Elementele componente ale unei restaurari metalo-ceramice:

1. Infrastructura metalica
• Capa metalica
• Stratul de oxizi

2. Masa ceramica
• Opac
• Dentina
• Smalt
• Luciu
1. Capa metalica
• Asigura rezistenta restaurarii

2. Stratul de oxizi
• Se formeaza la suprafata capei metalice printr-un proces de tratare termica
• Are un rol esential in realizarea legaturii metalo-ceramice

3. Stratul opac
• Realizeaza legatura metalo-ceramica
• Mascheaza culoarea metalului
• Este prima faza in realizarea culorii finale
4. Dentina
• Reprezinta partea majoritara in structura masei ceramice
• Determina mare parte a formei restaurarii
• Participa in cea mai mare parte la formarea culorii restaurarii

5. Smaltul
• Are o transluciditate crescuta fata de dentina
• Reproduce smaltul dentar
• Se aplica in general in zonele interproximale si incizale
• Se arde simultan cu dentina, pentru un mai bun amestec al culorilor
1. In functie de temperatura de sinterizare
• Inalta – 1315-13700C
Utilizate pentru dinti prefabricati
• Medie – 1090-12600C
• Joasa – 870-10650C Utilizate in tehnologia metalo-ceramica

Compozitia maselor ceramice

1. Feldspat
2. Quartz
3. Alumina
4. Caolin
5. Oxizi metalici
6. Fondanti
1. Feldspatul
• este substanta de baza, din punct de vedere cantitativ
• Este un amestec de doua substante:
 Alumino-silicat de potasiu (ortoclaz, feldspat potasic)
- Ajuta la cresterea transluciditatii
- Creste vascozitatea sticlei topite si ajuta la mentinerea formei in
timpul arderii
 Alumino-silicat de sodiu (albit, feldspat sodic)
- Coboara temperatura de sinterizare
- Nu contribuie la proprietatile optice ale ceramicii

2. Quartz-ul
• Are o temperatura ridicata de topire
• Are rolul unui schelet in jurul caruia curg celelalte componente
• Ajuta la mentinerea formei ceramicii in timpul arderii
• Contribuie la cresterea rezistentei masei ceramice
3. Alumina
• Este cel mai dur si mai rezistent oxid
• Creste rezistenta masei ceramice
• Creste vascozitatea masei topite, ajutand la pastrarea formei in timpul arderii

4. Caolin
• Este o argila, adaugata pentru a creste omogenitatea amestecului
• Permite modelarea maselor ceramice in timpul aplicarii
• Este foarte opac, de aceea este prezent in cantitati mici
• In unele mase ceramice moderne nu este prezent deloc

In masele ceramice ceramice cu temperatura joasa de sinterizare, se adauga oxizi

pentru crestrea coeficientului de expansiune termica (CET).
• Oxizi de potasiu
• Oxizi de sodiu
• Oxizi de calciu
Tipuri de mase ceramice
1. Opac
2. Ceramica “body” (Dentina si smalt)
3. Modificatori
4. Coloranti
5. Luciu
6. Ceramica pentru prag

1. Opac
Pe langa componenetele comune, are in compozitie oxizi metalici care ii asigura
opacitatea:
• SnO2, TiO2, ZrO2, CeO2, ZrO2-SiO2
• Alti oxizi pot fi cei de rubidiu, bariu, zinc
• Acestia au indici mari de refractie, astfel incat imprastie lumina
• Reprezinta intre 8-15% din pulberea de opac
Capacitatea de mascare a metalului depinde si de tipul de stratul de oxizi produs de
aliajul capei. Unele aliaje produc un strat de oxizi mai inchis la culoare, care necesita un
strat mai gros de opac pentru a fi mascat.
Grosimea stratului de opac variza in functie de:
• Nuanta masei ceramice ce urmeaza a fi depusa
• Tipul aliajului utilizat
• Marca de masa ceramica utilizata
In medie, grosimea stratului de opac este de 0,2-0,5mm.

Opacul ars corect are un luciu

asemănător cu coaja de ou
Stratul de opac are trei roluri principale:
• Umecteaza capa metalica si realizeaza legatura metalo-ceramica
• Mascheaza culoarea infrastructurii metalice
• Incepe formarea culorii alese

Majoritatea sistemelor ceramice au modificatori ai opacului.

• Au o concentratie crescuta de oxizi metalici
• Creeaza o culoare mai saturata
• Se amesteca cu opacul standard
2. Ceramica “body”
Cuprinde pricipalele tipuri de ceramica care formeaza masa ceramicii: dentina,
smalt, transparent.
Se aplica peste stratul de opac, si datorita compozitiei similare, se pot aplica
simultan pentru a recrea forma si culoarea dintelui natural.
Au culori diferite in momentul aplicarii, datorita continutului diferit de oxizi metalici.

a) Dentina
 Constituie principala componenta a restaurarii
 Are culoarea dentinei dintelui natural
 Contribuie in cea mai mare masura la culoarea restaurarii
b) Smaltul
• Au o transluciditate mai mare decat dentina
• Exista intr-o gama mai redusa de culoare decat nuantele de dentina.
• Gama de culoare variaza de la violet la gri
• Realizeaza o combinatie intre o reala transparenta si iluzia transparentei (prin nuante
de gri sau albastru)
• Se mai numeste si incizal, insa se poate aplica pe intreaga suprafata a restaurarii
c) Transparent
• Nu sunt ceramici transparente propriu-zis, nepermitand trcerea intregii cantitati de
lumina.
• Se aplica peste aproape intrega restaurare.
• Modifica profunzimea culorii si creeaza iluzia transuciditatii, fara a modifica
culoarea propriu-zisa.
d) Modificatori
Au o saturatie mare de culoare si ajuta la modificarea interna a culorii.
Pot fi utilizati singuri, pentru modificari puternice ale culorii, sau pot fi amestecati cu
dentina sau smaltul, pentru modificari mai subtile ale culorii.

Culorile sunt obtinute astfel:

• Galben – obtinut cu oxizi de iridiu sau praseodymium (lamaie)
• Verde – din oxid de crom
• Roz – derivat din crom-staniu sau crom-alumina. Este utilizat pentru a elimina nuanta
verzuie din ceramica, creaind o culoare mai calda.
• Alb – creat cu opacificatori de oxid de titaniu, ceriu si zirconiu, oxidul de zirconiu fiind
cel mai folosit
• Negru – din oxid de fier
• Gri – din oxid de platina sau oxid de fier diluat
• Albastru – obtinut din saruri de cobalt, si utilizat pentru nuantele de smalt
3. Coloranti si luciu
a) Colorantii
• Contin mai putin siliciu si alumina, si mai multi oxizi de sodiu si potasiu, alaturi de
oxizi coloranti
• Sunt obtinuti din amestecul de oxizi metalici si ceramica cu punct foarte scazut da
topire, mai redus decat al dentinei si al smaltului, astfel incat sa nu le modifice
forma in timpul arderii
• Permit modificari de culoare finale

b) Luciu
• Mase ceramice fara culoare cu temperatura joasa de topire
• Umplu micile porozitati si neregularitati ale maselor ceramice
• Ajuta la obtinerea unei straluciri similare cu a dintilor naturali

In general, diferritele mase ceramice sunt colorate cu ajutorul unor pigmenti

organici. Acestia ard complet in timpul sinterizarii.
In general, dentina este roz, iar smaltul albastru.
Uneori in cadrul aceleiasi mase ceramice, diferite nuante de colorant separa
diferitele nuante de pulbere (A2 roz deschis, A3 roz mai inchis, etc.)
Masele ceramice se amesteca cu un lichid special sau cu apa distilata. Lichidul
propriu nu se evapora atat de repede precum apa distilata.
Apa normala contine prea multe impuritati pentru a fi folosita.
 Prepararea maselor ceramice
Componentele sub forma de pudra sunt amestecate, apoi incalzite (aprox.
12000C) formand o masa sticloasa.
Masa sticloasa este racita brusc prin imersie in apa. Acesta determina
fragmentarea acesteia, obtinanduse frita.
Acest proces se poate repeta de mai multe ori, apoi se introduce intr-o cuva
rotativa cu bile de metal, pana la obtinerea granulatiei dorite.
Formarea fritarea are loc la temperaturi mai mari decat cele utilizate pentru
realizarea restaurarilor metalo-ceramice, majoritatea reactiilor chimice intre materiile
prime are loc inainte de utilizarea in laborator.

Masele ceramice sunt o combinatie de doua frite:

• O frita sticloasa cu temperatura joasa de topire
• O frita cu coeficient crescut de expansiune, alcatuita din cristale de leucit cu
(KAlSi2O6) simetrie tetragonala
Aceasta combinatie rezolva problemele placarii aliajelor metalice cu mase ceramice:
• O masa ceramica cu temperatura de topire mai mica decat cea a metalului
• Masa ceramica sa aiba CET similar cu cel al metalului
 Dupa arderea in laborator, masele
ceramice sunt alcatuite din 20%
cristale tetragonale de leucit
dispersate intr-o matrice sticloasa.
Structura matricii sticloase este o
retea aleatorie de Si-O. Atomii de
siliciu se combina cu 4 atomi de oxigen
intr-o configuratie tetraedala.
Acesti tetraedrii se pot lega intr-un
lant, prin legaturi covalente si ionice.
Aceasta retea ar avea un punct
ridicat de topire. Pentru reducerea
acestuia se adauga modificatori (oxizi
de sodiu si potasiu).
Acestia au doua efecte:
• Reduc temperatura de topire
• Cresc coeficientul de expansiune
termica.