PUNTILE MIXTE

PUNTILE METALO-
POLIMERICE
 După procedeul tehnologic de realizare a componentei metalice,
puntile mixte se realizeaza prin:
Turnare
• din aliaje nobile
• din aliaje nenobile
• din titan pur sau aliaje de titan
Ambutisare (ştanţare)
Sinterizare - exclude etapa de machetare – se depune pulbere de
aliaj pe bont si se arde in cuptor de ars ceramica, apoi se ard
masele ceramice
• Heratec Smtertechnik (HERAEUS) • Degusint (DEGUSSA)
• Sinterloy (DENPAC)
Ambutisare şi sinterizare (tehnica foliilor) - exclude etapa de
machetare - pe modelul din ghips se adapteaza o folie din aliaj de
Au si se sinterizeaza, apoi se ard masele ceramice peste scheletul
metalic obtinut prin ambutisare
• Sunrise (TANAKA DENTAL) •Ultralite (SandWDental-med)
•Ceplatec (CEPLATEC)
 Galvanizare - exclude etapa de machetare - Aurul se depune pe
cale galvanica, strat cu strat pe toate suprafetele bontului pe care
s-a pensulat un lac conductibil de argint, apoi se ard masele
ceramice
• AGC
• Gammat (GRAMM DENTAL)
• Platamic (IPM PLATAMIC MARKETING DENTAL
(TECHNOLOGIE)
• Helioform HF600 (HAFNER)
Frezare – exclude etapa de machetare
• Sopha - CAD/CAM-System (SOPHA BIOCOCEPT)
• DentiCad (BEGO)
• Alldent (GIRRBACH DENTAL)
• DCS-System (GIRRBACH DENTAL)
Dupa procedeul de realizare a componentei fizionomice, există
punti ale căror componente se obţin prin:
• sinterizare
• polimerizare:

1. Termopolimerizare
- clasică cu căldură umeda
- modernă cu căldură umedă şi presiune (Ivomat - Ivoclar)
-modernă cu căldură uscată (Pyro-Convector - Ivoclar)

2. Fotopolimerizare (Dentacolor XS - Kulzer)

3.Fototermobaropolimerizare (Spectramat, Ivomat — Ivoclar)

In funcţie de modalitatea de retenţie a componentei
fizionomice la scheletul metalic, există CM cu:

• retenţie mecanică: macro- şi microretenţii (CMMP - clasica)

• retenţie micromecanică şi adeziune fizico-chimica (CMMC şi
CMMP)
• retenţie macro- şi micromecanica asociate cu mecanisme de
adeziune fizico-chimică rezultată în urma condiţionării
suprafeţelor metalice (CMMP) prin: silicatizare, oxidare,
silanizare, metalizare, cositorire, tratarea cu agenţi de cuplare cu
grupare activa - COOH care determină formarea punţilor de
hidrogen.
Aliajele metalice din care se confecţionează componenta metalică
asigură acestor proteze rezistenţă, iar placajele le confera
aspectul estetic.
De-a lungul timpului, au apărut tehnologii şi materiale noi cu
proprietăţi deosebite.
Amintim in acest sens posibilitatea elaborării capelor metalice din
titan sau a celor realizate prin galvanizare şi sinterizare, care
elimina o serie de etape convenţionale de laborator (machetarea).
Confecţionarea scheletului metalic prin frezare asistata pe
calculator (sistemele Sopha, DentiCad, Alldent, etc) reprezintă o
altă noutate tehnologica.
In viitor, componenta metalica tinde să fie înlăturată, prin aparitia
sistemelor „integral polimerice" (sistemul Targis-Vectris) şi integral
ceramice (Optec OPC, Dicor, Cerapearl, Cerestore ş.a.).
Penetrarea RDC in laboratoarele de tehnică dentară, din care, cu
ajutorul unei aparaturi specifice, se pot confecţiona componentele
fizionomice ale multor puntilor mixte, reprezintă un alt moment de
referintă.
Astăzi, materialele care conferă efectul estetic al puntilor mixte
aderă de componenta metalică a acestora prin retenţie mecanică
şi/sau prin mecanisme fizico-chimice. De altfel, această ultimă
modalitate de „legătură" utilizată şi la coroanele mixte metalo-
polimerice, reprezintă o altă noutate în domeniu.
 Până nu demult, mecanismele de legare fizico-chimice erau
specifice doar coroanelor metalo-ceramice, fiind mult superioare
sistemelor clasice de legare (macro- şi micro-mecanice).
In prezent, prin extinderea legăturii fizico-chimice şi la interfaţa
coroanelor metalo-plastice, au aparut proteze unidentare si punti noi
cu proprietăţi fizico-chimice şi biologice net superioare celor clasice.
Menţionăm in acest sens, procedeele SILICOATER, ROCATEC,
OVS 4-META, SR-ISOSIT-N, CHROMASIT, SR TRIAD, VISIOGEM, ELCE-
BOND, CONQUEST, etc
Deoarece performanţele acestor noi punti mixte metalo-
polimerice se apropie de cele ale puntilor mixte metalo-ceramice,
dar la un preţ de cost mai redus şi cu o tehnologie mult mai rapidă şi
simplă, s-a declanşat o adevarată competiţie între cele două tipuri de
punti.
REALIZAREA PRIN TURNARE A COMPONENTEI METALICE A
PUNTILOR MIXTE

In elaborarea protezelor parţiale fixe se utilizează de peste un

secol diferite aliaje.
. A) Aliaje nobile
- cu un conţinut crescut de aur;
- cu un conţinut redus de aur;
- pe bază de argint-paladiu;
-pe bază de paladiu (paladiu-argint şi paladiu-cupru).

B) Aliaje nenobile (fară conţinut de metale nobile)

- pe bază de nichel-crom;
- pe bază de cobalt-crom;
- pe baza de fier;
- pe bază de titan
Puntile metalo-acrilice

Puntile metalo-acrilice sunt alcatuite din aliaje metalice

asociate cu rasini acrilice pentru realizarea efectului estetic.
Rasinile acrilice (polimetil-metacrilate) se obtin din amestecul
dintre monomeri si polimeri in urma caruia rezulta o pasta care se
prelucreaza. In ultimul timp, se folosesc, in acelasi scop, rasini
acrilice fotopolimerizabile.
Rasinile acrilice au fost introduse si folosite in stomatologie in
jurul anilor 1930 in Germania de catre GEIER. Ele au avantajul ca
sunt mult mai ieftine, se prelucreaza usor si au calitati estetice
bune. Prelucrarea rasinilor acrilice se poate efectua in
laboratoare mai putin pretentioase.
 Rasinile acrilice folosite in stomatologie au o serie de
dezavantaje care le fac utilizabile numai in anumite conditii:
 din cauza modulului de elasticitate ridicat, ele nu se pot
folosi pentru punti permanente decat in asociere cu aliaje
metalice.
 asocierea cu aliaje metalice nu este rezistenta, deoarece
legatura dintre metal si rasinile acrilice este de natura
mecanica si nu fizico-chimica, iar rezistenta mecanica a
rasinilor acrilice in raport cu cea a aliajelor metalice este
mult mai redusa, facand ca uzura lor timpurie sa produca
inconveniente functionale si estetice;
 prezinta un grad ridicat de expansibilitate termica si
fluctuatii volumetrice din cauza structurii poroase si a
absorbtiei de apa;
 din cauza rezistentei mecanice reduse nu se pot aplica pe
fatele ocluzale, iar in zonele vestibulare ale lucrarilor se
abrazeaza chiar si sub influenta periajului dentar;
 includerea in masa acrilica a particulelor de qart sau siliciu
pentru sporirea rezistentei acestor materiale nu a adus
imbunatatiri substantiale pana in prezent.
 Retentia mecanica a acrilatului in zona elementelor
de agregare cat si a elementelor corpului puntii se
face prin mijloace mecanice de retentie sub forma de
anse de sarma, perle, butoni,`` solzi de peste``, plase,
cavitati retentive, cristale.
 Macroretenţiile
-perlele, ansele, butonii, ``solzii de peşte``, plasele, cavităţile
retentive, cristalele

A) Retenţia perlată
Dimensiunile la care se livrează sunt: 0,2; 0,4; 0,6 şi 0,8 mm.
Acestea se aplica pe suprafata machetei ce urmeaza a fi acoperita
cu rasini polimerice

B) Butonii, ansele şi alte forme de retenţii

- confecţionate din ceară şi mai ales din mase plastice. Dintre
acestea, butonii şi ansele sunt cel mai des utilizati in construcţia
machetei
C) ``Solzii de peşte``
Solzii de peşte se realizeaza cu un bisturiu fin sau cu un alt
instmment tăios prin crestarea peretelui vestibular al machetei
componentei metalice. Se obţin astfel mai multe secţiuni cu
direcţie incizo-cervicală. Porţiunea de ceară secţionată se
departează spre vestibular. Se crează astfel o suprafaţă retentivă
in care este „prins" polimerul. Crearea acestor solzi reprezintă o
tehnică mai delicată, fiind rezervată tehnicienilor cu „două mâini
drepte".

D) Plasele
Plasele prefabricate sunt confecţionate din ceara sau materiale
plastice. Din acest punct de vedere se evidenţiaza firmele
RENFERT si DENTAURUM, care pun la dispoziţie o serie de
variante de retenţii sub forma de plase
E) Firele şi ansele de nylon sau ceară
-se prezintă sub forme şi calibre diferite, aplicându-se de obicei la
nivelul marginilor incizale sau ale suprafeţelor ocluzale

F) Cristalele solubile şi insolubile

Cristalele, modalitate de retenţie mai recentă, funcţionează
asemănător cu zonele subecuatoriale ale perlelor, dar de două ori
mai eficient.
- firma BREDENT- dimensiuni de 0,2; 0,5 şi 0,8 mm, care se lipesc pe
faţa vestibulară a machetei din ceara cu ajutorul unui adeziv. Acesta
dizolva partial cristalul, după care îl imobilizează putemic. Dupa
ambalare şi turnare, aceste cristale se transformă într-un relief
pronunţat retentiv situat pe suprafaţa vestibulară a scheletului
metalic.
In afara sistemului descris mai sus care realizează un relief pozitiv,
exista şi un alt tip de cristale, care permit obţinerea unui relief
retentiv negativ. Acest gen de cristale se aplică pe faţa vestibulară a
machetei de ceară unde se înfunda uşor. Fiind hidrosolubile, ele se
pot dizolva sub acţiunea unui jet de apă. In locul lor apărând
microcavităţi retentive -Bonding Traps-, favorizând astfel
retenţionarea polimerilor.
In 1983, Moon şi Knapp au experimentat cristale de NaCl care se
dizolvă uşor prin spălare

G) Cavităţile retentive
In faza de machetare a unei CMMP se mai pot obţine o serie de
retenţii sub formă de cavităţi. Ele se realizează pe suprafaţa
vestibulară a machetei prin săparea în ceară cu ajutorul unor
spatule fine.
Retentie perlata Lichid pt. leg met-acri. Retentii perlate

SOLZII DE PESTE RETENTIE NEGATIVA

 Pentru a impiedica transparenta culorii
metalului in dreptul zonelor care vor fi acoperite cu
rasini acrilice, pe suprafata metalului se aplica o
rasina opaca.
 Formarea stratului de dentina in culorile dorite
se realizeaza prin mixarea pulberilor de polimeri in
conformitate cu cheia de culori si instructiunile
producatorului.
TEHNICA CLASICA DE CONFECTIONARE A PUNTILOR MIXTE METALO-
POLIMERICE

Tehnica clasică utilizează o raşină acrilică termopolimerizabilă, care se leagă la

substratul metalic doar prin retenţii de tip macromecanic.

Proprietaţile RA :
-nu adera la suprafeţele metalice decât prin intermediul macroretenţiilor
- au un coeficient mare de contracţie liniară, la polimerizare, care se cifreaza la
0,53%, în structura lor putându-se evidenţia o serie de porozităţi.
- coeficientul mare de dilatare termică faţă de cel al substratului metalic.
-modul de elasticitate scăzut şi o rezistenţă mica la abrazie, nepermiţând
menţinerea stopurilor ocluzale şi a DVO
- prezintă modificări volumetrice importante datorită unei absorbţii mari de apa,
cu efecte secundare asupra cromaticii şi stabilitaţii lor
- toxicitate crescută, ceea ce contraindica plasarea componentei acrilice in
apropierea şanţului gingival sau a crestei edentate.
 In general, macheta scheletului metalic se
modeleaza in zona vestibulara sub forma de casete,
prevazute cu mijloacele de retentie amintite, pentru
retentia fatetelor de acrilat. Exista tehnici care pun
accent mai mare pe retentiile care rezulta din morfologia
scheletului decat pe macroretentiile de adaos.

In cazurile in care fatetarea se realizeaza cu fatete

prefabricate, viitorul schelet metalic, in faza de
macheta, se modeleaza cu lacasurile retentive
prevazute pentru fatetele prefabricate, selectionate in
functie de culoare, forma si marime.
 Turnarea scheletului metalic urmeaza
aceeasi tehnica de ambalare a machetei si de
formare a tiparului. Turnarea aliajului se face in
functie de tipul de aliaj folosit.
 La puntile cu schelet metalic din Cr-Co si cele din oteluri
inoxidabile ramane un strat din masa de ambalat, care se va
indeparta la aparatul de sablat. Prelucrarea piesei turnate dupa
dezambalare, consta in finisarea si lustruirea portiunilor metalice
peste care nu se va aplica acrilatul.
Pentru controlul lucrarii se realizeaza o proba in cavitatea
orala a scheletului metalic, inainte de lustruire. Cu aceasta
ocazie, se verifica adaptarea, stabilitatea si rapoartele ocluzale.
 Inainte de fatetare, prin procesarea acrilatului
termopolimerizabil in laborator, se modeleaza in ceara
pe scheletul metalic al puntii: forma fatetelor, marimea
si convexitatea fatetelor vestibulare.
Aceasta faza se realizeaza cu scopul formarii
tiparului pentru polimerizarea termica a mixturii din
care sunt confectionate fatetele.
 Tiparul pentru realizarea fatetelor se obtine prin
ambalarea scheletului puntii cu fatetele modelate in ceara.
Tiparul se formeaza cu ajutorul a doua inele, care prin asamblare
perfecta formeaza cofrajul tiparului (chiuveta). Se formeaza apoi
o pasta moale din ghips dur (materialul de ambalat), cu care se
umple un segment al chiuvetei. In acelasi timp se adauga o
cantitate mica de gips in interiorul elementelor de agregare.
Puntea dentara se aplica cu fata linguala in masa de gips, depusa
intr-unul din inelele chiuvetei.
Piesa protetica se aseaza in masa tiparului pana la un nivel
situat imediat sub linia angulara vestibulara, iar cervical, pana la
nivelul limitei marginale a preparatiei.
Dupa priza pastei de gips cu care s-a umplut unul dintre
inelele chiuvetei, se izoleaza suprafata acestuia cu solutie izolanta
aplicata intr-un strat subtire, in asa fel incat sa nu se includa bule
de aer, care altereaza suprafata celor doua segmente ale
tiparului.
 Al doilea inel se aplica peste primul, turnandu-se si in
acest al doilea inel acceasi pasta de gips pentru completarea
tiparului. Turnarea pastei se va face cu atentie pentru a nu se
include bule de aer. In acest sens pasta se depune la o extremitate
a inelului, care se inclina si se vibreaza continuu pentru ca pasta sa
acopere in intregime suprafata primului segment al tiparului.
Dupa umplerea celui de-al doilea inel cu masa de gips, chiuveta se
acopera cu capacul si se mentine sub presa pana cand masa de
gips face priza.
Dupa priza masei de gips, tiparul se incalzeste in apa
fierbinte. Apoi cele doua segmente ale chiuvetei se separa, pentru
a se elimina ceara cu care s-au modelat fatetele, spalandu-se cu
apa fierbinte orice urma de ceara, pentru curatirea si degresarea
tiparului.
 Tiparul se lasa sa se raceasca si sa se usuce la temperatura
camerei. Cand tiparul s-a racit, pe suprafetele acestuia se
pensuleaza o solutie izolanta pentru acrilate.
Rolul acestei solutii izolante este de a feri contactul
gipsului din tipar cu pasta de acrilat pentru a evita
contaminarea celor doua materiale in timpul polimerizarii.
In zonele destinate fatetelor din acrilat, dupa uscarea
solutiei de izolare se aplica mixtura din acrilat formata pentru
dentina, conform culorilor dorite folosind cheia de culori si
pulberile potrivite cu aceasta cheie.
 Pana cand pasta de dentina este moale, se indeparteaza
prin sectionare portiunile unde dorim sa se aplice mixtura de
rasina acrilica pentru smalt. In acest fel, se pot forma la nivelul
zonelor dorite culorile potrivite si portiunile nuantate ale
culorilor din zonele fetelor vestibulare fara ca intre diferitele
zone de culoare sa apar limite de separatie distincta. Limitele
de separare a zonelor diferit colorate reduc, in mod
considerabil, efectul estetic.
Umplerea lacasurilor pentru fatete se face cu mixtura
acrilica in usor exces, pentru a compensa contractia si a realiza
o masa omogena compacta a fatetelor acrilice.
 Polimerizarea termica se realizeaza dupa ce inelele chiuvetei au fost
asamblate, presate si mentinute sub presiune.
In procesul de polimerizare, trebuie sa se respecte cu strictete
instructiunile producatorului substantelor acrilice, deoarece calitatea
produsului finit depinde de desfasurarea timpilor si conditiilor termice de
polimerizare.
Dupa incheierea procesului de polimerizare si racire a tiparului la
temperatura camerei, cele doua segmente ale chiuvetei se separa cu ajutorul
unui cutit cu lama rezistenta. Gipsul cu care s-a format tiparul se indeparteaza
din jurul lucrarii cu ajutorul unui cutit pentru gips pana se elibereaza lucrarea.
Gipsul din interiorul retentorilor se inlatura cu un instrument metalic ascutit
sau cu o freza ale carei lame nu sunt foarte ascutite.
Surplusul de acrilat de la marginile lucrarii se inlatura cu freze fisura sau
tronconice metalice sau cu pietre carborundum, protejandu-se marginile
metalice sau scuturile casetelor.
 Prelucrarea portiunilor din acrilat ale puntilor se face cu
instrumente pentru prelucrarea acrilatelor: freze cu granulatie
fina, freze cu partea activa simpla cauciucata, sau imbibate cu
paste abrazive.

Lustruirea fatetelor se face cu periile rotative sau

instrumente rotative din piele, panza sau bumbac.
Lucrarea astfel prelucrata si lustruita se trimite in
cabinet pentru cimentare provizorie.
PRINCIPIILE CLASICE DE CONDIŢIONARE A SUPRAFEŢELOR
METALICE LA COROANELE MIXTE METALO-POLIMEMCE

Scheletul metalic prevăzut cu macroretentii este sablat, apoi

acoperit cu un lac opacizant, care are menirea să mascheze
transparenţa aliajului, dupa care se aplica in tipar masa
acrilică, de obicei cu polimerizare liniară. Aceasta nu se
„leagă" de componenta metalica decat mecanic şi nicidecum
fizico-chimic.
In urmă cu aproximativ două decenii au fost lansate tehnicile
de modelare liberă, directă, a unor mase acrilice moderne
(Biodent K+B, Palaferm, Ivoclar etc.) direct pe scheletul
metalic, polimerizarea efectuându-se cu ajutorul unei
aparaturi speciale, gen miniautoclave, la 120 °C, sub o
presiune de aproximativ 6 atm., timp de 30-40 min.
Materialele mai sus amintite, în esenţă tot rasini acrilice ( RA ),
dar cu structuri modificate, se depun pe suprafeţele
vestibulare ale scheletului metalic, strat cu strat, urmărind
obţinerea unor efecte cromatice optime.
Aceasta tehnică a reprezentat un pas înainte deoarece a
eliminat fazele: de machetare şi ambalare.
Pentru asigurarea unei legături chimice a componentei
fizionomice la scheletul metalic, suprafaţa acestuia trebuie
pregatită într-un anumit mod, în funcţie de natura chimică a
materialului fizionomic, precum şi in funcţie de aliajul utilizat.
In general, macroretenţiilor realizate deja in etapa de machetare,
li se adaugă retenţii obţinute prin sablare sau gravaj acid, după
care scheletul metalic este supus unor operaţii diferite cum ar fi
oxidarea, silanizarea, metalizarea, cositorirea, ceramizarea sau
arderea unor silicaţi.
TEHNICI MODERNE DE CONDIŢIONARE A COMPONENTEI
METALICE LA PUNTILE MIXTE METALO-POLIMERICE

Tehnica Silicoater
In prezent, există două variante SILICOATER (Kulzer)-
procedeul vechi, şi SILICOATER MD-care include şi un cuptor
in care se oxidează suprafeţele ce urmeaza a fi placate.
Tehnica Silicoater (KULZER) se bazează pe posibilitatea
realizarii unui strat silico-organic la suprafaţa sablată in
prealabil a scheletului metalic. Acest strat, uşor poros, se
leagă de componenta metalică printr-o legătură extrem de
stabilă chiar in mediu umed.
Peste acest strat se aplica un silan compatibil cu polimerul
utilizat pentru placarea coroanei.
 Avantaje:

Tehnicile Tehnicile Silicoater şi Silicoater MD prezintă o serie

de avantaje atât pentru pacient cât şi pentm echipa medic-
tehnician dentar. Aceste tehnici asigura:
• o legătură rezistentă aliaj-polimer, durabilă în timp, fară
instalarea dehiscenţelor, fisurilor, fracturilor şi pierderii
faţetelor;
• posibilitatea utilizării unei game largi de aliaje, atât nobile
cât şi nenobile;
• un efect fîzionomic optim şi datorită faptului că aliajul nu
transpare, chiar la o grosime mai redusă a componentei
fîzionomice;
 Dezavantaje:

Tehnica este greoaie, necesitând un timp suplimentar de lucru.

Manoperele sunt pretenţioase, orice abatere de la protocolul de
lucru putând compromite calitatea stratului adeziv.
• Stratul de silicat organic nu este vizibil cu ochiul liber (cel mai
important motiv pentru marginalizarea din păcate a procedeului
de către mulţi tehnicieni dentari). Singura posibilitate de a
verifica existenţa stratului silicatic este proba apei: picătura de
apă nu umectează suprafaţa silicatica, puternic hidrofoba,
scurgându—se sub formă de perle de pe suprafaţa scheletului
metalic.
Tehnica Rocatec (ESPE)
Principiul metodei se bazeaza pe realizarea unor legături micro-
mecanice şi chimice între suprafaţa metalică şi raşina diacrilica
compozită prin intermediul unui strat silanizat de sticlă ceramizată.
ROCATEC prezintă o serie de avantaje faţă de SILICOATER:
• tehnica este mai simplă;
• stratul de sticlă ceramizată este decelabil macroscopic;
• procedeul se desfaşoară la temperatura camerei;
• preţul de cost este relativ mai scăzut.
Procedeul OVS ( DENTSPLY)
- simplitatea de aplicare
- necesita realizarea de macroretentii
- asigura legatura micromecanica si chimica dintre aliaj si
polimer prin intermediul unui strat de oxid de staniu

Imbinarea aliaj-polimer are urmatoarea dispunere:

Aliaj sablat, oxid de staniu, silan, RDC

Indicatii largi:
-coroane mixte
-corpuri de de punte mixte
-restaurari protetice adezive etc
ALTE PROCEDEE Sistemele Sebond MKV, 4-Meta şi Resin-
Bonding-System Aceste procedee necesită, de asemenea, o
suprafaţă metalică oxidată la care polimerii adera prin
intermediul unor punţi de hidrogen, diferite de punţile de
oxigen realizate de silani cu stratul de silicaţi sau ceramică
TEHNICA MODERNA DE CONFECTIONARE A COMPONENTEI
FIZIONOMICE LA PUNTILE MIXTE METALO-POLIMERICE

- aplicare a răşinilor diacrilice compozite, consecutiv depunerii

stratului reactiv de silani sau a altor adezivi (coupling sau bonding
agents).
Tehnica moderna de confecţionare a componentelor fizionomice ale
CMMP utilizează cu predilecţie RDC.
Caracteristic pentru sistemele actuale de placare, pe bază de RDC,
este depunerea răşinii pe scheletul metalic condiţionat, în straturi
succesive prin modelaj direct. Modelajul este liber, fiind eliminata
complet etapa de machetare a componentei fizionomice. Pe
parcursul modelajului, straturile de RDC suferă de obicei o
prepolimerizare, la sfârşit se realizează polimerizarea finală la
parametri superiori, în incinte specifice fiecarui sistem in parte. Cele
mai răspândite sisteme la ora actuală sunt cele fotopolimerizabile
care combină lumina albastră cu presiune şi/sau vid.
 Secţiune V-0 printr-o coroana mixtâ
metalo-polimericâ:
l.-RDC opacă (foto sau
termopolimerizabilă);
2.-Schelet metalic din aliaje nobile sau
nenobile, sablat şi prevăzut cu
macroretenţii suplimentare;
3.-RDC pentru smalţ;
4.-RDC pentru zona incizală;
5.-RDC pentru dentină;
6.-RDC pentru zona coletului

Pentru placarea scheletului metalic, in afara de RDC, se mai

utilizeaza rasinile policarbonate, polisticlele si ceromerii
Răşini policarbonate

Policarbonatele sau oligocarbonatele sunt polimeri semicristalini

care prezintă numeroase avantaje faţă de răşinile sintetice aflate pe
piaţa la ora actuala. Aceste avantaje ar fi:
• rezistenţa la şoc - de 9 ori mai mare decât la compozitele amorfe
- rezultă o rezistenţă mai buna la fractura;
• un coeficient de alungire de 60% faţa de 2% - prezintă o alungire
excelenta, deci o rezistenţă crescută la oboseală;
• coeficient de dilatare termică scăzut;
• absorbţie scăzută de apă;
• biocompatibilitate foarte bună;
• stabilitate cromatică;
• adeziune buna la aliaje.
Policarbonatele sunt utilizate deja de mai multi ani, in industria
dentara, la realizarea brackets-urilor si coroanelor provizorii
prefabricate.
- In general, policarbonatele fac parte din cadrul polimerilor care
sunt prelucraţi prin termoformare, injectare sau comprimare cu
aer fierbinte.
- dimetacrilaţii reprezintă o variantă in stare fluidă care poate
polimeriza in diferite moduri termopolimerizare sau
fotopolimerizare.

Duropont - rasina compozita

termobaropolimerizabila
Polisticlele (sticlele polimerice)

1. Artglass-ul, un material fotopolimerizabil, pentru coroane

mixte, proteze partiale fixe si restaurari integral estetice.
Scopul elaborarii Artglass-ului a fost crearea unei noi clase de
materiale dentare care să atingă performanţele ceramicii dentare,
dar, care sa nu prezinte rigiditatea si duritatea „nefiziologica" a
acesteia.
Dintre proprietăţile fizice ale polisticlelor, amintim pe cele
mecanice, cum ar fi duritatea Vickers, rezistenţa la abrazie, la
fractură şi la rupere, modulul de elasticitate, precum şi rezistenţa
legaturii aliaj-polisticlă, cromatica şi transluciditatea.
Rezistenţa la fractura a Artglass-ului se situeaza în jurul valorii de
1,9 Mpa, in timp ce compozitele şi ceramica au 0,8 Mpa. Rezistenţa
la rupere a Artglass-ului (120 ± 10 MPa) este de trei ori mai mare
decât cea a dentinei ( 40 MPa).
Artglass este indicat atât pentru restaurări fixe cat şi mobilizabile.
Dintre restaurările fixe enumerăm:
- proteze unidentare
- proteze parţiale fixe clasice reduse;
- restaurări adezive;
- suprastructuri protetice pe implante (pentru provizorat de lungă
durata);
- faţete, inlay-uri, onlay-uri;
- coroane parţiale.
Placarea cu Belle Glass HP
2. Sistemul Belle Glass HP, produs de firma BELLE de St. Claire din
februarie 1996, este singura polisticla (respectiv material
compozit), termopolimerizabila sub presiune de azot.
Adeziunea la substratul metalic se obţine în următoarele etape:
- sablare cu oxid de aluminiu la o presiune de 5 bari
- spalare şi aplicarea imediata de Metal Primer.
Straturile de opaquer, dentină şi colet se fotopolimerizează cu
lampa TEKLITE (bec de tungsten cu o putere de 9000mW/cm2).
Stratul de smalţ se termopolimerizeazâ în aparatul HP la o
temperatura de 135°C şi o presiune de 4 bari cu azot. Absenţa
oxigenului în timpul polimerizarii finale elimina incluziunile de aer
care deviaza lumina incidentă. Se obţine astfel un placaj opalescent
cu o transparenţă accentuată, imitând smalţul natural. Cuptorul HP
asigura un grad de polimerizare de 98,5%.
Belle Glass HP este ideal pentru toate tipurile de restaurări fixe,
de exemplu: incrustaţii, coroane jacket, faţete, placari de schelete
metalice pentru proteze mixte, coroane şi restaurări implanto-
protetice, proteze parţiale fixe provizorii de lunga durata - caz in
care se poate arma de fibre de polietilenă UHMWPE (Ultra High
Molecular Weight Linear Polyetilen-polietilena lineara cu greutate
moleculara mare). Fibrele de polietilena sunt comercializate sub
denumirea de CONNECT.
Polimerizarea sub presiune permite obtinerea unor suprafete
extrem de dense care nu abrazeaza dintii antagonisti
De asemenea, se ameliorează şi unele proprietăţi fizice ale
materialului cum ar fi rezistenţa la abrazie, estetica şi rezistenţa la
incovoiere,
Faţetele din BelleGlass pot fi reparate şi direct în cavitatea orala.
3. Placarea cu Colombus

Colombus este o polisticlă pusă la punct de cercetătorii francezi de la

firma Cendres et Metaux şi este comercializată din 1995. în Franţa
circa 200 de laboratoare utilizeaz sistemul in mod curent.
- Matricea organica este formata dintr-un amestec de BIS-GMA,
UDMA, alcoxidimetacrilat, iniţiator, pigmenţi.
- Componenta anorganică este constituită din sticlă de bariu - 74,2%
de masa şi silice pirolitică - 2,8% de masă.
•Legătura chimică cu aliajul se face prin aplicarea unui strat de
metal - primer peste care se aplică stratul opac. Metal-primer-ul din
trusă este compatibil cu toate tipurile de aliaje, nobile sau nenobile.
Timpul de polimerizare variaza in funcţie de parametrii sursei foto
utilizate.
Sistemul COLOMBUS este indicat pentru toate tipurile de coroane şi
restaurari implanto-protetice, inlay-uri, onlay-uri.
Ceromerii. Placarea cu Targis (IVOCLAR)

Caracteristicile ceromerilor:

•Rezistenţa la încovoiere Targis: 160 MPa (± 10) îi asigură o buna

rezistenţă la fractură. Comparativ dăm câteva valori pentru:
compozite - 40/80 MPa, ceramică - 80 MPa şi Empress -250 MPa.
• Modulul de elasticitate al Targis-ului este de 12000 MPa, iar al
Vectrig-ului, de 16000 MPa (± 900).
• Duritatea Vickers a Targis-ului este de 775 iar a dentinei de
600/700
• Gradul de abrazie este de 10um/an, puţin superior faţă de dinţii
naturali, fiind un factor limitant al fenomenelor de uzură a
antagoniştilor.
Aplicarea Targis-ului pe suprafaţa aliajului se face in straturi
succesive. Fiecare strat este polimerizat timp de 10 secunde cu
ajutorul lămpii de fotopolimerizare Targis Vectris. Legatura cu
suprafaţa metalică se face prin silanizare. Macheta scheletului
metalic se confecţionează fara macroretenţii, la fel ca şi in cazul
metalo-ceramicii. Polimerizarea finală are loc timp de 25 de
minute, sub acţiunea combinată a luminii şi căldurii, în aparatul
Targis Power.
Pot fi utilizate diferite aliaje, existând chiar un aliaj nobil,
elaborat de firma Williams special pentru placajul cu ceromer:
TARGIS Gold.