodontal, din motive estetice;
• PPM cu sprijin mixt în cazul unei rezistenţe bune a dinţilor stâlpi şi/sau unei rezilienţe
mici a mucoasei crestei reziduale.
Ataşamentele nerigide permit mişcare între matrice şi patrice prin încorporarea unei
balamale, a altui mecanism activ sau a unei componente rezilienţe, elastice.
Avantajele lor sunt:
• transmiterea de forţe mai reduse dinţilor stâlpi;
•nu necesită o exactitate aşa de mare în ceea ce priveşte paralelismul suprafeţelor
verticale.
Dezavantajele sunt:
• în timp elementele reziliente se deteriorează;
•sunt mai costisitoare;
• necesită o grosime mai mare a protezei pentru încorporarea tuturor componentelor;
• transmit forţe ocluzaie crescute suportului muco-osos (fig. 1.4);
•transmit forţe crescute suportului dento-alveolar în cazul în care mişcarea şeilor este
restricţionată.
Fig. 1.4. Transmiterea forţelor
ocluzaie suportului muco-osos în
cazul utilizării
unui ataşament rezilient
Indicaţii:
• PPM cu sprijin mixt, din motive estetice, în cazul unor dinţi cu rezistenţă scăzută;
• PPM cu sprijin mixt, din motive estetice, în cazul unui suport muco-osos favorabil.
Este foarte important să se facă diferenţa între o restaurare rezîlientă şi una
rigidă. Restaurările cu sprijin dento-parodontal sunt considerate rigide, în comparaţie
cu restaurările cu sprijin mixt, care sunt reziliente.
Ţinând cont de aceste aplicaţii, se clasifică ataşamentele în rigide şi reziliente.
Ataşamentele rigide la rândul lor sunt subclasificate în cele cu blocaj şi fără blocaj.
Ataşamentele reziliente sunt împărţite în 5 clase, de la rezilienţă verticală la rezilienţă
universală. Cu cât este mai mare clasa de rezilienţă, cu atât este mai mică forţa de
torsiune transmisă la nivelul dinţilor stâlpi.
Clasificarea este următoarea:
•rigide:
- clasa la - rigide, nereziliente, fără blocaj;
- clasa 1b - rigide, nereziliente, cu blocaj sub formă de pin sau şurub;
• reziliente:
- clasa 2 - rezilienţă verticală;
- clasa 3 - balama rezilienţă;
- clasa 4 - rezilienţă verticală şi balama rezilienţă;
-clasa 5 - rezilienţă rotaţională şi reziiie.nţă verticală;
-clasa 6 - rezilienţă universală.
Clasa 1a - cuprinde ataşamente solide, rigide, nereziliente, ce nu permit nici o
mişcare între proteza mobilizabilă şi dinţii stâlpi.
Clasa 1b - cuprinde acelaşi tip de ataşamente ca şi clasa la, dar componentele
sunt blocate printr-un şurub sau alte sisteme mecanice.
Clasa 2 - sisteme cu rezilienţă verticală, permiţând numai mişcări în plan vertical.
Clasa 3 - sisteme cu rezilienţă de tip balama, permiţând mişcări de basculare.
Clasa 4 - sisteme cu rezilienţă verticală şi tip balama, permiţând atât mişcări în
plan vertical cât şi de basculare.
Clasa 5 - sisteme cu rezilienţă rotaţională şi verticală, permiţând atât mişcări în
pian vertical, cât şi rotaţionale.
Clasa 6 - sisteme cu rezilienţă universală, ce permite mişcări în toate planurile.
O clasificare generică recentă a elementelor de MSS a fost realizată de către M.
Walter (2002) şi cuprinde toate tipurile de mijloace directe care se utilizează pentru
menţinerea protezelor parţiale scheletizate.
Acestea sunt: culise,
• capse,
• şarniere,
• sisteme articulate,
• arcuri,
•sisteme cu zăvor,
•magmneţi
•bare,
• croşete,
• frezaje de precizie,
•
În afară de croşete, toate celelalte fac parte din categ sistemelor speciale.
Sistematizând clasificările sistemelor speciale în funcţie diverse aspecte,
acestea sunt:
• după localizarea lor: intracoronare, extracoronare, pe exter pe elementele
intermediare, pe bare, pe capele radicuU intraradiculare;
• după modalitatea de confecţionare: de precizie (fabric industrial) şi de
semiprecizie;
• după modul de legătură dintre componente: reziliente rigide;
• după relaţia cu dintele stâlp: fixate adeziv sau aplicate proteze fixe;
• după posibilităţile de activare: activabile, inactivabile;
• după localizarea componentei activabile: pe matrice sau patrice;
• după posibilitatea de a fi înlocuite: care pot fi înlocuite şi ce nu se pot înlocui în
timp.
1.3. PRINCIPII MECANICE DE ANCORARE SISTEMELOR SPECIALE

Ancorarea protezelor pe dinţii restanţi beneficiază de principii mecanice
diferite (fig. 1.5):
•fricţiune - în cazul unor pereţi paraleli care se potrive: perfect;
• blocare - în cazul unor corpuri cu pereţi paraleli, dacă nu există potrivire între
componente;
•efect de pană - la îmbinarea unor corpuri conice;
• pensare - prin crearea unor incizii care permit activarea;
• retenţie activă - printr-o convexitate marginală sau arcuri;
•
Fig. 1.5. Principiile mecanice ale ancorării elementelor de MSS pe dinţii stâlpi: a.
fricţiune; b. blocare; c. conicitate; d. pensare; e. retenţie activă printr-o convexitate
marginală; f. retenţie activă cu arc; g. retenţie pasivă
Fricţiunea are un rol important şi mărimea ei depinde de:
• suprafaţa de contact;
• lungimea traseului de frecare;
• intensitatea atingerii;
• presiunea exercitată;
• prelucrarea de suprafaţă;
• proprietăţile materialelor care vin în contact.
1.4. CONDIŢII IMPUSE SISTEMELOR SPECIALE

Indiferent de tipul elementelor de menţinere, ele sunt supuse diferitelor forţe
verticale de tracţiune şi presiune, orizontale şi basculări. Aceste solicitări ating în
medie 30 - 50 N în cazul funcţiilor normale şi 295 N în cazul parafuncţiilor.
De aceea elementele de MSS trebuie să prezinte rezistenţă mecanică, dar să
îndeplinească şi alte condiţii:
•mărime adecvată;
•duritate mare;
• rezistenţă la uzură;
• elasticitate;
• estetică;
• manipulare uşoară atât de către medic, cât şi de către pacie
• să poată fi înlocuite;
• să fie activabile;
• să nu afecteze ţesuturile învecinate;
• să poată fi igienizate; .
•
1.5. INDICAŢIILE ŞI CONTRAINDICAŢII SISTEMELOR SPECIALE
Indicaţii:
• când necesităţile estetice ale pacientului nu pot fi satisfăc de o PPM menţinută cu
croşete.
Contraindicaţii:
• când cerinţele estetice pot fi satisfăcute şi cu o PPM menţir cu croşete;
• când transmiterea forţelor la suportul dento-alveolar şi mi osos nu poate fi
controlată;
• motive financiare;
• când pacientul nu poate fi dispensarizat.
1.6. AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJE SISTEMELOR SPECIALE
Avantajele utilizării sistemelor speciale sunt legate de:
• eliminarea fricţiunii dintre dintele natural şi croşetul turnat;
• limitarea tensiunilor pe dinţii stâlpi la inserţia şi dezinse protezei mobilizabile;
•distribuirea forţelor masticatorii pe toate structurile câmp protetic;
• confort sporit;
• estetică,
Dezavantajele folosirii sistemelor speciale sunt legate de:
• nu se pot ataşa pe dinţii cu coroane clinice foarte mici;
• necesită experienţă tehnică şi dotare de laborator performantă;
• tehnicile de execuţie sunt laborioase şi implică preparaţii importante ale dinţilor;
• optimizările şi reoptimizările acestor lucrări hibride sunt destul de dificil de executat;
• posibilităţi crescute de eşec;
1.7. CRITERII DE ALEGERE A SISTEMELOR SPECIALE
Alegerea tipului de ataşament se face în funcţie de mai mulţi factori:
• suportul parodontal: când dinţii au un suport bun sau pot fi rigidizaţi prin
solidarizare, se recomandă ataşamente rigide;
• starea ţesuturilor muco-osoase: un suport muco-osos cu rezorbţie accentuată
contraindică ataşamentele reziliente;
• hemiarcada opusă: două proteze cu ataşamente reziliente situate pe hemiarcade
opuse diminuă eficienţa masticatorie;
• înălţimea disponibilă: fiecare ataşament necesită o înălţime minimă;
• mărimea dintelui stâlp: o cameră pulpará voluminoasă sau o dimensiune mezio-
distală mică contraindică un ataşament intracoronar;
• parafuncţiile: în cazul unor parafuncţii se evită ataşametele gracile;
•numărul dinţilor stâlpi: în cazul şeilor terminale se indică solidarizarea a cel puţin doi
dinţi stâlpi, iar dacă nu este posibil se indică un ataşament rezilient pentru a diminua
încărcarea dintelui stâlp;
•poziţia dinţilor stâlpi: să permită poziţionarea ataşamentelor nu doar în sens vertical,
ci şi orizontal paralel cu creasta;
• dexteritatea pacientului: este mai puţin pretenţioasă la ataşamentele extracoronare,
iar în cazul unei conicităţi a pereţilor verticali, de asemenea se uşurează manipularea;
•principiul ae construcţie;
• material;
• spaţiul disponibil - în funcţie de tipul de ataşament tre avute în vedere aspecte
diferite.
•La ataşamentele aplicate coronar se urmăreşte (fig. 1.6):
•
•adâncimea preparaţiei coronare,
•lăţimea vestibulo-orală necesară pentru ataşament atâ la nivelul componentei fixe
cât şi a celei mobilizabile.
1.6. Evaluarea spaţiului disponibil

pentru ataşamentele aplicate corona
înălţimea, b. adâncimea preparaţiei
coronare, c.lăţimea vestibulo-orală
necesară pentru ataşament.
La ataşamentele radiculare se urmăreşte (fig. 1.7)

•Înălţimea – distanţa de la preparaţia radiculară la suprafaţa ocluzală a antagoniştilor.
• adâncimea preparaţiei radiculare,
• diametrul minim necesar pentru ataşament atât la nivelul componentei fixe cât şi a
celei mobilizabile.
Fig. 1.7. Evaluarea spaţiului disponibil

pentru ataşamentele radicuiare: a.
înălţimea, b. adâncimea preparaţiei
radiculare, c. diametrul minim necesa
pentru ataşament.
La ataşamentele tip bară se urmăreşte (Fig. 1.8)
• înălţimea - distanţa de la preparaţia radiculară la suprafaţa ociuzaîa a
nâtagomştîior,
• distanţa ocluzo-gingîvaiă minimă necesară pentru bară,
• distanţa vestibulo-orală minimă necesară pentru bară,
• distanţa vestibulo-orală minimă necesară la nivelul componentei mobiîizabile.
Factorii care contribuie la alegerea tipului de ataşament se continuă cu:
• capacitatea de igienizare;
• posibilitatea de activare;
• posibilitatea de înlocuire;
• costul - este tot timpul un factor hotărâtor, dar ar trebui să fie ultimul luat în
considerare. Este mult mai ieftin pe termen lung să se folosească un sistem mai scump
cu o cheltuială de întreţinere mai mică, decât un sistem mai ieftin cu o cheltuială de
întreţinere mai mare.
Fig. 1.8. Evaluarea spaţiului
disponibil pentru
ataşamentele tip bară: a.
înălţimea, b. istanţa ocluzo-
gingivală minimă necesară
pentru bară, c. distanţa
vestibulo-orală minimă
necesară pentru bară, d.
distanţa vestibulo- orală
minimă necesară ia nivelul
componentei mobiîizabile.
Având în vedere toate aspectele prezentate, alegerea mijloacelor directe de MSS
ale protezelor parţiale scheletizate se va face în funcţie de situaţia clinică, de
topografia edentaţieî, calitatea unităţilor aent parodontale, dotarea de laborator şi
posibilităţile financiare c pacientului.
Un prognostic bun pentru o restaurare protetică hibri (compozită) implică
următoarele condiţii:
• parodonţiu sănătos;
• dinţi stâlpi vitali;
• refacerea aspectului estetic în concordanţă cu cerinţ pacientului;
• concordanţă perfectă între componenta primară şi c secundară;
• ocluzie stabilă.
2. IZOPARALELOGRAFELE
2.1. GENERALITĂŢI

Evoluţia tuturor sectoarele tehnice şi-a pus amprenta şi în domeniul tehnicii dentare.
Acest lucru are repercursiuni asupra dezvoltării echipamentelor, aparatelor şi
instrumentelor. în ultimul secol se poate vorbi de apariţia şi perfecţionarea
izoparalelografelor, în strânsă legătură cu dezvoltarea tehnologiilor de lucru.

2.2.ISTORIC
în anul 1925 Dr. Steiger a dezvoltat un sistem de ataşamente confecţionate
individual, denumit după componente CSP (Channel- Shoulder-Pin), RSS (Rillen-
Schulter-Stift) sau şanţ-prag-pin. El a utilizat pentru paralelizarea frezajelor în ceară
un paralelometru, numit paralelofor (fig. 2.1). La acesta era ataşată o piesă de mână.
Acest prim aparat a fost asemănător celor industriale şi a reprezentat punctul de
plecare pentru dezvoltarea ulterioară a izoparalelografelor.
În jurul anului 1935 au apărut primeie adevărate.
Dr. Steiger împreună cu tehnicianul dentar Frey
au dezvoltat aparat, care ulterior a purtat numele
producătorului, Bachm (fig. 2.2). în acea
perioadă toate au fost concepute după princi
maşinii de găurit din industrie. Ini'iatorii au fost
Seitz şi Haag, Herc sau Galonni. Primele
izoparalelografe nu au avut un motor integra au
avut ataşată o piesă de mână. Evident cu acele
Fig. 2.1. Paralelofor. aparate ni obţineau frezajele de precizie din
zilele noastre.
Fig. 2.2. Izoparalelograf Bachmann

Prototip pentru prima generaţie de izoparalelografe este ce Fäh, conceput de acest
tehnician dentar şi fabricat de Heraeus îr (fig. 2.3). Acesta a permis frezaje de până la
30000 rotaţii/min. Pi frezat avea un mâner pentru culisarea verticală. Ea era prevăzută
şurub care permitea controlul mişcărilor fine, de până la 0,02 mir un sistem de blocare.
Astfel se făceau mişcările verticale.
Pentru mişcarea în plan orizontal, a fost necesar un su formă de cruce, prevăzut cu
şuruburi care permiteau m orizontale, după două direcţii care erau perpendiculare înt
(fig. 2.4) - grosiere şi fine.
Fig. 2.4. Accesoriu pentru mişcarea în

plan orizontal.
Fig. 2.3 Izoparalelograful lui p Fäh

Un alt accesoriu era fixat la braţul de frezat. El constă dintr-o coloană mi verticală de
care este fixată orizontal o limbă, care se poate mişca cu i şurub în plan orizontal.
Această limbă este rotundă şi are în interior i orificiu (fig. 2.5).
Fig. 2.5. Accesoriu pentru frezajele circulare.

La a doua generaţie de izoparalelografe s-au diversific sistemele de mobilizare
tridimensională a braţului, iar la a tre generaţie s-a modificat şi sistemul de acţionare,
respectiv micromotoru
2.3. PRINCIPIU DE LUCRU

Principiu! de lucru al izoparalelografului este simplu. El : bazează pe următoarea
teorie: toate perpendicularele unui plan su paralele intre ele.
Planu! este reprezentat de masa de lucru, care este un pic orizontal, iar
perpendicularele de diferitele poziţii ale braţelor mobi verticale (fig. 2.6).
Proprietăţile ergonomice de lucru se bazează pe:
simplitate,
precizie,
prelucrare uşoară şi
stabilitate. 2.4. INDICAŢII
Aparatul este indispensabil pentru
restaurările protetice ompozite (hibride).
Pentru toate frezajele de precizie se
alege aceeaşi xă de inserţie. Unghiul de
prelucrare poate fi de 0, 2, 4 sau 6
grade.
Fig. 2.6. Izoparalelgraf de generaţia a treia

(Orthoflex).
2.5. ELEMENTE COMPONENTE

Elementele componente ale izoparalelografului sunt reprezentate de:
•sociu,
•măsuţa modelului,
•multiple braţe mobile,
•motorul,
•suportul pentru fixarea ataşamentelor.
Soclul este suportul pentru măsuţa modelului. Cel mai avantajos lode! este cel cu
şanţuri, care permit curăţarea facilă şi împiedică aderenţa particulelor de ceară şi
metal. Aracuiagnt: uic^u.u. K,— accesarea tuturor punctelor de pe soclu.
Măsuţa modelului
Poziţia adecvată este la nivelul ochilor, pentru a permite lucri confortabil. în general
există 3 şuruburi de prindere a modelului, dintr care unul este mobil, care permite
fixarea acestuia. Modelul odată fixa nu se mai mişcă poziţia măsuţei până ce toate
etapele de frezaj în cear sau metal nu sunt finalizate. Este bine ca măsuţa să fie
fixată iniţial i poziţia 0, de unde se determină cea mai convenabilă axă de inserţie.
Măsuţa se roteşte liber, astfel că se poate înclina în orice direcţ într-un unghi de 45
grade, datorită articulaţiei sferice de la baza ei. Esl esenţial ca înclinarea înspre
anterior să fie minimă. De asemenea Î evită înclinările laterale. Fixarea măsuţei în
poziţia determinată se poai face diferit, cu vacuum sau mecanic. Stabilizarea
măsuţei permi realizarea frezajelor de precizie. Măsuţa modelului se poate fi)
electromagnetic pe soclu.
Braţele sunt diferite, în funcţie de tipul de paralelograf.
1.Un braţ vertical pentru menţinerea ataşamentelor şi a alt elemente prefabricate.
El permite menţinerea şi poziţionarea corectă ataşamentelor şi trebuie să se poată
bloca vertical şi orizontal.
2.Un braţ vertical care se utilizează pentru perforaţii în ceară metal. El este
prevăzut cu un micrometru cu o precizie de 1/1( milimetri, se mişcă exact şi nu
permite derapaje în timpul funcţionării.
3.Un braţ dublu articulat cu motor permite mişcarea libe tridimensională pentru
frezajele de precizie. Mişcările trebuie să fie li pentru a putea fi exact controlate şi a
simplifica munca. Poziţia vertice corespunde înălţimii piesei frezate pentru a exista o
concentrare de for pe orizontală, nu în plan vertical,
La unele izoparalelografe acest braţ poate fi blocat şi utilizat şi menţinător pentru
ataşamente, aparatul având astfel un singur braţ ci să îndeplinească toate funcţiile
sau două braţe independente.
Motorul
Turaţia este reglabilă între 1000 şi 30000 rotaţii/min, pentri permite atât frezaje în
ceară, cât şi în metal. O turaţie mai mare 50000 rotaţii/min ar fi necesară doar pentru
prelucrarea ceramicii, c necesită în plus răcire cu apă.
Pentru a obţine stabilitate mare şi precizie este bine ca moto să fie inclus în braţul
aparatului, ceea ce este prezent la izoparalelografele de generaţia a treia. Sensul de
rotaţie se poate modifica.. Sistemul de prindere a frezelor este pentru diametre de
2,35 mm şi 3 mm.
Iluminarea
Datorită faptului că suprafeţele de lucru sunt adesea foarte mici, policele poate
determina umbrirea ariei de lucru. De aceea lumina se pune la capetele braţelor mobile
sau a motorului.
Instrumentele
instrumentele de frezaj (fig. 2.7) sunt extradure, confecţionate din pulbere de
wolfram, care este amestecată cu pulbere de carbon, sinterizate la temperatura de
1700°C, rezultând particule de carbură de wolfram. Aceste particule sunt solubile în
cobalt. Duritatea acestor instrumente este mare, sunt rezistente la temperaturi de peste
1000°C, fără afectarea proprietăţilor tăietoare.
Fig. 2,7. Instrumente de frezaj: a. cu lame încrucişate, b. tip

burghiu.
Frezele sunt instrumente tăietoare care prelucrează suprafeţele )rin aşchiere, care au
între 6 şi 24 de lame, aranjate în jurul unei axe de otaţie. Ele se utilizează la tăiere,
netezire, lustruire a cerii, ceramicii, naterialeior plastice şi aliajelor.
Burghiele sunt instrumente spiralate, care au între 2 şi 4 lame şi anţuri spiralate, pe
unde se deplasează particulele de ceară sau metal, le sunt orientate în jurul unei axe de
rotaţie. Cu ajutorul lor se aalizează escavaţii circulare sau perforaţii în ceară, materiale
plastice au aliaje.
Elemetele componente ale frezelor sunt rnandrenul, gâtul şi artea activă.
Mandrenul are un. diametru de 2,35 mm sau 3 mm. Diametrul ste hotărâtor pentru
stabilitatea frezelor. Cu cât este mai mare, cu atât instrumentele utilizate pentru
frezajele de precizie lungimea este d< 34 mm.
Gâtul face legătura între mandren şi partea activă. Circumfe este dependentă de
diametrul părţii active. La o freză cu diametri 2,3 mm nu mai există practic gât
deoarece diferenţa faţă de diam de 2,35 mm a mandrenulul este forte mică. Este
semnificativă difer la frezele cu diametru de 1,5 mm sau mai mic.
Partea activă, tăietoare, abrazivă sau funcţională poate fi cu I spiralate, cu lame
încrucişate sau oblice.
Capul frezelor stabileşte forma pragurilor şi poate fi drept, biz în unghi de 45 grade
sau rotunjit. în general capetele burgh spiralate, utilizate pentru perforare au un vârf
rotunjit.
Geometria lamelor influenţează modalitatea şi cantitatea de § eliberată (fig. 2.8).
Fig. 28. Geometrii diferite ale lamelor

frezelor
Numărul lamelor influenţează adâncimea de tăiere. Cu cât si mai multe lame, cu
atât suprafaţa este mai netedă. Frezele utilizc pentru lustruire au în general 24 lame.
Sensul de mişcare a frezei este determinant pentru cantitatea mărimea
particulelor eliminate.
Frezele cut-up (fig. 2.9a), la care avansarea piesei prelucra este contra mişcării
de rotaţie a frezei, sunt utilizate pentru frezajele metal. Grosimea particulei abrazate
creşte de la 0 la maxim. La încep
şi atrage. Această modificare de intensitate poate duce la vibraţii, care în funcţie
de stabilitatea frezei şi construcţia piesei prelucrate pot influenţa calitatea suprafeţei
finale. -
Frezele cut-down (fig. 2,9b), la care avansarea frezei este în sensul piesei, se
utilizează pentru frezajele în ceară. In acest caz abraziunea este mai intensă.
Particula are iniţial o grosime maximă şi se reduce până la 0. Dezavantajele sunt
reprezentate de prelucrarea suprafeţelor extrem de dure, unde primul contact este
puternic, cu diminuarea duratei de viaţă a instrumentului.
2.9. Tipuri de freze: a. cut-up,

b. cut-down
2.6. FREZAJELE ÎN CEARĂ
Lamele
La prelucrarea cerii lamele nu au voie să fie prea subţiri, pentru a nu rămâne ceară
lipită de freză. Din contră lamele trebuie să fie late. Din acest motiv se utilizează freze
spiralate, care nu încălzesc ceara şi îndepărtează excesul direct la frezaj. Pentru a
obţine suprafeţe mai netede, ceara se poate netezi cu freze cu lame încrucişate, care
în mod normal se utilizează pentru corecturi în metal. Se poate –utiliza următoarea
regulă: ultima freză utilizată în ceară este prima freză utilizată în metal.
Rotaţia
Deoarece rotaţia este sensul acelor de deasornic, mişcarea braţului este contra
mişcării frezei. În caz contrarr ceara nu se elimină, ci se acumulează pe peretele
frezelor. (fig. 2.10)
Fig. 2.10. Frezajul în ceară cu freză

tip burghiu: a incorect, b corect
Viteza
Datorită punctului de topire scăzut, de circa 75ºC, ceara nu are voie să fie
supraîncălzită în timpul frezajului, deoarece se deformează sau se topeţte. Viteza
depinde de tipul de lucrare , dar nu trebuie depăşită valoarea de 5000 rotaţii-minut.

Tipuri de freze
Prinicipalerle tipuri de freze utilizate pentru frezajul în ceară sunt următoarele:
Burghiele se utilizeazăpentru crearea unor praguri cervicale sau foraje cu diametre
de 0,7 mm, 1mm, 1,2 mm şi 1,5 mm. Unii producători indică pentru frezajul în ceară
freze tetragonale sau triunghiulare pe scţiune. Acestea au o mare eficienţă la tăiere şi
trebuie manipulate cu mare atenţie (fig. 2.11).
Pentru netezire se pot utiliza şi frze cu lame încrucişate , care vor fi descrise la
frezajele în metal.
Pentru netezire se pot utiliza şi freze cu lame încrucişate, care vor fi descrise la
frezajele în metal.
Pentru pragurile ocluzale se utilizează aceeaşi freză atît în ceară, cît ţi în metal
(fig.2.12). freza este cu lame oblice, are formă tronconică (conicitate de 6º)) cu vîrf plat
şi activ, fiind bizotată în unghi de 45º
Fig. 2.11 Freze pentru ceară a. Tip

burghiu,. B tetragonală
Fig. 2.12 Freze pentru praguri ocluzale.
2.7. FREZAJELE ÎN METAL

Lamele
Pentru frezajele în metal există mai multe tipuri de freze: cu ame încrucişate, cu lame
oblice şi sub formă de burghiu.
Frezele cu lame încrucişate sunt cele mai active. Prin utilizarea ir se obţine
îndepărtarea unei cantităţi mari de metal. Aceste freze sunt rimele care se utilizează
după turnarea aliajului. Ele permit prelucrări u rotaţii atât în sensul, cât şi în sens invers
acelor de ceasornic.
Frezele cu lame oblice de diferite grosimi se utilizează pentru istruirea finală. De obicei
se asociază cu paste şi uleiuri pentru lubrefiere. Dispunerea lamelor este esenţială
pentru rezultatul final. Cea mai bună orientare a lamelelor este de la stânga la dreapta
deoarece se produce o izbire între piesă şi freză, care se resping şi astfel creşte
stabilitatea şi exactitatea frezajului. Dacă dispoziţia este de la dreapta Ic stânga,
stabilitatea şi exactitatea se reduc deoarece freza şi piesa se atrag.
Burghiele se utilizează pentru perforaţii şi pentru deschiderea ş lustruirea interlock-
Unghiul corect al lamelor asigură o durată mai mare de viaţă ; frezelor, tăierea lină,
rapidă şi curată şi reduce la minim căldur; rezultată prin frecare. în general frezele din
carbură de wolfram au < bună precizie, ce elimină vibraţiile.
Rotaţia
Dacă sensul de rotaţie este cel al acelor de ceasornic, este bîn ca mişcarea braţului
să fie în aceeaşi direcţie.
Viteza
Viteza de rotaţie este semnificativ mai mare decât la ceară, î special la frezele cu
lame încrucişate şi mai puţin la cele cu lame oblice Viteza este între 3000 şi 15000
rotaţii/minut.
Suprafaţa metalului
Zgârieturi, fisuri şi denivelări ale suprafeţelor frezate pot afect stabilitatea
componentei secundare, inserţia acesteia şi îngreuneaz igiena. Suprafaţa frezată trebuie
să fie netedă şi foarte bine lustruite Şanţurile se crează datorită vibraţiilor, care apar
printr-o stabilitat precară a piesei sau a frezei sau printr-o turaţie prea mare.
Frezele foarte subţiri, vechi, uzate de asemenea crează vibraţi Resturi de meteriale
prezente la sistemul de prindere de asemene afectează stabilitatea.
Pentru a evita apariţia neregularităţilor pe suprafaţă, tot câmp de lucru trebuie să fie
stabil.
Tipuri de freze
Frezele cu lame încrucişate se utilizează pentru corectare metalului după turnare,
dar şi pentru netezirea cerii după utilizare frezelor spiralate. Sunt grosiere şi se utilizează
în trei mărimi: 1, 1,5 2,3 mm diametru. Cea de 2,3 mm se utilizează la frezarea coroanei
telescopate, iar celelalte două pentru lucrările convenţionale. Viteza < rotaţie este de
Frezele cu lame normale , oblice, se utilizează pentru lustruirea finală a pereţilor
metalici. Există patru mărimi: 0,7 mm, 1 mm, 1,5 mm şi 2,3 mm diametru. Diametrul
depinde de lăţimea pragului dorit. Viteza de rotaţie este de 5000 rotaţii/minut.
Ambele tipuri pot fi cu cap drept sau rotunjit, se utilizează în funcţie de tipul de prag
dorit. în cazul unui cap drept se indică să aibă lame şi pe vârf, pentru a simplifica
lustruirea pragurilor drepte.
Frezele cu lame normale pot avea conicităţi diferite, cu unghiuri de 2, 4 şi 6 grade.
Ele se utilizează pentru frezarea coroanelor conice. Aceeaşi conicitate este şi pentru
frezele spiralate pentru frezajul în ceară şi cele cu lame încrucişate pentru frezajul în
metal.
Frezele pentru frezajul interlock-urilor sau şanţurilor în metal au un diametru mai
mare decât cele pentru frezajul în ceară. Dacă în ceară se utilizează un diametru de 1
mm, în metal se utilizează 1,2 mm.
Freza trapezoidală pe secţiune, pentru praguri, are un unghi de 6 grade, vârf drept şi
muchii tăiate la 45 grade, pentru a evita unghiurile drepte. Aceasta este o condiţie
esenţială pentru a uşura potrivirea frezajelor de precizie la componenta secundară.
Această freză se utilizează atât pentru ceară, cât şi pentru metal, pentru praguri. Direcţia
lamelor este de la dreapta la stânga, ceea ce determică apariţia de neregularităţi pe
suprafaţă. De aceea se lucrează la viteză redusă, de 5000 rotaţii/min.
Burghiele se utilizează iniţial pentru realizarea unor interlock-uri şi şanţuri în ceară.
Pentru corecturi în metal ele se utilizează pentru poziţionarea frezei cu lame oblice.
Pentru frezarea capelor primare din ceramică, ca oxidul de aluminiu, se utilizează
freze diamántate, montate la un motor cu turaţie mare şi răcire cu apă.
Uleiul de frezaj
Uleiul de frezaj are roluri multiple. El nu doar disipa căldura de până la 700°C care
rezultă în urma frecării, ci permite şi o răcire rapidă a metalului. Şi la frezajele în
ceară are rolul de a disipa căldura. De asemenea protejează instrumentele, prin
crearea unui film de protecţie între freză şi metal şi creşte rezistenţa la pătrunderea
frezei în metal, ceea ce duce la suprafeţe extrem de netede. La frezajele în ceară
mai are rolul de a izola instrumentele împotriva aderenţei cerii.
Modelul nu are voie să fie atins cu uiei la duplicare, deoarece acesta inhibă
poiimerizarea siliconului. Pentru a evita această prol se poate utiliza un izolator de
ceară clasic, care de asemenea perr mişcare lină a frezei pe suprafeţe

3. FREZAJELE DE PRECIZIE

3.1. GENERALITĂŢI

Frezajele de precizie sunt lucrări de laboratormanufactúrale, care se realizează pe
restaurări protetice fixe, cu ajutorul izoparalelografului.
Ele sunt reprezentate de:
- praguri,
- şanţuri,
- interlock-uri,
- frezaje circumferenţiale.
Cunoaşterea acestor tipuri şi a principiilor de lucru permite elaborarea unui
plan de tratament corect şi prepararea efectivă corespunzătoare.

3.2. PRAGURILE

Pragurile sunt frezaje orizontale sau oblice efectuate pe feţele orale şi proximale ale
restaurărilor protetice fixe, perpendiculare pe axa de inserţie-dezinserţie a protezei
mobilizabile. Ele asigură trecerea între coroana frezata şi componenta
secundară (cele cervicale), contribuie la realizarea ghidajului şi la sprijinul
protezei mobilizabile. Prin intermediul lor se rigidizează braţele opozante şi se
diminuează elasticitatea acestora.
Există trei tipuri de praguri: drept, oblic, rotunjit. Ele se aleg în funcţie de situaţia
clinică. Se pot face combinaţii între ele, chiar şi pe o singură restaurare. Traseu! lor
poate fi paralel cu linia coletului, orizontal sau chiar oblic.
Pragurile ocluzale se realizează în treimea ocluzală. Pragurile cervicale sunt
localizate în zona coletului.
Pragurile drepte (fig. 3.1) sunt orizontale, perpendiculare pe axa de inserţie
dezinserţie a protezei mabilizabile. Prin intermediul lor forţele sunt transmise paralel
au axul dintelui stâlp. Ca praguri cervicale ele nu sunt indicate.
Fig. 3.1. Prag ocluzal drept

Pragurile înclinte (fig. 3.2, 3.3 ) determină acţiunea forţelor ocluzale pe planuri
oblice şi au efect de rotaţie pe dinţii stîlp
Fig. 3.2. Prag ocluzal înclinat
Fig. 3.3. Prag cervical înclina

Pragurile rotunjite (fig. 3.4, 3.5) facilitează igienizarea şi au efect protectiv asupra
camerei pulpare
Fig. 3.4. Prag ocluzal rotunjit
Fig. 3.5. Prag cervical rotunjit

Pragurile înclianate şi cele rotunjite facilitează inserşia şi dezinserţia protezei,
îngreunată de frzajle paralele.
Pragurile circulare a şanţurilor şibinterlock-urilor facilitează inserţia şi dezinserţia
protezei, care este îngreunată de forma lor cilindrică. Pragurile circulare pot fi drepte(fig.
3.6), uşoara divergenţă a pereţilor fiind dată doar de conicitatea frezei, inclinate (fig.3.7)
sau rotunjite (fig.3.8) , --
Pragurile drepte circulare sunt în unghi de 6 grade, iar cel înclinate în unghi de 35
grade, au un diametru care circumscri diametrul de 1,2 mm al şanţului sau interlock-ului
(~2,4 mm), lungim de 1,5 mm.
0 2,4 mm Fig. 3.6. Prag circular drept
Fig. 3.7. Prag circular

0 2,4 mm înclinat.

0 2,4 mm
Fig. 3.8. Prag circular rotunj
3.3. ŞANŢURILE
Şanţurile reprezintă frezaje cilindrice sau cilindro-conice, deschidere variabilă,
efectuate în axa de inserţie-dezinserţie a prot mobilizabile. Ele sunt localizate pe
suprafeţele meziale sau distale coroanelor. Şanţurile intervin în sprijinul protezei
mobilizabile, transmiterea forţelor masticatorii dinţilor stâlpi, precum şi stabilizare.
Prin pereţii paraleii intervin în ghidajul protezei mobilizabile la inserţia şi dezinserţia
acesteia.

Şanţurile 1/2 (Fig. 3.9)
Şanţurile 1/2 de obicei nu se realizează singulare, ci duble, pe suprafaţa mezială
şi distală, ca să se completeze reciproc. Această asociere împiedică translaţia
vestibulo-orală a protezei. în privinţa stabilizării, două şanţuri 1/2 corespund unui şanţ
3/4.
Fig. 3.9. Şanţ 1/2.

Şanţurile 3/4 (fig. 3.10)
Acest şanţ singur asigură stabilizarea prin perimetrul realizat
Fig. 3.10. Şanţ 3/4.
Şanţurile geminate (fig. 3.11)

Acestea reprezintă o combinaţie de două şanţuri 3/4, cu un diametru de 0,7 mm,
exploatându-se spaţiul vestibulo-oral al coroanei. Ele sunt indicate atunci când spaţiul
proxima! este redus.
Fig. 3.11. Şanţ geminat.

Şanţurile în T (fig. 3.12)
Este o combinaţie de două şanţuri ½ cu diametrul de 1,2 mm, pentru stabilizarea
protezei mobilizabile. Se realizează doar când există o preparaţie proximală
corespunzătoare.
Fig. 3.12. Şanţ geminat.
Şanţurile de ghidaj pentru ştifturi de fricţiune (fig. 3.13)

Acestea au un diametru de 0,7 mm şi se practică direct pe suprafeţele verticale. Se
realizează pentru ştifturi ce intrăv în şanţurile din praguri
Fig. 3.13. Şanţ de ghidaj pentru ştift de fricţiune

3.3. Interlock-urile

Cuvintul provine din engleză inter=între şi lock = a închide. Prin urmare este un şanţ de
diferite forme frezat între două coronae.
Intervine în sprijin şi stabilizare. El nu este un element de menţinere direct.
Prin pereţii paraleli este un element de menţinere indirectă deosebit, care
neutralizează mişcăril şi împiedică bascularea protezei.
Pereţii interni care sunt paraleli cu axa de inserţie şi dezinserţie a protezei, adigură
ghidajul.
Interlock-ul acţionează şi ca mijloc de protecţie a papilei interdentare dacă nu este
deschis.
Interlock-urile conice diminuă stabilizarea şi permit mişcările antero-posterioare ale
protezei. Frezarea conică a interlock-urilor şi şanţurilor este indicată doar când sunt mai
mult de două.
Ele uşurează inserţia protezei pentru pacient, iar unghiul de frezaj nu este indicat a fi mai
mare de 2 grade, pentru ca ele sa-şi îndeplinească funcţiile.

Interlock-ul 3/4 (fig. 3.14)
Intervine în stabilizare şi sprijin, respectiv în transmiterea forţelor masticatorrii la dinţii
stîlpi 3/4 din perimetru este închis, pentru a împiedica translaţia vestibulo-orală a
protezei. În cazul unei stabilizări reduse, nici nu se pune problema unor interk-uri ½,
deoarece ân aceste cazuri ele nu pot fi completate de interlock-uri care să se opună, ca
în cazul şanţurilor.
Fig. 3.14 Interlock 3/4
Interlock-ul ¾ igienic (fig. 3.15)

Spre deosebire de cel prezentat anterior, nu are planşeu şi permite drenajul salivei.
Este igienic deoarece permite igienizarea mai uşoară a componentei fixe de către
pacient. Dezavantajul este faptul că prin lipsa planşeului poate provoca compresia
papilei interdentare.
Fig. 3.15 Interlock 3/4 igienic

Interlock-ul geminat (fig. 3.16)
Aceasta reprezintă o combinaţie cu un diametru de 0,7 mm. Este indicat atunci
cînd este puţin apaţiu proximal
Fig. 3.16 Interlock geminat.

Interlock-ul combinat în "T" (fig. 3.17)

Este o combinaţie de două interlock-uri 1/2 cu diametrul de 1,2 mm, pentru
stabilizarea proteuzei mobilizabile. Se realizează doar când există spaţiu suficient şi
este de preferat celui geminat prin simplitatea lui.

Fig. 3.17 Interlock în T

Interlock-ul combinat 3/4 şi în "T" (fig. 3.18)
Este o combinaţie între un interlock 3/4 şi un prag în "T". Această combinaţie
îmbunătăţeşte stabilizarea, fără a necesita mult spaţiu interproximal. De aceea este
cel mai frecvent utilizat în practică.
Fig. 3.18. Interlock combinat 3/4 şi în "T".
Interlock-ul combinat 3/4 şi în "T" igienic (fig. 3.19)

Este o combinaţie între un interlock 3/4 fără planşeu şi un prag în "T". Această
combinaţie îmbunătăţeşte stabilizarea, fără a necesita mult spaţiu interproximal.
Dezavantajul este faptul că prin lipsa planşeului poate provoca compresia papilei
interdentare.
Fig. 3.19. Interlock combinat

3/4 şi în "T".igienic

3.5. FREZAJELE CIRCUMFERENŢIALE
Acest tip de frezaj al pereţilor verticali ai restaurărilor protetice fixe se face pentru
confecţionarea unui braţ de distribuţie a forţelor, prin intermediul căruia se transmit
presiunile şi tensiunile de la componenta mobilizabilă.
Principala funcţie este de transmitere a forţelor masticatorii preluate de dinţii artificiali
ia dinţii stâlpi (sprijin). Aceste braţe stabilizează proteza mobilizabilă faţă de forţele
funcţionale. Astfel contribuie la creşterea duratei de viaţă a ataşamenteior, prin
preluarea unor funcţii ale acestora.
Toate ataşamentele, atât intra-, cât şi extracoronare ar trebui completate de
frezaje de precizie. Unii autori indică şi utilizează tehnicile de frezaj ca suprafeţe de
fricţiune, pentru a îmbunătăţi menţinerea protezei. Pentru fricţiune un rol hotărâtor îl
are duritatea aliajelor.
În cazul aliajelor nenobile, datorită durităţii crescute fricţiunea nu este posibilă. în cazul
utilizării acestora, frezajele cîrcumferenţiale intervin doar In sprijin şs stabilizare,
iar funcţia de menţinere este preluată de ataşamente.
Înălţimea frezajului corespunde la jumătate din înălţimea coroanei, adică este de
aproximativ 4 mm. Este necesară o înălţime de minim 3 mm pentru a avea efect de
stabilizare. Frezajul înconjoară dintele 180 grade, porneşte mezial şi se termină distal.
El uneşte două şanţuri sau interlock-uri sau un interlock cu un ataşament. în acest
ultim caz are rol de rîgidizare a ataşamentului. De aceea nu are sens utilizarea unui
ataşament rezilient.
Componenta secundară nu are voie să intre în contact cu mase plastice sau
ceramică, doar cu metal,
Frezajul se poate face în unghi de 0 grade, dar pentru uşur inserţiei şi dezinserţiei
protezei, mai ales în cazul în care frezajel« realizează pe mai mult de patru dinţi pe
aceeaşi arcadă, se indică fre în unghi de 2 grade (fig. 3.20).
Fig. 3.20
Componentele secundare
Frezajele efectuate pe restaurările protetice fixe, de ti şanţurilor, pragurilor, frezajeîor

circumferenţiale determină morfolc componentelor secundare ale părţii mobîlizabile.
Component secundare vor reda anatomia dintelui, fără supraconturări. Grosin
componentei secundare depinde de mărimea frezelor utilizate pen frezaje.
În zona cervicală ea este jumătate din diametrul frezelor utîliz (0,75 mm la frezele cu
diametru de 1,5 mm şi 1,15mm la frezele cu diametru de 2,3 mm). Grosimea poate
atinge 2,5 mm dacă există spaţiu.
Potrivirea dintre componentele primare şi cele secundare treb să fie perfectă pentru
confortul pacientului, pentru a evita retenţia alimentară şi lezarea părţilor moi.
Acest lucru se obţine prinţtr-o machetare corectă şi controlul expansiunii maseide
ambalat la confecţionarea componentei secundare. La pragurile rotunjite sau obl ice
adaptarea este mai uşoară decât în cazul celor drepte, unde e nevoie mai mult timp şi
de răbdare.
În cazul planurilor înclinate, forţele ocluzale determină apariţia forţe oblice, care
afectează stabilitatea protezei. Pentru a evita ac« lucru este de preferat să se
realizeze contacte ocluzale doar componentele primare, nu şi pe componentele
secundare.
4. CAPSELE

4.1. GENERALITĂŢI. CARACTERISTICI

Capsele reprezintă sisteme speciale bicomponente, care, după cum le spune şi numele,
sunt bazate pe principiul pătrunderii unui buton (patricea) într-un înveliş (matricea).
Ambele pot fi pasive sau active (activabile).
O parte componentă se va ataşa de proteza fixă (componenta primară) şi cealaltă de
cea mobilizabilă (componenta secundară). în general partea activabilă se va ataşa
protezei mobilizabile deoarece activarea este mai facilă extracoronar.
Patricea poate avea formă sferică, cilindrică, cilindro-conică sau cilindro-sferică, iar
matricea poate fi cilindrică sau cilindro-conică.
Capsele reprezintă sisteme ce nu permit mişcări orizontale, însă permit mişcări
verticale şi de rotaţie. Ca urmare rigiditatea lor este destul de redusă.
Datorită acestui fapt capsele se aplică extracoronar doar în condiţiile solidarizării a cel
puţin doi dinţi şi este absolut necesar să se suplimenteze stabilizarea prin crearea
unor frezaje de precizie, ataşarea suplimentară de culise sau telescoape. Ele se pot
aplica pe un singur dinte doar dacă acesta este canin sau molar.
Forţa de retenţie a capselor trebuie să se situeaze între 5 şi 10 N.
Suprafaţa de contact dintre matrice şi patrice fiind redusă, rezultă că ele sunt destul de
solicitate mecanic şi ca urmare funcţia lor se reduce în timp destul de rapid.
Cea mai frecventă utilizare a capselor este pe capele radiculare, dar pot fi plasate şi
intraradicular, extracoronar sau pe bare. Necesarul de spaţiu este mai mic decât în
cazul utilizării culiselor.
4.2. INDICAŢII
Indicaţiile capselor sunt:
- pe cape radiculare în cazul supraprotezării;
- intraradicular în cazul supraprotezării sau pentru menţinerea protezelor parţiale
mobilizabile;
- pe feţele proximale ale dinţilor stâlpi în edentaţiile terminale;
- pe bare.

CONTRAINDICAŢII
Contraindicaţiile capselor sunt reprezentate de:
•edentaţiile terminale în cazurile în care se impune prezenţa unei rigidităţi;
•în cazul în care sunt aplicate extracoronar fără sisteme suplimentare de stabilizare
(frezaje de precizie, culise, telescoape);
•la pacienţii vârstnici, cu manualitate precară, la care igienizarea este dificil de realizat.

Orice capsă este formată dintr-o matrice şi o patrice.

Patricile sunt în general metalice. Ele pot fi prefabricate sub formă de machete şi
se toarnă odată cu partea fixă. O altă posibilitate este ca patricile să fie fabricate
industrial şi să se solidarizeze prin supraturnare, sudare sau lipire. Mai rar ele sunt din
materiale plastice rezistente în cavitatea bucală. în ceea ce priveşte fixarea adezivă a
capselor la dinţii naturali, în literatură nu există studii de durată şi date suficiente în
acest sens.
Machetele, în cazul sistemelor speciale se realizează din prefabricate, din ceruri
cu o duritate mare sau răşini, cum este Pattern Resin LS (GC, Alsip, USA) sau Pi-Ku-
Plast HP 36 (Bredent, Senden, Germany).
Matricile pot fi din materiale plastice sau pot fi din diferite aliaje. Cele din material
plastic sunt colorate diferit, în funcţie de fricţiunea pe care o realizează. Ele se
solidarizează fie prin simpla inserare în schelet (cele plastice), fie prin lipire cu
cimenturi adezive, supraturnare sau sudare (cele metalice).
4.5. CLASIFICARE
Clasificările capselor se pot face după diverse criterii, astfel:
•după locul plasării: supraradicular, intraradicular, extracoronar, pe bare;
•după modalitatea de legătură cu dintele: rigide şi reziliente;
•după localizarea componentei activabile: pe matrice sau pe patrice;
•după modalitatea de confecţionare: de semiprecizie şi de precizie.
4.6. AVANTAJE
Avantajele capselor se referă la următoarele:
•sunt estetice;
•conferă confort la purtare;
•se pot utiliza şi în cazul edentaţiilor subtotale, în cazul supra proteză rii;
•necesarul de spaţiu este mai redus decât în cazul utilizării culiselor;
•unele pot fi activate, iar la altele componenta din material plastic se poate schimba.

4.7. DEZAVANTAJE
Capsele prezintă următoarele dezavantaje:
•funcţia de menţinere se reduce cu timpul;
• igienizare dificilă;
•suprasolicitare mecanică datorită suprafeţei reduse de contact dintre componente;
•costul.
4.8. PREPARAŢII
Întotdeauna o componentă a capsei va fi solidarizată de dinţii stâlpi şi cealaltă de
proteza mobilizabilă. Preparaţiile dinţilor stâlpi în acest scop diferă în funcţie de locul de
aplicare al capsei. De obicei patricea se fixează de partea fixă şi matricea de cea
mobilizabilă, dar nu este obligatoriu. Dacă una dintre componente este activabilă,
aceasta se plasează de obicei pe partea mobilizabilă, deoarece activarea se realizează
mai uşor extraoral.
În cazul aplicării pe capele radiculare se realizează preparaţia obişnuită pentru
dispozitivul radicular, ca apoi să se solidarizeze patricea de capă. Capa trebuie să
Pentru plasările intracoronare există instrumente rotative speciale, calibrate, de
preparare a lăcaşului pentru matrice.
Dacă se utilizează capse extracoronar, se solidarizează obligatoriu doi dinţi, care
vor fi acoperiţi cu proteze parţiale fixe. Excepţie fac caninii şi molarii, care se pot
utiliza şi singuri. în cazul fixării adezive a sistemelor speciale nu sunt necesare nici un
fel de preparaţii ale dinţilor stâlpi.
La aplicarea capselor pe bare, sunt preparaţi dinţii solidarizaţi prin bare şi
acoperiţi corespunzător cu restaurări protetice fixe.
4.9. TIPURI DE CAPSE. TEHNICI DE LUCRU
În continuare vor fi exemplificate câteva tipuri de capse şi tehnicile de lucru
corespunzătoare pentru fiecare aplicaţie.

Vario-Snap-Kugelanker (Bredent, Senden, Germany)

Capsele Vario-Snap sunt sisteme speciale bicomponente, la care legătura se realizează
între o componentă metalică şi una plastică. Ele sunt destinate aplicării supraradiculare,
extracoronare şi pe bare.
Se prezintă în două variante: oc pentru aplicaţii cu orientare ocluzală şi sg pentru
aplicaţii cu orientare laterală.
Patricea are formă de buton şi este întotdeauna ataşată părţii fixe. Ea poate fi
semifabricată, adică este o machetă din material plastic care arde fără reziduuri sau
poate fi metalică şi se fixează de componenta turnată a protezei fixe. Turnarea patricei
odată cu scheletul metalic are avantajul de a evita prezenţa mai multor aliaje în cavitatea
bucală şi elimină etapa de supraturnare, lipire sau sudare. Patricea metalică elimină pe
de altă parte erorile ce pot apare în cursul etapelor tehnologice până la turnare.
Matricea este din material plastic, care poate conferi grade diferite de fricţiune, codată
prin diferite culori (verde pentru redusă, galbenă pentru medie şi roşie pentru mare). Ea
este înglobată într-o carcasă metalică care se fixează în acrilat sau direct în scheletul
protezei mobilizabile. Faptul că matricea este din material plastic are avantajul că
legătura va fi mai puţin rigidă şi de asemenea se poate alege gradul de fricţiune dorit. în
timp, odată cu pierderea fricţiunii, matricea se
poate schimba.
Există diferite tipuri de capse pentru diversele aplicaţii. De asemenea există şi
mărimi diferite pentru fiecare dintre ele.
Pe lângă patrice şi matrice, sistemul prezintă componentele auxiliare pentru tehnica
de lucru: instrumente de paralelizat, instrumente de inserţie şi dezinserţie a matricei,
instrumente de transfer.
In continuare vor fi prezentate elementele componente şi enumerate etapele tehnice
de lucru pentru variatele aplicaţii, în vederea evidenţierii particularităţilor.
vks-oc uni este destinat pentru aplicaţii pe capele radiculare şi pe bare, unde se
fixează patricea, iar matricea se fixează în baza acrilică a protezelor sau în scheletul
protezei mobilizabile.
Elementele componente (fig. 4.1) sunt reprezentate de:
- patriei oc-uni din răşini calcinabile (diametre de 1,7 mm şi 2,2 mm) şi din aliaje
înalt fuzibile, supraturnabile,
-matrici plastice colorate, cu rezilienţe diferite (verde -redusă, galbenă - medie, roşie
- crescută),
-carcase metalice pentru matrici, pentru ambele diametre,
-şaibe distanţatoare,
- bare de ceară (1,6 x 8 x 50 mm, 1,9 x 4 x 50 mm), ce pot fi frezate uşor şi
adaptate.
Accesoriile (fig. 4.2) sunt: instrumente de poziţionare pentru patrice şi bară, de
inserţie a matriceior şi de transfer, ultimele două pentru ambele diametre ale patricelor.
Etape tehnice de lucru pentru aplicaţii supraradiculare:
•confecţionarea modelului,
•machetarea dispozitivului radicular, aplicarea patricei cu dispozitivul special de
paralelizare pe capa radiculară şi fixarea cu ceară
•turnarea componentei fixe
•aplicarea şaibei distanţatoare pe gâtul patricei (atenţie la tipul de matrice utilizată
deoarece şaibele distanţatoare, carcasele metalice şi dispozitivele de aplicare sunt
dependente de tipul de matrice),
•inserţia matricei de plastic în carcasă şi aplicarea pe patrice,
•confecţionarea machetei (pentru proba machetei se fixează matricea cu masă
plastică de machetă),
• aplicarea unui silicon fluid pe capa radiculară şi pe patrice, fără a atinge suprafaţa
ocluzală a acesteia, acesta având rolul de deretentivizare,
•aplicarea matricei, cât timp siliconul este fluid,
•finalizarea protezei.
Etape tehnice de lucru pentru aplicaţii pe bare:
•machetarea protezelor fixe şi aplicarea barei cu un dispozitiv de paralelizare,
•solidarizarea machetei barei la machetele protezelor fixe,
•fixarea capsei vks-oc pe bară în poziţia corectă, cu ajutorul unui instrument special
de paralelizare,
•solidarizarea cu ceară a capsei vks-oc de macheta barei,
•turnarea componentei fixe metalice (la prelucrare capsa este
•doar uşor lustruită),
•
•macheta componentei metalice a protezei scheletizate,
•ambalarea, topirea-turnarea componentei metalice a protezei scheletizate,
•finalizarea protezei mobilizabile,
•aplicarea matricei în componenta metalică a protezei mobilizabile.

vks-oc rs este pentru aplicaţii pe capele radiculare, iar fixarea rcasei metalice în
scheletul metalic a! protezelor mobilizabile se face eziv sau prin sudare.
Elementele componente (fig. 4.3) sunt:
•carcase metalice din titan pentru matrici, ce se fixează în schelet prin lipire sau
sudare,
•machete din ceară pentru acoperireaa carcaselor matricelor,
•carcasă a matricei pentru duplicare
•şaibe de distanţare
•matrici şi patrici indentice cu cele de la sistemul vks-oc-uni.
Accesoriile sunt identice cu cele de la sistemul vck-oc-uni.
Fig. 4.3. Elemente componente specifice sistemului vks-oc uni: a. carcasă metalică a
matricei, din titan, b. machete din ceară pentru acoperirea carcaselor matricelor, c.
carcasă a matricei pentru duplicare.

Etape tehnice de lucru:
•machetarea dispozitivului radicular, aplicarea patricei, cu dispozitivul special de
paralelizare, pe capa radiculară şi fixarea cu ceară,
•pregătirea pentru ambalare, ambalarea, topirea-turnarea componentei fixe,
lustuirea patricei,
•aplicarea şaibei distanţatoare pe gâtul patricei, a matricei de plastic şi a carcasei
matricei pentru duplicare (carcasele pentru duplicare se poziţionează în axul de
inserţie- dezinserţie al protezei mobilizabile),
• pregătirea în vederea duplicării, duplicarea,
•macheta scheletului metalic utilizând macheta din ceară prefabricată ce acoperă
carcasa,
•pregătirea pentru ambalare, ambalarea, turnarea scheletului metalic,
•aplicarea matricei reziliente în carcasa metalică,
•pe patrice se aplică şaiba distanţatoare şi ulterior se aşează carcasa metalică cu
matricea inserată în prealabil cu instrumentul special,
•se deretentivizează zonele de sub matrice şi aceasta se fixează adeziv de
scheletul metalic al protezei mobilizabile,
•se finalizează proteza parţială mobilizabilă în mod obişnuit.
vks-oc pentru aplicaţii extracoronare
Elemente componente (fig. 4.4):
•patriei din răşini caicinabile cu diametrul de 1,7 mm în unghi de 30° şi 60° şi cu
diametru de 2,2 mm,
•matrici plastice colorate, cu reziiienţe diferite identice cu cele de la sistemul vks-oc
uni,
•şaibe distanţatoare,

Accesorii: instrumente de poziţionare, de inserţie, de transfer - :e cele de la sistemul
vks-oc uni.
Fig. 4.4. Patricele din răşini caicinabile ale sistemului vks-oc pentru aplicaţii
extracoronare: a. cu diametrul de 1,7 mm în unghi de 30°, b. cu diametrul
de 1,7 mm în unghi 60°, c. cu diametru de 2,2 mm.

Etapele tehnice de lucru pentru aplicaţii extracoronare, cu fixarea sar- ii - sc-eletul
protezei parţiale mobilizabile:
- confecţionarea modelului,
- machetarea componentei fixe, cu efetuarea frezajelor de precizie,
- alegerea patricei în funcţie de mărimea papilei şi aplicarea aceteia cu dispozitivul spec
de paralelizare,
- fixarea cu ceară a acesteia,
- transformarea machetei în piesa turnată, lustruirea patricei,
aplicarea discului distanţator şi ulterior a matricei,
- pregătirea pentru ambalare,ambalarea, topirea-turnarea scheletului metaklic
- finalizarea protezei mobilizabile
- aplicarea protezei mobilizabile,
- finalizarea protezei mobilizabile
apicarea matricei de plastic în scheletul prelucrat.
vks-oc cu bilă înlocuibilă

patricile sub formă de bilă înlocuibilă din titan, cu filet (cu diametru de 1,7 mm şi 2,2 mm
bucşă filetată supraturnabilă din aliaj de platină-iridiu (cu temperatură de topire de 1820-
1850°C) sau aliaj înalt fuzibil (cu temperatură de topire de 1320-1460°C); în primul caz s
poate turna orice aliaj cu excepţia titanului, iar în al doilea doar cele cu temperatură de
topire de până la 1270°C),
matrici plastice colorate, cu rezilienţe diferite (prezentate la sistemele anterioare),
portmatrici metalice, care au fost descrise anterior, şaibe distanţatoare.
Fig. 4.5. Elementele componente ale
sistemului vks-oc cu bilă înlocuibilă:
patrice sub formă de bilă înlocuibilă din
titan, cu filet, b. bucşă filetată
supraturnabilă.
Fig. 4.6. Accesoriile sistemului vks-oc cu bilă înlocuibilă: a.instrument de

poziţionare, b. şurub de fixare, c. şurubelniţă.
•machetarea dispozitivului radicular,
•capul bilei cu şurub se infiletează uşor în bucşa filetată şi se ţine cu instrumentul de
poziţionare pe dispozitivul radicular,
•patricea va fi fixată cu ceară în poziţia stabilită,
•cu şurubelniţa se va destrânge capul bilei cu şurub din bucşa filetată în sens contrar
acelor de ceasornic,
•înainte de ambalarea machetei trebuie schimbat capul bilei-cu şurub cu şurubul de
fixare; pe porţiunea filetată a şurubului de fixare se aplică grafit coloidal şi cu o forţă
minimă se înşurubează în bucşa filetată,
•se va turna componenta fixă, scheletul va fi sablat şi şurubul de fixare deşurubat,
•se va prelucra dispzitivul radicular, se va înşuruba capul bilei cu şurub şi se va lustrui
până la luciu,
•peste patrice se poziţionează matricea rezilientă care fie în prealabil a fost aplicată
în portmatricea metalică, care la rândul ei va fi înglobată fie în răşina acrilică, fie va fi
introdusă în scheletul protezei mobilizabile,
•supraproteza sau proteza parţială mobilizabilă se finalizează.

vks-sg pentru aplicaţii extracoronare sau pe bare
Elemente componente:

•patricile universale din răşini calcinabile, aliaje înalt fuzibile, supraturnabile, patriei sg,
sg/sv (diametre de 1,7 mm),
•matrici plastice colorate, cu rezilienţe diferite (verde - redusă, galbenă - medie, roşie -
crescută),
•bare de ceară (1,6 x 8 x 50 mm, 1,9 x 4 x 50 mm, 2,2 x 6 x 50 mm).
Fig. 4.7. Elementele componente ale sistemului vks-sg: a. patrice universală din b.
patrice din aliaj înalt fuzibil, c.patrice sg, d. patrice sg/sv, e. matrice colorată din
material plastic, f. bară de ceară.
Fig. 4.8. Accesoriile sistemului
vks-sg: a.instrument specific
de poziţionare, b. instrument
universal de poziţionare, c.
instrument de inserţie, d.
instrument
de transfer.

Etape tehnice de lucru pentru aplicaţii extracoronare, cu fixarea matricei în scheiet:
•machetarea componentei fixe, realizarea frezajelor de precizie şi aplicarea machetei
patricei cu ajutorul instrumentului special de paralelizare, pregătirea pentru ambalare,
ambalarea, topirea-turnarea componentei fixe, aplicarea matricei,
•pregătirea pentru duplicare, realizarea modelului refractar,
•machetarea scheletului protezei mobilizabila,
•pregătirea pentru ambalare, ambalarea, topirea-turnarea scheletului protezei
mobilizabile, prelucrarea lui,
•aplicarea matricei în schelet cu ajutorul dispozitivului special,
•finalizarea protezi mobilizabile.
Etape tehnice de lucru pentru aplicaţii pe bare, cu fixarea matricei în schelet:
•machetarea componentei fixe cu frezajele de precizie, aplicarea barei şi a
machetei patricei cu ajutorul instrumentului special de paralelizare,
prelucrarea, aplicarea matricei,
•pregătirea modelului pentru duplicare, realizarea modelului refractar,
•machetarea scheletului protezei mobilizabile,
•aplicarea matricei în schelet cu ajutorul dispozitivului special,
•finalizarea protezi mobilizabile.
vks - sg cu bilă înlocuibilă

•patricile sub formă de bilă înlocuibilă din titan, cu filet,
•bucşă filetată din aliaj de platină-iridiu şi titan, supraturnabile,
•matrici plastice colorate, cu rezilienţe diferite, carcase metalice.
Accesoriile (fig. 4.10) sunt: instrumente de poziţionare, de fixare,
Fig.. 4.9. Elementele componente ale sistemului vks-

sg cu bilă înlocuibilă: patrice sub formă de bilă
înlocuibilă din titan, b. bucşă filetată din aliaj de
platină+iridiu sau titan
Fig. 4.10. Accesoriile
sistemului vks-sg cu bilă
înlocuibilă: a. instrumente
de poziţionare, b.
instrumente de fixare, c.
şurubelniţe.
•machetarea componentei fixe cu frezajele de precizie,
•capul bilei cu şurub se înfiletează uşor în bucşa filetată şi se ţine cu instrumentul
de poziţionare pe machetă,
•patricea se va fixa cu ceară în axa de inserţie-dezinserţie,
•cu şurubelniţa se va destrânge capul bilei cu şurub din bucşa filetată în sens
contrar acelor de ceasornic,
•înainte de ambalarea machetei trebuie schimbat capul bilei cu şurub cu şurubul de
fixare,
•pe porţiunea filetată a şurubului de fixare se aplică grafit coloidal şi cu o forţă
minimă se înşurubează în bucşa filetată,
•turnătura va fi sablată şi şurubul de fixare deşurubat,
•prelucrarea componentei fixe, iar capul bilei cu şurub se va înşuruba,
•capul bilei cu şurub se va lustrui până la luciu,
•matricea galbenă se va plasa pe bilă şi se va pregăti modelul pentru duplicare,
•etapele următoare sunt identice cu cele descrise la sistemul anterior.
•vks - oc/sg cu bilă înlocuibilă şi bucşă care se fixează adeziv

Elementele componente (fig. 4.11):
•patricea identică cu cea de la sistemul oc şi sg cu bilă înlocuibilă, din titan, cu
diametre de 1,7 mm şi 2,2 mm,
•sistem ajutător pentru machetare,
•bucşă filetată din titan, pentru fixare adezivă în schelet (pentru ambele mărimi
de patriei),
•matrici plastice colorate, cu rezilienţe diferite.
Accesoriile sunt cele prezentate anterior.
Fig. 4.11. Elementele componente ale sistemului

vks-sg cu bilă înlocuibilă şi bucşă care se
fixează adeziv: a. sistem ajutător pentru
machetare, b. Bucşă filetată din titan.
•machetarea componentei fixe cu frezajele de precizie, dacă este cazul,
•fixarea sistemului ajutător pentru machetare cu paralelograful, în axa de inserţie,
•se observă poziţia finală a patricei,
•înainte de ambalare se îndepărtează sistemul ajutător şi rămâne spaţiul pentru
patrice,
•pregătirea pentru ambalare, ambalarea, topirea-turnarea, prelucrarea
componentei fixe,
• înşurubarea bilei în bucşă,
•fixarea adezivă a bucşei în scheletul componentei fixe, prin stabilirea poziţiei cu
ajutorul paralelografului,
•matricea galbenă se va plasa pe bilă,
•etapele următoare sunt identice cu cele descrise la sistemele anterioare, în
funcţie de poziţionarea bilei supraradicular sau extracoronar.
Kugelanker - System (Degudent, Hanau, Germany)

Acest sistem cuprinde capse care sunt reziliente şi care permit - şcă” verticale şi de
rotaţie ale matricei pe patrice. Doar mişcările : -zorta e sunt blocate.
Indicaţiile sunt reprezentate de aplicaţii pe cape radiculare, pentru supraprotezare.
S:stemu! este format dintr-o patrice de Degulor (Au 65%, Ag 12-- Cu 11,5%, Pt 8,9%, Pd
1%, Zn 0,5%, Ir 0,1%), o matrice i r va: ă de Degulor, un inel de PVC şi o plăcuţă
distanţatoare din Zn.
Activarea sa se face prin apăsarea lamelelor matricei spre interior.Acest lucru este
posibil prin intermediul inelului de PVC, care va fi polimerizat în baza protezei acrilice.
Inelul de Zn se utilizează la aplicarea matricei peste patrice, pentru a conferi spaţiul
necesar pentru
În cazul utilizării mai multor capse, acestea trebuie să fie paralele între ete.
•confecţionarea modelului de lucru,
•parcurgerea retspelor tehnologice clasice pentru realizarea dispozitivului radicular.
Suprafasţa ocluzală a capei radiculare trebuie să fie modelată astfel încăt să fie
perpendiculară pe axa de inserţie a protezei.
•Patricea se aplică peste axceasta cu ajutorul instrumentului special de paralelizare ,
montat la paralelograf. Ataşarea de machetă se face cu ceară.,
•Îmbinarea plăcuţei distanţatoare
•Umplerea matricei cu un silicon fluid sau ciment provizoriu şi apicarea ei peste
patrice.
•Inelul de PVC înconjoară matricea doar lateral, iar capul acesteia trebuie să rămână
liber pentru retenţionarea în acrilat.
•Machetarea protezei acrilice şi finalizarea ei
•Îndepărtarea plăcuţei distanţatoare
•Inelul de PVC rămâne în proteză..
Vario II Anker (Degudent, Hanau, Germany)

Este vorba de un sistem de capse utilizat în protezarea mobilizabilă, pentru
aplicaţii paracoronare sau pe bare. Matricea este ataşată componentei fixe şi patricea
celei mobilizabile. în cazul utilizării paracoronare este necesar ca stabilizarea să se
suplimenteze prin utilizarea unor culise, telescoape, frezaje de precizie. Acest lucru
este absolut necesar în cazul în care ele mărginesc breşe terminale.
Sistemul este compus dintr-o bară din material plastic în care sunt înglobate
matricile dintr-un aliaj HSL (înalt fuzibil) (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%), peste
care se poate turna orice aliaj nobil, patricea cilindro-conică cu şurub din aliaj de Ag-
Pd-Pt (Ag 52,5%, Pd 35%, Cu 7,1%, Pt 4,9%, Zn 0,4%, Ir 0,1%) şi şaiba în care se
înfiletează şi care se fixează în proteză este din aliaj HSL.
Fig. 4.13. Elementele componente ale sistemului de capse Vario II - Anker

(Degudent): a. bară din material plastic în care sunt înglobate matricile dintr-un aliaj
HSL, b. patrice cilindro-conică cu şurub, c. şaiba în care se înfiletează patricea.
Patricea este activabiiă şi dezactivabilă, dar este indicat să se utilizeze doar
instrumentele speciale ale firmei în aceste scopuri. Faptul că bara este din material
plastic are avantajul că ea poate fi ajustată şi individualizată la machetare. Din ea se
secţionează o parte şi în vederea aplicării paracoronare.
•machetarea protezelor fixe ale dinţilor stâlpi, cu efectuarea frezajelor de precizie,
•aplicarea barei din material plastic, cu ajutorul instrumentului de paralelizare, în
funcţie de axa de inserţie a protezei; individualizarea ei dacă este cazul,
•aplicarea tijelor de turnare şi ambalarea în vederea turnării; se realizează canale de
turnare separate pentru bară,
•turnarea şi finisarea, fără a afecta matricile, care vor fi doar uşor lustruite
•aplicarea patricilor,
•pregătirea modelului pentru
•duplicare prin deretentivizare, duplicarea şi confecţionarea modelului refractar,
•macheta scheletului protezei mobilizabile,
•pregătirea pentru ambalare, ambalarea, topirea-turnarea, prelucrarea scheletului şi
adaparea pe modelul de lucru,
•sudarea şaibei de schelet,
•în rest finalizarea protezei scheletate urmează etapele obişnuite.

Ataşamentul după Roach (Degudent, Hanau, Germany)

Ataşamentul după Roach este unul extracoronar, condiţionat activabil, care se
poate utiliza atât în edentaţiile intercalate, cât şi cele terminale. Aplicarea unilaterală
este însă contraindicată. Sunt permise mişcări verticale şi de rotaţie (basculare spre
distal).
Ataşamentul este format dintr-un înveliş ce prezintă o fantă (matricea), dintr-un
aliaj de Au-Pt (Au 70%, Cu 12,4%, Ag 12%, Pt 4,9%, Zn 0,6%, Ir 0,1%) şi o patrice
sferică din aliaj HSL (înalt fuzibil) (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%).

Sistemul nu este complicat şi se caracterizează printr-o prelucrare uşoară şi
stabilitate.
Fig. 4.14. Elementele componente ale ataşamentului după Roach (Degudent): a. patrice
sferică din aliaj HSL, b. matrice activabilă dintr-un aliaj de Au-Pt.
•machetarea componentei fixe şi aplicarea patricei,
•supraturnarea,
•adaptarea matricei la nivelul crestei alveolare,
•sârma Degulor (semicirculară pe secţiune, cu diametru de 1,5 mm) se sudează
pe matrice, cu rol de sprijin şi retenţie,
•aplicarea matricei pe patrice, deretentivizarea spaţiului dintre patrice şi mode!
pentru a preveni pătrunderea ulterioară a acrilatului,
•pentru activarea ulterioară a matricei este necesar să rămână un spaţiu pentru
pătrunderea vârfurilor cleştilor; acesta se realizează prin aplicarea de ceară înainte
de confecţionarea protezei,
•etapele ulterioare de confecţionare a componetei mobilizabile sunt cele
cunoscute.
Capsele Ceka & Preci-line (Alphadent NV, Waregem, Belgium)

Capsele Ceka sunt ataşamente destinate aplicării pe capele ulare, intraradicular,
extracoronar şi pe bare.
In acest sens există componente destinate fiecărei aplicaţii în parte

Capsele Ceka Axial destinate aplicării supra-, radiculare, pe bare
La toate tipurile patricea este din PALLAX şi poete avea două : cilindro-conică (M3 -
mărime tradiţională) şi cilindrică (M2 - e redusă) şi este activabilă (fig. 4.15).
Fig. 15. Patricile sistemului de capse

Ceka Axial: a, formă cilindro-conică,
b. formă cilindrică.
Suportul patricei diferă în funcţie de aplicaţie. Astfel există următoarele tipuri:

Capsele intraradiculare sau aplicate pe bare, cu retenţie în acrilatul protezei
sau fixată adeziv (fig. 4.16)
Suportul patricei din TITAN AX se Wpeşte edezW \r\ scheletul metalic sau se fixează
în răşina acrilică.
Matricea din TITANAX se lipeşte adeziv în scheletul metalic (în dispozitivul
radicularsau pe bare).
Fig. 4.16. Capse Ceka Axial destinate aplicării intraradiculare sau pe bârfi: a.
suportul patricei din TITANAX fixat adeziv în scheletul metalic, patrice din PALLAX,
matrice din TITANAX fixată adeziv în scheletul metalic, b. suportul patricei din
TITANAX fixat în răşina acrilică, patrice din PALLAX, matrice din TITANAX fixată
adeziv în scheletul metalic
Capsele supraradiculare cu retenţie în răşina acrilică (fig. 4.17)

Suportul patricei poate fi din PALLAX, pentru lipire cu lot sau din IRAX pentru
supraturnare cu aliaje nobile.
Matricea din TITANAX retenţionează în răşina acrilică.
Ca psele Ceka Revax destinate aplicării extracoronare

Capsele Ceka Revax destinate aplicării extracoronare
Patricea este de două mărimi, M2 şi M3 şi este ataşată componentei
mobilizabiie.
Matricea din TITANAX este pentru fixare adezivă. Macheta din material plastic
verde este în trei variante, cu înclinaţii de 30, 45 şi 60°.
Matricea din IRAX este pentru supraturnare din aliaje nobile. Macheta din
material plastic portocaliu este în trei variante, cu înclinaţii de 30, 45 şi 60°.
Matricea din NOPRAX este pentru supraturnare din aliaje nenobile. Macheta din
material plastic albastru este în trei variante, cu nclinaţii de 30, 45 şi 60°.
Suportul patricei se poate fixa adeziv, retenţiona în acrilat prin prelungire, lipi cu
lot sau fixa în acrilat circular.
Ca psele Ceka Classic destinate aplicării pe bare

Elementele componente (fig. 4.19)
Matricea este pe bară. Macheta barei este de culoare albastră (pentru aliaje
nenobile), portocalie (pentru aliaje nobile), sau galbenă ( pentru orice tip de aliaj)

Etapele de lucru sunt similare celor descrise la celelalte ataşamente de tipul

respectiv şi depind de modalitatea de fixare a elementelor componente la proteze
(fixare adezivă, lipire cu lot, retenţie în acrilat).

Capsele Preci Ball
Capsele respective sunt reziliente şi ajustabile.
Matricea este din aliaj de aur ORAX sau titan TITANAX pentru fixare în acrilat. Ea
prezintă incizuri pentru activare şi este înconjurată laterual cu un inel din elastomer.
Patricea este cu diameteru de 2,25 mm şi poate fi din ORAX, PALLAX pentru lipire
cu lot, din material plastic pentru turnare sau din TITANAX pentru încorporare într-un
inel din IRAX pentru supraturnare cu aliaje nobile.
Fig. 4.20. Capse Ceka Preci
Ball: a. patrice din ORAX
pentru lipire cu lot, matrice
cin ORAX pentru fixare în
acrilat, b. patrice din
PALLAX pentru lipire cu lot,
~=:rice din TITANAX pentru
fixare în acrilat, c. patrice din
material plastic Dentru
turnare, matrice din
TITANAX pentru fixare în
acrilat, d. din TITANAX
centru încorporare într-un
inel din IRAX pentru
supraturnare cu aliaje nobile,
matrice din ORAX pentru
Capsele Preci Clix Axial

Capsa Preci Clix Axial este destinată aplicării supraradîculare, cu matrice din
poliacetal, care se poate înlocui, cu trei grade de retenţie. Carcasa matricei poate fi
din aliaj de titan anodizat, ce se încorporează în răşina acrilică sau sub formă de
machetă care se toarnă odată cu scheletul protezei mobilizabile.
Patricea poate fi din material plastic pentru turnare din orice aliaj sau din aliaj de
titan TITANAX cu inel dintr-un aliaj înalt fuzibil din IRAX pentru supraturnare din aliaje
nobile.
Fig. 4.21. Capse Ceka Preci Clix
Axial: a. patrice ca machetă,
matrice din poliacetal şi carcasă
metalică pentru retenţie în răşina
acrilică, b. patrice ca machetă,
matrice din poliacetal şi carcasă
sub formă de machetă, c. patrice
din TITANAX, cu inei din IRAX
pentru supraturnare din aliaje
nobile, matrice din poliacetal şi
carcasă metalică pentru retenţie
în răşina acrilică.

Capsele Preci Clix extracoronare

Capsele sunt destinate aplicării extracoronare sau pe bare, cu matrice din poliacetal,
care se poate înlocui, cu trei grade de retenţie.
Carcasa matricei poate fi din aliaj de titan anodizat, ce se încorporează în răşina
acrilică sau sub formă de machetă care se toarnă odată cu scheletul protezei
mobilizabile. Patricea poate fi din material plastic pentru turnare din orice aliaj, din aliaj
de titan TITANAX pentru lipire adezivă sau din două componente tot din TITANAX
pentru lipire adezivă. Macheta din material plastic verde este în patru variante, cu
înclinaţii de O, 30, 45 şi 60°.
Fig. 4.22. Capse Ceka Preci
Clix Extracoronar: a. patrice
din TITANAX, matrice din
poliacetal cu carcasă metalică,
b. patrice din TITANAX
bicomponentă, matrice din
poliaceta! cu carcasă metalică,
c. patrice ca machetă, matrice
din poliacetal cu carcasă
metalică, d. patrice din
TITANAX, matrice din
poliacetal cu carcasă sub
formă de machetă, e. patrice
din TITANAX bicomponentă,
matrice din poliacetal cu
carcasă sub formă de
machetă, f. patrice ca
machetă, matrice din poliacetal
cu carcasă sub formă de
machetă.
Materialele utilizate la acest sistem sunt multiple şi sunt prezentate în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1. Materiale utilizate la sistemul Ceka&Preci-line şi modalitatea de utilizare.
Material Modalitate de utilizare
Pentru sudarea la aliaje nobile şi nenobile
PALLAX
Au 2 - Ag 37 - Pt 9,5 - Pd 37 - Cu 12,5 - Co 2
1055-1130°C
IRAX Pentru supraturnare doar a i aliajelor
Au 60 - Pt 24 - Pd 15 - Ir 1 nobile
1400-1460°C
NOPRAX Pentru supraturnare doar a1 aliajelor
Ni 72 - Cr 17 - Fe 10 - Mn 1 nenobile
1355-1450°C
PLAŢIRAX Pentru supraturnare din orice aliaj
Pt 85 - Ir 15
1790-1820°C
TITAMAX Doar pentrui fixare adezivă sau în
Ti 90 - Al 6 - V 4 componenta acrilică
Alb Nu se încălzeşte!
ORAX Tratament termic: 60 min la ; 400°C
Au 70 - Pt 5 - Ag 12 - Cu 13
910-9
55°C
Galben
INOX Door pentru fixare adezivă sau în
Fe 66 - Cr 17 - Ni 11 - Mo 2 - altele 4 Alb componenta acrilică
Nu se încălzeşte!
Polypropilenă Matricea la PRECI-HORIX/VERTIX
Homopo'imer acetal Componenta de fricţiune la PRECI-

VERTIX AT
Polyaceta! Matricea la PRECI-CLIX
Elastomer termoplastic Inelul de prelucrare la PRECI-BALL

Sistemele speciale Stern ERA-RV şi Micro-ERA (Sterngoid Dental, Attleboro,
MA, USA)

Sistemele Stern ERA-RV şi Micro-ERA sunt ataşamente extracoronare de
semiprecizie, cu rezilienţă verticală. Ele se pot plasa atât paracoronar, cât şi pe
bare, pentru supraprotezări.
Sistemele sunt indicate pentru protezele parţiale mobilizabile unilaterale sau
bilaterale, unde este necesară o conexiune rezilienţă. De asemenea se utilizează
ca elemente de retenţie pe bare în cazul supraprotezărilor. Nu sunt indicate acolo
unde design-ul protezei implică rigiditate în timpul funcţiilor.

Sistemele speciale Stern ERA-RV şi Micro-ERA pentru aplicaţii extracoronare

Patricile sunt din nylon, de 6 culori, cu grade diferite de rigiditate (în ordine
crescătoare: albe, portocalii, albastre, gri, galbene şi roşii). Cele albastre şi gri sunt
supradimensionate. Patricile sunt uşor de schimbat, fără a se utiliza acrilat
autopolimerizabil. Patricea neagră este utilizată la confecţionare şi are spacer-ul
inclus.
Fig. 4.23. Capse Sern ERA a.
Macheta matricei. B – macheta
matricei cu înălţime de 2,5 mm. C-
macheta matricei cu înălţime de 4,5
mm. D-patrici Micro şi RV e. Patrice cu
carcasă metalică.
Opţional se poate utiliza o carcasă din oţel, care menţine patricea în baza protezei,
se poate suda sau lipi cu lot. Patricea este astfel retenţionată direct în şaua de acrilat a
protezei sau prin intermediul carcasei retenţionată în acrilat sau fixată la scheletul
metalic.
Matricea este din material plastic, sub formă de machetă şi se toarnă împreună cu
macheta componentei fixe. Machetele matricei pot prezenta înclinaţii diferite ale
conectorului, pentru a se plasa aproape de creastă (cu înălţimi de 2,5 şi 4,5 mm)
Sistemele Stern ERA şi Micro ERA pentru supraprotezări
Sistemele radiculare pentru supraprotezări Stern ERA şi Micro ERA sunt reziliente,
de semiprecizie, ce permit mişcări verticale. Ele se aplică pe un dispozitiv radicular.
Nu sunt indicate acolo unde e necesară o conexiune complet rigidă.
Patricea este din nylon, iar matricea sub formă de machetă, din plastic. Patricea
neagră prefabricată pentru confecţionare are spacer inclus.
Patricile sunt de 6 culori pentru grade diferite de rigiditate (în ordine crescătoare:
albe, portocalii, albastre, gri, galbene şi roşii). Patricea se poate schimba fără
utilizarea acrilatului autopolimerizabil.
Opţional carcasa metalică ERA Metai Jacket retenţionează patricea în şaua
protezei
Patricea este retenţionată direct în şaua de acrilat a protezei sau în carcasă.

Matricea este turnată odată cu macheta dispozitivului radicular.
Cross-Arch Roach (Sterngold Dentaî, Attieboro, MA, USA)

Ataşamentul intracoronar de precizie după Roach se foloseşte în specia! în
edentaţiile de clasa a Il-a Kennedy restaurate cu sisteme speciale reziliente. Nu se
asociază niciodată cu sisteme speciale rigide.
Patricea şi matricea sunt metalice, din aliaje nobile. Retenţia este ajustabilă
datorită patricei. Patricea se roteşte şi se mişcă vertical în conformitate cu mişcările
funcţionale ale sistemului special contralateral. “atricea este lipită ia scheletul PPM.

Matricea este fixată pe faţa linguală a unui intermediar al unei proteze parţiale fixe
sau coroană masivă pe molar. Matricea este supraturnată sau se lipeşte Ia aceasta.
Fig. 4.25. Elemente componente ale sistemului Roach: a. patrice activabilă, b.

matrice.
Capse Rothermann excentrice (Sterngold Dental, Attieboro, MA, USA)

Capsele Rothermann sunt ataşamente de precizie, cu încărcare excentrică. Ele
pot fi rigide sau reziliente. Se foloseşte un disc de spaţiere pentru obţinerea reziiienţei
în sens vertical a protezei. Nu necesită un paralelism exact. Retenţia se face prin
încercuire în "C".
Patricea şi matricea sunt metalice (fig. 4.26), din aliaje nobile. Patricea este fixată
prin lipire de dispozitivul radicular. Matricea este retenţionată în acrilat.
Aceste capse sunt indicate pentru supraprotezări acolo unde există spaţiu puţin
interocluzal şi în cazul absenţei paralelismului între stâlpi. Capsele permit o înclinare
de până la 5° faţă de axa de inserţie a protezei.
Ele sunt contraindicate în cazul unui suport parodontal inadecvat sau dacă
pacientul nu poate menţine igiena orală.
Capse Dalla Bona (Sterngold Dental, Attleboro, MA, USA)

Capsele Dalia Bona sunt ataşamente de precizie.
Patricea este metalică, de formă sferică sau cilindro-sferică. Ea face corp comun
cu dispozitivul radicular. Sistemul cu patrice de formă cilindro-sferică este rigid, iar
cel cu patrice de formă sferică este rezilient. Se foloseşte un disc de spaţiere pentru
obţinerea rezilienţei în sens vertical a protezei.
Matricea metalică prezintă fante pentru reglarea retenţiei şi este retenţionată în
acrilatul protezei. Inelele de PVC învelesc matricea pentru a o proteja de acrilat şi a
permite ajustarea retenţiei.
Sistemele sunt indicate pentru supraprotezări sau pentru menţinerea PPM. Se
pot asocia cu alte sisteme speciale intracoronare sau extracoronare, care au
aceleaşi caracteristici funcţionale.
Sunt contraindicate în cazul unei lipse de spaţiu adecvat şi dacă suportul
parodontal este inadecvat.
Sistemul Dalbo® (Cendres+Metaux, Biel, Switzerland)

Capsele sunt cele mai răspândite sisteme de ancorare. Cendres+Metaux
confecţionează sisteme prefabricate de precizie pentru protezele dentare. Capsele
originale Cendres+Metaux Dalbo® au fost perfecţionate şi s-a dezvoltat sistemul Swiss
Dalbo®.
Avantajele sistemului sunt reprezentate de:
1. Rezistenţă şi durabilitate
Forma sferică compactă a patricei este foarte rezistentă. Design- ul lamelar special al
matricei, din aliaj nobil, asigură rezistenţă şi funcţionalitate în timp.
2. Simplitate
Sistemul Swiss Dalbo® este uşor de utilizat în practică şi în laboratoare, necesitând
întreţinere minimă. Forţa de retenţie poate fi dozată individualizat.
3. Utilizare universală
Componentele sistemului au fost optimizate pentru principalele aplicaţii. Spaţiul necesar
este minim.
4. Compatibilitate Sistemul Dalbo® (Cendres+Metaux, Biel, Switzerland)

Matricile diferite sunt compatibile cu patricile sferice chiar şi ale altor producători
cu diametrul de 2,25 mm. Sunt recomandate în special matricile Dalbo® PLUS and
Dalbo® PLUS eliptice pentru înlocuirea la restaurările vechi sau pentru patriei de la
alţi producători.
Materialele utilizate la la sistemele de capse Dalbo sunt prezentate în tabelul 4.2.
Studiile efectuate asupra acestor capse sunt diverse (după Ludwig K.; Kern M.;
Hartfil H.: Wear and tear of anehors with 50,000 fitting-withdrawal cycles in a water
bath and eccentric end loading). Evidenţele arată că în general capsele sunt supuse
la peste 2 milioane de mişcări masticatorii pe parcursul unui an. Testele şi studiile
clinice arată că nu toate materialele moderne şi design-urile existente rezistă în timp
fără să se degradeze. Matricile fabricate din materiale plastice sau cu inserturi
plastice afectează patricile datorită substanţelor care se acumulează în plastic. Placa
dentară se poate acumula, se mineralizează şi poate fi foarte abrazivă (fig. 4.28).
Studii recente au demonstrate că ultimele generaţii de inserturi plastice au iniţial o
forţă inconstantă şi -sfiziologică la dezinserţie şi care scade considerabil după 50000
de cicluri. Alte studii au arătat că matricile cu un inel rigid afectează ecuatorul
patricei ireparabil şi duc la pierderea retenţiei (fig. 4.29).
Sistemul Swiss Dalbo®-System foloseşte un principiu, care în comparaţie cu alte
sisteme reduce efectele nocive în timp la minim.
Fiecare matrice are un sistem de lamele flexibile din aliaje nobile. Aceste
lamele previn acumularea de palcă abrazivă şi pastă de dinţi. în timpul inserţiei
lamelele se depărtează şi revin ulterior în jurul bilei fără a o afecta. Studiile in vitro au
arătat că nu există degradare după înserţie şi dezinserţie de 50000 ori prin simularea
unei forţe excentice finale de 100 N pentru mişcările masticatorii (fig. 4.30).
Fig. 4.30. Aspectul patricei sferice din titan ITI® utilizată împreună cu matrice cu lamele
din aliaj nobil (înainte şi după degradare).
Tipuri de capse Dalbo
Dalbo B

Acest tip dec capsă se bazează pdesign-ul iniţial al Dr,.Dalla Bona. Frma
originală este realizată integral din aliaje nobile, cu patrice pentru lipire cu lot sau
sudare.
În prezent patricea poate fi din aliaj nobil E sau sub formă de macheta (K).
Matricea (din aliaj nobil E) se polimerizează în componenta acrilică, are un inel de
PVC şi disc de spaţierea pentru crearea rezilienţei (fig. 4.31).-
Este un sistem de caspse rezilient sau rigid şi se utilizează pentru aplicaţii pe
capele radiculare.
Fig. 4.31. Elementele componente

ale sistemului Dalbo B: a. matrice cu
lamele, b. patrice sferică, c. disc
pentru spaţiere, d. inel de PVC
Accesoriile sistemului sunt reprezentate de: spacer pentru matrice din G, dipozitiv de
transfer, instrument de poziţionare cu paralelografuî, instrument de fixare a inelului de
PVC, activator, dezactivator, pensă (fig. 4.32).
DaIbo®-PLUS & Dalbo®-PLUS ellsptic

Elemente componente (fgi. 4.33):
Patricea poate fi din V - aliaj nobil care se supratoarnă sau se lipeşte cu lot,
supraturnarea eliminând materialul de lipire. Patricea din E se sudează la componenta
radiculară. Stâlpii divergenţi pot fi compensaţi între 8° şi 16°, în funcţie de gradul de
activare.
Matricea metalică este din titan, cu insert din aliaje nobile cu 4 lamele, ce permite
ajustarea forţei de retenţie între 200 şi 1200 g.
Matricea este destinată pentru inserţia în acrilat sau poate fi fixată adeziv în scheletul
metalic. Există în forma de bază şi formă de elipsă, pentru a mări retenţia în acrilat.
În fig. 4,34 sunt redate forţele de retenţie ale matriciîor în acrilatul protezei.
Fig. 4.34. Gradu! de retenţie al matricelorîn baza acrilică.

Insertu! cu lamele este din E. Versiunea standard a fost modificată şi au rezultat două
variante cu diametre reduse, pentru a putea mări gradu! de retenţie şi a se utiliza la
refacerea retenţiei în timp (fig. 4.35, 4.35).

Fig. 4.35. Tipuri de matrici ale sistemului Dalbo PLUS, în funcţie de lamele: a. versiunea
standard, b. versiunea modificată soft (cu o indentaţie), c. versiunea modificată (cu două
indentaţii).
Fig. 4.36. Intervalele optime şi maxime de acţiune a matricilor, în funcţie de
design-ul lor.

Alegerea tipului de insert se face în funcţie de diametrul patricei şi de intervalul de
activare. Retenţia creşte cu 200 g la fiecare rotaţie cu un sfert de cerc în sensul acelor
de ceasornic.
Instrumentele auxiliare sunt: matricea de duplicare, dispozitivul de transfer,
instrumentul de poziţionare la paralelograf, activatorul, instrumentul de îndepărtare a
matricii din baza protezei (fig. 4.37).
Fig. 4.37. Accesoriile

sistemului Dalbo
PLUS
Dalbo®-CIassic & DaIbo®-Classic elliptic
Sistemul are o dimensiune mai redusă a matricei (2,2 mm comparativ cu 3,1 mm la
celelalte).
Matricea este dintr-o singură bucată, din aliaj nobil (E), cu lamele activabile, pentru
fixare în răşina acrilică. Poate fi în formă clasică sau eliptică.
Patricea din V este pentru supraturnare sau lipire cu lot, şi din E pentru sudare sau K
pentru turnare.Inelul din PVC cuprinde lateral matricea.
Discul se utilizează pentru asigurarea rezilienţei.
Accesoriile sunt similare cu cele de la sistemele descries anterior.
Există o varietate mult mai mare de sisteme disponibile la ora actuală, dar
prezentarea succintă şi selectivă a câtorva dintre ele a dorit să puncteze particularităţile
pe diversele categorii
5. CULISELE

5.1. GENERALITĂŢI

Culisele sunt sisteme mecanice speciale de menţinere ce fac legătura dintre dinţii
stâlpi şi proteza mobilizabilă. Sistemele speciale tip culisă sunt rigide, prezintă o
stabilitate ridicată şi permit o mişcare minimă în momentul funcţionării. Dacă dinţii
stâlpi sunt stabili, atunci ele sunt adesea varianta de elecţie în reabilitarea protetică.
Funcţia lor se bazează pe principiul fricţiunii.
Fricţiunea are un rol esenţial şi mărimea ei depinde de:
- suprafaţa de contact;
- lungimea traseului de frecare;
- intensitatea atingerii;
- presiunea exercitată;
- prelucrarea de suprafaţă;
- proprietăţile materialelor care vin în contact.
Cele mai multe sisteme sunt destul de fragile, mai ales în ceea ce priveşte uzura, iar
defecţiunile fac aproape imposibile reparaţiile sau înlocuirile.
Montarea, activarea şi schimbarea ataşamentelor de precizie prefabricate se pot
realiza uşor cu instrumente furnizate de producători. Utilizarea unor instrumente
neadecvate pentru activarea matricii sau a patricii poate duce la deteriorarea sau
distrugerea ataşamentului.


Culisele sunt compuse din 2 părţi:
- matricea - componenta negativă, un tub cu diferite forme pe secţiune,
-patricea - componenta pozitivă, ce culisează în interiorul matricei cu mare exactitate.
Fie matricea, fie patricea, se fixează la dinţii restanţi, care întotdeauna sunt acoperiţi
de proteze fixe, cealaltă parte fixându-se la nivelul scheletului metalic al protezei
mobilizabile.
Fixarea componentelor la proteze se face prin lipire, sudare, supraturnare,
retenţionare în cazul culiselor prefabricate (de precizie), sau prin modelare, sau
aplicarea unor machete preformate, la machetele protezelor, când culisele se
realizează în laborator (de semiprecizie).

5.3. CARACTERISTICI
Asamblarea celor 2 părţi componente ale culisei se face în cavitatea bucală,
asigurându-se menţinerea, sprijinul şi stabilizarea protezei, oferind în acelaşi timp un
bun efect fizionomie, sistemul fiind aproape invizibil.
Pentru a se asigura o bună menţinere a protezei, este necesară în afară de precizia
culisei şi o mare suprafaţă de fricţiune între matrice şi patrice, care este dependentă
de mărimea culisei şi implicit de mărimea dintelui pe care se aplică culisa.

Pentru utilizarea culiselor, trebuie îndeplinite două condiţii de bază:
- să nu prezinte mobilitate; ele asigură menţinerea, iar pentru sprijin şistabilizare
sunt necesare frezaje de precizie suplimentare,
- introducerea porţiunii mobilizabile să fie uşurată prin ghidare.
De aceea se practică frezaje de precizie sub formă de praguri cervicale şi
ociuzale, şanţuri, interlock-uri. Şanţul trebuie să preia
ghidajul la introducere, înainte ca patricea şi matricea să se întâlnească.
Culisele sunt sisteme speciale care permit doar mişcare de translaţie,
spre deosebire de capse care permit şi mişcări de rotaţie.
5.4. INDICAŢII

Culisele se folosesc numai atunci când dinţii restanţi au o înălţime suficientă, care să
permită aplicarea de proteze fixe în care să fie fixat sistemul special, fără a fi afectata
prea mult suprafaţa de fricţiune.
O indicaţie este reprezentată de edentaţia de clasa a IlI-a, în care protezele scheletate
au sprijin pur dento-parodontal.
În edentaţiile terminale se utilizează culise cu obligativitatea solidarizării a cel puţin
2 dinţi stâlpi sau a tuturor dinţilor restanţi.
În edentaţiile de clasa a IV-a pot fi utilizate numai culise de mici dimensiuni.
Pentru a se asigura inserţia protezei mobilizabile este necesară o paralelizare riguroasă
a culiselor.
5.5. CONTRAINDICAŢII

Folosirea culiselor pe dinţi cu înălţime redusă sau abrazaţi este total contraindicată.

5.6. CLASIFICARE

După raportul cu protezele fixe se pot deosebi:
•culise intracoronare, matricea se plasează în interiorul perimetrului protezei fixe,
•culise intra-extracoronare, matricea este parţial intracoronar şi parţial extracoronar,
•culise extracoronare, matricea sau patricea sunt fixate în afara perimetrului protezei
fixe,
•culise întercoronare, matricea se plasează între coroanele a doi dinţi.
După forma pe secţiune a patricei:

•culise în formă de "T",
•culise în formă de "H" ,
•culise în formă de trapez,
•culise de formă circulară,
•culise de formă ovaiară.
Patricea în forma de "H" oferă cea mai mare suprafaţă de fricţiune, fără a fi necesară
mărirea volumului matricei.
După modalitatea de confecţionare;
•individualizate (ataşamente tip şanţuri-praguri, şanţuri- praguri-pin),
•prefabricate (machete din ceară sau materiale plastice care se toarnă odată cu
scheletul), de semiprecizie,
•fabricate industrial (care se supratoarnă, se sudează, se lipesc sau retenţionează
mecanic), de precizie.
5.7. AVANTAJE
Avantajele generale ale culiselor se referă la:
•asigură o bună stabilizare a protezei mobilizabile prin legătura rigidă,
•încărcarea dinţilor stâlpi este axială (la cele intracoronare),
•estetică favorabilă (prin placare),
•pot fi activate (în funcţie de construcţie),
•preparaţiile dentare sunt relativ reduse (la culisele extra corona re).
5.8. DEZAVANTAJE
Dezavantejele generale ale culiselor se referă la:
•realizează o legătură foarte rigidă între şeile protezei şi dinţii stâlpi, care vor fi
solicitaţi printr-un efect de pârghie deosebit de mare în masticaţie,
•necesită imobilizarea dinţilor,
•realizare tehnică dificilă,
•greu de optimizat,
•fricţiunea se stabileşte greu,
•igienizare dificilă,
•manipulare greoaie pentru pacient.
5.9 SISTEME DE CULISE

Ataşamente iniţiale tip şanţuri-praguri-pin
Formele iniţiale de ataşamente tip şanţ-prag-pin (Rillen-Schulter- Stift Geschiebe) au
fost realizate de Dr. A Steiger şi ulterior modificate.
Elementele componente au următoarele funcţii:
- şanţul - uşurează pacientului găsirea axei de inserţie şi intervine în retenţie,
- pragul - asigură transmiterea forţei ocluzale de la componenta secundară la cea
primară,
- pinul - măreşte suprafaţa de fricţiune.
Iniţial pinurile au fost utilizate şi pentru a ghida inserţia protezei mobilizabile, fiind
realizate mai lungi dacât restul componentei secundare, dar datorită faptului că se
fracturau frecvent, lungimea lor s-a micşorat.
Într-o etapă ulterioară, pentru a proteja şi mai mult pinul, acesta s-a realizat în contact
cu componenta secundară. Mai mult, în timp, pinul a fost inclus iniţial jumătate şi
ulterior complet în componenta secundară.

Frezaje tip omega
Prin dispariţia pinului, au apărut frezajele tip omega. Acest ataşament asigură
fricţiune şi împiedică translaţia orală. Iniţial s-a renunţat şi la aplicarea unui alt
ataşament extracoronar suplimentar, astfel că toate funcţiile de MSS erau puse pe
seama acestui tip de frezaj.
Privind aspectele de biomecanică ce intervin la astfel de ataşamente, ele s-au
dovedit a fi ineficiente în această formă.
Vor fi analizate mişcările în toate cele trei planuri:
Faţă de axa verticală:
- rotaţia - nu este oprită,
- translaţia - iniţial există fricţiune, dar în timp dispare prin desprinderea părţii
secundare.
Faţă de axa transversală:
- rotaţia - nu este oprită,
- translaţia - iniţial este oprită, dar în timp diminuă prin desprinderea părţii
secundare.
Faţă de axa sagitală:
- rotaţia - nu este oprită complet prin forma frezată,
-translaţia - nu există certitudine a împiedicării ei.
Ataşamente tip şanţuri-praguri-pin modificate

În timp frezajele iniţiale tip Ş3nţ - prag - pin s-au dovedit a prezenta.diferite
inconveniente şi design-ul a fost modificat.
Şanţurile iniţial au fost concepute pentru a ghida inserţia protezei mobilizabile.
Funcţiile lor au fost suplimentate. Ele se practică pe ambele feţe proximale, asigură
închiderea între componenta primară şi secundară şi intervin astfel în stabilizare.
Pentru a-şi îndeplini funcţiile, pereţii ar trebui realizaţi paraleli între ei. în ceea ce
priveşte perimetrul, acesta trebuie să fie 3/4 închis, iar lungimea de 3,5 mm.
Toate pragurile au rolul de a transmite forţele ocluzale dinţilor stâlpi, intervin în
sprijin. Pinurile intervin în creşterea fricţiunii dintre componenta primară şi cea
secundară, care este obţinută de celelalte frezaje. Ele se pot activa şi prin urmare să

Culisele Vario - Soft 3 (Bredent, Senden, Germany)
- patriei vs 3 sub formă de machetă (lăţime 3 mm / adâncime 3,1 mm / înălţime 6-7
mm) cu sau fără tijă pentru paralelizare,
-matrici vs 3: roşii, galbene, verzi (fricţiune crescută, normală, redusă) în varianta
soft şi soft-soft pentru cazurile unor divergenţe reduse sau inexactităţi de prelucrare,
- matrici pentru duplicare,
- machete ale carcaselor matricilor din ceară.
Accesoriile sunt: instrument de inserare a matricilor, instrument de paralelizare.
Fig. 5.1. Elementele componete ale culisei vs 3 şi accesoriile: a. macheta patricei, b.

macheta patricei cu tija de paralelizare ataşată, c. matrice, d. macheta carcasei
matricei, e. instrument de inserţie a matricei, f. Instrument de paralelizare
-confecţionarea modelului de lucru,
-macheta componentei fixe şi aplicarea machetei patricei cu ajutorul instrumentului
special de paralelizare,
•-turnarea componentei fixe; se prelucrează, iar pentru patrice se folosesc numai
gume şi pufuri,
-matricea albă, pentru duplicare, se adaptează la bază şi se poziţionează,
- modelul este pregătit pentru duplicare şi duplicat,
- macheta din ceară a carcase! este adaptată pe modelul refractar; aceasta
uşurează macheta rea,
- se realizează macheta scheletului protezei mobilizabile,
- turnarea şi prelucrarea scheletului, adaptarea, finalizarea protezei,
- inserţia matricei; tija de inserţie garantează o poziţionare sigură a matricilor.

Culisele Vario - Soft 3 sv cu distribuitor de forţe integrat
(Bredent, Senden, Germany)
Elemente componente (fig. 5,2):
-patriei vs 3 sub formă de machetă cu distribuitor de forţă integrat (lăţime 3,5 mm /
adâncime 5,3 mm / înălţime 6-7 mm),
-matrici vs 3: roşii, galbene, verzi (fricţiune crescută, normală,redusă) în varianta
soft,
-matrici pentru duplicare,
-machete ale carcaselor matricilor din ceară,.
Accesoriile sunt: instrument de inserare a matricilor, instrument de paralelizare.
Fig. 5.2. Elementele
componete ale culisei vs 3
sv şi accesoriile: a. macheta
patricei, b. matrice, c.
macheta carcasei matricei,
d. instrument de inserţie a
matricei, e. instrument de
paralelizare.
Etapele tehnologice sunt identice cu cele descrise anterior.

Culisă supraturnabilă Vario Soft 3 sv cu distribuitor de forţe integrat pentru PPF
detaşabile (Bredent, Senden, Germany)

-patrice supraturnabilă din aliaj înalt fuzibil,
- inel distanţator supraturnabil din aliaj înalt fuzibil,
- şurub de titan,
- matrici cu grade diferite de fricţiune (verde - redusă, galbenă medie, roşie - mare),
- matrice pentru duplicare,
- macheta carcasei matricei din ceară.
Accesorii: şurubelniţă cu şase muchii, instrument de paralelizare
Fig. 5.3. Elemente componente ale culisei
supraturnabile Vario Soft 3 sv cu distribuitor
de forţe integrat pentru PPF detaşabile: a.
patrice supraturnabilă, b. inel distanţator, c.
şurub de titan.

- confecţionarea modelului de lucru,
- după realizarea machetei componentei fixe pe modelul de lucru, se aplică patricea cu
ajutorul instrumentului special de paralelizare,
- se toarnă componenta fixă şi se finalizează prin placare,
- se fixează inelul distanţator cu ajutorul şurubului din titan şi se supramodelează cu
răşină,
- proteza parţială fixă se machetează după tehnicile obişnuite,
- turnarea celeilalte componente a scheletului protezei parţiale fixe şi finalizarea ei.
.
În cazul pierderii stâlpului distal al PPF, patricea se transformă în bază de
ancorare pentru PPM. Sunt urmate următoarele etape:
- după realizarea modelului, se inseră matricea pentru duplicat peste patricea de
îmbinare, după care se duplică modelul,
- se realizează macheta din ceară a scheletului viitoarei proteze mobilizabile pe
modelul duplicat,
- pregătirea pentru ambalare, ambalarea machetei scheletului machetei
mobilizabile,
- turnarea scheletului protezei mobilizabile,
- după turnare, se inseră matricea cu fricţiunea dorită,
- se finalizează lucrările
Culisele Vario - Soft 3 cu carcasă a matricei

Pe lângă elementele componente ale sistemului vs3, prezintă o carcasă a matricei, o
carcasă pentru duplicat, o carcasă din ceară pentru machetat (fig. 5.4).
Fig. 5.4. Elemente componente specifice

sistemului vs 3 cu carcasă a matricei: a.
carcasă a matricei, b. carcasă pentru duplicat,
c. carcasă din ceară pentru machetat.
Etapele tehnologice cu fixarea adezivă a carcasei matricei în scheletul protezei

mobilizabile:
- macheta componentei fixe şi aplicarea machetei patricei cu ajutorul
instrumentului special de paralelizare,
- turnarea componentei fixe,
- se inseră matricea vs 3 în carcasă şi se adaptează baza la configuraţia crestei,
după care se poziţionează peste patrice,
- se machetează distribuitorul de forţe cu răşină Pi-Ku-Plast şi se conectează Ia
matrice; dacă se utilizează cristale de retenţie, acestea nu se poziţionează pe zona
retentivă a carcasei,
- înainte de ambalare se îndepărtează matricea vs 3 din carcasă şi se toarnă,
- se adaptează distribuitorul de forţe şi carcasa la componenta primară,
-după ajustarea plusurilor din turnare se introduce matricea vs 3 în carcasă, cu tija
specială de inserţie,
-matricea pentru duplicare este plasată peste partea retentivă a carcasei şi adaptată
la creastă,
- pregătirea pentru duplicare,
- confecţionarea modelului refractar,
- macheta ajutătoare prefabricată din ceară este aplicată pe modelul duplicat,
-se realizează macheta scheletului protezei mobilizabile,
- turnarea scheletului protezei mobilizabile, prelucrarea acestuia, finalizarea protezei,
- înaintea aplicării adezivului, modelul este izolat cu vaselină,
- elemenetele sunt sablate cu oxid de aluminiu de HOp,
- cavitatea de la nivelul protezei mobilizabile şi carcasa matricei sunt acoperite cu un
strat fin de adeziv; sunt presate uniform, în vederea lipirii.
Vario-Soft 3 mini şl mini sv (cu distribuitor de forţă integrat)(Bredent, Senden,
Germany)

- patrice 3 mini (lăţime 3,1 mm / adâncime 2,3 mm / înălţime 6 mm) şi 3 mini sv
(lăţime 3,5 mm / adâncime 4,1 mm / înălţime 5,8 mm),
- matrici cu grade diferite de fricţiune (verde - redusă, galbenă - medie, roşie - tare),
- matrice pentru duplicare,
- macheta carcasei din ceară.
Accesorii: instrument de paralelizare şi poziţionare a patricii, instrument de inserţie a
matricii.
Etapele tehnologice de lucru nu diferă faţă de cele prezentate la sistemul de culise
vs3.
Fig. 5.5. Elementele componete ale culisei vs 3 şi accesoriile: a. macheta patricei, b.

macheta patricei cu tija de paralelizare ataşată, c. matrice, d. macheta carcasei matricei,
e. instrument de inserţie a matricei, f. Instrument de paralelizare.

Sistemul Inverto Plus (Bredent, Senden, Germany)
Sistemul reprezintă o culisă intracoronară, activabilă, care se poate înlocui.
- matricea este sub formă de machetă sau confecţionată din aliaj înalt fuzibil,
supraturnabil,
- patricea metalică este în unghi de 45° sau 90°,
- şurub de activare pentru ambele variante,
- carcasă de lipit,
- şurub bazai,
- sistem ajutător pentru duplicare, distanţator din ceramică.
Accesoriul este instrumentul de paralelizare
Micro - Degutek APS (Degudent, Hanau, Germany)

Micro - Degutek este o culisă intracoronară de precizie, care se deosebeşte de
culisele în „T" pe secţiune iniţiale, prin faptul că prezintă sisteme de activare, care sunt
dispuse în afara perimetrului de fricţiune al culisei propriu-zise. Astfel la activare pereţii
patricei presează uniform pe cei ai matricei, fără a avea efect de retenţie ca la croşete.
Forţele masticatorii sunt transmise patricei cu construcţie elastică şi astfel ea nu este
deformată prin fricţiunea cu matricea.
Avantejele sunt reprezentate de:
- absenţa efectului de pană \a asamblarea şl dezasamblarea ataşamentului,
- tensiune elastică continuă a suprafeţelor de fricţiune indiferent de gradul de
activare,
- mobilitate redusă a ansamblului, în limite fiziologice,
- traseu lin al patricei.
Datorită prezenţei şurubului, patricea se poate schimba. Astfel se elimină etapa de
lipire. în cazul în care activarea este depăşită, există o patrice supradimensionată.
Aliajele utilizate sunt speciale, greu fuziblle, pe bază de Au-Pt , Pt-Ir şi Ti.
- matrice (aliaj HSL) (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%) cu dimensiunile: înălţime
5,20 mm/adâncime 1,45 mm/lăţime 2,60 mm,
- patrice Degulor (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%),
- înveliş retentiv Pt-Ir (Pt 80%, Ir 20%),
- şurub de activare din aliaj de Ti,
- şuruburi gingivale din aliaj de Ti.
•realizarea machetei componentei fixe, se poziţionează matricea împreună cu
menţinătoruî de spaţiu în fenestraţia preparată, cu menţinătorul de spaţiu, utilizând
instrumentul de paralelizare
•turnarea componentei fixe,
•se inseră patricea în matrice
•se aplică învelişul retentiv
•duplicarea, iar învelisul retentiv rămîne în masa de duplicat
•confecţionarea modelului refractar,
•se machetează scheletul protezei mobilizabile
• turnarea scheletului şi se înşurubează patricea la înveliş
•se finalizează proteza.
Mini - Degutek activ/pasiv (Degudent, Hanau, Germany)
Sistemul Mini - Degutek cuprinde culise intracoronare de precizie, care au la bază

culisele clasice în "T" pe secţiune. Ele au o serie de avantaje, prin îmbunătăţirea
funcţiilor estetice şi de igienizare. Lamela elastică se poate activa exact în zona
nesolicitată a corpului patricei. Gradul de fricţiune rămâne neschimbat după
asamblarea componentelor deoarece sprijinul ociuzal şi gingival al suprafeţelor
patricei împiedecă bascularea în matrice şi astfel încovoierea lamelei.
Matricile de la Mini Degutek sunt compatibile cu patricile de la Micro Degutek
APS.
Elemente component (fig. 5.8):
•matrice din HSL (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%), dimensiuni: înălţime 5,20
mm/lăţime 2,60 mm/adâncime 1,45 mm,
•patricea sistemului activ dinHSL
•patricea sistemului pasiv din HSL
Fig. 5.8. Elemente componente ale

sistemului Mini-Degutek: a. matrice, b.
patrice activabilă, c. patrice neactivabilă.
- realizarea machetei componentei fixe, se poziţionează matricea împreună cu
menţinătorul de spaţiu în fenestraţia preparată,
- turnarea,
- se inseră matricea în fenestraţie cu instrumentul de paralelizare
- în această poziţie matricea este fixată cu ceară de lipit,
- se îndepărtează instrumentul de paralelizare,
- lipirea matricei,
- se poziţionează patricea,
- duplicarea, confecţionarea modelului refractar,
- se machetează scheletul protezei mobilizabile şi se toarnă,
- se lipeşete componenta mobilizabilă la patrice,
- se verifică adaptarea celor 2 componente şi se finalizează lucrările.
Degutwin (Degudent, Hanau, Germany)

Degutwin este un sistem de culise intracoronare, care se deosebeşte de culisele
iniţiale în "T" prin geometria lamelelor, care se activează în afara teritoriului funcţional
al culiselor.
Astfel la activare toată suprafaţa lamelelor patricei vine în contact cu pereţii matricei
cu o distribuţie optimă a presiunii şi fără efect de pensare.
Datorită construcţiei elastice a patricei, forţele transmise protezei sunt reduse şi
componentele patricei, care fricţionează cu matricea, nu se deformează. Precizia şi
rezistenţa sistemului sunt maxime.
La acest sistem nu intervine prelucrarea termică a componentelor, deoarece
matricea se confecţionează cu ajutorul unui distanţator şi patricea se fixează adeziv în
schelet.
- distanţator pentru matrice din A!203 (dimensiuni: înălţime 6,35 mm/lăţime 2,60
mm/adâncime 1,35 mm),
- patrice din Degulor (Au 65%, Ag 13%, Cu 11,5%, Pt 8,9%,Pd 1%, Zn 0,5%, Ir
0,1%),
- şurub de activare din Ti,
- patrice pentru duplicare din material plastic.
- realizarea machetei componentei fixe; se poziţionează distanşatorul pentru
matrice, în axa de inserţie, după care se secţionează tija de fixare,
- la nivelul matricei se sablează doar cu perle de sticlă sau plimer cu diametrul de
50 pm şi presiune max. 2 bari,
- se poziţionează patricea pentru duplicare,
- pregătirea pentru duplicare, duplicarea, confecţionarea modelului refractar,
- se machetează scheletul protezei mobilizabile şi se toarnă,
- pregătire pentru lipire adezivă: sablarea cu oxid de aluminiu 50pm a componentei
patricei şi de 250 pm a componentei scheletului protezei mobilizabile, la max. 2 bari.
- vaselinarea zonelor învecinate,
- se lipeşete patricea la componenta mobilizabilă,
- se verifică adaptarea celor 2 componente şi se finalizează lucrările,
- se stabileşte fricţiunea dorită.
Fig. 5.9. Elemente componente aie

sistemului Degutwin: a. distanţator pentru
matrice, b. patrice, c. şurub de activare,
d. patrice pentru duplicare
Extra Tec mini (Degudent, Hanau, Germany)

Extra Tec mini este o culisă extracoronară, activabilă bazai şi ia care elementul de
fricţiune din material plastic se poate uşor înlocui. Elemente componente (fig. 5.10):
- patrice HSL - KE 16 (Au 50,9%, Pd 26,5%, Pt 19,8%, Ir 2,8%) sau sub formă de
machetă din material plastic,
- element de fricţiune din material plastic,
- matrice Degulor (Au 65%, Ag. 13%, Cu 11,5%, Pt 8,9 %, Pd 1%, Zn 0,5%, Ir 0,1%)
- Matrice pentru duplicare
- Şurub de activare (Ti(
Fig. 5.10. Elemente componente ale sistemului Extra Tec mini: a. patrice, b. element de
fricţiune, c. matrice, d. şurub de activare.
- realizarea machetei componentei fixe, se poziţionează patricea cu
instrumentul de paralelizare,
- pregătirea pentru ambalare, "'ambalarea, turnarea, prelucrarea componentei
fixe,
- se modelează macheta lucrării mobilizabile şi se toarnă,
-se fixează adeziv matricea la componenta mobilizabilă, finalizarea protezelor.
Deguplast (Degudent, Hanau, Germany)

Deguplast este o culisă rigidă, extracoronară.
- patrice sub formă de machetă din material plastic, cu prelungire pentru
fixarea în paraielograf,
-matrice din material plastic rezistent, precis şi cu
elasticitate durabilă, cu 4 grade de fricţiune
(matricea se poate schimba cu uşurinţă).
Fig. 5.11. Elemente componente ale sistemului

Deguplast: a. patrice, b. matrice.
- realizarea machetei componentei fixe, se poziţionează macheta patricei cu
ajutorul paralelografului,
-pregătirea pentru ambalare, ambalarea, turnarea,prelucrarea componentei fixe,
-aplicarea matricei,
- se modelează macheta lucrării mobilizabile şi se toarnă,
- se introduce prin fricţiune matricea în locaşul din scheletul protezei mobilizabile,
finalizarea protezelor.
Culisa specială (Degudent, Hanau, Germany)

Culisa specială este un sistem special extracoronar condiţionat activabil, indicat
pentru protezele parţiale mobilizabile şi fixe.
Se caracterizează prin construcţie simplă, stabilitate mare şi prelucrabilitate uşoară.
-patrice din HSL (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%),
-matrice din Au-Pt (Au 70%, Cu 12,4%, Ag 12%, Pt 4,9%, Zn 0,6%, Ir 0,1%) cu
incizură pentru activare.

-confecţionarea modelului de lucru,
-realizarea machetei componentei fixe, se poziţionează patricea cu instrumentul de
paralelizare, după care se îndepărtează,
-pregătirea pentru ambalare, amabalarea, turnarea, prelucrarea componentei fixe,
-lipirea cu lot a patricei,
- se modeiează macheta lucrării mobilizabile şi se toarnă,
dacă matricea se fixează în acrilat, de matrice se lipeşte cu lot sau laser o sârmă
Degulor pentru retenţie mecanică,
- se fixează prin lipire cu lot matricea la componenta mobilizabilă,
- finalizarea restaurărilor.
Sistemul Multi - con (Degudent, Hanau, Germany)
Sistemul Mulţi - con este un format din 3 culise intracoronare, care au aceeaşi
geometrie a matricelor.
Cele trei tipuri sunt:
Mulţi - con 1 - indicat pentru creste atrofiate,
Mulţi - con 90 - indicat pentru creste piane,
Mulţi - con TR - permite un pian de tratament prospectiv.

Au posibilitatea de activare în afara teritoriului funcţional al culisei. La activare
toată suprafaţa lamelelor patricei vine în contact cu pereţii matricei cu o distribuţie
optimă a presiunii şi fără efect de pensare. Datorită construcţiei elastice a patricei,
forţele transmise protezei sunt reduse şi componentele patricei, care fricţionează cu
matricea, nu se deformează.
În cazul în care activarea nu mai este posibilă, la Mulţi - con 1 şi 90 există patriei
supradimensionate.
Caracteristici:
- învelişul retentiv simplifică prelucrarea elemetelor constructive şi elimină riscul
unor tulburări funcţionale,
- tehnica cu distanţator elimină supraturnarea sau lipirea cu lot, prin urmare
implicarea unui alt aliaj,
- tehnica cu distanţator asigură o potrivire optimă între patrice şi matrice,
- potrivirea dintre patrice şi matrice permite distribuţia optimă a forţei de
menţinere şi garantează o legătură optimă atât ca formă, cât şi ca intensitate,
- carcasa de retenţie permite alegerea între îmbinarea adezivă şi cea cu lot,
- şurubul de activare situat bazai elaborează suprafeţe uniforme şi mari de
fricţiune şi garantează exactitatea şi menţinerea funcţiei chiar şi la scurtări
semnificative,
- schimbarea simplă a patricei măreşte siguranţa şi garantează durata de viaţă a
restaurării protetice,
- datorită celor trei componente ale sistemului, se pot rezolva cele mai variate
aplicaţii.
Elemente componente pentru Mulţi - con 1 şi 90 (fig. 5.13):
- patrice Au-Pt (Au 70%, Cu 12,4%, Ag 12%, Pt 4,9%, Zn 0,6%, Ir 0,1%),
- patrice pentru duplicare,
- matrice HSL (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%), (înălţime 6,35 mm/ lăţime
2,60 mm/ adâncime 1,35 mm),
- matrice distanţatoare Al203,
- înveliş retentiv: Au-Pt, Pt-Ir Pt 80%, Ir 20%),
- şuruburi de activare: Au-Pt, Ti,
- şuruburi de fixare: Au-Pt, Ti.
Etape tehnice de lucru pentru Mulţi - con:
- se realizează macheta protezei fixe şi se poziţionează matricea sau matricea
distanţatoare cu dispozitivul special de paralelizare,
- se toarnă proteza fixă, se prelucrează şi se sablează la nivelul matricei cu oxid
de aluminiu 50 pm la max. 2 bari,
- se aplică patricea, învelişul retentiv şi se controlează paralelismul
duplicarea,
- se realizeză macheta scheletului protezei mobilizabile şi se toarnă scheletul,
- se sablează lăcaşul patricei din scheletul lucrării mobilizabile cu oxid de aluminiu
(250 pm, 2 bari), componenta patricei care se fixează (50 pm, 2 bari) şi se fixează cu
un ciment adeziv,
- se finalizează restaurările.
Stern Latch (Sterngold Dental, Attleboro, MA, USA)

Caracteristici:
- culisă intracoronară, de precizie,
- rigiditate mare,
- margine gingivală ajustabilă.
- patrice din aliaj nobil pe bază de aur,
- matrice din Ir-Pt.
Fixarea patricii se face prin sudare, lipire cu lot, supraturnare ci aliaje de aur.
Fixarea matricii se face prin lipire cu lot, supraturnare cu aliaj nobile sau nenobile.
Indicaţii:
- proteze parţiale nereziliente, bilateral sau unilateral, penti edentaţii intercalate sau
terminale,
- ancorare pe hemiarcada opusă pentru proteze mobilizabi unilaterale nereziliente,
- proteze parţiale fixe segmentate
Fig. 5.14. Elemente componente ale culiosei Stem

Latch a-patrice, b matrice
C&M McCoIlum (Sterngold Dentai, Attleboro, MA, USA)

Caracteristici:
- culisă intracoronară, de precizie,
- realizează retenţia prin fricţiune.
- patricea din aliaj pe bază de aur,
- matricea din aliaj de Pt-Ir,
- sloturi de ajustare a retenţiei de partea dreaptă sau stâ patricei; slotul de ajustare a
retenţiei se va situa de vestibulär.â
Fig. 5.15. Elemente componente ale culisei C&M
McCollum: a. patrice, b. matrice.
Fixarea patricii se face prin sudare, lipire cu lot, supraturnare cu aliaje de aur.
Fixarea matricii se face prin lipire cu lot, supraturnare cu aliaje nobile.
Indicaţii;
- proteze parţiale nereziliente, bilateral sau unilateral, pentru edentaţii intercalate sau
terminale,
- ancorare pe hemiarcada opusă pentru proteze mobilizabile unilaterale nereziliente,
- proteze parţiale fixe segmentate.

Beyeler (Sterngold Dental, Attleboro, MA, USA)
Caracteristici:
- culisă Intracoronară, de precizie,
- sistemul este cu 50% rnai tolerant decât alte sisteme speciale,
- retenţia este prin fricţiune şi nu este ajustabilă,
- există o convergenţă de 2° a pereţilor,
- design în coadă de rândunică petru rezistenţă şi stabilitate laterală.
Elemente componente (fig. 5.16): patricea şi matricea sunt din aliaje nobile.
Fig. 5.16. Elemente componente ale culisei
Beyeler: a. patrice, b. matrice.

Indicaţii:
- proteze parţiale fixe segmentate în zona laterală.
Contraindicaţii:
- proteze parţiale fixe segmentate în zona frontală pentru că este prea mare,
- proteze parţiale mobilizabile pentru că este o adaptare foarte bună şi retenţia nu
este ajustabilă.
Fixare:
- patricea - se lipeşte cu lot sau se supratoarnă,
- matricea - se lipeşte cu lot sau se supratoarnă.

Interlock (Sterngold Dental, Attleboro, MA, USA)
Caracteristici: culisă intracoronară, de precizie, tip tub şi baghetă.
Elemente componente (fig. 5.17): patricea şi matricea sunt din aliaje nobile.
Fig. 5.17. Elemente componente ale culisei Interlock: a.
patrice, b. matrice.

Indicaţii:
- proteze parţiale fixe segmentate.
Contraindicaţii:
- proteze parţiale mobilizabiie pentru că este o adaptare foarte bună şi retenţia nu
este ajustabilă.
Fixare:
- patricea - se lipeşte cu lot sau se supratoarnă,
-matricea - se lipeşte cu lot sau se supratoarnă.

Culisele Ceka & Precî-line (Alphadent NV, Waregem, Belgium)

PRECI-TUBIX/MORTIX
Sistemul cuprinde culise intracoronare pentru proteze parţiale fixe segmentate şi
stâlpi divergenţi.
Elementele componente sunt sub formă de machete, din plastic.
Variantele sunt (fig. 5.18):
PRECI-MORTIX N - formă conică (conicitate 2°23'), înălţime 7 mm, lăţime totală
2,85 mm.
PRECI-TUBIX N - formă cilindrică, mică, ideală pentru utilizare în zona anterioară,
înălţime 7 mm, lăţime totală 2 mm, diametrul patricii 1,05 mm.
PRECI-TUBIX M - formă cilindrică, mare, înălţime 6 mm, lăţime totală 3 mm,
diametrul patricii 1,45 mm.
Fig. 5.18. Culise PRECI-

TUBIX/MORTIX: a. PRECI-
MORTIX N, b. PRECI-TUBIX N,
c. PRECI-TUBIX M.
PRECI-VERTIX
Caracteristici:
- ataşament extracoronar,
- asigură confort pentru pacient,
- se poate utiliza şi în zona frontală cu estetică optimă,
- se pot utiliza cu orice aliaj dentar.
- patrice din plastic calcinabil, cu (varianta STANDARD) sau fără tijă pentru
paralelizare (varianta P),
- matrici elastice (polipropilenă) disponibile cu trei grade de fricţiune (galbenă -
normală, albă - redusă, roşie - crescută),
- machetă pentru carcasa matricei (doar la varianta P COMBI).
Accesorii: instrument de inserţie, mandren de paralelizare.
culisei PRECI - VERŢIX: a. patrice, b.
matrice, c. macheta carcasei.

PRECI-VERTIX AT
Caracteristici:
- ataşament extracoronar cu fricţiune ajustabilă,
- fricţiunea matricii de titan poate fi ajustată progresiv cu un şurub şi o componentă
de fricţiune din plastic,
- bună stabilizare laterală,
- matrice din titan cu şurub şi componentă de fricţiune,
- patrice din plastic calcinabil (varianta K) sau supraturnabilă cu aliaje nobile, din
IRAX (varianta M),
- portmatrice de duolicare. Fig. 5.20. Elemente
componente ale culisei
PRECI - VERTIX AT:
a. matrice, b. patrice.
În cadrul acestui capitol au fost descrise selectiv câteva sisteme de culise, cu
caracteristicile proprii. Ele sunt sisteme speciale destul de rigide, stabile în timpul
funcţiilor, care însă solicită dinţii stâlpi mai mult decât crestele edentate. De aceea sunt
varianta de elecţie în cazul unor dinţi stabili, cu suport parodonta! bun. Unele tipuri de
culise se utilizează şi în tehnologia protezelor parţiale fixe segmentate.

6. BARELE
6.1. GENERALITĂŢI
Barele fac parte din sistemele speciale de menţinere. Atât în regiunea laterală, cât şi
în regiunea frontală, barele trebuie aplicate în linie dreaptă. Acest lucru este mai dificil
de realizat în zona frontală datorită curburii crestei alveolare. Barelele curbe în
regiunea frontală nu pot fi utilizate, decât dacă proteza are un sprijin pur dento-
parodontal, asemănător unei proteze parţiale fixe (PPF).
Bara este confecţionată din aliaje cu o duritate mare.
Barele se poate suda la cape pe dinţi naturali sau la cape speciale pe implante.
Barele prefabricate se toarnă odată cu componenta fixă.
Barele se prezintă sub formă de machetă prefabricată sau confecţionate industrial din
aliaje de duritate mare.
Călăreţul poate fi din material plastic, care este retenţionat în şaua de acrilat a
protezei, iar opţional se poate fixa într-un lăcaş metalic.
Călăreţul din aliaj prefabricat, va fi retenţionat în acrilatul protezelor.
6.3. INDICAŢII
Barele sunt mai puţin utilizate decât în trecut. Ele se utilizează atât ca elemente de
MSS a protezelor parţiale mobilizabile, cât şi în supra proteza re.
De asemenea exista indicaţii specifice ale barelor, reprezentate de:
- edentaţii frontale cu atrofia puternică a crestei, unde o PPF nu este indicată,
- ocluzie adâncă cu spaţiu oral redus,
- barele în formă de "U" pe secţiune sunt utilizate în zona laterală,
-barele de formă rotundă sau ovoidă pe secţiune sunt utilizate în zona frontală, mai
ales când există numai 2 canini restanţi.
6.4. CONTRAINDICAŢII
Contraindicaţiile utilizării barelor sunt:
- spaţiu ocluzal insuficient pentru bară, călăreţ şi proteză,
- pacienţi în incapacitatea de a realiza igiena adecvată,
- suport parodontal inadecvat,
- divergenţă accentuată a dinţilor stâlpi,
6.5 PREPARAŢII
Bonturile se prepară cu chanfrein, tangenţial sau cu prag. Se preferă preparaţiile în
chanfrein, pentru acoperirea cu cape metalice.

6.6 CLASIFICARE
Clasificăile barelor sunt după mai multe criterii.

După raportul bară-călăreţ:
- rigide,
- semirigide.
După forma pe secţiune:
- bare în formă de "U",
- bare de formă dreptunghiulară,
- bare de formă rotundă,
- bare de formă ovoidă,
- bare în formă de "I".
După relaţia bară-călăreţ, dependentă de morfologie:
- tip culisă,
-articulate.
6.7 AVANTAJE
Barele servesc la solidarizarea dinţilor, iar călăreţii asigură menţinerea protezei.

La dinţii uşor afectaţi parodontal, prin micşorarea braţului pârghiei, se reduce solicitare
lor.
După un timp, datorită uzurii materialului plastic, călăreţul poate fi înlocuit cu unul nou.
Proteza poate fi uşor extinsă.
6.8 . DEZAVANTAJE

Lucrările care au o legătură foarte rigidă între componenta mobilizabilă şi bare vor
solicita printr-un efect de pârghie deosebit de mare dinţii stâlpi în masticaţie.
Lucrările pe barele cu profil rotund asigură o conexiune semirigidă, datorită faptului
că pe lângă culisare permit şi o rotaţie.
Alegerea inadecvată a morfologiei barei sau călăreţului poate constitui astfel un
dezavantaj.
Igiena este dificilă sub bară.
6.9. TIPURI DE BARE

Sistemul DOLDER (Cendres+Metaux SA, Biel/Bienne, Switzerland)
Caracteristici;
- reprezintă un sistem de bare ajustabil pentru protetica mobilizabilă,
- niţial proiectat de Prof. Dr. E. Dolder,
- efect de stabilizare şi imobilizare,
- gamă largă de design-uri şi materiale,
- suprafeţe de fricţiune maxime prin ajustarea lungimii,
- se prezintă în două mărimi: micro şi macro,
-poate fi tip culisă sau articulat.
-.
Componente (fig. 6.1):
- patriei din aliaje de aur sau titan pur, precum şi sub formă prefabricată, tip culisă
sau articulate,
- matrici din aliaj de aur sau din titan ajustabile, precum şi din titan cu inserturi de
plastic, cu trei grade de fricţiune,
Retenţia matricei poate fi situată vertical, fiind mai mult spaţiu pentru limbă, la
varianta asimetrică, sau orizontal, la varianta standard.
Activarea matricei se face la nivelul lamei orale, deoarece cea vestibulară preia
funcţia de ghidaj
6.1. Componentele sistemului de
bare Dolder: a. bară tip culisă din
E sau T, b. bară articulată din E
sau T, c. matrice asimetrică din E
sau T, d. matrice standard din E,
e. matrice standard din T, f.
matrice confort din T, cu inserturi
din plastic
E = Elitor, pentru patriei şi matrici activabile, aliaj nobi (Au 68,60%; Pt 2,45%; Pd
3,95%; Ag 11,85%; Cu 10,60%; Ir 0,05%; Zn 2,50%).
T = titan pur pentru patriei, matrici şi învelişul matricilor din material plastic.
G = Galak, pentru inserturi, este un material plastic biocompatibil, stabil în cavitatea
bucală.
K = Korak, pentru patricea sub formă de machetă, este un material plastic care arde
Indicaţii
- PPM sau supraprotezări, în special când dinţii stălpi au implantare deficitară.
- cele rigide pentru proteze cu sprijin dento-parodontal şi mixt,
- cele reziliente pentru cele cu sprijin mixt,
-cele reziliente în special în zona frontală mandibulară.
Contraindicaţii:
- proteze unilaterale, fără un conector principal,
- asocierea matricelor de plastic la sistemul de bare articulate, deoarece
mobilitatea - - este prea mare.
- se toarnă modelul,
- barele din material plastic se ataşează machetelor coroanelor sau dispozitivelor -
- - - radiculare cu cape şi se toarnă deodată,
- barele turnate se adaptează şi se vor solidariza ulterior la coroane sau cape prin
sudare,
- se taie bara la lungimea dorită,
- bara se fixează la stâlpi, într-o poziţie cât mai avantajoasă având în vedere
poziţia stâlpilor şi viitoarea proteză; bara tip culisă se plaseză obligatorriu cu
paralelograful,
- partea inferioară a barei va fi prelucrată pentru a urmări conturul gingiei,
- se toarnă componenta fixă,
- se adaptează matricea la lungimea barei şi se taie,
- se confecţionează componenta mobilizabiiă, în funcţie de tipul de proteză, în
Sistemul ACKERMÂNN (Cendres+Metaux SA, Biel/Bienne, Switzerland)
Sistemul Ackermann este compus din (fig. 6.2):

- patrici din Protor 3 (Au 68,60 %, Pt 2,45 %, Pd 3,95 %, Ag 11,85 %, Cu 10,60 %, Ir
0,05 %, Zn 2,50 %), de formă rotundă pe secţiune,
-matrici din aliaj de aur Elitor, cu aripioare de retenţie dispuse vestibulo-oral (varianta
A) sau mezio-distal (varianta B),
-distanţator.
Este un sistem realizat pentru restaurări ce necesită mişcări atât verticale câ şi
rotaţionale într-un spaţiu vertical limitat.

Sistemul MP - Clip (Cendres+Metaux SA, Biel/Bienne, Switzerland)
Sistemul MP Clip este compus din (fig. 6.2):

- patriei sub formă de machetă din Korak, bara are forma literei „I" pe secţiune,
- matrici din Galak, material plastic biocompatibil, rezistent în cavitatea bucală, cu trei
grade de retenţie
- înveliş din oţel X.
Ambele sunt indicate pentru menţinerea protezelor mobilizabile cu sprijin dento-
parodontal sau mixt.
Fig. 6.2. Sisteme de bare
(Cendres+Metaux SA, Biel/Bienne,
Switzerland): a. Ackermann tip A,
b. Ackermann tip B, c. MP - Clip.
Bara HADER (Sterngold Dental, Attleboro, MA, USA)
Caracteristici:
- este un ataşament de semiprecizie,
- permite mişcarea articulată,
Componente (fig. 6.3):
- bară sub formă de machetă din material plastic,
- călăreţi din nylon, fără sau cu înveliş din aliaj de aur.
Fig. 6.3. Sistemul de bară Hader: a. bară, b.

Călăreţ.
Bara profilata vario-soft WSP (Bredent, Senden, Germany)
- bare sub formă de machete, din material plastic şi din titan, de formă
dreptunghiulară pe secţiune sau în „I" (fig. 6.4),
-călăreţi din material plastic, de trei tipuri (fig. 6.5) şi fiecare cu câte trei grade de
fricţiune, codificate (roşu - mare, galben - medie, verde - redusă),
-- matrici pentru duplicare
-- macheta carcasei matricei
-Accesoriile sunt instrumente de inserţie a matricelor, respectiv instrumentul de
paralelizare.
Fig. 6.4. Bare profilate vario-soft VSP (înălţime 3,5

mm, lăţime 1,5 mm).
Fig. 6.5. Tipuri de matriciaplicate pe

profilurile corepunzătoare de bare ale
sistemului vario-soft VSP.
- bara este ajustată şi introdusă între capele stâlpilor cu ajutorul instrumentului de
paralelizare; bara confecţionată dintr-o răşină nedeformabilă se ataşează machetelor
şi permite o execuţie uşoară şi rapidă; bara din titan este poziţionată la fel şi
solidarizată prin sudare, după turnarea componentelor fixe,
- se pregăteşte pentru duplicare cu matricea corespunzătoare sistemului de bare,
matricea pentru duplicare pe bară serveşte la menţinerea spaţiului necesar pentru
locaşul ulterior al matricei din proteza scheletată,
- realizarea modelului refractar,
- macheta scheletului componentei mobiiizabile,
- topirea-turnarea scheletului, prelucrarea şi adaptarea lui,
- se aiege fricţiunea dorită, apoi, cu ajutorul tijei, se insera matricea,
-lucrarea se finalizează.
Bara vario-soft VSS (Bredent, Senden, Germany)

- bară sub formă de machetă, din material plastic cu proeminenţe şi cu tijă pentru fixare
în paralelograf,
- călăreţi din material plastic, cu trei grade de fricţiune, codificate (roşu - mare, galben -
medie, verde - redusă).
Accesoriile sunt instrumentele de inserţie a matricelor, respectiv instrumentul de
Fig, 6.6. Elemente componente aie sistemului vario-
soft VSS:
a. bara, b. matricea
Etape tehnice de lucru pentru utilizarea barei în breşele intercalate:

- turnarea modelului de lucru,
- bara vss se scurtează după caz, la lungimea dorită,
- se adaptează bara pe creastă şi se fixează de machetele coroanelor care au fost -
frezată în prealabil, cu ceară şi se individualizează,
- se toarnă monobloc, coroanele şi bara,
- se plasează matricea peste patrice şi se adaptează la nivelul crestei, modelul se
pregăteşte pentru duplicare,
- duplicarea modelului,
- machetarea scheletului componentei mobilizabile,
- scheletul metalic este prelucrat, lustruit şi finisat,
- inserţia matricei în schelet,
- finalizarea protezei după tehnicile cunoscute.

Barele Ceka & Preci-line (Alphadent NV, Waregem, Belgium)

Sistemul PRECI-HORNIX
- bară de plastic, calcinabilă, în formă de „I" pe secţiune, de două înălţimi (4 mm şi
8,25 mm), lăţime de 1,8 mm,
- călăreţi din polipropilenă, cu trei grade de retenţie, codificate (galben - normală, alb -
redusă, roşu - crescută),
- carcasă din oţel pentru călăreţ, acoperită cu un strat de titan sau nitrat.
Fig. 6.7. Elemente componente ale sistemului

PRECI-HORNIX. a bare,
b. matrice, c. carcasa matricei.
Accesorii: mandren de paralelizare, instrument de inserţie a matricei, matrice pentru

confecţionare.
Caracteristici:
- sistemul de bară permite mişcări rotaţionale şi verticale datorită formei barei şi
rezilienţei călăreţilor de plastic,
- este un sistem de semiprecizie,
- călăreţii se înlocuiesc uşor şi permit alegerea fricţiunii deoarece sunt disponibili în
Sistemul PRECI-BAR
Caracteristici:
- ataşamente sub formă de bară disponibile în două mărimi: MINI şi STANDARD,
- călăreţii sunt din alaije nobile sau sub formă de machetă,
-sistemul poate fi tip culisă (bară în formă de "U" pe secţiune) sau articulat (bară de form
ovală pe secţiune) la tipul STANDARD, şi doar articulat la tipul MINI,
- barele turnate se lipesc cu lot,
- barele de metal sunt disponibile în două lungimi: 50 mm şi 200 mm.

Elemente componente şi accesorii (fig. 6.8):
- bară STANDARD (înălţime 3 mm şi lăţime 2,2 mm) în formă de "U" pe secţiune din
ORAX (Au 70%, Pt 5%, Ag 12%, Cu 13%),
- bară STANDARD în formă de "U" pe secţiune din PALI_AX (Au 2%, Ag 37%, Pt 9,5%,
Pd 37%, Cu 12,5%, Co 2%),
- bară STANDARD în formă de "U" pe secţiune din plastic,
- bară STANDARD de formă ovalară pe secţiune din ORAX,
- bară STANDARD de formă ovalară pe secţiune din PALLAX,
- bară STANDARD de formă ovalară pe secţiune din plastic,
- bară MINI (înălţime 2,3 mm şi lăţime 1,6 mm) de formă ovalară pe secţiune din ORAX,
-bară MINI da formă ovalară pe secţiune din PALLAX,
-bară MINI de formă ovalară pe secţiune din plastic,
-călăreţi STANDARD (înălţime 3,5 mm şi lăţime 5 mm) şi MINI (înălţime 2,8 mm şi lăţime
- călăreţi STANDARD şi MINI din PALLAX,
- călăreţi STANDARD şi MINI din oţel (Fe 73 - Cr 18 - Ni 8- Mo, Cu, C, Mn şi Si 1),
- mandren de paralelizare.
Fig. 6.8. Sistemul PRECI-BAR: a. tip culisă, b.
articulat, rezilient
Sistemul PRECI-CLIP
Caracteristici:
- sistem de bară articulată,
sistemului PRECI-CLIC:
-de precizie sau semiprecizie,
a. bare, b. călăreţi.
Elemente componente şi accesorii (fig. 6.9):
- bară rotundă pe secţiune din ORAX pentru lipire cu lot, titan pur pentru sudare cu
laser sau plastic sub formă de machetă,
-căţăreţi din ORAX sau oţe cu aripioare laterale sau ocluzale pentru retenţie în acrilat.
După cum rezultă din prezentare, sistemele de bare nu sunt extrem de multe, deşi
diverse firme prezintă o serie de variante ale aceloraşi tipuri de bază.
Au fost exemplificate sumar doar câteva dintre ele pentru explicarea morfologiei,
funcţionalităţii şi tehnicilor de lucru individualizate
7. ZĂVOARELE

7.1. GENERALITĂŢI
Zăvoarele reprezintă elemente de menţinere pasivă a protezelor parţiale

mobilizabile.
Datorită particularităţii de a putea fi utilizate şi pentru menţinerea protezelor
mobilizabile unilaterale, renunţându-se la conectorul principal, sunt utilizate
cu predilecţie în aceste cazuri

7.2 INDICAŢII
După cum s-a precizat anterior, zăvorele se indică în edentaţiile clasa a Il-a
Kennedy, cel mai frecvent
7.3.CONTRAINDICAŢII
Zăvoarele nu se indică în următoarele situaţii:
- spaţiu insuficient,
- pacienţi cu igienă precară,
-pacienţi cu manualitate deficitară
7.4. AVANTAJE
Avantejeie zăvoarelor sunt:
- reprezintă elemente de menţinere pasivă,
- nu se uzează în timp,
-prezintă confort sporit la purtare,
-în cazul utilizării unilaterale se renunţă la conectorul principal.
7.5 DEZAVANTAJE
Dezavantajele zăvoarelor se referă la faptul că:

- necesită mult spaţiu,
- necesită o manualitate bună a pacientului,
-realizarea implică multă acurate
7.6.CLASIFICARE

în principal există două categorii de zăvoare:
- prefabricate,
- confecţionate individual.

.
7.7. TIPURI DE ZĂVOARE

Zăvorul multiSafe (Degudent, Hanau, Germany)

Fiind un sistem cu zăvor, se utilizează preponderent în rezolvarea protetică cu
restaurări mobilizabile unilaterale. Este indicat pentru înlocuirea a maxim doi
premolari şi un molar sau doi molari. Şaua protezei este foarte important să fie
extinsă la maxim şi să se facă controlul periodic în vederea căptuşirilor.
Materialele din care este confec'ionat sistemul sunt Degunorm (Au 73,8%, Ag, 9,2%,
Pt 9%, Cu 4,4%, Zn 2%, Ir 0,1%), HSL - KE 16 (Au 50,9%, Pd 26,5%, Pt 19,8%, Ir
2,8%) şi aliaj de titan (Ti 90%, Al 6%, V 4%).
Manevrarea este simplă. La introducerea protezei partea secundară intră automat în
poziţia finală a părţii primare. Printr-o presiune uşoară pe axa zăvorului, acesta sare
automat în poziţia deschisă.
patricea din HSL - KE 16,
axa zăvorului, din titan acoperită cu nitrit de titan,
- arc lamelar din oţel,
- arc spiralat din oţel,
- şurub axial din titan,
- şurub al arcului lamelar, din titan,
- înveliş polimeric,
- carcasa zăvorului din Degunorm, pentru partea dreaptă şi cea stângă.
Accesoriile sunt instrumente de paralelizare, sisteme de duplicare, înveliş de
Fig. 7.1. Elementele componente ale sistemului multiSafe: a. patricea, b. axa zăvorului,
c. arc lamelar, d. arc spiralat, e. şurub axial, f. şurub al arcului lamelar, g. înveliş
polimeric, h. carcasa zăvorului.

Etapele tehnologice de lucru sunt
- macheta componentei fixe cu solidarizarea a cel puţin doi dinţi restanţi şi frezaje de
precizie (obligatoriu se fac praguri şi interlock),
- aplicarea patricei cu ajutorul instrumentului special de paralelizare,
- finalizarea componentei primare: ambalare, topire-turnare, dezambalare, prelucrare,
placare,
-pregătirea pentru duplicare: utilizarea componentelor pentru duplicare,
deretentivizarea,
-realizarea modelului refractar,
- realizarea machetei componentei secundare, cu păstrarea liberă a zonei unde se
introduce axa,
realizarea scheletului componentei secundare: ambalare, topire-turnare,
dezambalare, prelucrare, adaptare; se sablează zona unde se va fixa adeziv carcasa
zăvorului cu Al203 250 pm, la 2 bari, iar zona de retenţie a carcasei cu Al203 50 |_im, la
2 bari,
- pregătirea pentru fixarea adezivă prin poziţionarea corectă a carcasei şi acoperirea
cu ceară a zonelor unde ar putea pătrunde adezivul, îmbinarea,
- îmbinarea tuturor componentelor şi finalizarea protezei mobilizabile.
Sistemul cu zăvor orizontal pivotant Swivel-type lock sr (Bredent, Senden,
Germany)

Acest sistem cu zăvor orizontal, cu distribuitor de forţe integrat permite realizarea
de proteze mobilizabile scheletate unilaterale, fără tensiuni. Sistemul cu zăvor
orizontal este uşor de asamblat. După deschiderea zăvorului, proteza parţială poate
fi îndepărtată, fără solicitarea dinţilor ancoraţi.
Elementele componente (fig. 7.2) sunt reprezentate de:
- patrice cu distribuitor de forţe integrat, pentru partea dreaptă şi cea stângă,
-matrice pentru distribuitorul de forţă, pentru ambele părţi,
-casetă pentru zăvor,
- zăvor orizontal,
- arc,
- tije din oţel.
- macheta componentei fixe şi frezaje de precizie (distribuitorul de forţe, integrat
patricei, elimină frezările laborioase cu reducerea timpului de lucru şi a costurilor),
- aplicarea patricei cu ajutorul instrumentului special de paralelizare,
- finalizarea componentei primare: ambalare, topire-turnare, dezambalare,
prelucrare; turnarea dintr-o bucată reduce costurile şi diversitatea aliajelor din
cavitatea bucală,
-modelarea distribuitorului de forţe cu răşină Pi-Ku-Plast care garantează o
- confecţionarea scheletului componentei secundare după procedeele cunoscute;
concepţia sistemului cu zăvor orizontal oferă şi posibilitatea modelării individuale a
matricei,
- finalizarea protezei mobilizabile.
Fig. 7.2. Elementele componente ale sistemului

cu zăvor orizontal pivotant Swivel-type lock sr: a.
patrice cu distribuitor de forţe integrat, b. matrice
pentru distribuitorul de forţă, c. casetă pentru
zăvor, d. zăvor orizontal, e. arc, f. tije
din oţel
Sistemul cu zăvor tubular Locking Pin bs1 (Bredent, Senden, Germany)

Acest tip de zăvor se poate plasa în zona frontală, unde se mobilizează uşor cu
ajutorul unei sârme, dar se poate utiliza în alte situaţii unde spaţiul este deficitar.
Bolţul zăvorului poate fi plasat la nivelul componentei metalice sau a şeii acrilice,
unde este mascat.
- axa zăvorului, - bolţuri,
- şuruburi de ceară, - manşete de ceară,
- componente şi instrumente ajutătoare. Fig. 7.3. Elementele componente ale
Etape tehnice de lucru: sistemului cu zăvor tubular Locking Pin bsl: a.
- turnarea modelului, axa zăvorului, b. bolţuri, c. şuruburi de ceară,
- macheta se face obişnuit, d. manşete de ceară.
- turnarea componentei primare,
- cu burghiul de centrare se practică un semn corespunzător poziţiei şi se găureşte
cu burghiul spiralat Diatit-Multi-Drill,
- componentele ajutătoare se îmbină şi se plasează în gaură,
- cu Pi-Ku-Pîast se fixează componentele ajutătoare pentru machetă,
- macheta se finalizează,
- se îndepărtează componentele ajutătoare, se ambalează şi se toarnă,
- după turnare se confecţionează filetul cu tarozi şi mult ulei pentru frezat şi găurit,
- axul zăvorului se scurtează conform situaţiei, se confecţionează un ajutor pentru
deschidere şi se fixează axul zăvorului cu bolţul.
- zăvorul individual confecţionat este utilizabil şi în locuri cu spaţiu redus.
Sistemul cu zăvor tubuiar Locking Pin (Bredent, Senden, Germany)
Exită două variante:

- tipul E, unde componentele sunt din titan şi există o matrice din materia! plastic care
permite funcţionarea de durată şi efectul de prindere,
- tipul A, unde componentele sunt din aliaj de Pt-Ir şi asigură precizie mare.
Sistemul se poate fixa adeziv în scheletul metalic sau poate fi retenţionat în răşina
acrilică dacă machetarea se face pe mode! duplicat.
Elemente componente ale sistemului Locking Pin tip E(fig. 7.4):
-zavor tubular Locking Pin tip e,
-Menţinător de spaţiu din ceramică,
accesorii.
Fig. 7.4. Elementele componente ale sistemului cu zăvor tubuiar

Locking Pin tip E. A. Zăvor, b. Menţinătorul de spaţiu.
Elemente componente ale sistemului Locking Pin tip A (fig. 7.5):
-zavor tubular Locking Pin tip A,
-- tija de modelare A,
- accesorii.
Fig. 7.5. Elementele componente ale sistemului cu

zăvor tubular Locking Pin tip A: a. zăvorul tip A, b.
tija de modelare A.
Etape de lucru:
- confecţionarea modelului de lucru
- machetarea componentei fixe, turnarea ei, adaptarea pe model,
- realizarea orificiului cu burghiul spiralat Diatit-Multi-Drill,
- duplicarea,
- realizarea machete componentei mobilizabiie, utilizând menţinătorul de spaţiu,
- finalizarea scheletului protezei mobilizabiie,
- fixarea adezivă a zăvorului în schelet, f
--finalizarea protezei.
În cazul în care macheta se îndepărtează de pe model pentru ambalare, există două
posibilităţi: fixarea adezivă a tipului E sau supraturnarea tipului A.
Etapele tehnologice prezintă particularităţi în funcţie de tipul de zăvor.
Sistemul cu zăvor tubular Locking Pin activabil (Bredent, Senden, Germany)

- zăvor tubular din oţel, cu fantă de activare şi manşon distanţator din ceară,
- matrice din ceară,
- patrice din ceară,
- matrice pentru duplicare, Fig. 7.6. Elementele
- accesorii. componente ale sistemului cu
zăvor tubular Locking Pin
activabil: a. zăvor tubular
activabil, b. macheta matricei, c.
macheta patricei, d. matrice de
Etape tehnice de lucru: duplicare
- realizarea machetelor componentei fixe, se poziţionează patricea cu ajutorul
instrumentului de poziţionare; patricea este completată bazai cu ceară şi integrată
conturului distribuitorului de forţe,
-turnarea, prelucrarea şi finalizarea protezei fixe,
--se plasează matricea pentru duplicare peste patrice şi se fixează cu tija de oţel,
- pregătirea pentru duplicare, realizarea modelului refractar,
- se realizează macheta componentei turnate mobilizabile,
- se toarnă şi se prelucrează scheletul turnat, unde se observă perforaţiile destinate
zăvorului,
- se finalizează scheletul părţii secundare, axul zăvorului este provizoriu din sârmă,
pentru probă,
- se insera zăvorul în schelet, până la manşonul din ceară,
- se finalizează proteza mobilizabiiă.
Acest tip de zăvor se poate asocia şi cu un sistem tip bară cu călăreţ

8. SISTEMELE ARTICULATE

8.1.GENERALITĂŢI

Sistemele articulate sunt destinate reabilitărilor orale în edentaţiîle terminale, ele
permiţând un grad de mobilitate al şeilor terminale, diminuând astfel efectele nocive
ale protezelor asupra dinţilor stâlpi. Sunt avantajoase în cazurile prezentate,
comparativ cu sistemele special rigide.
In cazul utilizării acestor sisteme articulate, forţele funcţionale sunt transmise fie doar
suportului muco-osos, fie mixt, suportului muco- osos şi dento-parodontal, în funcţie
de mişcările premise de sistem. Există o varietate mare de astfel de sisteme.
Balamalele sau ruptorii de forţe, cele mai des întâlnite sisteme articulate, permit
mişcarea de basculare prin înfundare a şeilor terminale, în timpul funcţiilor. Mişcarea
în sens invers, către suprafaţa ocluzală, este blocată prin construcţia sistemului.
Gradul de înfundare nu are voie să depăşească rezillenţa mucoasei. De obicei
unghiul este de 3- 5°. Revenirea în poziţia iniţială se face fie doar prin încetarea
acţiunii forţelor funcţionale, fie intervine un arc, încorporat la unele sisteme.
Ca şi în cazul utilizării altor sisteme speciale, se indică solidarizarea a cel puţin doi
dinţi stâlpi, pentru protecţia lor.
AVANTAJE

Sistemele articulate prezintă următoarele avantaje:
- protejează dinţii stâlpi,
- transmit forţele funcţionale suportului muco-osos, respectiv crestelor edentate,
- unele sisteme au arcuri încorporate, care readuc proteza în poziţia iniţială după
încetarea forţei de încărcare.

DEZAVANTAJE

Ruptorii de forţă prezintă următoarele dezavantaje:
- rezorbţie accentuată a crestelor alveolare,
- distribuţia forţelor la nivelul crestelor este neuniformă,
- rapoartele oculzale se pierd în timp,
- tehnologia de lucru este dificilă şi laborioasă.
8.4. TIPURI DE SISTEME ARTICULATE

Sistemul Deguswîng (Degudent, Hanau, Germany)

Sistemul este indicat în cazul utilizării unilaterale, iar în cazul utilizării bilaterale este
contraindicată unirea transversală, respectiv prin conectorul principal.
Mişcarea este de basculare, limitată către creasta edentată. Este obligatorie
dispensarizarea pacientului şi căptuşirile periodice ale şeilor.
Este un sistem la care o parte este fixată la componenta fixă şi cealaltă la cea
mobilizabilă.
Pistonul cu arc încorporat în matrice pătrunde în lăcaşul specia! din patrice, la
îmbinare şi asigură astfel retenţia. Sub acţiunea forţelor funcţionale, se produce o
mişcare de înfundare a şeii terminale, mişcare de basculare în jurul axei de rotaţie a
patricei. La încetarea forţelor funcţionale, sub acţiunea arcului se produce revenirea
în poziţia iniţială a şeii şi astfel creasta nu mai este solicitată. în timp, pistonul şi arcul
se pot înlocui.
Dimensiunile sistemului sunt: lungime de 8,3 mm, înălţime şi lăţime de 3,7 mm.
Elementele componente (fig. 8.1):
- patrice din aliaj HSL (Au 60%, Pt 24%, Pd 15%, Ir 0,1%),
- matrice din Degulor (Au 65%, Ag 13%, Cu 11,5%, Pt 8,9%, Pd 1%, Zn 0,5%, Ir
0,1%),
- piston din Degulor,
- arc din oţel,
- şurub din aliaj de titan.
sistemului Deguswing: a. patrice, b.
Matrice, c piston, d arc, e şurub
Sistemul IC Plunger (Sterngold Dental, Attleboro, MA, USA)

Sistemul este unul articulat, de tip piston. Permite mişcarea articulată a şeilor.
Proteza se menţine cu croşete şi nu este obligatorie prepararea dinţilor stâlpi.
Matricile se fixează pe feţele distale ale dinţilor stâlpi, iar patricile sunt retenţionate în
acrilatul şeilor. Componentele sistemului (fig, 8.2) sunt din oţel. Există două mărimi,
mai mici destinate zonei montale şi mai mari pentru zona laterală.
Fig. 8.2. elemente componente ale siszemului

IC Pluger

După cum rezultă din prezentări, unele sisteme articulate pot asigure şi menţinerea
protezelor, iar altele necesită asocierea al elemente de menţinere directă.
9. SISTEMELE MAGNETICE

9.1. GENERALITĂŢI
Sistemul de menţinere magnetică este deosebit de simplu şi eficient, înlocuind cu
succes multe dintre sistemele mecanice gen capse sau bare, utilizate în supra
proteza re.
Magneţii utilizaţi în tehnologia protezelor dentare la ora actuală sunt din pământuri
rare sau permanenţi.
Ei trebuie să prezinte două caracteristici esenţiale:
- mărime adecvată,
- forţă optimă de retenţie.
Ferita convenţionată sau Alnico (Al, Ni, Co) este prea slabă pentru a fi utilizată ca
minimagneţi, deoarece exercită forţe de doar 5 sau 10 g atunci când este prelucrat la
un diametru de 3-5 mm.
Doar utilizarea aliajelor noi permite obţinerea combinaţiei ideale între forţă şi
dimensiune pentru aplicaţii în cavitatea bucală.
Magneţii din pământuri rare mai au avantajul de a avea o forţa de atracţie foarte
mare, o măsură a permanenţei magnetice. Ferita, care are o forţă de atracţie redusă,
este uşor de magnetizat şi demagnetizat. Magneţii cu forţă de atracţie mare sunt greu
magnetizaţi, dar odată magnetizaţi se demagnetizează într-un interval de timp mult
mai mare.
Denumirea de pământuri rare derivă din faptul că se aliază un element
tranziţional (Fe, Co) cu o clasă de elemente din seria lantanide, care sunt greu de
izolat în formă pură (elemente rare).
Magneţii de Sm-Co au fost primii introduşi în practică. Introducerea magneţilor
de Nd-B-Fe a reprezentat o etapă esenţială în domeniul medicinei dentare. Aceştia
sunt cu 20% mai puternici pe unitatea de volum comparativ cu cei dintâi.
Magneţii utilizaţi în cavitatea bucală sunt cu câmp magnetic deschis, ceea ce
însemnă că fluxul magnetic radiază în mediul înconjurător. Motivul pentru care se
aleg astfel de magneţi este că aceştia, în comparaţie cu cei cu câmp magnetic
închis, nu trebuie să fie în contact intim cu obiectul pe care îl atrag. Aceasta este o
consecinţă clinică, deoarece o proteză mobilizabilă în timpul funcţionalităţii are un
anumit grad de mobilitate, ceea ce însemnă că nu există în permanenţă un contact
intim între magnet şi menţinător.
Magneţii trebuie să fie biodegradabili, să îşi piardă proprietăţile magnetice prin
distrugere şi să nu fie nocivi pentru ţesuturile orale.
Ideea atracţiei magnetice este bazată pe reacţia reciprocă între doi magneţi sau un
magnet şi un material feromagnetic. Un ataşament magnetic este o unitate de
retenţie magnetică ce constă din două componente care se atrag datorită câmpului
magnetic. Forţa de separare depinde de tipul celor două componente şi ar trebui să fie
mai mare când se utilizează doi magneţi.
Ataşamentele utilizate pentru restaurările protetice compozite au o componentă
fixă şi una mobilizabilă, iar cea fixă se toarnă sau se supratoarnă. Datorită faptului că
magneţii nu se pretează la turnare, utilizarea a doi magneţi este problematică.
Astfel se apelează la varianta a doua, de utilizare a aliajelor feromagnetice care
sunt turnabile. Astfel magnetul care ar fi trebuit să fie ataşat componentei fixe este
înlocuit cu un un menţinător, care este o capă metalică turnată. Aliajul trebuie să fie
destinat utilizării în cavitatea bucală. Majoritatea aliajelor utilizate obişnuit în tehnica
dentară nu au proprietăţi feromagnetice, cu excepţia câtorva pe bază de Co-Cr sau
Ni-Cr. Astfel s-au dezvoltat aliaje pe bază de Pd-Co, destinate turnării pentru
ataşamente magnetice. La alte sisteme menţinătorul este prefabricat şi se
supratoarnă.
Sistemul magnetic este format astfel dintr-un magnet propriu zis şi un aliaj care se
poate magnetiza:
- magnet (tip Sm-Co, Nd-B-Fe), elementul activ,
- menţinător (oţel, aliaj Pd-Co), elementul pasiv.
9.3. INDICAŢII
Magneţii sunt destinaţi edentaţiilor parţiale, în următoarele situaţii: -
- edentaţii terminale,
-edentaţii subtotale
9.4.CONTRAINDICAŢII
Contraindicaţiile utilizării magneţilor se referă la:
- edentaţiiie intercalate,
-folosirea a mai mult de 4 magneţi pentru o arcadă, deoarece va interveni
îndepărtarea greoaie de pe câmp.
9.5.AVANTAJE
Avatajele sistemelor magnetice sunt:
-- biocompatibilitate,
- proteza nu necesită o direcţie exactă de inserţie,
- nu este necesară o paralelizare a stâlpilor,
- se elimină forţele de acţiune orizontală sau de rotaţie ale protezelor, potenţial
patologice, oferindu-se o protecţie maximă a stâlpilor,
- manipulare uşoară la inserţie-dezinserţie,
- igienizare facilă,
-tehnologia de lucru nu necesită aparatură specială.

9.6. DEZAVANTAJE
Dezavantejele utilizării magneţilor în protezarea mobilizabilă sunt:
- rezistenţă scăzută la coroziune în cazul pierderii sau distrugerii intempestive a
capsulei de protecţie,
- magneţii oferă retenţie protezei, dar nu şi stabilitate,
- intensitatea magnetică scade în timp,
-prezintă costruri crescute în comparaţie cu alte sisteme speciale utilizate pentru
supraprotezări.
9.7. TIPURI DE SISTEME MAGNETICE

Sistemul MIÂGFIT DX 800/600/400 (Aichi Steel, Japonia)
Sistemul conţine un magnet în formă de disc subţire din Nd-B-Fe cu o rezistenţă
crescută în timp, utilizabilă pe dinţii posteriori, unde spaţiul vertical este limitat.
Menţinătorul este fabricat din oţel acoperit cu un strat bogat în crom pentru a-l feri de
oxidare în timpul turnării.
Forma buzei exterioare a sistemului magnetic asigură o fixare sigură în baza protezei
(fîg. 9.1).
Înălţimea sistemului MAGFIT DX 800/600/400 este redusă, la magneţi de 1,3 mm,
1,2 mm, respectiv 1 mm, iar la menţinător de 0,8 mm, 0,7 mm şi 0,5 mm. Diameterul
menţinătorului este de 4 mm, 3,6 mm şi 3 mm. DX600 şi 400 sunt destinaţi aplicării
pe canini, iar DX 800 şi 600 pe dinţii laterali. Forţele de atracţie sunt de 800, 600 şi
respectiv 400 g.
Fig. 9.1 Sistemul MAGFIT DX
Sistemul MAGFIT EX 600W/400W (Aichi Steel,

Japonia
Sistemul prezintă o structură de tip sandwich, forţele de

atracţie fiind de 400-600 g, comparabile cu forţele de
menţinere ale croşetelor. Diametrul este mai redus
decît la sistemul DX, magnetul având şi formă Fig. 9.2. Sistemul MAGFIT EX
elipsoidală (fig. 9.2).
Sistemul MAG FIT EX 600W este recomandat în cazul în care există spaţiu suficient
(înălţime de 3,8 mm în zona frontală şi 4,3 mm în cea laterala).
Sistemul MAG.FIT EX 400W este recomandat în cazul în care spaţiul este redus
(înălţime de 3,3 mm în zona frontală şi 3,8 mm în cea lateraiă), precum şi în cazurile ce
nu necesită o retenţie puternică.
Dimensiunile pentru EX600W şi EX400W sunt: înălţime de 1,8 mm, respectiv 1,5 mm,
suprafaţă de 3,8 mm x 2,8 mm, respectiv 3,4 mm x 2,4 mm. Forţele de atracţie sunt de
600 g şi respectiv 400 g.
Sistemul MAGSOFT (Aichi Steel, Japonia)
Sistemul MAGSOFT este un ataşament magnetic cu amortizor, ce protejează dinţii

stâlpi de forţele vertical nocive şi tensiunile rotaţionale. Datorită rezilienţei
amortizorului este permisă înfundarea şi rotaţia protezei în limitele prevăzute.
Permite o mobilitate verticală de 0,2 mm şi o rotaţie de 6 grade (fig. 9.3).
Amortizorul permite utilizarea sistemului pentru protezarea edentaţiilor terminale.
Sunt disponibile două mărimi: mare şi mică.
Fig. 9.3. Sistemul MAGSOFT
Înălţimea magneţilor sistemului MAGSOFT este de 1,8 mm, 'esoectiv 1,6 mm, iar
diametrul de 5,2 mm şi respectiv 4,5 mm. Pentru -enţinător înălţimea este de 0,8 mm,
respectiv 0,7 mm şi diametrul de - ~m, respectiv 3,6 mm.
Sistemul este destinat aplicării pe canini şi pe dinţii laterali. r:-ze e de atracţie sunt de
750 g şi respectiv 500 g.
Etapele tehnologice de realizare a supraprotezării pe sisteme "etice cu dispozitive
radiculare (DR) turnate sunt:
- turnarea modelului de lucru,
-realizarea machetelor DR şi a capelor; capele trebuie să aibă oereţii proximali
convergenţi către ocluzal şi diametrul suprafeţei oduzale să nu îl depăşească pe cel a!
magnetului,
- confecţionarea protezei după etapele cunoscute,
- înglobarea magneţilor în baza protezei, etapă care se poate realiza în cabinet
sau laborator.

Sistemul DYNA (Dyna Dentai Engineering BV, Bergen op Zoom, Olanda)

Magneţii Dyna aparţin ultimei generaţii, sunt pe bază Nd-B-Fe, acoperiţi cu un start de
etanşare biocompatibil şi apoi încapsulaţi în oţel.
Există varianta standard şi WR (wear resistant - rezistenţi la uzură). Aceştia din urmă au
o capsulă din oţel chirurgical, care este frezată şi mai rezistenă decât cea a magneţilor
tradiţionali.
Studiile de simulare au arătat că Dyna WR acţionează un timp de 6 ori mai îndelungat şi
sunt mai puternici. Ei sunt indicaţi a funcţiona mai mult de 10 ani.
Aliajul Dyna EFM (Pd 60%, Co 38%, Ga 1,2%, Pt 1%) este un aliaj feromagnetic
destinat turnării menţinătoruiui.
Tipuri de magneţi Dyna (fig. 9.4):
-standard, cu diametrul de 4,8 mm, şi înăţimi de 1,7 mm, respectiv 2,7 mm, având forţe
de 300 g şi respectiv 500 g,
WR, cu diametrul de 5 mm, şi înăţimi de 1,8 mm, respectiv 2,8 mm, având forţe de 300 g
şi respectiv 500 g.
fig. 9.4. Magnaţi Dyna: a. standard, b. WR.
Posibilitatea utilizării magneţilor în domeniul proteticii dentare a devenit actuală

odată cu introducerea magneţilor pe bază de Sm-Co şi apoi a celor de Nd-B-Fe, care
permit obţinerea retenţiei optime, utilizând dimensiuni adecvate protezelor. Sunt o
alternativă viabilă capselor şi barelor în supraprotezare. Se caracterizează printr-o
tehnologie mai simplă, însă au încă dezavantajul unui preţ de cost crescut.
10. SISTEME TELESCOPATE
10.1. GENERALITĂŢI
Coroanele telescopate reprezintă un sistem simplu şi stabil de menţinere a protezelor
mobilizabile.

10.2. COMPONENTE
Sistemele telescopate au două componente:
Capa primară (coroana primară, internă) reprezintă elementul fix (primar) al sistemului
telescopat şi se fixează pe bontul coronar. Ea constă dintr-o capă metalică ce acoperă
în întregime bontul dentar protejându-l de factorii agresivi din mediul bucal. Paralelismul
sau convergenţa suprafeţelor externe poate fi între 0° şi 6°.
Capa secundară (coroana secundară, externă) acoperă total sau parţial capa primară,
poate fi metalică sau mixtă şi face parte din scheletul PPM, fiind solidarizată la acesta
prin lipire sau sudare.
Între cele două componente care compun sistemul apare o forţă de fricţiune, care este
direct proporţională cu suprafaţa de contact dintre ele şi cu paralelismul pereţilor externi
ai capei primare.

10.3. TIPURI DE SISTEME TELESCOPATE
O clasificare împarte coroanele telescopate astfel:
- coroane telescopate cilindrice,
- coroane telescopate conice,
- Teiescoape reziliente,
-
Coroanele telescopate cilindrice se caracterizează prin :paralelizarea perfectă
a pereţilor exteriori ai capelor primare şi retenţionarea protezei mobilizabile la nivelul
dinţilor stâlpi prin fricţiunea dintre capa primară şi cea secundară. Practica a arătat
că nu se poate realiza un paralelism absolut al capelor primare.
Acest sistem de telescopare implică o adaptare dificilă a coroanelor secundare la
capele primare. Inserţia şi dezinserţia este de asemenea dificilă. Pentru eliminarea
acestui inconvenient capele primare pot fi bizotate sau conicizate ocluzal. Forţa de
frecare dintre cele două componente ale sistemului nu trebuie să depăşească forţa
necesară dezinserţiei PPM.
Realizarea accestui tip de coroane telescopate necesită dotări tehnice avansate.
Tehnologia este dificilă şi de asemenea este greu de obţinut o fricţiune optimă, care
să creeze o retenţie bună a PPM şi în acelaşi timp şi posibilitatea de îndepărtare
voluntară a acesteia de pe câmpul protetic.
Coroanele telescopate conice au apărut ca rezultat al multitudinii
dezavantajelor pe care le prezintă cele cilindrice.
Avantajele acestora constau într-o forţă de retenţie bine definită, o uzură redusă
a suprafeţelor celor două componente telescopate precum şi o inserţie/dezinserţie
facilă pentru pacient. Uzura materialului este mult redusă datorită faptului că forma
conică a pereţilor laterali îndepărtează fenomenul de fricţiune dintre coroane, ele
atingându-se doar în poziţia finală. Restaurările pe sisteme de coroane telescopate
conice dispun de retenţie doar dacă sunt inserate în poziţia finală.
Forma coroanei telescopate conice este cea de trunchi de con, cu baza mare
situată cervical şi baza mică spre ocluzal. Retenţia coroanei secundare care se
adaptează la nivelul capei primare conice, este determinată, de valoarea unghiului
conului (a/2). a este unghiul ce rezultă prin prelungirea imaginară şi intersecţia feţelor
externe ale capei primare (fig. 10.1). Sunt considerate normale valorile conicităţilor
între 3 şi 6°.
Faţă de coroanele telescopate cilindrice, care necesită paralelizarea tuturor
capelor primare, coroanele telescopate conice pot avea capele primare înclinate cu
până la dublul unghiului conului, fără să perturbe inserţia restaurării (fig. 10.2). Lipsa
de paralelism a dinţilor stâlpi poate fi compensată prin realizarea conică a capelor
primare. în cazul confecţionării corecte, spaţiul ocluzal este de 20-30 pm, lucru ce
permite atingerea pereţilor verticali ai capei primare şi secundare fără ca suprafeţele
ocluzale să se atingă.
Fig. 10.2. înclinarea capelor primare faţă de

ungiu! conului (unghiul conului: a/2=6°, deci
înclinarea maximă admisă este de 12°).
Coroanele telescopate reziliente sunt de fapt coroane :e escopate cilindrice sau
conice care prezintă un spaţiu de 0,2-0,3 mm '-re capa primară şi cea secundară. Acest
spaţiu este denumit „spaţiu :e -ezilienţă" şi se obţine tehnologic prin realizarea celor
două elemente = e sistemului de telescopare separate printr-o folie de grosime 0,3 mm.
r
ez zarea spaţiului de rezilienţă tinde să egalizeze rezilienţa ;sontală cu cea mucozală şi
determină creşterea fricţiunii în poziţia - - = = Acest tip de telescopare este indicat mai
ales în restaurările de tip s. :-e:'otezare, unde sprijinul protezei este mixt.
Coroanele telescopate parţiale se caracterizează prin lipsa fes ::_za!e a coroanei
secundare, coroana primară refăcând relieful ocluzal Practic componenta secundară
este ca un inel.
Coroanele telescopate speciale sunt sisteme de telescopare " două elemente,
coroană primară şi coroană secundară, dar care au prevăzute mijloace suplimentare sau
speciale de retenţie: tip zăvor, elemente active de retenţie, căptuşire cu diferite
materiale.
AVANTAJE
Avantajele utilizării sistemelor telescopate sunt:
--estetică bună,
- igienizare facilă,
- încărcare favorabilă, axială, a dinţilor restanţi,
- asigură o bună menţinere, sprijin şi stabilizare,
- confort la purtare, posibilităţi de extindere,
- retenţia poate fi stabilită prin gradul de conicitate al capelor.
DEZAVANTAJE
Dezavantajele sistemelor telescopate sunt reprezentate de următoarele:
implică numeroase etape tehnologice,
necesită o dotare de laborator corespunzătoare,
preţ crescut,
se indică a fi placate cu răşini deoarece au elasticitate cresută,
necesită spaţiu crescut,
implică preparaţii mai mari ale dinţilor stâlpi,
igienizare mai dificilă a coroanelor secundare.

11. ETAPE TEHNOLOGICE DE CONFECŢIONARE A RESTAURĂRILOR
PROTETICE COMPOZITE
Confecţionarea restaurărilor protetice compozite sau hibride necesită o serie de
etape tehnologice, care trebuie sistematizate în scopul eficientizării activităţii şi
pentru a obţine rezultate reproductibile. în continuare vor fi punctate principalele
etape tehnologice, cu precădere cele specifice pentru restaurările compozite. Nu vor
fi detaliate etapele de laborator cunoscute pentru restaurările protetice fixe şi
mobilizabile.

11.1. ETAPE TEHNOLOGICE DE CONFECŢIONARE A COMPONENTELOR FIXE
Confecţionarea modelului de lucru
Modelele cu bonturi mobilizabile sunt indicate pentru confecţionarea protezelor fixe.
Datorită posibilităţii dezinserării bonturilor din ansamblul modelului, tehnicianul are
un acces facil la modelarea feţelor proximale. De asemenea, tehnica permite un
confort sporit pentru cel ce modelează, asigurându-i o vizibilitate optimă. Frezajele
de precizie de asemenea nu se pot efectua în cazul în care nu există acces la toate
feţele axiale ale dinţilor.
La ora actuală, bontul mobilizabil se poate realiza atât prin tehnici care apelează la
utilizarea pinurilor, cât şi prin procedee fără pinuri. Tehnologia acestor modele
necesită atât cunoştinţe teoretice şi răbdare din partea tehnicianului, cât şi un timp
de lucru suplimentar.
Dintre modelele cu bont mobilizabil, cele cu pin s-au impus preponderent.
Confecţionarea modelului de lucru cu bonturi mobilizabile presupune:
pregătirea amprentei, pregătirea materialelor, instrumentelor
pentru turnarea modelului şi confecţionarea efectivă a modelului cu bonturi
mobilizabile cu pin sau fără pin (fig. 11.1).
Fig. 11.2 Model cu bonturi mobilizabile cu

pinuri
Montarea modelelor în simulator

După determinarea şi înregistrarea clinică a relaţiilor intermaxilare statice şi dinamice
ale pacientului, se trece la montarea modelelor (realizate în prealabil) în simulator.
Montarea propriu-zisă se face prin gipsare în conformatoarele sau dispozitivele de fixare
a modelelor pe braţele simulatorului, în funcţie de tipul şi designul intrumentului utilizat,
Machetarea componentelor fixe
Machetarea presupune modelarea morfologică a suprafeţelor axiale, ocluzale şi a
marginilor incizale. Pentru modelarea machetei se folosesc diferite materiale, cum ar
fi cerurile sau materialele plastice.
O modalitate este cea de realizare a capelor prin imersie (fig. 11.2). Capele se pot
realiza şi prin tehnica Adapta (fig. 11.3) din materiale plastice, iar coletul este
machetat cu ceară pentru colet. Capele trebuie să aibă o grosime maximă de 0,3-
0,35 mm.
Peste capele realizate printr-una din metodele enunţate, se finalizează machetele
restaurărilor fixe cu ceară specială pentru freazaj (fig. 11.4).
Fig. 11.2. Machetarea capei prin imersie Fig. 11.3. Sistemul Adapta pentru
machetarea capei
Fig. 11.4. Machetele componentelor primare pe
modelul de lucru
Determinarea axei de inserţie-dezinserţie a protezei

Înainte de a trece la realizarea frezajelor de precizie în ceară, este important să se
determine axa de inserţie şi dezinserţie a viitoarei restaurări mobilizabile prin
poziţionarea modelului în poziţia cea mai favorabilă pe măsuţa izoparalelografului (fig.
11.5).
Fig. 11.5. Determinarea axei de

inserţie şi dezinserţie a protezei la
paralelograf.
Realizarea frezajelor de precizie în ceară

Se poziţionează modelul în izoparalelograf şi se aleg frezele pentru frezajele în
ceară. Se folosesc frezele tip burghiu, cu lame încrucişate, trapezoidaie pentru
praguri ocluzale (fig. 11.6).
Fig. 11.6. Freze pentru frezaje în ceară
Unii producători indică pentru frezajele în ceară freze tetragonale sau triunghiulare
pe secţiune. Acestea au o mare eficienţă de tăiere şi trebuie manipulate cu mare atenţie.
Frezajele de precizie sunt reprezentate de: şanţuri, interlock-uri, praguri, frezaje
circulare (fig. 11.7-11.9).
Viteza depinde de manoperă, dar nu trebuie depăşită viteza de 5000 rotaţii/minut.
Deoarece rotaţia este în sensul acelor de ceasornic, mişcarea braţului este contra
mişcării frezei. în caz contrar ceara nu se elimină, ci se acumulează pe peretele frezat.
Fig. 11.7. Frezarea în ceară a pragului
cervical rotunjit
Fig. 11.8. Frezarea în ceară a şanţului

Fig. 11.9. Frezarea în ceară a pragului
ocluzal drept
Ataşarea componentelor primare ale sistemelor speciale

Se alege modelul de ataşament pentru menţinerea protezei. Majoritatea
ataşamentelor sunt prefabricate, înlesnind astfel procesul de adaptare.
În multe cazuri se adaptează şi se poziţionează componenta primară, care este fie
sub formă de machetă, fie metalică (fig. 11.10).
Fig. 11.10. Ataşarea machetei componentei

primare a sistemului special la macheta
preotezei fixe.
Pregătirea machetelor pentru ambalare şi ambalarea.
Design-ul tilelor de turnare depinde de :tipul restaurării, aliajul utilizat, aparatul de
turnare. Tijele trebuie să permită pătrunderea aliajului topit în tipar pe calea cea mai
scurtă, fără a-şi modifica direcţia, cu o turbulenţă cît mai redusă. Tijele din ceară
sunt preferate deoarece se topesc odată cu machetele şi permit eliminarea facilă a
cerii din tipar. Se folosesc tije prefabricate cu grosimi de 2,5-5 mm (fig. 11.11).
Fig. 11.11 Tijele secundare ataşate

machetelor protezelor fixe.
Forma exactă a conului de turnare este

dependentă de tipul de aparat de turnare (fig.
11.12).
Fig. 11.12. Machetele protezelor fixe
pregătite pentru ambalare
Toate etapele parcurse sunt cele cunoscute din tehnologia restaurărilor protetice
fixe. O atenţie deosebită trebuie acordată ataşării tijelor secundare la machetele
restaurărilor, pentru a nu veni în contact cu suprafeţele frezate.
Topirea-turnarea restaurărilor protetice fixe
Sunt parcurse procedeele cunoscute, în funcţie de utilajul utilizat.
Dezambalarea
Dezambalarea are ca primă etapă detaşarea piesei turnate cu un nucleu de masă
de ambalat din ring (fig. 11.13), urmând apoi îndepărtarea restului de masă de
ambalat cu un cleşte special şi cu lovituri slabe de ciocan. Prin sablare, pe iangă
curăţarea suprafeţelor metalice de resturi de masă de ambalat şi de oxizi se
realizează şi o condiţionare a scheletului metalic. Se obţin microretenţii şi o mărire a
suprafeţelor de contact cu viitoarea componentă fizionomică (fig. 11.14).
Prelucrarea
Se secţionează tijele (fig. 11.15) şi se finisează acele locuri.
Cu instrumente de mici dimensiuni se finisează imperfecţiunile şi se îndepărtează
plusurile.
Se verifică adaptarea marginală a coroanelor pe bonturi şi eventualele
imperfecţiuni de la nivelul pragurilor, interiorului capelor şi a sistemelor speciale (fig.
11.16).
Fig. 11.13. Scheletul metalic al restaurărilor
protetice fixe cu nucleul de masă de ambalat
Fig. 11.14. Scheletul metalic al restaurărilor

protetice fixe după sablare
Fig. 11.15. Secţionarea tijelor de turnare
Fig. 11.16. Verificarea scheletelor

restaurărilor pe bonturi
Frezaje de precizie în metal
Pentru frezajele în metal există trei tipuri diferite de freze: cu lame încrucişate,
oblice şi burghiu.
Burghiele spiralate se utilizează pentru perforaţii şi pentru deschiderea şi
lustruirea interlock-urilor şi şanţurilor.
Dacă sensul de rotaţie este cel al acelor de ceasornic, este bine ca mişcarea
braţului să fie în aceeaşi direcţie.
Freza cu lame încrucişate este prima care se utilizează după turnarea aliajului şi
se utilizează şi pentru corecturi în metal (fig. 11.17). Viteza de rotaţie este de
10000-15000 rotaţii/minut.
Frezele cu lame oblice se utilizează pentru lustruirea finală a pereţilor metalici.
Viteza de rotaţie este de 5000 rotaţii/minut.
Ambele tipuri pot fi cu cap drept sau rotunjit, se utilizează în funcţie de tipul de
prag dorit. în cazul unui cap drept se indică să aibă lame şi pe vârf, pentru a
simplifica lustruirea pragurilor drepte.
Fig. 11.17. Frezarea pragului

cervical în metal cu o freză cu lame
ăncrucişate, cu vărf rotunjit
Frezele pentru frezajul interlock-urilor sau şanţurilor în metal au un diametru mai
mare decât cele pentru frezajul în ceară. Dacă în ceară se utilizează un diamteru de
1 mm, în metal se utilizează 1,2 mm (fig. 11.18).
Fig. 11.18 Frezarea şanţului în metal
Freaz trapezoidală pentru praguri are un unghi de 6 grade, vîrf drept şi muchii
tăiate la 45 grade, pentru a evita unghiurile drepte (fig. 11.19). Aceasta este o
condiţie esenţială pentru a facilita adaptarea frezajelor de precizie la componenta
secundară. Această freză se utilizează atăt pentru ceară, căt şi pentru metal, pentru
praguri. Direcţia lamelor este invers decît la frezele cu lame încrucişate, ceea ce
determină apariţia de neregularităţi pe suprafaţă. De aceea se lucrează la viteză
redusă, de 5000 rotaţii-minut
Fig. 11.19. Frezarea pragului ocluzal
în metal cu o freză trapezoidală
Pentru a evita apariţia neregularităţilor pe suprafaţă, tot câmpul de lucru trebuie să fie
stabil, începând de la izoparalelograf la măsuţa de lucru.
Finalizarea restaurărilor protetice fixe se face după metodele cunoscute.
11.2. ETAPE TEHNOLOGICE DE CONFECŢIONARE A
COMPONENTELOR MOBILIZABILE
Confecţionarea modelului de lucru
Pe modelul turnat după amprenta funcţională primită din cabinet se repun
restaurările fixe. La nivelul ataşamentelor se poziţionează şi componentele
secundare în vederea duplicării ulterioare.
Elaborarea desenului scheletului componentei mobilizabile
Se conturează pe model traseul viitorului schelet al protezei mobilizabile (fig. 11.20):
conector principal, şei
Fig. 11.20 Desenul scheletului protezei

mobilizabile pe model
Pregătirea modelului funcţional în vederea duplicării
Pe modelul funcţional se execută trei operaţiuni importante înainte de duplicare, şi
anume: folierea, gravarea şi deretentivizarea.
Folierea este o metodă de obţinere a unui spaţiu între scheletul metalic a! protezei şi
model.
La maxilar se foliază: crestele alveolare, torusul maxilar, rafeul median intermaxilar,
parodonţiul marginal şi pa pi lele interdentare, papila incisivă, rugile palatine.
Pentru folierea crestelor alveolare se folosesc plăcuţele de ceară roz tare. Grosimea
foliei este de 1-1,5 mm. Suprafaţa de foliere trebuie să coincidă cu desenul şeii metalice
a scheletului (fig. 11.21). In regiunea orală se crează un prag drept intern, pentru a crea
o joncţiune cap la cap a scheletului metalic cu acrilatul şeii.
La extremitatea distală a foliei, pe mijlocul crestei, se decupează cu spatula un
orificiu de 2/2mm, în care va pătrunde o prelungire a şeii metalice - stopul distal, ce
împiedică înfundarea şeii spre creastă, în timpul îndesării acrilatului.
Torusul maxilar, dacă există şi va fi acoperit de conectorul principal se
despovărează cu o folie de 0,5-1 mm grosime.
Rafeul median se foliază uneori cu ceară de 0,3-0,4 mm grosime.
Parodonţiul marginal şi papilele interdentare vor fi foliate cu ceară având grosimea
de 0,2 mm numai atunci când conectorul principal dentomucozal trece peste aceste
zone.
Pentru papila interincisivă şi rugile palatine se foloseşte ceară având grosimea de
0,2-0,3 mm.
Fig. 11.21 Modelul funcţional
pregătit pentru duplicare
La mandibulă se foliază: crestele alveolare, procesul alveolar în zona conectorului

principal, torusul mandibular, parodonţiul marginal şi papilele interdentare.
Procesul alveolar în zona conectorului principal se foliază cu ceară de 0,3-2 mm
grosime, pentru distanţarea scheletului.
Torusul mandibular, dacă există, se foliază cu ceară de 0,5-2 mm grosime.
Gravarea este indicată de unii autori pentru marginile anterioare şi posterioare ale
conectorului principal maxilar.
Deretentivizarea are rolul de a elimina zonele retentive de pe model, în vederea
uşurării îndepărtării modelului duplicat din amprentă.
Duplicarea

Duplicarea este un procedeu de amprentare a modelului funcţional, în acest scop fiind
necesare materiale de duplicat şi cuvete speciale - conformatoare (fig. 11.22).
Fig. 11.22 Duplicarea modelului funcţional
Ca materiale de duplicat în cazul tehnologiei restaurărilor compozite se utilizează

elastomerii de sinteză,
Se aplică modelul pe baza cuvetei şi se fixează centrat. De jur- împrejur modelului
trebuie să fie un spaţiu de cel puţin 5 mm, care să asigure grosimea şi rezistenţa
materialului de duplicat. Dacă modelul este prea mare pentru cuvetă, se poate reduce din
soclu, fără a se desfiinţa fundurile de sac.

Pentru evitarea înglobării bulelor de aer, care se pot produce când amestecul se face
manual, dar şi în timpul turnării siliconului în conformator, cuveta se introduce într-un
aparat cu presiune până la realizarea prizei siliconului. Se utilizează o presiune de 6-8 bar
astfel încât amprenta devine perfect omogenă, densă şi fără bule de aer (fig. 11.23).
La realizarea modelului duplicat din masă de ambalat este important să se
respecte proporţia corectă dintre pulbere şi lichid, fiind esenţial mai ales pentru
dilatarea masei de ambalat. Masa de ambalat este indicat să se prepare cu ajutorul
unui aparat de malaxat sub vacuum.
Fig. 11.23. Amprenta modelului funcţional -

conformatorul pentru turnarea
modelului refractar.
Cuveta cu amprenta de silicon se aşează pe o masă vibratorie. Se aplică mici

cantităţi din masă de ambalat, iar cuveta se înclină pentru ca masa de ambalat să
alunece pe toată suprafaţa amprentei.
Nu se va încerca scoaterea directă a modelului, deoarece acesta este fragil şi
riscă să se fractureze (fig. 11.24). Se indică soclarea uscată şi nu umedă, datorită
aderării pulberii la suprafaţa modelului, modificându-i relieful.
Fig. 11.24 Modelul duplicat
Macheta componentei scheletului protezei mobiiizabile

Se transferă proiectul scheletului de pe modelul funcţional.
Confecţionarea machetei scheletului se va face cu grijă, pentru a iu deteriora
suprafaţa modelului refractar, folosindu-se elemente jrefabricate. Se machetează în
ordine: braţele opozante şi înglobarea :omponentelor secundare ale ataşamentelor,
conectorul principal, şeile fig. 11.25 - 11.28).
Fig. 11.25 Macheta braţelor opozante şi
înglobarea componentelor secundare ale
ataşamentelor
Fig. 11.26. Machetarea conectorului

principal
Fig. 11.27 Macheta şeilor metalice
Fig. 11.28 Pregătirea machetei

pentru ambalare

Ambalarea, topirea-turnarea scheletului protezei mobilizabile, dezambalarea
Toate aceste etape urmează procedeele cunoscute din tehnologia restaurărilor

protetice mobilizabile (fig. 11.29).
Fig 11.29 Scheletul protezei mobilizabile după dezambalare şi sablare

Prelucrarea
În această etapă se urmăreşte secţionarea tijelor de turnare, îndepărtarea

plusurilor metalice, netezirea şi lustruirea scheletului.
Netezirea conectorilor principali se va face cu pietre şi freze, pe faţa externă a
acestora. La nivelul suprafeţei mucozale se îndepărtează doar plusurile, dacă există.
Cu pietre con-invers sau discuri se perfectează treapta dintre şei şi conectorul
principal.
Lustruirea cu filţuri, perii şi pufuri este destul de periculoasă şi de aceea se
preferă în baie electrolitică (fig. 11.30).
Se verifică adaptarea scheletului protezei mobilizabile pe model (fig. 11.31).
În etapa următoare se verifică raportul scheletelor protezelor fixe cu cele
mobilizabile, în afara modelului (fig. 11.32). Micile neconcordanţe se pot vizualiza cu
substanţe revelatoare şi îndepărta. Nepotrivirile majore implică reluarea tuturor
etapelor.
Fig. 11.30 Baia electronică

Fig. 11.31 Scheletul protezei mobilizabile
adaptate pe model
Fig. 11.32 Verificarea adaptării

componentelor metalice
Se ntroducă matricele în lăcaşurile speciale din scheletul protezei mobilizabile (fig.
11.33) şi urmează finalizarea protezei mobilizabile după metodele obişnuite (fig.
11.34)
Fig. 11.33 Inserarea matricilor

speciale din scheletul protezei
mobilizabile
Fig. 11.34 Scheletele metalice ale

restaurărilor fixe şi mobilizabile
aplicate pe model

12. APLICAŢII PRACTICE ALE UTILIZĂRII SISTEMELOR SPECIALE
12.1. REABILITAREA ORALĂ A UNEI EDENTAŢII PARŢIALE MAXILARE CLASA

A II-A KENNEDY CU O MODIFICARE CU SISTEME SPECIALE TIP CAPSE ŞI
TELESCOP
Soluţiile hibride sau compozite utilizate în edentaţia parţială au menirea de a spori
evident menţinerea şi stabilizarea protezelor parţiale şi a conferi un aspect estetic
superior pieselor protetice prin înlocuirea croşetelor turnate cu ataşamente speciale
adecvate situaţiei clinice, Aceste rerabilitări orale presupun obligatoriu prepararea unora
sau a tuturor dinţilor restanţi pe arcadă. Ele sunt mai dificil de realizat şi necesită o
tehnologie de execuţie de laborator de mare precizie şi fineţe. Utilizarea
izopalalelografului în tehnologia soluţiilor hibride este indispensabilă (pentru frezajele de
precizie).
Restaurarea s-a realizat pentru o edentaţie maxilară clasa a Il-a Kennedy cu o
modificare.
S-a confecţionat modelul de lucru cu bonturi mooilizabile cu pinuri (flg. 12.1). Având în
vedere ca viitoarea proteză scheletată se va ancora prin sisteme speciale de tip capsă,
respectiv telescop, mai întâi s-au machetat protezele fixe. Pe bonturile 1.3 şi 1.4 s-au
machetat scheletele unor coroane semifizionomice şi pe 2.4 total fizionomică, din ceară
de frezaj. Pe 2.7 s-a modelat capa primară a telescopului.
Ulterior modelul a fost fixat la izoparalelograf, s-a determinat axa de inserţie-
dezinserţie a viitoarei proteze mobilizabile şi au fost realizate frezajele de precizie de tip
praguri, interlock-ul şi frezaju! capei primare a sistemului telescopat (fig. 12.2 şi 12.3).
Fig. 12.1 lucru
Fig. Efectuarea frezajelor de precizie la
izoparalelograf
Fig. 12.3. Modelul cu machetele frezate

Urmează ataşarea componentelor primare ale sistemelor speciale la machetele
protezelor fixe, manoperă care se realizează tot la paralelograf (fig. 12.4)
Fig. 12.4. Ataşarea componentelor primare ale

sistemelor speciale la machetele protezelor fixe.
Machetele finalizate au fost pregătite pentru ambalare (fig. 12.4)
Fig. 12.5. Machetele pregătite pentru ambalare

Etapele de ambalare, topirea-turnare, dezambalare s-au efectuat r_:â
procedeele clasice. Scheletele rezultate (fig. 12.6) au fost _erate şi adaptate pe
model. Pe acest model s-a machetat şi capa secondară a sistemului telescopat (fig.
12.7).
Fig. 12.6. Scheklwetele metalice ale

restaurărilor fixe după dezambalare
Fig. 12.7. Macheta capei secundare a

sistemului telescopat
S-a decis reaiizarea scheletului mobilizabil din două bucăţi care vor fi unite prin
sudare, pentru o precizie mai bună.
Astfel capa secundară a sistemului telescopat a fost turnată prima şi a fost
prevăzută cu o prelungire mezială (fig. 12.8).
Modelul a fost pregătit pentru duplicare prin foliere şi deretentivizare (fig. 12.9),
duplicat (fig. 12.10) şi pe el s-a machetat scheletul protezei mobilizabile (fig. 12.11).
Fig 12.8. Scheletul capei secundare a

sistemului telescopat după dezambalare
Fig. 12.9. Modelul pregătit pentru duplicare

Fig. 12.10 Modelul duplicat
Fig. 12.11 Macheta scheletului

componentei mobilizabile pe
modelul duplicat

Au fost parcurse etapele de pregătire pentru ambalare, ambalare a machetei (fig.
12.12), topire-turnare, dezambalare a scheletului protezei mobilizabile (fig. 12.13).
Scheletul a fost prelucrat şi adaptat pe model iniţial şi ulterior la nivelul protezelor fixe
(fig. 12.14).
Solidarizarea coroanei secundare telescopice de şaua metalică a fost realizată prin
sudare (fig. 12.15). Aceasta operaţie este necesară pentru realizarea unei îmbinări de
precizie care să nu deformeze scheletul mobilizabil
Fig. 12.12. Ambalarea machetei scheletului

protezei mobilizabile
Fig. 12.13. Scheletul protezei mobilizabile după

dezambalare

Fig. 12.14. Scheleterle protezelor fixe şi
mobilizabilă adaptate pe model
Fig. 12.15 Sudarea capei secundare a

coroanei telescopate de restul scheletului
protezei mobilizabile
Protezele fixe şi mobilizabile au fost finalizate prin procedee obişnuite ( fig. 12.16)

Fig. 12.16. Restaurările protetice finalizate,

pe model

12.2. REABILITAREA ORALĂ A UNEI EDENTAŢII PARŢIALE MANDIBULARE

CLASA A II-A KENNEDY CU UN SISTEM SPECIAL TIP ZĂVOR
Zăvoarele sunt elemente de menţinere pasivă. Au avantajul că prin utilizarea lor în

timp nu se produce uzură, oferă pacienţilor un confort la purtare, iar în cazul utilizării
lor în edentaţia unilaterală se renunţă la conectorul principal. Indicaţia lor majoră este
în edentaţiile clasei a Il-a Kennedy. Dezavantajul lor este acela că necesită mult
spaţiu.
Etapele de confecţionare a restaurărilor protetice fixe sunt cele cunoscute: realizarea
modelului cu bonturi mobilizabile, machetarea scheletelor, stabilirea axei de inserţie-
dezinserţie, realizarea frezajelor de precizie, ataşarea machetei componentei primare a
zăvorului, pregătirea pentru ambalare (fig. 12.17), ambalarea, topirea-turnarea,
dezambalarea (fig. 12.18), prelucrarea, adaptarea pe model şi finalizarea lor (fig. 12.19).
Fig. 12.17 Macheta restaurărilor fixe, pregătită

pentru ambalare
Fig. 12.17. Scheletul restaurării fixe, după

dezambalare
Fig. 12.18. Restaurarea fixă finalizată, pe model
Au urmat etapele de realizare a componentei mobilizabile. S-a turnat modelul

funcţional, care s-a pregătit pentru duplicare, s-a duplicat şi pe el s-a confecţionat
macheta scheletului componentei mobilizabile (fig. 12.20).
Fig. 12.20. Macheta scheletului componentei

mobilizabile pe modelul duplicat
Macheta a fost pregătită pentru ambalare, ambalată şi s-a realizat topire-
turnarea, dezambalarea (fig. 12.21) şi prelucrarea scheletului. Acesta a fost apoi
adaptat pe modelul funcţional (fig. 12.22) şi au urmat etapele de finalizare a
restaurării mobilizabile (fig. 12.23).
Fig. 12.22. Scheletul protezei mobilizabilec

adaptat pe model

Fig. 12.21. Scheletul protezei
mobilizabile după dezambalare
Fig. 17.23
Restaurările
protetice finite pe
model

12.3. REABILITAREA ORALĂ A UNEI EDENTAŢII SUBTOTÂLE
MANDIBULARE PRIN SUPRAPROTEZARE PE CAPSE
Supraprotezarea este o metodă de restaurare potetic edentaţiei subtotale, ce

constă în realizarea unei restaurări care pe fa: mucozală încastrează o parte a dinţilor.
Câteva dintre avantajele supraprotezării ar fi:
menţinerea stabilităţi ocluzale este crescută datorită suportului dentar;
prevenirea resorbţiei accentuate şi continue a crestelor reziduale;
forţele orizontale şi de torsiune sunt mult diminuate; confortul pacientului este
crescut;
rădăcinile restante păstrează receptorii parodontali, care intervin în timpul actului
masticator;
transformarea supraprotezelor în proteze totale este uşor de realizat.
Sistemele speciale utilizate pentru supraprotezări sunt capsele, barele cu călăreţi,
telescoapele şi magneţii.
În continuare va fi exemplificata realizarea unei supraproteze pe capse.
Pe modelul de lucru (fig. 12.24) se machetează dispozitivele radiculare, pe care se
ataşează machetele patricilor (fig. 12.25). Componentele fixe au fost pregătite pentru
ambalare, ambalate şi turnate.
După aceea s-au dezambalat, prelucrat şi adaptat pe model (fig. 12.26).

Fig. 12.25 Machetele componentelor fixe
Fig. 12.24. Modelul de lucru pregătit pentru
pe modelul de lucru, cu ataşarea
machetarea componentelor fixe.
patricelor
Fig. 12.26. Componentele fixe turnate şi

prelucrate
Au fost parcurse toate etapele de realizare a unei proteze totale. \poi matricele au
fost fixate la nivelul patricilor (fig. 12.27).
La nivelul suprafeţei mucozale a protezei acrilice au fost frezate ăcaşuri
corespunzătoare cu poziţia capselor. Fixarea matricilor la acest iivel s-a realizat cu
ajutorul unei răşini acrilice autopolimerizabile fig. 12.28).
Fig. 12.27. Componentele fixe Fig. 12.2. Componentele fixe turnate şi

adaptate pe model şi ataşate prelucrate
matricelor
Au fost alese pentru exemplificare câteva cazuri frecvent întâlnite în practică, care se
pretează la utilizarea sistemelor speciale, dar varietatea mare a sistemelor speciale şi
noile tehnologii de lucru permit reabilitări orale compozite variate şi complexe.

Sisteme Speciale Sandu Utiliyate in Tehnologia Restaur (Rilor Protetice Compoyite PP TD2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sisteme Speciale Sandu Utiliyate in Tehnologia Restaur (Rilor Protetice Compoyite PP TD2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fig. 1.1. Preparaţie proximală pentru ataşament

Fig. 1.2. înălţime coronară necesară pentru un ataşament intracoronar.

Fig. 1.3. Bascularea

1.3. PRINCIPII MECANICE DE ANCORARE SISTEMELOR SPECIALE

1.4. CONDIŢII IMPUSE SISTEMELOR SPECIALE

1.6. Evaluarea spaţiului disponibil

La ataşamentele radiculare se urmăreşte (fig. 1.7)

Fig. 1.7. Evaluarea spaţiului disponibil

Fig. 2.2. Izoparalelograf Bachmann

Fig. 2.4. Accesoriu pentru mişcarea în

Fig. 2.3 Izoparalelograful lui p Fäh

Fig. 2.5. Accesoriu pentru frezajele circulare.

Fig. 2.6. Izoparalelgraf de generaţia a treia

Fig. 2,7. Instrumente de frezaj: a. cu lame încrucişate, b. tip

Fig. 28. Geometrii diferite ale lamelor

2.9. Tipuri de freze: a. cut-up,

Fig. 2.10. Frezajul în ceară cu freză

Fig. 2.11 Freze pentru ceară a. Tip

2.7. FREZAJELE ÎN METAL

Fig. 3.1. Prag ocluzal drept

Fig. 3.2. Prag ocluzal înclinat

Fig. 3.3. Prag cervical înclina

Fig. 3.4. Prag ocluzal rotunjit

Fig. 3.5. Prag cervical rotunjit

0 2,4 mm Fig. 3.6. Prag circular drept

Fig. 3.7. Prag circular

Fig. 3.9. Şanţ 1/2.

Fig. 3.10. Şanţ 3/4.

Şanţurile geminate (fig. 3.11)

Fig. 3.11. Şanţ geminat.

Fig. 3.12. Şanţ geminat.

Şanţurile de ghidaj pentru ştifturi de fricţiune (fig. 3.13)

Fig. 3.13. Şanţ de ghidaj pentru ştift de fricţiune

Fig. 3.14 Interlock 3/4

Interlock-ul ¾ igienic (fig. 3.15)

Fig. 3.15 Interlock 3/4 igienic

Fig. 3.16 Interlock geminat.

Interlock-ul combinat în "T" (fig. 3.17)

Fig. 3.17 Interlock în T

Fig. 3.18. Interlock combinat 3/4 şi în "T".

Interlock-ul combinat 3/4 şi în "T" igienic (fig. 3.19)

Fig. 3.19. Interlock combinat

Frezajele efectuate pe restaurările protetice fixe, de ti şanţurilor, pragurilor, frezajeîor

Orice capsă este formată dintr-o matrice şi o patrice.

vks-oc cu bilă înlocuibilă

Fig. 4.6. Accesoriile sistemului vks-oc cu bilă înlocuibilă: a.instrument de

vks - sg cu bilă înlocuibilă

Fig.. 4.9. Elementele componente ale sistemului vks-

Fig. 4.11. Elementele componente ale sistemului

Fig. 4.13. Elementele componente ale sistemului de capse Vario II - Anker

Capsele Ceka & Preci-line (Alphadent NV, Waregem, Belgium)

Fig. 15. Patricile sistemului de capse

Suportul patricei diferă în funcţie de aplicaţie. Astfel există următoarele tipuri:

Etapele de lucru sunt similare celor descrise la celelalte ataşamente de tipul

Homopo'imer acetal Componenta de fricţiune la PRECI-

Polyaceta! Matricea la PRECI-CLIX

Elastomer termoplastic Inelul de prelucrare la PRECI-BALL

Patricea este retenţionată direct în şaua de acrilat a protezei sau în carcasă.

Fig. 4.25. Elemente componente ale sistemului Roach: a. patrice activabilă, b.

Fig. 4.31. Elementele componente

Fig. 4.37. Accesoriile

După forma pe secţiune a patricei:

Ataşamente tip şanţuri-praguri-pin modificate