Au emoțiile NEGATIVE și o latură POZITIVĂ?

February 18, 2019ioanapodinaUncategorized

Articol redactat de Andreea Luca

Imagine preluată din: http://www.sky.com/tv/movie/inside -out-2015

În 1970, antropologul Paul Ekman a propus un numă r de 6 emoții de bază: furie, frică, surpriză,
dezgust, bucurie și tristețe. Patru dintre aceste 6 emoții de bază sunt negative. Paradoxal? NU, și
asta pentru că:

1. Aceste emoții au fost cu adaptative în mediul nostru ancestral pregătind organismul pentru fugă, luptă sau
evitare și au beneficii de supraviețuire.
2. Vocabularul oamenilor – indiferent de cultură – este mai bogat în emoții negative; avem mai multe cuvinte
pentru emoții negative decât pentru emoții pozitive și asta în pofida faptului că specia umană este într-o
perpetuă căutare a fericirii.
3. Inclusiv la nivel de știință, investigarea emoțiilor negative a beneficiat de mai multă atenție din partea
cercetătorilor decât emoțiile pozitive: (a) în parte pentru că acestea sunt mai nuanțate și diverse, (b) dar și
pentru faptul că majoritatea oamenilor apelează la psiholog pentru a reduce neplăcerea cauzată de emoții
negative.
4. Reținem și redăm cu mai multă ușurință memoriile negative decât cele pozitive, memorii negative evident
conectate direct cu emoții negative.

Puteți face un experiment – redați o listă cu toate emoțiile negative care vă vin în minte apoi o listă
cu toate emoțiile pozitive. Cel mai probabil veți observa că și în vocabularul propriu emoțiile negative
sunt mai numeroase și diversificate.

Deși intens studiate, emoțiile negative sunt mai cunoscute pentru efectul lor detrimental atunci când
sunt în exces – furie exagerată, depresie, etc. – decât pentru efectul lor pozitiv.

Care sunt efectele pozitive ale emoțiilor negative?

Frica și anxietatea pot avea efecte adaptative în unele circumstanțe (Perkins et al., 2012): frica
mobilizează fuga și îndreaptă atenția înspre o amenințare prezentă ce trebuie monitorizată, evitată
sau confruntată; anxietatea dimpotrivă, lărgește atenția, crește d istractibilitatea, promovează
percepția amenințării și declanșează miscări de înainte -înapoi pentru a maximiza detectarea
amenințărilor necunoscute, care par totuși probabile. În relațiile pe termen lung, exprimarea anxietății
crește înțelegerea și intimitatea (Baker, McNulty, & Overall, 2011).

Furia poate avea și efecte benefice. Furia facilitează îndepărtarea obstacolului prin oferirea
determinării, energiei și atenției necesare pentru abordarea problemei. În negociere, oponentul este
mai dispus să facă o concesie în fața unei persoane care arată o expresie de furie (Van Kleef & Côté,
2007), iar în relațiile romantice, mimica ce exprimă furia tinde să conducă către luarea unor măsuri
care să reducă conflictul (Baker, McNulty, & Overall, 2011).

Studiile asupra tristeții au arătat că persoanele triste au un stil cognitiv diferit de cel al persoanelor
fericite, acest stil de gândire este unul analitic, cu o atenție mai mare oferită procesării detaliilor,
inclusiv ale detaliilor mimicii (Martin & Clore, 2001). Ambele stiluri cognitive au atât avantaje cât și
dezavantaje dar există situații în care stilul caracteristic afectului negativ este superior. Forgas (2009)
arată că stilul de gândire caracteristic tristeții ajută la memorarea mai multor detalii, determină
aserțiunile unor persoane să devină mai persuasive și crește capacitatea unei persoane de a detecta
înșelătoria. Tristețea are efecte benefice în cazul multor bias -uri cognitive, inclusiv cel al stigmatului,
mai exact scade stereotipurile negative față de grupurile marginalizate și crește cooperarea și
corectitudinea în cadrul unui grup (Parrott, 2014).

Emoțiile sociale negative au multe consecințe benefice, spre exemplu jena, o emoție pe care nu
mulți ne-am dori să o avem, care apare doar atunci când sunt em observați de către ceilalți, atrage
suportul social și face ca persoana care o exprimă să fie privită într -un mod mai pozitiv de către
observatori. În plus, jena motivează persoana care o resimte să repare greșeala/încălcarea normei
sociale și să monitorizeze felul în care e vazută de către ceilalți (Henniger & Harris, 2015). La fel se
întâmplă și în cazul altor două emoții sociale foarte puternice, vinovăția și rușinea (Stearns &
Parrott, 2012). Gelozia, în schimb, motivează persoanele să păstreze relaț iile valoroase, iar invidia
motivează oamenii să concureze pentru un status mai înalt.

Este important de mentionat că emotiile negative sunt sănătoase atâta timp cât se dovedesc a
fi funcționale, mai exact, atunci când sunt congruente cu contextul în care se declanșeaza (este
normal sa fii trist atunci când ai pierdut o rudă apropiată). În contrast, atunci când intensitatea lor
este prea ridicată, ele devin disfuncționale, chiar patologice (tristețea extremă poate conduce
adesea la depresie).

Pe lânga aceasta, emoțiile negative funcționale derivă din gânduri raționale și dau naștere unor
comportamente adaptative, pe de altă parte, atunci cand sunt rezultatul unor gânduri irationale,
acestea devin emoții disfuncționale, care la randul lor pot declanșa comportamente dezadaptative
(spre exemplu, anxietatea extremă fara motiv poate conduce la îngrijorare continuă).

Variabilitatea culturală a emoțiilor

O anumită emoție poate avea efecte benefice într -o cultură, dar nu și în alta. Spre exemplu, cultura
rusă și americană au perspective foarte diferite asupra tristeții și anxietății (Chentsova -Dutton et al.,
2007). Mai exact, tristețea este o experiență mai negativă pentru americani (care o percep ca pe un
semn de slăbiciune) decât pentru ruși (care o perc ep ca pe o experiență valoroasă și un răspuns
potrivit în fața stresului). Mai mult, cultura chineză pune mult preț pe relațiile dintre oameni și
valorizează mult mai puțin individualismul, astfel, tristețea în raport cu ceilalți este văzută ca o
dovadă a dragostei, iar rușinea moderată poate fi folosită pentru a învăța copiii să fie generoși și să
fie dedicați în relațiile sociale (Parrott, 2014). De asemenea, utilizarea furiei în negociere este
acceptată în cultura europeană și americană, dar nu și în Jap onia (Chentsova-Dutton & Parrot, 2012).

Concluzii și direcții viitoare

Trăim într-o lume a confortului, în care suntem încurajați să evităm cât mai mult situațiile neplăcute și
distresul emoțional, dar acest lucru nu este unul neapărat pozitiv. I ntoleranța la distres, în loc să
aducă fericirea, conduce la un dezechilibru psihologic și ne împiedică de multe ori să ne maturizăm și
să ne dezvoltăm un psihic puternic. Prin apariția a ceea ce se numește „ paradoxul tragediei”, putem
observa că oamenii caută experiențe negative, cum ar fi filmele dramatice sau melodiile triste, iar
motivele pentru care acest lucru se întâmplă nu sunt de natură hedonică.

În concluzie, din punctul de vedere al sănătății mintale este necesar să avem în vedere un echilibru
emoțional care să cuprindă atât un repertoriu de emoții pozitive, cât și emoții negative adaptate
contextului. De altfel, și în consiliere, scopul final nu este o gândire de tip pozitiv, ci mai degrabă o
gândire funcțională și adaptată fiecărei situații spec ifice