Cimentarea definitiva a coroanelor integral ceramice si din zirconiu.

În practica cotidiană ne confruntăm cu diferite situații clinice care impun diferite

protocoale operatorii. Situațiile ideale sunt cele în care marginile preparațiilor sunt situate
supragingival. Alți factori cum ar fi materialul restaurator și preferințele clinicianului afectează
alegerea cimentului în multe cazuri. Abilitatea de a izola clinic zona de acțiune de contaminare
datorită prezenței sangelui și a altor fluide orale este absolut esențială pentru utilizarea cu succes
a cimenturilor rășină total-etch.
Există unele materiale dentare care nu pot fi cimentate fără folosirea tehnicilor adezive
datorită naturii materialului ceramic, de exemplu ceramica presată și disilicatul de litiu.
Cimenturile rășină și total-etch reprezintă tehnica și materialul pentru cimentare definitivă,
oferind un rezultat optim în ceea ce privește sigilarea și retenția restaurării. Timpii clinici trebuie
respectați cu rigurozitate pentru a avea succes terapeutic.
Cimentarea unei fațete ceramice cu RelyX Veneer 3M ESPE
Protocol de lucru

❖ Fateta laminată trebuie să fie gravată cu un agent ce conține acid fluorhidric; aceasta
etapă se efectuează de obicei in laboratorul de tehnică dentară înainte ca restaurarea să fie trimisă
în cabinet;

❖ Suprafața internă a fațetei trebuie să fie sablată sau polizată cu dispozitive de tip air-
abrasion;

❖ Daca s-a aplicat în prealabil o restaurare provizorie, aceasta se indepartează, dintele se

curață cu piatra ponce, după care se spală cu apă din abundență și se usucă ușor;

❖ Se plasează matrici între dinți pentru a preveni adeziunea nedorită a dinților adiacenți;

❖ Se izolează zona de adeziune pentru a preveni contaminarea;

❖ Se verifică restaurarea definitivă atât din punct de vedere estetic cât și al pozitiei; în
acest scop, fațeta se așează cu nuanța translucidă a pastei de probă (RelyX Try-in Paste);

❖ Dacă restaurarea corespunde din toate punctele de vedere, se indepartează fațeta, se

spală bine atât dintele cât și fațeta, se usucă și se va trece la etapa de adeziune;

❖ Se demineralizează suprafața internă a fațetei cu acid fosforic 35% pentru 15 secunde,

se spală și se usucă;

❖ Se aplică un singur strat de primer pe suprafața de adeziune a

fațetei și se usucă;

❖ Se aplică demineralizant „Scotchbond” pe smalț și dentină pentru 15 secunde;

1
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
❖ Se spală timp de 10 secunde;

❖ Folosind cate un aplicator pentru fiecare strat, se aplică doua straturi de adeziv „Adper
Single Bond Plus” pentru smalț și dentină;

❖ Se usucă ușor pentru 2-5 secunde;

❖ Nu se fotopolimerizează!

❖ Se aplică un singur strat de adeziv pe suprafața silanizată a fațetei

❖ Se usucă ușor timp de 2-5 secunde;

❖ Nu se fotopolimerizează!

❖ Se aplică nuanța selectată în prealabil de ciment pe fațetă;

❖ Se așează fațeta cu o ușoară presiune;

❖ Se fotopolimerizează timp de 20 de secunde, se curață excesul de ciment de pe margini;

❖ Se fotopolimerizează fiecare zonă și margine a fațetei pentru 30 se secunde (40 de secunde

atunci când se folosește nuanța A5 opacă);

❖ Se îndepartează matricile.
Cimentarea coroanelor ceramice pe suport de zirconiu cu RelyX U200
Protocol de lucru

❖ Indepărtarea restaurării provizorii și igienizarea dintelui preparat;

❖ Aplicarea digii (acest lucru este opțional în cazul folosirii cimentului RelyX U200)

❖ Se sablează suprafața interioară a coroanei ceramice, se curață și se usucă;

❖ Se aplică componenta materialului de cimentare pe padul de amestecare;

❖ Se mixează cimentul;

❖ Se aplică materialul de cimentare la nivelul restaurării protetice sau pe dintele preparat;

- Se aplică restaurarea, se fotopolimerizează și se înlatură excesul.
S-a ales cimentul răşinic autoadeziv RelyX™ U200 pentru fixarea coroanelor ceramice
pe support de zirconiu deoarece acesta demonstrează o bună adeziune- atât la smalț cât și la
dentină, manevrabilitate ușoară, risc redus de apariție a hipersensibilității postoperatorii și o
indepărtare ușoara a excesului.

2
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
 Etapele clinice de cimentare a restaurărilor integral ceramice
Izolarea cu digă a câmpului operator;
Tratarea suprafeţei interne a restaurării protetice prin:
- sablare;
- aplicarea acidului fluorhidric 10% (60 sec)==suprafața opacă + proba picăturii de apă
(dacă suprafața a fost tratată cu HF in laborator acid ortofosforic 30%, pt a spori efectul
silanului);
-imersarea într-o baie ultrasonică de alcool 95% (4 minute) / acetonă / apă distilată (pro și
contra) pt indepărtarea tuturor cristalelor de acid de la nivelul restaurării;
-silanizare – 1 min, uscare ușoară (preferabil cu aer cald), menținere la întuneric, silan
monocomponent (silan + alcool / acetonă) sau bicomponent (+ soluție apoasă, trebuie aplicat
după câteva ore);
- aplicarea agentului adeziv, compatibil cu cimentul utilizat;
Tratarea suprafeței dentare:
- curăţare cu pastă abrazivă fără fluor;
- sablare cu pulbere abrazivă;
- aplicarea acidului ortofosforic (gel, nu solutie) 30-40% (30 secunde pe smalţ, 15 secunde
pe dentină pt a preveni colapsul fibrelor de colagen si compromiterea adeziunii)
- spălarea agentului acid, uscare usoara 10 sec;
- aplicarea primer-ului pe substratul dentinar 30 sec, uscare;
- aplicarea agentului adeziv la nivelul țesuturilor dure dentare;
- aplicarea cimentului răşină în interiorul RPF integral ceramice şi poziţionarea acesteia la
nivelul preparaţiei dentare;
- prepolimerizare (lampa de fotopolimerizare) până când agentul de lipire atinge o
consistenţă gelatinoasă;
- îndepărtarea excesului de ciment şi fotopolimerizarea completă la nivelul tuturor
suprafeţelor timp de 60-90 secunde (ceramica absoarbe 40-50% din lumina emisă de lampa de
fotopolimerizare; atunci cand ceramica are o grosime > 0,7mm, se alege un ciment cu priză
duală).
La ora actuală, materialele integral ceramice se clasifică în două mari categorii: pe baza
de siliciu (ceramică feldspatică, ceramică ranforsată cu leucit, ceramică pe bază de disilicat de
litiu) şi ceramică pe bază de oxizi (oxidul de zirconiu Y-TZP, și oxidul de aluminiu). Indicațiile

3
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
materialelor integral ceramice diferă în funcție de compoziția chimică și tehnologia de fabricație
a fiecărui sistem ceramic. Medicul trebuie să aleagă materialul optim în funcție de fiecare caz.
1.1. Ceramica Feldspatică
Ceramica feldspatică este o ceramică pe bază de siliciu, disponibilă sub forma sinterizată,
presată sau frezată. Ceramica feldspatică este compusă din leucit (alumino-silicat de potasiu) și
sticlă. Are rezistență la încovoiere mică spre medie. (65-120 MPa).
1.1.2. Indicațiile ceramicii feldspatice
Estetica este prioritară când vine vorba de restaurări ceramice, iar cea feldspatică este
probabil cea mai estetică ceramică datorită translucidității sale. Puține laboratoare oferă această
opțiune, prezentând o dificultate tehnică. Datorită rezistenței scăzute, este contraindicată la
bruxomani sau în zonele de forțe masticatorii mari. Indicațiile materialelor ceramice feldspatice
sunt:
- fațete sau coroane estetice, în zona frontală, în cazuri fără discromii
semnificative;
- placaj pentru restaurări cu schelet de oxid de zirconiu, disilicat de litiu sau
nucleu aluminos.
1.2.1. Ceramica ranforsată cu leucit
• Ceramica ranforsată cu leucit este o ceramică pe bază de siliciu, disponibilă sub
formă sinterizată, presată sau frezată. Ceramicele ranforsate cu leucit conțin până la 45% leucit
ca volum. Leucitul este o fază de ranforsare, cu o rezistenţă medie la încovoiere (120-140 MPa)
și compresiune. Cristalele de leucit pot opri propagarea fisurilor și contribuie la o rezistență
crescută a masei ceramice.
1.2.2. Indicațiile ceramicii ranforsate cu leucit
• Ceramica ranforsată cu leucit se recomandă când estetica este obiectivul
principal. Această ceramică este mai ușor de realizat în laborator decât ceramica feldspatică.
1.3.1. Disilicatul de Litiu
Disilicatul de litiu este o ceramică pe bază de siliciu, disponibilă sub formă sinterizată, presată
sau frezată. Ceramicele pe bază de disilicat de litiu sunt formate din cristale de disilicat de litiu
interpuse într-o matrice de sticlă
(aproximativ 65% din volum). Aceste ceramici au o rezistență mare la încovoiere(300-400 MPa)
și la fractură. Restaurările din disilicat de litiu combină rezistența cu o estetica bună. Pot fi
combinate cu ceramic feldspatică folosind tehnica cut-back.

4
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
 2.3.2. Indicațiile materialelor ceramice pe bază de disilicat de litiu sunt:
- fațete;
- restaurări în zona laterală - inlay, onlay, coroane de înveliș;
- punți de maxim 3 elemente – dinți frontali și premolari.
1.4.1. Ceramica pe bază de oxid de zirconiu.
Ceramicele pe bază de oxid de zirconiu (zirconia) au devenit astăzi printre cele mai
populare tipuri de restaurări integral ceramice. Acestea utilizează tehnologia CAD/CAM pentru
fabricarea unei game vaste de restaurări protetice: coroane, punți, stâlpi implantari, proteze
mobile si mobilizabile, etc. Oxidul de zirconiu (Y-TZP) se frezează în faza pre-sinterizată, apoi
la sinterizare își micșorează volumul cu aproximativ 20%.
Zirconia parțial stabilizată, în special zirconia stabilzată cu yttriu , este cea mai comună
ceramică pe bază de zirconia utilizată în stomatologie. Are valori ale rezistenței la încovoiere
cuprinse între 800 și 1500 MPa. Recent au apărut și variante cu transluciditate mai mare şi
variante stratificate.
După fabricarea scheletului restaurării se realizează prin presare sau frezare placajul
acestuia, dintr-o ceramică compatibilă cu nucleul de oxid de zirconiu (ciclu de sinterizare).
1.4.2. Indicațiile materialelor ceramice cu infrastructură de oxid de zirconiu sunt:
- coroane în zona anterioară sau laterală;
- restaurări protetice fixe la pacienți bruxomani;
- proteze fixe - frontal sau lateral (maxim 14 elemente, in
funcție de număr de bonturi și porțiuni edentate);
- stâlpi implantari;
- punți agregate pe inlay-uri;
- punți agregate adeziv (Maryland);
- proteze mobile și mobilizabile, supraprotezări pe
implanturi.
Coroanele din oxid de zirconiu sunt ideale pentru restaurarea dinților tratați endodontic,
care prezintă discromii și au nevoie de un strat opac
pentru mascarea acestora. Coroanele de înveliș sunt o opțiune estetică pentru pacienții cu
bruxism sau alte parafuncții. Rezistența mare la încovoiere și fractură este benefică în aceste
cazuri, dar există potențialul uzurii dinților antagoniști, la ora actuală se încearcă reducerea acest
deficit.

5
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
 Y-TP ZIRCONIU STABILIZAT
Este cel mai studiat material în prezent, nu numai pentru caracteristicile de
biocompatibilitate dar în special pentru complexitatea microstructurii care este variabilă la
anumite intervale termice în timpul procedeului de sinterizare, conferind anumite caracteristici
care îl deosebesc de orice material ceramic. Oxidul de zirconiu se caracterizează printr-o
omogenitate monocristalină, o structura densă, o conductivitate termică scăzută, o bună
radioopacitate, un potențial coroziv scăzut și nu determină galvanism bucal.
De asemenea, prezintă o bună biocompatibilitate și proprietăți optice favorabile. Oxidul de
zirconiu în forma sa pură e polimorf și se prezintă sub 3 forme (faze) dependente de temperatură:
1)faza monoclinică (de la temperatura camerei la 1170°C); 2) faza tetragonală (1170-2370°C); 3)
faza cubică (de la 2370°C până la punctul de topire).
Prin adăugarea unor oxizi de stabilizare precum magneziu, ytriu, ceriu și calciu, faza
tetragonală poate fi păstrată și la temperatura camerei, dezvoltând caracteristica de întărire prin
transformare – așa numita:transformare martensitică.
Parțial stabilizat în faza tetragonală, sub acțiunea unor stimuli mecanici, se transformă în
faza monoclinică, care este mult mai stabilă, realizându-se și o creștere de volum de 4%. Această
creștere de volum oprește fisurile ce se propagă în material prin compresiune asupra lor, ceea ce
îi conferă oxidului de zirconiu reputația de material inteligent.
Faza cristalină stabilă pentru zirconiul pur, la temperatura ambiantă şi presiune atmosferică,
este cea monoclinică. Faza monoclinică trece în tetragonală la temperatura de circa 1170°C cu o
contracție de circa 5% şi cu o expansiune ușoară în timpul răcirii. Cu creșterea temperaturii până
la 2370°C, zirconiul trece de la faza tetragonală la cea cubică cu o modificare ulterioară în volum
de 2,3%. (Khamverdi, Z&all).
Datorită componenței și a caracteristicilor diferite , selectarea cimentului și tehnica de
cimentare este extrem de importantă pentru succesul clinic pe termen lung al restaurărilor
integral ceramice.
Cimentarea restaurărilor protetice are drept obiectiv principal realizarea unei legături cât
mai etanşe între suprafaţa preparaţiei şi restaurare, cu scopul de a favoriza în primul rând
menţinerea vitalităţii pulpare şi profilaxia parodontală, şi abia în al doilea rând, de a asigura
retenţia protezei. Legătura între preparaţie şi restaurare presupune realizarea unei aderenţe intime
între preparaţie, ciment şi proteză, motiv pentru care proprietăţile fizice ale materialului de fixare
trebuie să corespundă scopului urmărit.
În medicina dentară a ultimelor decenii, o evoluţie marcantă s-a evidenţiat la nivelul
agenţilor de lipire, a sistemelor adezive şi a cimenturilor răşinice. Mecanismul de adeziune este
destul de diferit pentru dentină şi pentru smalţ. Cimenturile s-au dezvoltat pentru a obţine o
legătură cu faza organică a dentinei prin sistemul de adeziune dentinară, asemeni cimenturilor
care aderă la faza anorganică. Cimenturile care aderă la faza organică a dentinei cu ajutorul
sistemului de adeziune a dentinei se numesc “cimenturi răşinice” sau “cimenturi răşinice

6
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
compozite”. Aceste sisteme de adeziune se bazează pe formarea unui strat hibrid cu fibrele de
colagen din structura dentinei.
Nu există un ciment dentar care să îndeplinească toate cerinţele biomecanice. În condiţiile
actuale, când apar noi materiale şi tehnici, cimentarea noilor tipuri de restaurari integral cermice
nu mai este un act de rutină. Cunoscând calităţile şi inconvenientele fiecărui ciment, medicul va
alege acel tip de produs care corespunde în cel mai înalt grad fiecarei situatii clinice.
1. Criterii de clasificare a cimenturilor utilizate în medicina dentară
Cimenturile utilizate în medicina dentară se clasifică după mai multe criterii: mecanismul
de aderare, sistemul de aderare, respectiv mecanismul de polimerizare.
1.1. Clasificarea după mecanismul de aderare.
Policarboxilat- ionomer de sticlă (ionomer hibrid)

❖ Răşină

❖ Polimetilacrilat (ionomer hibrid)- ciment ionomer de sticlă

modificat cu răşină [RMGICs]

❖ Dimetilacrilat- cu/ fără microumplutură

1.2. Clasificarea cimenturilor după sistemul de aderare:

❖ Aderare cu suprafaţa dintelui prin sistemul de aderare al

smalţului şi dentinei

❖ Aderare cu metal folosind un primer metalic

❖ Aderare cu restaurarea ceramică prin tratarea suprafeţei de

ceramică cu agent de cuplare silanic
1.3. Clasificarea cimenturilor după mecanismul de polimerizare:

❖ Cimenturi fotopolimerizabile
. Dintre cele mai uzuale cimenturi fotopolimerizabile amintim:
- RelyX™ Veneer Cement (3M ESPE, www.3MESPE.com)
(Fig.1);

❖ Variolink® Veneer (Ivoclar Vivadent Inc.) (Fig. 2);

❖ Choice™ 2 Light-Cured Veneer Cement (BISCO, Inc.);

❖ Calibra® (Dentsply Caulk, Milford, DE);

7
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
 ❖ Nexus®2 (Kerr Corporation, Orange, CA), Illusion™
(Bisco, Inc);

❖ Insure® (Cosmedent, Inc, Chicago, IL).

❖ Cimenturi tratate chimic (autopolimerizabile)

Dintre aceste tipuri de cimenturi rășinice fac parte:

❖ Panavia™ (Kuraray Dental, www.kuraraydental.com)

(Fig.4);

❖ C&B™ Cement (BISCO, Inc, Schaumburg, IL ) Fig.5;

❖ MultiLink® (Ivoclar Vivadent, Inc, Amherst, NY);

❖ C&B Metabond® (Parkell, Inc, Farmingdale, NY).

❖ Cimenturi duale (auto-fotopolimerizabile) (Tab. 2) (4).

Exemple de cimenturi dual includ:

❖ NX3 Nexus® Third Generation (Kerr Corporation) (Fig.3);

❖ RelyX™ ARC Adhesive Resin Cement (3M ESPE);

❖ Variolink® II (Ivoclar Vivadent Inc.);

❖ Panavia™ F 2.0 (Kuraray America, Inc);

❖ Bistite II DC (J. Morita USA, Inc, Irvine, CA);

❖ Duo-link™ (Bisco, Inc).

1.4.Clasificarea cimenturilor răşinice după schema adezivă
1.4 Schema adezivă poate fi:

❖ total-etch (total-demineralizante)
Dintre cele mai usuale cimenturi total-etch fac parte:

❖ RelyX ARC (3M ESPE) Fig.6;

❖ Variolink II (Ivoclar Vivadent Inc.);

❖ Choice 2 (BISCO, Inc.);

❖ Calibra® (DENTSPLY Caulk, www.caulk.com).

8
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
 ❖ self-etch (autodemineralizante)

❖ autoadezive (Tab. 2) (4)

Exemple de cimenturi autoadezive includ:

❖ RelyX™ Unicem (3M ESPE);

❖ BisCem® (BISCO, Inc.);

❖ Maxcem Elite™ (Kerr Corporation) Fig.7;

❖ SpeedCEM™ (Ivoclar Vivadent Inc.).

2. Cimenturi pe bază de rășini: compozitie, proprietati , manipulare.
Cimenturile pe bază de rașini sunt compuse din rășini diacrilice și umplutura de sticlă. Sunt
de obicei rașini cu polimerizare dual. Sunt două tipuri de cimenturi răşină „tradiţionale” : cele
care sunt folosite în mod curent- cimenturile duale şi cele fotopolimerizabile . Cele mai recent
adaugate la „familia cimenturilor răşinice” sunt cimenturile autodemineralizante care cer
pretratament a suprafeţei dintelui şi pot avea multe avantaje clinice.
Cimenturile estetice pe bază de rașini au nevoie de un liant pentru adeziunea la dinte și de
primer pentru adeziunea la suprafața ceramică. Cimenturile adezive au nevoie de obicei doar de
un liant pentru adeziunea la dinte. Aceste cimenturi ar trebui selectate când se dorește o adeziune
mai puternică și valori ridicate ale rezistenței mecanice ale ceramicii.
Cimenturile auto-adezive sunt formate din rășini diacrilice (cu grupări acide și adezive) și
umplutură de sticlă. Acestea conțin componente adezive care elimină nevoia unui agent de gravaj
acid, primer sau liant pentru adeziunea la structurile dentare sau ceramică pe bază de oxid de
zirconiu. Unele produse recomandă utilizarea unui primer silan pentru ceramica pe bază de silice
și primer ceramic pentru oxidul de zirconiu.
Cimenturile auto-adezive prezintă mecanism de polimerizare dual. In timpulpolimerizării,
cimenturile auto-adezive iși modifică pH-ul dinspre acid (pH2-3) spre neutru (pH5-6). Aciditatea
inițială ii permite să realizeze gravajul acid și să adere la structura dentară.
Proprietăţile fizice ale cimenturilor răşinice se află sub standardizarea Organizaţiei Internaţionale
(ISO) standard No 4049 care stabileşte cerinţe stricte pentru aceste cimenturi. Când selectăm un
ciment,cererea ca acel ciment să fie sub incidenţa standardului este un bun pas în paternul
decizional. Acest standard cere o rezistenţă minimă de 50 MPa şi o radioopacitate echivalentă cu
aluminiul. În acest moment nici un alt ciment nu poate să îndeplinească cerinţele impuse
cimenturilor răşină.
Sistemele variază de la cele mai simple până la kituri relative complexe imaginate pentru
restaurări estetice(fatete ceramice).
Pentru adeziunea la dentină, aliaje și substraturi de siliciu există agenţi specifici de
legătură.Fără acești agenţi specifici de aderare, cimenturile prezintă o rezistenţă de aderare

9
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
moderată la dentină. Folosirea agenţilor de aderare şi a primerilor este esenţială în obţinerea unor
rezultate optime.
Cimenturile fotopolimerizabile prezintă cea mai mare capacitate de adeziune, sunt cele mai
stabile şi obţin cel mai înalt grad de conversie.
În cazurile în care nu dispunem de posibilitatea penetrării sursei de lumină, răşina
autoadezivă este o mai bună alegere decât răşina duală. Pentru multe dintre cimenturi destinate
cimentărilor de fațete, producătorii fac materialul disponibil în principal ca material
fotopolimerizabil, cu opţiunea de a adăuga un catalizator dual doar dacă e nevoie.
Deoarece toate cimenturile răşinice folosesc dimetilacrilaţi, materialele polimerizează în
polimeri cu legături încrucişate dense, care sunt foarte rezistenţi la absorbţia de umezeală , sunt
insolubile în lichide orale şi au durabilitate mare. Cimenturile răşină sunt similare cu materialele
restauratoare compozite, dar cu concentraţii scăzute de particule de umplutură (50% până la
70%).
Pentru o utilizare corectă, cimenturile răşinice pure necesită pretratament a suprafeţei
dintelui cu 37% acid fosforic şi aplicarea unui agent de aderare la dentină inaintea aplicării
cimentului răşină. Aceste cimenturi formează o legătură micromecanică atât cu structura dintelui
pe o parte cât şi cu materialul restaurator pe de altă parte.
Primerii imbunatatesc adeziunea intre cimenturile pe bază de rașini și diverse materiale de
restaurare ș pot fi clasificate in funcție de substratul (ceramică sticloasă, alumina, zirconia, aliaje)
pentru care sunt conceționate.
Agenții de silanizare sunt utilizați cu ceramici sticloase(ceramic feldspatică, ranforsată cu
leucit, disilicat de litiu). Agenții de silanizare moderni se găsesc sub fprmă de sisteme mono-
recipient și au termen de valabilitate lung.
Primerii ceramici bazați pe monomeri adezivi acizi sunt utilizați cu ceramici pe bază de
alumina și zirconia.
CLEARFIL CERAMIC PRIMER (Kuraray America, Inc) - este un ester
fosfat acid cunoscut ca MDP. Acest primer mai conține silan. Funcționează pe orice tip de
ceramică .. Pentru prelungirea termenului de valabilitate se folosește un solvent pe bază de
etanol.
Primerii metalici bazați pe metacrilați sulfurici se utilizează cu aliaje. Unii primeri conțin
multiplii agenți activi și pot fi utilizați pe multiple suprafețe.
Cimenturile autoadezive se livrează în varianta capsule sau seringa automix.
Sistemul de capsulele funcţionează mai bine pentru cimentarea unei singure unitaţi, cum ar
fi o coroană sau un inlay. Cimentarea mai multor unităţi sau a unei punţi poate crea probleme
deoarece necesită mai multe capsule. Unii producători au încercat să fabrice doze unice mai mari
disponibile pentru cazurile cu mai multe unitaţi.

10
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
 Cea mai bună soluţie pentru cimentările de mai mare amploare este seringa automix.
Aceasta permite controlul cantităţii de ciment dispersat în timp ce vârful îl distribuie amestecat şi
gata pentru a fi utilizat. Pierderea de material este minimă cu acest dispozitiv.
Pentru cimentarea pivoților endodontici, producătorii au două opţiuni de livrare. Una
foloseşte o canulă de elongare pentru utilizarea capsulelor de o singura doză, iar cealaltă o
extensie de vârf pentru seringi automix.
Multe tipuri de restaurări protetice pot fi cimentate cu success folosind cimenturi răşină
autodemineralizante incluzând coroane metalice, coroane integral ceramice presate, inlay-uri şi
onlay-uri (incluzând ceramica leucitică, leucit reinforsat, disilicat de litiu, restaurări din oxid de
aluminiu sau de zirconiu) şi coroane mixte metalo-ceramice.
Nici un ciment nu va asigura nivelul optim de longevitate fără o preparare adecvată care
include o bună rezistenţă şi păstrare a formei. Adezivii autodemineralizanţi şi cimenturile
răşinice, graţie adeziunii crescute pot ajuta la compensarea unor probleme minore cum ar fi
înclinarea axială exagerată sau/şi absența înălţimii adecvate a preparării. Cu toate acestea, nici un
ciment nu va fixa restaurarea pe termen lung atunci când preparatia este neadecvată.
MECANISMELE DE ADEZIUNE A CIMENTURILOR LA CERAMICĂ
Adeziunea la ceramica sticloasă
În general, restaurările realizate din ceramică feldspatică și ceramic ranforsată cu leucit ar
trebui cimentate cu ciment - adeziv sau estetic – pe bază de rășini. Acestea sunt recomandate
datorită proprietaților mecanice superioare și adeziunea puternică la structurile dentare, comparat
cu alte cimenturi. Cimentul adeziv pe bază de rașini îmbunătățește rezistența la fractură și
închiderea marginală a restaurărilor semnificativ, comparat cu cimentul auto-adeziv și fosfatul de
zinc.
Restaurările din disilicat de litiu pot fi cimentate adeziv sau folosind cimenturi
tradiționale, non-adezive.
Tehnica de pretratament pentru ceramica sticloasă
În mod normal ceramica sticloasă este pre-tratată cu acid fluorhidric gel înainte
silanizării. Acidul fluorhidric poate grava suprafața ceramicii. Efectul a trei tratamente diferite
asupra adeziunii unui ciment estetic cu un primer ceramic. Tratamentul disilicatului de litiu cu
acid fluorhidric rezultă într-o adeziune bună. Adeziunea la oxidul de zirconiu
Zirconia este o ceramică ne-sticloasă, deci nu se gravează prin metode tradiționale.
Retenția ceramicii pe bază de zirconia depinde de abrazarea mecanică a suprafeței și legaturii
chimice cu un monomer adeziv din primeri speciali sau cimenturi. Un monomer adeziv acid,
precum MDP, aderă la ceramica pe bază de zirconia. Gruparea ester fosfat din monomerul acid
rezultă într-o legatură chimică la oxizii metalici (MxOy, suprafața oxidată a aliajelor), a
ceramicii pe bază de zirconia și a altor ceramici. Prin urmare, este eficientă folosirea cimenturilor
pe baza de rașini adezive și auto-adezive, care includ monomeri adezivi, la cimentare. În cazul

11
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara
cimenturilor estetice pe bază de rașini, este necesar pretratamentul cu un primer ceramic care
contine un monomeri adezivi acizi.
Tehnici de pretratament pentru oxidul de zirconiu
Dintre tehnicile pentru promovarea adeziunii la ceramica pe bază de zirconia amintim
sablarea și învelirea tribochimică cu silice. Aceste pretratamente sunt utilizate înainte de
folosirea unui adeziv chimic silan, primer ceramic, ciment adeziv sau auto-adeziv.
Dacă se utilizează un - primer ceramic, ciment adeziv sau auto adeziv – care conține un
monomer adeziv acid, cea mai usoară metodă de abrazare a suprafeței ceramice este sablarea.
Învelirea tribochimică cu silice produce o legatură între silice și suprafața tratată printr-o reacție
chemo-mecanică. După finalizarea acestei reacții se silanizează suprafața pentru a obtine o
legatură chimică cu aceasta.
Forta adeziunii cimenturilor pe baza de rasini (PANAVIA F 2.0/Kuraray America, Inc.,
RelyX ARC/3M ESPE, RelyX Unicem/3M ESPE) la Lava/3M ESPE a fost imbunatatita prin
frezarea si finisarea suprafetei comparat cu lasarea acesteia netratata. De asemenea a fost mai
buna in cazul invelirii tribochimice cu silice (Rocatec Soft/3M ESPE) decat sablarea cu oxid de
aluminiu 60 um. Invelirea tribochimica a rezultat intr-o stabilitate superioara a adeziunii a
cimenturilor pe baza de rasini in timpul termociclarii in vitro. Acest resultat a evidențiat
adeziunea particulelor de silice la suprafața ceramicii pe bază de zirconia și legatura chimică a
silanului cu suprafața învelita cu silice (deci și a cimentului).
O metoda bună pentru promovarea unei legaturi chimice la ceramica pe bază de zirconia
este utilizarea unui primer 10 MDP. Silanii nu pot forma o legatură chimică cu zirconia fără să
conțină monomeri adezivi acizi, precum MDP.

12
Mihai Mihnea Constantin, An 5 Grupa 6, Universitatea Titu Maiorescu, Facultatea de Medicina Dentara