PUNTILE METALO-CERAMICE

La acestea, scheletul metalic se poate realiza prin

turnare, galvanizare, sinterizare sau frezare, spre
deosebire de puntile metalo-acrilice la care aceeaşi
componentă se obţine doar prin turnare

 Restaurarile metalo-ceramice sunt constituite dintr-o

capa sau schelet metalic turnat, care se adaptează
intim pe bontul dentar şi placajul ceramic sinterizat
pe componenta metalica.
Macheta componentei metalice a CMMC se
deosebeşte fundamental de cea a CMMP
 1. Macroretenţiile sunt contraindicate.
 2. Suprafaţa machetei va fi cât mai neteda, fară denivelari
şi rugozităţi.
 3.Indiferent de forma bontului dentar, macheta
componentei metalice trebuie sa asigure o grosime
uniforma masei ceramice
 4. Grosimea viitorului schelet metalic va fi de aproximativ
0,3 mm (aliajele extradure pot avea o grosime şi de 0,2
mm) şi va trebui să asigure un spaţiu uniform
componentei ceramice, de 1-1,2 mm, pentru a nu apare
tensiuni în grosimea acesteia şi pentru ca aliajul sa nu
transpară. Grosimea minimă a placajului este de 0,7mm.
• 5. Retenţiile care rezulta din morfologia scheletului
metalic sunt contraindicate, tranziţia de la metal la
ceramică trebuie sa se faca prin suprafeţe line, convexe,
iar limita metal-placaj în unghi de 90°.
 6. Pentru a asigura o grosime suficientă masei
ceramice, limita marginală metal-ceramică se face in
unghiuri de 90° şi nu ascuţite ca la CMMP. Astfel, se
previn fisurile, fracturile şi desprinderile masei
ceramice de pe scheletul metalic (fig. 7.36.).
 7. Machetele coroanelor care se aplică pe dinţii
frontali nu au margine incizală, aceasta va consta
doar din masa ceramică.
 8. Intre forma bontului dentar şi morfologia machetei
există o strânsă interdependenţă.
 9. Pentru a mări gradul de transluciditate, masele
ceramice conţin foarte puţin sau deloc, caolin. Astfel,
porţelanul dentar se comportă mai mult ca o sticlă
decât ca un porţelan adevărat. Sticla rezistă foarte
bine la compresiune şi foarte puţin la tracţiune. în
consecinţă prin „design-ul capei sau scheletului
metalic trebuie să asigurăm un suport eficient
placajului ceramic în zona ocluzala, incizală şi a
unghiurilor meziale şi distale
Apar mai multe situaţii:

 •Prag circular de 1,3-1,5 mm lăţime, care circumscrie

bontul dentar. Este preparaţia uzuală care permite o
placare totală a scheletului metalic. Sacrificiul de
ţesuturi dure este mare şi, de obicei, se impune
devitalizarea, ceea ce reduce valoarea mecanica a
bontului.
 • Prag în zona vestibulară şi terminaţie în muchie de
cuţit în zona orală, Sacrificiile de ţesuturi - oral - sunt
minime, dar apar dezavantajele preparaţiilor
tangenţiale.
 • Prag vestibular şi în chanfrein oral.
 •Chanfrein circular. Este preparaţia ideala atât din
punct de vedere al sacrificiilor de tesuturi dure cât şi
al adaptării marginale a CMMC. Daca nu se reuşeşte
modelarea unei margini metalice subţiri, din motive
de rezistenţa, macheta componentei metalice se va
modela mai gros în aceasta zona, putând fi mascata
de parodonţiul de înveliş.
 • Când nu se reuşeşte o preparaţie cu prag sau în
chanfrein, se poate încerca o preparaţie circulară în
muchie de cuţit sau tangenţială.
 10. Componenta metalică nu va ajunge niciodată pâna la
marginea incizală, respectiv marginea vestibulara a suprafeţei
ocluzale, deoarece aceasta va transpare prin masa ceramica,
cu efecte fizionomice negative consecutive.
 11. In general, ca şi la CMMP, componenta metalică va
reconstitui toate zonele funcţionale ale coroanei: suprafeţe
ocluzale, proximale şi uneori, din mai multe raţiuni, şi
suprafeţele orale.
 12. Există posibilitatea acoperirii (placării) suprafeţei orale in
zona frontala, dar trebuie ţinut cont de câteva situaţii, în
special asigurarea unei zone de 3 mm de aliaj neplacat, care să
asigure un suport suficient masei ceramice. Plasarea joncţiunii
metalo-ceramice în zona stopului ocluzal va avea drept
consecinţă fracturarea marginii incizale a componentei
ceramice
 La grupul frontal superior joncţiunea se va situa la 2,5
mm spre cervical sau incizal faţă de stopul ocluzal, în
situaţia unei ocluzii psalidodonte.
 La canin, dacă exista protecţie canina (ghidaj canin,
cuspid protected occlusion) şi la incisivi, in situaţia
unei ocluzii adânci, se preferă o suprafaţă orală
complet metalică. Un studiu efectuat de Jacobi şi
colab. relevă că abrazia ceramicii glazurate la nivelul
dinţilor antagonişti este de 40 de ori mai mare decât
a aliajelor nobile.
Plasarea joncţiunii metalo-ceramice în funcţie de topografia
stopului ocluzal a) Coincidenţa joncţiunii cu zona receptoare poate
genera fracturarea masei ceramice incizale; b) Joncţiunea situată
spre incizal; c) Joncţiunea localizata spre cervical.
Fig. 7.39. Preparaţia tangenţiala sau în muchie de cuţit (indicata
mai rar la CMMC) atrage dupa sine o morfologie aparte a
machetei: a) ceramica cervicala nesusţinuta de scheletul
metalic; plasarea incorecta a joncţiunii la nivel incizal b)
componenta metalica formeaza o colereta marginală protejând
vestibular masa ceramica.
12. In zona laterală (de sprijin) faţa ocluzală se va acoperi
cu ceramică doar atunci când sunt satisfacute următoarele
condiţii:
 • Ocluzia să fie normală.
 •Existenţa unui spaţiu interocluzal de cel putin 1,4 mm.
 •Componenta metalică să poată fi inserata pe bontul
dentar fara a întâmpina o rezistenţă deosebită.
 • Stopurile ocluzale sa poata fi reproduse foarte
exact. Atunci când suprafaţa ocluzala este metalică,
joncţiunea va fi plasată cu 2,5 mm catre vestibular faţa
de stopul ocluzal primar, cuspizii vestibulari ai dinţilor
laterali inferiori. La o suprafaţa ocluzala total ceramică
joncţiunea se deplasează pe faţa orală la 2,5 mm de
marginea ocluzala a acestei feţe.
13. Indiferent de forma bontului dentar, macheta
componentei metalice trebuie sa asigure o grosime
uniformă masei ceramice .
 Macheta scheletului metalic se poate obţine şi prin
modelarea cerii pe o capa din mase plastice
termoformate. Tehnica are o tradiţie de aproape 25
de ani, fiind indicată ca mijloc de antrenament
pentru tinerii tehnicieni sau in laboratoare mici cu
volum redus de lucru.
 Folia de plastic se aplica intim pe bontul mobil (prin
termoformare) după care se acoperă in totalitate cu
ceară modelata corespunzător viitoarei coroane.
Ulterior, se elibereaza de ceară zonele care vor fi
placate cu ceramică
a-Acoperirea capei termoformate cu ceară până la obţinerea formei
viitoarei reconstituiri metalo-ceramice (150). b- îndepărtarea cerii cu
ajutorul instrumentului P. K. Thomas Nr.4 din zonele care vor fi placate cu
ceramică (150).
Avantajul major al tehnicii constă m obţinerea unei
grosimi uniforme a scheletului metalic şi reducerea
riscului de deformare a machetei in momentul
îndepărtării de pe bontul mobil.
ETAPE TEHNOLOGICE DE OBTINERE A COMPONRNTEI
METALICE

• Examinarea pacientului, pregatirea campului protetic,

amprentarea
• Conditionarea amprentei prin igienizare, dezinfectie
• Modelul de lucru se realizeaza fie prin turnare in
amprenta a unor gipsuri sau rasini diacrilice compozite,
fie prin tehnici moderne de pulverizare (Metallomat) si
electodepunere galvanica. Modelele se recomanda sa
prezinte bonturi mobilizabile, fie prin sisteme de pinuri
metalice, fie fara tije
 Cel mai frecvent utilizat este modelul de arcada din gips cu
bonturi sectionate turnat in doi timpi, primul timp arcada din gips
extradur cl a IV-a, iar cel de al doilea timp soclul din gips dur cl a
III-a.
 Dupa dozarea pulbere-lichid dupa indicatiile producatorului,
prepararea gipsului se poate face manual, dar sunt indicate
malaxoarele manuale datorita avantajelor : elimina incluziunile de
aer, favorizeaza obtinerea unor structuri dense cu grad de
rezistenta mecanica crescut, permit dozarea corecta a
componentelor. Turnarea se recomanda sa se faca cu masuta
vibratorie
Montarea modelelor in articulator
 Pregatirea modelului pentru machetare
Modelul de lucru, la nivelul bonturilor este gravat
orizontal prin frezare mecanica preparatiile fiind,
apoi, acoperite cu un strat izolator de tipul Die-
spacer-ului
Obtinerea componentei metalice-fie prin tehnologia
clasica de machetare-ambalare-obtinere a tiparului-
turnare, fie prin tehnologii moderne de sinterizare a
unor particule de aliaj, de electrodepunere galvanica,
ambutisare de discuri aliaje nobil, sisteme CAD-CAM si
electroeroziune

Tenica obtinerii componentei metalice prin turnare

Modelarea machetei- din ceara – prin tehnica racirii
gradate sau tehnica picurarii.
 Modern, se poate realiza din ceara preformata si
elemente prefabricate, prin termoplastifiere si
ambutisarea unor discuri termoplastice, cat si din
rasini diacrilice compozie fofopolimerizabile
Macheta componentei metalice - obiective

 Sa permita prin forma sustinerea masei ceramice

 Sa asigure rezistenta mecanica a scheletului metalic
prin grosime (min. 0,3-0,5 mm)
 Sa respecte cerintele fizionomice prin mentnerea
unui spatiu suficient ( ideal 1,2-1,5 mm)
 Sa realizeze o conturare marginala corecta. Sa se
respecte limitele preparatiei cervicale
 Sa realizeze o trecere corecta aliaj-ceramica
Din acest ultim punct de vedere, indiferent de
tipul preparatiei cervicale, limita de trecere aliaj -
masa ceramica trebuie realizata in unghiuri
rotunjite
Atentie, pentru a nu crea un stop ocluzal la
nivelul jonctiunii aliaj-ceramica ce ar putea
compromite piesa protetica prin initierea unei
fracturi la acest nivel
 Noi sisteme de machetare
1. Sistemul PROBOND (Reinfert) utilizeaza machete
prefabricate de tipul plaselor
2. Sistemul INZOMA (Ivoclar)- concept= macheta
infrastructurii trebuie sa prezinte suprafete concave
multiple, marind astfel suprafata totala de contact cu
masa ceramica, favorand adeziunea
 Pregatirea machetei pentru ambalare. Dupa modelaj si finisare,
macheta piesei protetice se va degresa si detensiona pe model,
aplicand apoi sistemul de tije
 Ambalarea. Sunt indicate mase de ambalat pe baza de fosfati,
specifice aliajelor din metalo-ceramica si metoda de ambalare
intr-un singur timp si dintr-un singur material.
 Macheta pregatita se va pensula cu un strat subtire de masa
ambalat ( 1-3 mm) in stare plastica, preparata in vacuum
malaxor, se va aplica in conformator respectand centrarea la
nivelul tijei intermediare, turnand apoi rstul de masa de
ambalat
 La folosirea unui conformator metalic, acesta se va captusi cu
hartie absorbanta
Obtinerea tiparului. Dupa priza - preincalzirea, in care
incepe eliminarea materialului de macheta si - incalzirea
tiparului in care vor arde fara reziduuri ultimele resturi
de macheta, iar tiparul ajunge la un grad de dilatare
corespunzator cu contractia aliajului utilizat

Topirea-turnarea

 Aliaje nobile> Au-Pd (Degudent, Primalor), Au-Pd

(Degucast), Pd ( Pors on 4)
 Aliaje nenobile Ni-Cr (RemaniumCS, NeyQII), Co-Cr
(Genesis, Dentitan, Wisil), baza titan
 Aceste aliaje au intervale de topire bine determinate,
1150-1250- aliaje nobile, 1250-1350-aliaje Ni-Cr,
1350-1450- aliaje Co-Cr si 1600-1750- aliaje titan
 De aceea este indicata topirea in aparate
programabile (CASTOMAT, DUCATRON, in creuzete
ceramice, in mediu de protectie ( gaz inert-argon)
 In aceste aparate, turnarea se realizeaza automat prin
centrifugare
• Dezambalarea. Prelucrarea. Se taie tijele, se
prelucreaza cu freze extradure si diamantate. Sunt
contraindicate si gumele si pietrele care au liant
ceramic datorita posibilitatii inclavarii acestuia in
suprafata turnaturii si sa reactioneze cu masa
ceramica de placare
 Sablarea-cu oxid de aluminiu ( corindon) la aliaje
nenobile sau PMA ( polimetacrilat de metil) la aliaje
nobile. Contraindicat cu oxid de siliciu din cauza
posibilitatii inclavarii particulelor in turnatura

 Pregatirea pentru oxidare. Prin procesul de turnare a

piesei metalice, in masa aliajului topit se incorporeaza
hidrogen gazos. Hidrogenul gazos inclus in metal,
eliberandu-se in timpul arderii portelanului, slabeste
legatura dintre stratul de portelan si metal, prin
patrunderea lui in stratul de portelan pe care-l face
poros.
 De aceea, inainte de aplicarea stratului de portelan pe
metal, hidrogenul inclus in masa metalului trebuie
eliminat prin incalzirea piesei metalice. Procesul se
numeste degazare.

 Oxidarea piesei metalice urmareste formarea unui

strat de oxizi de staniu, iridiu, zinc etc la suprafata
metalului, cu ajutorul caruia se realizeaza legatura
stratului de portelan cu metalul. De calitatea stratului
de oxid care se formeaza la suprafata metalului, in
acelasi timp cu procesul de degazare, depinde
calitatea aderentei portelanului la metal.
Se curata piesa pri pulverizare cu jet de aburi
(AQUACLEAN-DEGUSSA), se conditioneaza prin
badijonare cu acid fluorhidric 35%, apoi se imerseaza
in baie apa distilata la 100 C, mentinuta pentru 5 min..

 Pentru a facilita fuziunea masei ceramice la suprafata

aliajului, componenta metalica necesita a fi supus
unei reactii de oxidare care se va desfasura in
cuptorul de sinterizare pentru mase ceramice, in
conditii atmosferice normale (in prezenta aerului)
Regimul de oxidare variaza in functie de aliaj, este
realizat in prezenta aerului prin aducerea componentei
metalice in stare de incandescenta, timp de 8-10 min.,
la temperatura de 960-980 C- in cazul aliajelor nobile ;
30 sec., la o temeratura de 1035 C- in cazul aliajelor
nenobile
ROLUL OXIDARII:
 Realizarea unui strat superficial de oxizi metalici ( Fe,
Zn, Sn,) ce vor lega fizico-chimic masa ceramica de
componenta metalica
 Eliminarea gazelor din structura aliajelor
 Anularea tensiunilor interne
 Evidentierea impuritatilor din aliaj care migreaza la
suprafata si pot fi indepartate cu usurinta
Stratul oxidic se evidentiaza printr-o suprafata mata a
piesei turnate, de culoare gri deschis sau gri deschis
galbui, in functie de aliaj. Dupa oxidare, e interzisa
atingerea cu mana a piesei.
OBS. Deoarece aliajele nobile, chiar prin oxidare, nu
confera un strat corespunzator, dpv cantitativ si
calitativ pentru arderea masei ceramice, au fost creati
agenti de cuplare (ceramic bonding agents) care sa
faciliteze legatura metalo-ceramica. Ex. Sistemul
INZOMA P (Ivoclar). S-a constatat ca stratul oxidic al
aliajelor Co-Cr e deficient cantitativ si s-au creat
sistemele INZOMA NP- Ivoclar, CHERO-KOBALT
BONDING-Bredent
Conditionarea prin oxidare poate fi evitata daca se
utilizeaza ceramic bonding agents.
NOI CONSIDERATII PRIVIND TEHNOLOGIA
PLACARII MASEI CERAMICE

 Masele ceramice sinterizabile- forma de prezentare

 In trusele de mase ceramice sinterizabile pe structuri
metalice se gasesc trei componente de baza: grundul,
opacul, ceramica pentru dentina si cea pentru smalt.
 Recent, au fost introduse si masele ceramice cervicale „
schulter masse”, destinate regiunii cervicale, avand o
rezistenta relativ crescuta fata de solicitarile mecanice
care se exercita la acest nivel. Ex. trusa IPS CLASSIC (
Ivoclar)
Trusa IPS CLASSIC ( Ivoclar)
 Opaquer
 5 seringi modificanti pasta opaquer
 20 flacoane masa dentina
 11 seringi modificanti dentinari
 5 flacoane mase incizale
 4 flacoane mase transparente
 1 seringa pasta glazura
 1 flacon lichid de glazura
 1 flacon separator de model
 3 flacoane lichid de modelaj „N”, „S” si „L”
CONDITII DE LUCRU IN ETAPA TEHNICA DE
PLACARE
 Depunerea masi ceramice trebuie sa aiba loc intr-o
incapere curata, luminoasa cu mobilier de culoare
deschisa si izolata fonic
 Inainte de depunerea masi ceramice, se curata
modelul, dupa care se izoleaza cu alcool sau cu o
solutie saponata pentru a evita efectul tampon al
gipsului asupra umiditatii masi ceramice
 Cand se depun masele ceramice, intre componenta
metalica si degetele tehnicianului sau intre
componenta metalica si modelul de ghips, se
interpune hartie de filtru sau sugativa pentru
absorbtia lichidului diluant
INSTRUMENTAR SI APARATURA NECESARE
PLACARII COMPONENTEI METALICE CU MASE
CERAMICE
 Este necesara obtinerea unei paste rezultata prin
amestecul pulberii ceramice cu un lichid.
 Mediul lichid este indicat de producator. Poate fi
comercializat odata cu pulberea ceramica sau se pot
utiliza alcool sau apa distilata.
 Unele produse sunt livrate in seringi sub forma de
pasta predozata (Ivoclar)
INSTRUMENTE
 Pensula fina din par de jder, marime 0-2 pt primele
straturi de ceramica
 Pensula mai aspra, marimea 12-14 pt condensarea
pastei prin metoda „biciuirii”
 Spatula speciala cu maner zimtat pt modelare si
vibrarea in vederea eliminarii surplusului de apa la
suprafata, care se indeparteaza ulterior prin
sugativare
 Suporturi refractare
 Micromotor cu piesa de mana si pietre diamantate pt
retusuri care se efectueaza pana la arderea finala
 Cuptorul de sinterizare
METODE DE CONDESARE A MASELOR CERAMICE

 Pentru a reduce la max. contractia de sinterizare,

pentru creşterea rezistenţei si esteticii restaurarii,
este necesara, alaturi de alti factori, o condensare
eficace prin care se urmareste realizarea unui
aranjament compact al particulelor inainte de
sinterizare si eliminarea excesului de lichid din pasta
 Metode de condensare pot fi utilizate individual sau
pot fi combinate
Cele mai utilizate metode de condensare au fost
sintetizate de J SKINER si J.E. JOHNSTON, in:

 Metoda vibrarii
 Metoda aplicarii spatulei
 Metoda gravitatiei
 Metoda presarii-sugativarii
 Metoda aplicarii periei
 Conform teoriei lui Bernoulli, cu cat viteza uui fluid
este mai mare, cu atat presiunea lui este mai mica. In
timpul condensarii apa indepartata din pasta are o
anumita viteza, in functie de spatiile dintre particule.
Acestea se pot mobiliza spre suprafata, unde apa are
viteza cea mai mare.
 Un alt factor este reprezentat de efectul tensiunii
superficiale. In timp ce apa se retrage, tensiunea
superficiala determina impachetarea stransa a
particulelor de pudra
 Nici una dintre metodele enumerate mai sus nu
poate fi considerata perfecta pentru a putea fi luata
ca etalon
 Din studiile facute de GAYKENS, rezulta ca cea mai
buna metoda de condensare ar fi cea prin vibrare cu
o spatula cu maner zimtat si tamponare cu o sugativa
 Condensarea prin expunere la ultrasunete in aparate
tip CAVITRON a fost un esec, datorita vibratiilor
puternice care imprimau o vieza prea mare a
lichidului la suprafata, cu aparitia porilor
FAZELE SINTERIZARII MASELOR CERAMICE
DENTARE - dupa SKINNER

 Faza de biscuit joasa: fluxurile curg printre particule,

ceramica este rigida, dar f. poroasa, avand o contactie
neglijabila
 In arderea de biscuit medie, fluxul a curs pana cand
particulele de pudra au o adeziune completa,
ceramica sinterizata fiind inca poroasa opaca, cu o
contractie evidenta
 In ardearea de biscuit inalta, fluxul a urs complet,
ceramica prezinta o suprafata mai neteda, porozitatea
abia vizibila. Se poate realiza glazurarea.
Imagini microscopie optica ale fazelor de sinterizare
dupa Skinner
Alti autori, ca J.F. JOHNSTON, MUNFORD, DYKEMA, au
descris fazele de sinterizare dupa modificarile fizice care
au loc>
 1. faza de biscuit
 2. faza de maturare, impartita si ea in > joasa, medie
si inalta
 3. faza de smaltuire, impartita, la fel, in joasa, medie
si inalta
 4. faza de coalescenta, faza care nu e dorita in
practica, pt ca in aceasta faza, lucrarile au o suprafata
suprasmaltuita si dispar detaliile date prin modelare,
in sensul rotunjirii exagerate a marinilor si a
unghiurilor
R. CRAIG sustine faptul ca tehnicienii experimentati
realizeaza uneori, restaurari din ceramica doar din
doua arderi.

Dupa oricare din aceste faze lucrarea poate fi

indepartata din cuptor in vederea adaugarii de masa
ceramica si modelarii ei, avand grija ca racirea sa se
faca, pe cat posibil, lent, pentru a evita fisurarea
datorita socurilor termice. Extrem de importanta este
faza de preincalzire, faza in care se produce uscarea
masei ceramice in vederea sinterizarilor ulterioare.
 Pentru eliminarea bulelor de aer, care influenteaza
negativ, atat calitatile estetice, cat si rezistenta
mecanica a maselor ceramice, pe langa utilizarea unui
procedeu de condensare cat mai adecvat, au fost
incercate si alte procedee ca de ex sinterizarea sub
presiune, sinterizarea intr-o atmosfera cu gaz rarefiat
(heliu) si sinterizarea in vid.
 Dintre ele, sinterizarea in vid este cea mai eficienta
(numarul incluziunilor de aer este mai mic). Rezulta,
un grad de translucenta mai crescut.
 Componentele pudrei de ceramica, dozate si
amestecate de producator, se constituie in doua faze
principale: faza vitroasa si faza cristalina

 Faza vitroasa, care se formeaza in timpul procesului

de ardere, are proprietatile tipice sticlei, cum ar fi
fragilitatea, modul de fractura nedirectionala, modul
de curgere sub presiune si tensiunea superficiala
ridicata in stare fluida.
 Faza cristalina cuprinde leucitul si oxizii metalici
adaugati pentru culoare sau opacifiere.
 Faza vitroasa predomina in ceramica dentara.
 In timpul arderii, ceramica sufera mai multe
modoficari:
 Prima modificare include pierderea de apa care a fost
adaugata pudrei. Surplusul este eliminat partial in
timpul preincalzirii. Cand preincalzirea se realizeaza
brusc, se produc vapori care duc la deteriorarea fizica
a masei ceramice. Dupa preincalzire masa va fi
introdusa in cuptor, unde atat apa libera, cat si cea
combinata sun eliminate, pana ce temperatura
ajunge la 480 C
 Cea de a doua schimbare are loc pe masura ce
temperatura este ridicata particulele de ceramica
fuzionand unele cu altele prin fenomenul de
sinterizare
 Pentru obtinerea unor constructii protetice cu calitati
biomecanice superioare, pe langa modul de
condensare, o importanta deosebita o au si procesul
tehnologic si programul de sinterizare a maselor
ceramice
ETAPELE DE PLACARE A COMPONENTEI METALICE
CU MASE CERAMICE SINTERIZABILE
 Dupa conditionarea componentei metalice, masa
ceramica se apica sub forma unei paste, formata din
amestecul pulbere-lichid special sau cu un lichid
obtinut extemporaneu din apa distilata (20 ml) la care
se adauga acid acetic ( 10 picaturi)
 Din trusa se aleg cele trei flacoane cu opac, dentina,
smalt, ce corespund culorii alese
 Istrumentul ideal pentru aplicarea maselor ceramice
este o pensula cu varf ascutit
Statificarea acestora, conform schemei
DEPUNEREA SI ARDEREA GRUNDULUI (opac)
 Stratul de opac mascheaza culoarea scheletului
metalic, stabileste legatura fizico-chimica si sta la baza
obtinerii nuantei dorite. Se depune sub o vibrare
energica, in strat subtire de 0,25% mm, fara ca
metalul sa transpara.
 Se introduce in camera cuptorului de sinterizare pe
un suport refractar, la temeratura de 800 C
 Se actioneaza capacul de inchidere si se porneste
pompa de vacuum. Se regleaza temperatura la 960 C,
iar vacuum-ul la 4,5 mmHg, pe o durata de 6 min.
 In cazurile in care portelanul se aplica pe punti
alcatuite din mai mult de trei unitati, mixtura de
portelan opac trebuie sa fie mai putin vascoasa,
pentru a putea fi aplicata cu ajutorul unui sistem de
pulverizare (spray) pe toate fetele, in mod rapid si
uniform. Aceasta metoda rapida si eficienta de
aplicare a stratului opac are cateva dezavantaje:

• Daca e nevoie, se repeta arderea de grund pana la

disparitia suprafetelor de transparenta a componentei
metalice. Racirea se face gradat la temperatura
camerei.
DEPUNEREA SI ARDEREA STRATULUI DE DENTINA
SI SMALT- peste opaquer, cu spatula sau pensula,
in cantitati mari, sub vibrare

• Inainte de aplicarea mixturii de dentina, realizata

prin amestecul pulberii cu apa sau lichidul de mixare,
stratul opac se umecteaza cu lichidul de mixare.
 Excesul de lichid se indeparteaza cu hartie de filtru
 Modelarea se face in exces, deoarece in timpul arderii
are loc o contractie de 25% in toate sensurile
 Se aplica un strat de smalt pentru a obtine
transparenta incizala
 Masa de dentina, la nivelul muchiei incizale, se taie
inbizou cu un instrument bine ascutit (lama). Apoi, pe
versantul vestibular se apica masa de smalt, iar pe
versantul palatinal masa de transparent. Depunerea
masei de smalt trebuie realizata cu atentie pentru a
nu se crea o linie neta de demarcatie intre cele doua
mase ( dentina-smalt).
 Inaltimea marginii incizale trebuie sa fie cu 1-1,5 mm
mai inalta decat cea a dintelui omolog pentru a
echilibra constructia de masa ceramica
 Dupa aplicarea masei de smalt, suprafata trebuie
netezita cu pensula uscata din par moale ( de camila)
 Dupa indepartarea lucrarii de pe model, cu o pensula
curata si umeda se perie interiorul elementelor de
agregare, indepartandu-se eventualele granule de
masa ceramica
 Piesa se aseaza pe suportul refractar in gura
cuptorului, 10 min. pentru uscare. Sinterizarea se face
in interiorul cuptorului la 980, cu vacuu, 6-7 min.
 Apoi, se lasa sa se raceasca lent, la temperatura
camerei
 DUPA ARDERE, SE POT CONSTATA DEFECTE:

 O suprafata rugoasa cu mici defecte crateriforme ce

apare datorita efectului de vacuum, dovada ca nu a
existat o condensare si o vibrare eficienta a masei
ceramice
 Fisuri sau lame in cazul uscarii insuficiente
 Luciu matasos-mat tradeaza o sinterizare incompleta
 Luciu sticlos se datoreaza unei sinterizari prelungite
 Daca la proba clinica a piesei protetice se constata
necesitatea unor machiaje, acestea pot fi obtinute cu
ajutorul unor mae speciale (de tipul VITA-CHEROM-
MALFARBEN), dupa care es impune iar sinterizare.
 Inainte de arderea finala, piesa protetica se
adapteaza intraoral in ocluzie, atat in centric, in
intercuspidare maxima, cat si in miscarile de
propulsie si lateralitate
DEPUNEREA SI/SAU ARDEREA DE GLAZURARE
 Pe intreaga suprafata de ceramica se depune o pasa
de glazura (VITA 725, IVOCLAR- GLAZE MASSE),
dizolvata in lichidul special, se individualizeaza coletul
dintilor cu una din masele de culoare bruna 713-717,
iar marginea incizala se pensuleaza cu o culoare gri (
708)
 Se recomanda colorarea liniei de separatie
interproximala cu o masa nuanta inchisa pentru un
efect estetic cat mai natural
 Dupa sinterizarea in prezenta oxigenului, 930 C, 2-3
min., piesa protetica este gata
 Glazurarea poate fi si de tipul autoglazurarii, care
consta in supunerea piesei protetice la conditiile
termice amintite sau la o temperatura usor crescuta,
fara o aplicare prealabila a masei de glazura
 Cu cat temperatura va fi mai mare, cu atat suprafata
va fi mai neteda
 Dupa ardere, suprafetele vizibile ale metalului se vor
pelucra cu piese diamantate, lustruite cu gume, perii
si paste (de tip Wironit). Curatirea finala in bai
ultrasonice
 Piesa se va cimenta
 Avantajele puntilor metalo-ceramice

• Aspectul estetic excelent.

• Stabilitate coloristica in timp.
• Biocompatibilitate.
• Rezistenta mecanica.
 Alte caracteristici ale puntilor-ceramice pe suport
metalic:
• Prepararea invaziva a dintelui - sunt necesare
devitalizarea pulpara si reduceri mari de tesut dentar
inaintea restaurarii coronare. .
• Duritatea maselor ceramice folosite în practica
stomatologică este destul de mare, depăşind
duritatea smalţului dentar.
• Rezistenţa la presiune pentru masele ceramice
dentare, este mult superioară forţelor masticatorii
• Pe masura ce pacientul inainteaza in varsta, retractia
gingivala duce la aparitia unei dungi inchise la
culoare, la baza dintelui - substratul metalic.
• Materialul ceramic este casant