dintelui.

cea a rădăcinii cu direcţie favorabilă. Se

d.) Pe rădăcinile apectomizate scur
detaşează "tija-cheie", apoi macheta care
te, se poate prepara loja radiculară aproa
pe cilindrică, pentru o mai bună retenţie se toarnă, protejând tunelul cu o tijă de
(fig. 9.69 e). grafit. La cimentare se procedează invers:
e.) Pe dinţii cu distrucţii subgingivale, se cimentează fragmentul mare, apoi rapid
se face gingivoplastie sau se realizează se introduce prin tunelul porţiunii coronare
OCR-ul cu un prag în zona respectivă, (fig. "cheia", după ce desigur s-a aplicat cu
9.70 f) din metale adecvate, bine lustruite Lentullo, ciment fluid în ambele canale. La
la acest nivel, pe care se va sprijini coroa molari se poate folosi şi metoda indirectă;
na de acoperire. elasticitatea siliconilor permite detaşarea
f.) Dispozitive radiculare pentru amprentei, deşi canalele sunt divergente.
supraprotezare (fig. 9.70 g şi 9.70 h). Se Machetarea acestui "complex" este mai
utilizează ca o alternativă în edentaţii comodă în laborator, pe model.
subtotale, când nu se poate utiliza sistemul
i.) Aceste tehnici de vârf sunt curent
de telescopare.
eludate prin obturaţii din amalgam sau
Fie că cele două dispozitive radicula
compozite, armate (fig. 9.72). Este de dorit
re se unesc între ele cu o bară tip Oolder
ca armarea să se facă cu tije metalice rigi
(când topografia lor este favorabilă, de obi
de (turnate sau prefabricate), nu cu sârmă
cei pe caninii inferiori), fie sunt prevăzute
de wipla, care fiind elastică, cedează une
cu sisteme de capse, care menţin proteza
ori la forţele masticatorii, iar fragmentul
totală (overdenture).
rămas intraradicular este extrem de dificil,
g.) OCR la molari. Având în vedere
sau chiar imposibil, de extras.
divergenţa rădăcinilor molarilor, se poate
realiza OCR din două fragmente (de fapt
două OCR), care se vor modela pe rând,
întâi cel nefavorabil. Eventual primul se
radiculare
toarnă, şi cu el adaptat (necimentat) şi ule
Se utilizează în special la molari, dar
iat, se modelează al doilea (fig. 9.70 i). Es
nu numai.
te nevoie de atenţie la ordinea cimentării,
Ele sunt realizate din:
întâi se cimentează cel care are porţiunea
aliaje nobile
coronară angulată faţa de cea radiculară,
oţeluri inoxidabile (uneori aurite)
apoi celălalt.
aliaje din titan
h.) RCR cu "pivot - cheie" (Gafar),
aluminiu (numai pentru coroane de
inspirat din clavetările lui Le Huche pentru
substituţie provizorii)
inlay. În canalul cel mai divergent (fig. 9.70
mase plastice (calcinabile) - pentru
j) se adaptează o tijă din acrilat
amprentarea lojei prin metoda indirectă,
autopolimerizabil sau chiar din metal. Pes
sau ca suport pentru macheta metodei
te ea, vaselinată sau cerată, se modelează
directe.
macheta porţiunii coronare împreună cu
Pivoturile prefabricate sunt mult mai

266
rigide şi mai rezistente decât cele turnate
în laborator, ca atare necesită o lărgire mai
redusă a lojei radiculare, deci se reduce
riscul fracturării rădăcinii. Din acelaşi motiv
nu este necesară bizotarea internă (conul
de securitate de la intrarea în loja radicula
ră).

Forma:
- cilindrice
- conice (con alungit)
Fig. 9.71.
- cilindra-conice
Cele cilindrice sunt mai retentive, dar
Dimensiunile. Pivoturile prefabricate
reprezintă un pericol pentru pereţii lojei
sunt livrate de firmele producătoare în se
radiculare spre apex.
turi de diferite lungimi, între 8-18 mm. Fie
Conicizarea scade retenţia (maxim
care lungime are 4-7 grosimi între 1-2 mm.
admis 4°).
Exemplu, pivoturile Reamers: 0,90;
Sunt preferate cele cilindra-tronconi
1,05; 1,20; 1,35; i,50; 1,65; 1,80 mm gro
ce: cilindrice spre gingival şi tronconice
sime.
spre apical.
Prepararea canalului. Pentru fiecare
Există şi pivoturi prefabricate angu
dimensiune, firma livrează sau indică fie
late (fig. 9.71) care se utilizează pe molari
printr-un număr, fie prin codul de culoare,
cu rădăcini divergente.
freza corespunzătoare pentru prepararea
canalului. Aceste freze sunt de construcţie
Starea suprafeţei:
specială:
- cele netede au retenţie redusă şi nu se
au un vârf de ghidare
mai folosesc
- trei lame active:
cele mfiletate (screw-post) au retenţia
./ pentru gutapercă
toarte bună, dar înfiletarea reprezintă
./ pentru ciment
un risc de fracturare a rădăcinii (sunt
./ pentru dentină
deci "pivoturi active")
un perete de protecţie contra lărgirii
- cele cu retenţii orizontale sau oblice au
accidentale
şi şanţuri verticale pentru refluarea ci
- trei canale de evacuare a produsului de
mentului. Sunt "pivoturi pasive".
frezare
repere pentru adâncime
inel colorat (cod) pentru tipul pivotului.
Alezajul final, pentru cele ce se vor
înfileta, se va face manual cu "cheia"
trusei
267
respective. Acest tarodaj (prefiletarea) se
face în canalul umezit. a fiecare 2/3 de
rotaţie înainte (în sensul acelor de ceasor
nic), se face 1/3 de rotaţie înapoi. Nu se
forţează. Când se blochează, se scoate,
se curăţă şi se spală. Dacă pivotul este
mai lung, se va scurta după lungimea
lojei. Pentru cimentare se aplică un strat
fin de ciment fluid numai pe pivot.
Mulţi practicieni renunţă la înfiletare,
utilizând filetul ca retenţie pentru cimenta
re, sau se practică o înfiletare de 1/3-2/3
de tură, deci până se simte blocarea în
canal.
Înfiletarea se utilizează mai ales pe
rădăcini scurte (dinţi apectomizaţi), având
în vedere retenţia superioară a pivoturilor
înfiletate.
coronar şi pivoturile
dentinare
Pivoturile radiculare prefabricate nu
corespund coronar formei dorite (necesare)
de dinte şlefuit, de aceea "dispozitivul co
ronar" al lor se realizează ca la (de fapt
uneori sunt) o obturaţie armată.
Pivoturile radiculare prefabricate au
de obicei extremitatea coronară mai
volumi noasă decât diametrul
intraradicular, şi cu retenţii. a dinţii
pluriradiculari, se aplică 2-3 pivoturi
radiculare prefabricate. De obicei unul
este mai lung şi mai gros şi 1-2 mai
scurte şi mai subţiri. Accesibil pentru pivo
turi lungi este canalul palatina! al molarilor
superiori şi cel distal al molarilor inferiori.

a. b. c. d. e.
Fig. 9.72.
a. reconstituire cu compozit (1 pivot radicular + 2 pivoturi dentinare)
b. 1 pivot radicular + 1 pivot dentinar + 1 perete dentinar coronar + compozit
c. pivot radicular + 1 perete dentinar + compozit
d. OCR turnat după machetă
e. reconstituire corono-radiculară din amalgam, armat cu pivot radicular + 1 pivot dentinar

Este necesar a se retuşa, prin prepa ind în ce ordine se vor fixa).

rare, extremitatea (capul) coronară, pentru Pe de altă parte, ele trebuie separate
a permite inserţia şi cimentarea lor (studi- coronar (Porzier), pentru ca materialul din

268
care se reconstituie bontul coronar să pă
trundă şi între ele.
Obturaţia se va face sub presiune, cu
matrice circulară pentru amalgam şi even
tual condensat cu obturator - vibrator.
La reconstituirea părţii coronare cu
material compozit se indică utilizarea
cape lor conformatoare.
în afară de amalgam şi compozit, se
mai poate utiliza cimentul ionomer de
sticlă
(acid poliacrilic + pudră de aluminosilicat).
De asemenea se poate utiliza cermetul =
un ionomer de sticlă + pulbere metalică.
Când este posibil se păstrează 1-2
pereţi coronari (fig. 9.72 b, c). în orice caz,
viitoarea coroană va trebuie să acopere
joncţiunea dinte-amalgam sau dinte
compozit.
Când grosimea stratului dentinar
permite, se pot fixa suplimentar pivoturi
dentinare (crampoane), identice cu cele
utilizate la pinledge sau pinlay, în puţuri
(tuneluri) forate (fig. 9.72 a, b, e). Ele vor
avea şi rolul retentiv, dar mai mult
antirotaţional.
Denumiri :
Stift - în germană
Tenon dentinaire, crampon - în
fran- Pin - în engleză
Se utilizează alături de pivoturile
radi culare şi sunt cele care se aplică
uneori şi la dinţi vitali (sau devitalizaţi),
pentru re constituiri coronare (fig. 9.73),
deci pentru a oferi retenţie materialului
de obturaţie
(amalgam sau compozit).
Ele sunt de trei tipuri, după sistemul
prin care se fixează în dentină:
a) prin cimentare, în adâncime de 5-6
mm
b) prin ciocănire, să intre 2-3 mm
c) prin înşurubare, este suficientă
adâncimea de 1-2 mm
Diametrul pivoturilor dentinare este
mic (între 0,4-0,7mm), având în vedere
condiţiile de aplicare şi rezistenţa mare a
lor. Ex. firma Whaledent livrează pivoturi
dentinare de 0,425 mm; 0,525 mm şi
0,675 mm, desigur însoţite de frezele
corespun zătoare.
Fig. 9.73.
Pentru cele cimentate, tunelul (puţul)
forat în dentină va fi cu 0,04-0,1 mm mai
larg decât diametrul pivotului.
Pentru cele înfiletate şi ciocănite, tu
nelul preparat va fi cu 0,01-0,02 mm mai
mic.
Tunelurile se plasează acolo unde
riscul de fracturare al peretelui este mai
mic, la minimum 0,5 mm de limita smalţ
dentină, sau la jumătatea distanţei dintre
pulpă şi suprafaţa externă a dintelui.
269
 Capul lor superior trebuie să fie la 2
mm distanţă de planul ocluzal, iar cel infe
rior la minimum 2 mm de pulpă (de plafo-
Fig. 9.74.
Înfiletarea pivoturilor dentinare se fa
ce fie manual, cu cheia trusei respective,
fie cu piesa cot cu turaţie mică (2.000-
4.1 turaţii/minut). Există pivoturi
dentinare livrate sub formă etajată: 2 sau
3. După înşurubare, se rupe pe la locul
pre văzut (indicat în fig. 9.66 de săgeată)
Sunt necesare mai ales pe dinţii
monoradiculari, pentru a reface fizionomia
până la protezarea definitivă. Când se utili
zează pivoturi prefabricate, după modela
rea şi amprentarea bontului coronar, se va
alege, adapta şi cimenta provizoriu o co
roană fizionomică prefabricată (din acetat
de celuloză, policarbonat, etc.)
Când se va realiza un pivot turnat, se
poate efectua o coroană de substituţie pro
vizorie, dintr-un pivot prefabricat metalic
sau din plastic şi o coroană fizionomică
prefabricată.
270
nul pulpar sau de peretele axial respectiv
al pulpei).
Pivoturile corono-radiculare turnate în
laborator, se verifică prin inspecţie să nu
aibă:
bule (lipsuri), care creează risc de frac
turare
plusuri (perle, nervuri), care nu permit
inserţia şi adaptarea în lojă (se şlefu
iesc)
Se poate vizualiza zona care trebuie
retuşată cu indicatori-pudră sau pastă (ma
terial de amprentă).
Calitatea cimentării depinde de gro
simea peliculei de ciment, ca şi la coroane.
O peliculă subţire de ciment, ideală pentru
a nu suferi fracturări, trebuie să aibă 25-40
microni.
Pentru a putea reflua surplusul de ci
ment, deci pentru a nu se produce feno
menul de "piston", la OCR-urile turnate se
creează, cu muchia unui disc sau a unei
freze con invers, i-2 şanţuri fine. Realiza
rea pivoturilor "tunelizate'', cu un mini-tunel
în centrul pivotului, este mai laborioasă.
 Pivoturile prefabricate au create ca
nale de evacuare a surplusului de ciment.
Cimentul fluid, bine spatulat, se aplică
cu spirala Lentullo în canalul degresat şi
uscat, cu turaţie mică, în direcţia corectă (a
acelor de ceasornic). Se aplică ciment şi
pe umerii radiculari sau ai pivotului. Se
presează progresiv pivotul în canal şi se
menţine sub presiune ocluzală, pe un rulou
de vată sau tampon, la premolari şi molari.
La incisivi şi canini este mai indicat a-l
menţine sub presiune digitală, în axul din
telui, căci a aplica un rulou de vată şi a
oclude pe el, este uneori un risc de
malpoziţionare. Surplusul de ciment, se
înlătură de obicei după priză.
(şi au canalul neobturat)
Sunt două posibilităţi, cu avantaje şi
dezavantaje:
a. Efectuarea pivotului şi cimentarea
lui postoperator
Avantaje: adaptarea corectă în lojă
Dezavantaje:
riscul de a face căi false
riscul depăşirii zonei de rezecţie
- temporizarea protezării
b. Efectuarea DCR - ului preoperator
cimentarea lui intraoperator
Avantaje:
- protezarea se face mai rapid
- nu se pot crea căi false
Dezavantaje:
- se poate acutiza procesul inflamator
cronic periapical, fie prin împingerea
dincolo de apex a unor detritusuri din
271
canal, fie prin microtraumatismele fre
zării şi alezării canalului
curăţirea şi lărgirea corectă a canalului
este mai dificilă; când canalul nu a fost
suficient lărgit preoperator, el va fi lărgit
intraoperator, iar pivotul nu se va mai
adapta corect în canal, filmul de ciment
va fi mai gros, deci va exista riscul de
descimentare.
Concluzie: este de preferat realizarea
DCR -ului înainte de intervenţia chirurgica
lă, dar cu precauţii:
a se lărgi corect
canalul a nu se depăşi
apexul
a se evita vibraţiile
a preveni pacientul asupra riscului exis
tent
Se poate apela şi la cimentarea
intraoperatorie a unui pivot prefabricat,
când avem la dispoziţie un set, din care să
alegem unul adecvat.
Corect indicate şi realizate, pivoturile
corono-radiculare au prognostic mai bun
decât coroanele naturale ale dinţilor
depulpaţi, care au (de obicei) pereţii
dentinari subţiri (obturaţii mari). De aceea
sunt preferate acestora, atât pentru ele
mente unitare, dar mai ales în construcţii
plurale (punţi).
După cimentarea OCR-ului şi finisa
rea preparării, mai ales în zona joncţiunii şi
coletului, se va face amprentarea pentru
coroana de înveliş sau pentru punte, după
situaţie.
 Realizarea unor restaurări protetice
fixe metalice, ceramice, polimerice sau
mixte reprezintă un capitol important al
pro teticii dentare. În prima parte a acestui
ca pitol a fost abordat fiecare tip de
protezare unidentară, reunind
caracteristicile tipului de protezare corelate
cu tipurile de prepa rări; în partea a doua
vom realiza o trecere în revistă a
preparărilor, valabile atât pen tru
protezările unidentare, cât şi pentru cele
pluridentare.
Finalizarea cu succes a acestor res
taurări depinde de stabilirea unui diagnos
tic corect şi a unui plan terapeutic bine
conceput, care conţine cel puţin trei ele
mente de bază:
preparaţia dentară;
alegerea materialului;
respectarea tehnologiei de realizare a
restaurării.
Importanţa preparării dinţilor este
adeseori minimalizată în detrimentul celor
lalte etape ale tratamentului de restaurare.
Pentru mulţi autori, printre care ne
numărăm şi noi, prepararea dinţilor repre
zintă poate cea mai importantă etapă din
cursul realizării unei restaurări protetice
fixe. Ea trebuie efectuată corect şi
meticulos de oarece poate influenţa
decisiv vitalitatea pulpară, sănătatea
parodontală, rezultatul estetic, ocluzia
corectă, protecţia structurilor dentare şi
chiar longevitatea restaurării.
În acest capitol vor fi prezentate prin
cipalele tipuri de preparări ale dinţilor în
vederea agregării diferitelor tipuri de prote
ze unidentare.
272
Preparaţiile dentare, ca fază prelimi
nară, în vederea agregării unor restaurări
protetice, au fost influenţate de tehnologia
şi dezvoltarea instrumentelor utilizate în
acest scop. Faptul este evident în ceea ce
priveşte dezvoltarea pieselor de mână şi a
surselor de energie, precum şi în evoluţia
instrumentelor rotative abrazive. Morisson
J.B a patentat în 1871 primul tur acţionat
cu piciorul printr-o pedală. Producerea mo
toarelor electrice care asigurau energia
necesară acţionării instrumentelor rotative
a fost un pas important făcut în perfecţio
narea echipamentului utilizat pentru prepa
rarea dinţilor în decursul primelor patru de
cade ale secolului XX.
Schimbări semnificative au început să
apară în perioada celui de-al doilea război
mondial. Printre acestea s-au numărat
dezvoltarea instrumentelor diamantate în
Germania pe la sfârşitul anilor '30 şi intro
ducerea frezelor din carbură de tungsten în
1947. Un aspect important în realizarea
preparărilor dinţilor a fost mărirea vitezei
pieselor de mână pe la sfârşitul anilor '50.
La început au fost îmbunătăţite piesele cu
turaţii convenţionale, apoi au fost introduse
piesele cu turaţii crescute ( 300.000 rota
ţii/minut) denumite turbine. Prin anii '80 R.
Marxkors afirma: „Instrumentarul nou şi de
calitate ar trebui să ducă la creşterea cali
tăţii preparaţiei dentare şi nu la creşterea
cantităţii de ţesuturi dure îndepărtate" (61).
Anterior acestei perioade se foloseau
piesele cu turaţii mai mici de 12.000 rota
ţii/minut. Prepararea dinţilor era laborioasă
pentru medic şi inconfortabilă pentru paci-
 Pentru a obţine o reducere suficientă
substanţă dură s-au introdus pietrele
diamantate cu un diametru mare, pietrele
roată de moară şi discurile care acţionau la
nivelul smalţului şi dentinei. Aceste instru
mente au influenţat forma preparaţiilor; cele
slice ale căror zone terminale erau realizate
în muchie de cuţit şi bizourile supraextinse
fiind ceva obişnuit în acea perioadă. Prepa
raţiile pentru inlay şi onlay limitate în mare
parte la cavităţile existente au fost frecvent
folosite şi ca preparări ale dinţilor stâlpi.
Apariţia pieselor de mână capabile să
dezvolte viteze mai mari de î 00.000 rota-
ţii/minut a făcut posibilă realizarea unei
reduceri mai eficiente cu ajutorul unor in
strumente mai mici care la rândul lor pu
teau realiza design-uri mai sofisticate facili-
reducerea mai eficientă a ţesuturilor
dure dentare. Din nefericire însă, unii me
stomatologi au întâmpinat noua tehno
logie mai mult ca o modalitate de a-şi spori
productivitatea proprie decât pentru a pro
preparaţii conservative de o mai bună
calitate.
cu sistemului apă-
aer
În cazul folosirii instrumentelor cu vi
mare, există pericolul potenţial al su-
praîncălzirii dintelui în timpul preparării.
Prepararea, „uscată la viteze mari" deter
mină aproape de trei ori mai multe leziuni
dentinare în comparaţie cu o preparare
asociată cu jet de apă. Schimbările termice
determina inflamaţia şi/sau necroza
pulpei dentare.
Brown (13) a calculat temperatura
dentinei la o distanţă de 0,5mm de o freză
27
ce acţionează cu viteză mare, pe uscat ca
fiind de 1î 8QC. Prin prisma acestei consta
tări devine foarte serioasă afirmaţia lui
Zach (128) că o creştere a temperaturii de
doar î OQC, va duce la mortificări pulpare la
60% dintre dinţi. Chiar şi în cazul dinţilor
devitali trebuie evitată şlefuirea uscată la
viteze mari deoarece stress-urile termice
pot cauza micro-fracturi în smalţ.
Folosirea numai a aerului ca modali
tate de răcire este dăunătoare pulpei, şi de
aceea nu este un substitut acceptabil al
spray-ului de apă-aer. Deshidratarea pre
lungită a unei dentine proaspăt preparate
va duce la o deteriorare a pulpei dentare.
Pentru a minimaliza trauma pulpei trebuie
asociat întotdeauna un spray cu apă atunci
când se realizează o preparare a dintelui la
viteze mari.
Nici chiar utilizarea unui spray cu apă
nu garantează că pulpa va fi protejată de
eventuale lezări. O cantitate mică de apă
prost direcţionată va avea drept rezultat o
umezire slabă care poate permite apariţia
unei combustii dentinare localizate. Un ori
ficiu mic poate asigura o viteză mai mare a
apei ceea ce permite o penetrare mai rapi-
dă a jetului de aer în jurul vârfului instru
mentului rotativ.
Un spray cu apă sporeşte de aseme
nea eficienţa instrumentelor rotative cu vi
teză mare păstrând muchiile tăietoare cu
rate de orice resturi. Eames şi colab. (27),
au arătat că este necesară folosirea unei
cantităţi mai mari de apă pentru răcire pen
tru a preveni încărcarea instrumentelor di
amantate atunci când sunt folosite sub o
presiune mare. Instrumentele diamantate
folosite sub presiune mare (î 50 g) devin
3
mai eficiente pe măsură ce debitul apei
creşte de la 3 până la 21 ml/min. Dacă
se foloseşte o presiune mică (50 g) se
remar că totuşi o creştere a eficienţei, dar
aceas ta se stabilizează când debitul apei
ajunge la 7ml/min.
Medicilor stomatologi începători nu le
place să folosească spray-ul cu apă pentru
că li se pare că nu mai văd câmpul de
lucru atât de bine. În realitate, spray-ul
îmbună tăţeşte vizibilitatea, în multe cazuri
prin în-
Fig. 9.75. Cele trei tipuri de instrumente rotative utilizate pentru prepararea dintilor sunt de la stânga
la dreapta: instrument diamantat, freză de carbură de tungsten şi freză burghiu
Instrumentele diamantate îndepărtea
ză structura dentară prin abrazarea supra
feţei. Cel mai eficient abraziv pentru redu
cerea structurii dentare îl reprezintă in
strumentul diamantat.
Frezele sunt cutere în miniatură, cu
lamele tăietoare, care reduc structura dură
dentară cu ajutorul muchiilor lamelelor in
strumentului.
Frezele-burghiu active la vârf sunt fo
losite pentru realizarea în ţesuturile dure a
unor orificii cu diametre mici. Ele sunt in
strumentele rotative cel mai puţin folosite.
274
depărtarea sângelui şi a resturilor. Poate fi
folosită şi vizibilitatea indirectă, dacă oglin
da este acoperită cu un strat de detergent.
Instrumentarul
În funcţie de modul lor de operare, in
strumentele rotative folosite la prepararea
dinţilor pot fi clasificate în una din următoa
rele trei categorii: instrumente diamantate,
freze şi freze-burghiu (fig. 9.75).
Prepararea dinţilor pentru restaurările
metalice sau ceramice nu necesită un
număr foarte mare de instrumente. De
fapt, este important ca medicul stomatolog
să înveţe de la început efectuarea
preparaţiilor cu un număr cât mai redus de
instrumente. Altfel se poate pierde mult
timp încercând mai multe instrumente
care, fie că nu sunt potrivi te pentru lucru
fie sunt similare celor deja încercate. Un
medic stomatolog neexperi mentat poate
schimba instrumentele la ne sfârşit
căutându-l „pe cel potrivit".

Instrumentele diamantate rotative
sunt realizate într-o gamă foarte variată de
mărimi, forme şi dimensiuni ale granulaţiei.
Ele sunt cele mai eficiente pentru prepara
rea smalţului şi pentru secţionarea cerami
cii. Eames (27), a demonstrat că aceste
instrumente reduc structurile dentare de 2-
3 ori mai repede decât frezele. Pulberea
de diamant este depusă în unu până la
trei straturi pe suprafaţa instrumentului.
Cele mai bune instrumente diamantate au
parti cule abrazive aşezate în mod egal
pe su prafaţă. De asemenea trebuie să
existe un contact intim între particule şi
liant.
Pe lângă faptul că sunt descrise după
forma şi dimensiunea spaţiilor libere pe
care sunt aplicate particulele abrazive dia
mantate, instrumentele diamantate rotative
de asemenea clasificate după mări
mea sau duritatea granulelor care le aco
Mărimea particulelor folosite pentru
orice clasă variază oarecum de la producă
tor la producător. Clasificarea instrumente
lor diamantate în funcţie de dimensiunile
particulelor este următoarea: extrafine (cu
dimensiuni ale particulelor cuprinse între
aproximativ 15-30µm), fine (cu dimensiuni
ale particulelor cuprinse între 25-40 µm),
medii (cu dimensiuni ale particulelor cu
prinse între 75-125 µm), dure (cu dimensi
uni ale particulelor cuprinse între 100-150
µm) şi extradure (cu dimensiuni ale
particu lelor cuprinse între i25-î 80 µm).
Pe lângă diferite forme şi mărimi de
instrumente diamantate utilizate pentru
situaţii speciale, există şi câteva instrumen
te diamantate care ar trebui să fie incluse
într-un set de bază: instrumente diamanta
te cilindro-conice cu vârful rotunjit, instru
mente diamantate cilindro-conice cu vârful
plat, efilate lungi, efilate scurte şi în formă
de roată de moară (fig. 9.76).

Fig. 9.76. Instrumente diamantate din setul standard utilizat la prepararea bonturilor
În vederea realizării unor restaurări turnate sau ceramice. Ele sunt de la stânga la
dreapta:
- instrument diamantat cilindro-conic cu vârf rotunjit,
- instrument diamantat cilindro-conic cu vârf plat,
- instrument diamantat efilat lung,
- instrument diamantat efilat scurt,
- instrument diamantat În formă de roată de moară
275
 Fig. 9. 77. Conceptul utilizării duale instrument diamantat/freză prezentat
pentru prima oară de Lustig se bazează pe folosirea unor instrumente diamantate
şi a unor freze de aceeaşi formă şi mărime. Ele sunt de la stânga la dreapta:
- instrument diamantat pentru chanfrein,
freză pentru chantrein,
- instrument diamantat în formă de flacără,
- freză În formă de flacără

Alte două instrumente diamantate fo

losite de obicei sunt instrumente diamanta
te pentru chanfrein şi instrumente diaman
tate în formă de flacără care sunt deseori
utilizate împreună cu frezele de carbură de
tungsten care au aceeaşi formă şi dimen
siune (fig. 9.77).
Unele instrumente cu o anumită mă
rime şi formă sunt fabricate concomitent
de mai mulţi producători, în timp ce altele
sunt realizate numai de către unul singur.
Toate instrumentele diamantate cu
diametre mici, sau acelea cu vârfuri ascuţi
te trebuie folosite cu mare grijă. Pentru
păstrarea configuraţiei şi eficienţei instru
mentului, unii producători folosesc o mări
me de particulă foarte fină pe acele
porţiuni ale instrumentelor care au
diametre mici.
Frezele din carbură de tungsten sunt
cele mai bune pentru realizarea cu exacti
tate a unor elemente specifice ale prepara
ţiilor şi pentru crearea suprafeţelor netede
în smalţ sau dentină. O aplicaţie a capaci
tăţii lor de finisare este realizarea unor zo
ne terminale corecte. Frezele din carbură
de tungsten pot fi de asemenea utilizate
pentru secţionarea coroanelor turnate. La
ora actuală se produc freze speciale desti
nate acestui scop.
Metalul din vârful frezei din carbură
de tungsten este format prin sinterizare sau
alte procedee, cu ajutorul prafului de car
bură de tungsten sau al prafului de cobalt
la temperaturi ridicate, în vid. Carbura de
tungsten este tăiată sub formă de cilindri
mici care sunt apoi ataşaţi unor tije de oţel
prin lipire sau prin sudare. Capătul din car
bură de tungsten este prelucrat cu ajutorul

276
unor mari discuri diamantate pentru a crea
forma specifică tipului de freză care trebuie
realizată. Ataşarea capului din carbură de
tungsten este destul de sigură, iar fractura
unei porţiuni dintr-o freză este rară. Numai
atunci când procesul s-a terminat trunchiul
instrumentului se scurtează, se crestează
sau se diminuează în diametru pentru a
primi destinaţia pentru: piesă dreaptă,
contraunghi sau pentru turbină.
Majoritatea frezelor care au fost des
tinate iniţial pentru secţionare sunt făcute
cu 6 sau, uneori cu 8 lamele. Frezele pen
tru finisare au de obicei 12 lamele, dar pot
avea şi 20, sau chiar 40. Marginea tăioasă
activă a fiecărei lamele este formată prin
joncţiunea a două suprafeţe: faţa şi supra
faţa de aşezare (fig. 9.78).

Fig. 9.78. O freză tipică are şase lamele separate prin şanturi.
Fiecare lamelă are trei suprafete: o fată, o suprafată de aşezare şi un spate,
deşi suprafata de aşezare şi spatele pot fi unite mtr-o singură suprafată curbată.
Unghiul dintre partea din fată şi linia radială se numeşte unghi de atac (AT).
Unghiul dintre suprafata de aşezare şi suprafata de tăiere se numeşte unghi de aşezare (AS).
Aceste două unghiuri determină gradul de ascutire al muchiei lamelei

Unghiul de aşezare, adică unghiul
format între suprafaţa de aşezare şi supra
faţa de tăiere este un factor care afectează
cantitatea de material depistată lângă mu
chia tăietoare a unei freze. Există un unghi
aşezare optim pentru fiecare acesta al
frezei, şi cu cât acesta este mai mare cu
atât trebuie să fie mai mic unghiul de aşe
zare. Cu cât acest unghi este mai mic cu
atât este mai eficientă lamela tăietoare. Cu
toate acestea, dacă unghiul devine prea
mic suprafaţa de aşezare se poate freca de
suprafaţa de tăiere generând căldură şi
ducând la descreşterea eficienţei.
Unghiul sub care partea din faţă în
tâlneşte o linie care se extinde de la mu
chia tăietoare către axa frezei este cunos
cut ca unghi de atac. Cu cât unghiul de
277
atac este mai pozitiv cu atât devine mai
ascuţită marginea lamelei şi cu atât mai
eficientă va deveni acţiunea de
secţionare. Un unghi de atac pozitiv are
din nefericire o margine mai slabă. De
aceea lamelele sunt de obicei făcute cu
unghiuri de atac fie ne-
gative, fie neutre şi cu bazele mai mari.
Acestea sunt mai puţin eficiente pentru
secţionare, dar datorită volumului lor mai
mare există o probabilitate mai mică ca
ele să se fractureze (fig. 9.79).

Fig. 9.79. Cele trei tipuri de unghiuri de atac sunt:

(a) unghi de atac pozitiv: planul feţei se aşează În spatele liniei radiale.
Deşi aceasta formează iniţial cea mai eficientă lamă de tăiere, muchia se
poate fractura rapid după Începerea utilizării;
(b) unghi de atac neutru: planul feţei coincide cu linia radială;
(c) unghi de atac negativ: planul feţei se aşează 'fn fata liniei radiale.
Acest lucru permite o grosime mai mare a metalului 'fn spatele muchiei de
tăiere asigurând-o viaţă mai lungă a frezei.
Majoritatea frezelor au un unghi de atac fie neutru, fie negativ.

De obicei lamelele sunt poziţionate previne blocarea cu resturi a şanţurilor

în spirală în jurul frezei, separate una de
alta prin şanţuri. Suma unghiurilor în
spirală sau elicoidale ale lamelelor
afectează ca racteristicile de secţionare
ale frezei. Un unghi elicoidal mai mare
produce o supra faţă mai netedă pe
preparaţie şi reduce
„zgomotul" sau vibraţiile frezei pe
suprafaţa dentară. Acest unghi reduce de
asemenea riscul de fractură al lamelelor
din carbură de tungsten în timpul
utilizării pe dinte şi
27
8
din tre lamele.
La unele freze lamelele sunt
întrerup te de şanţuri realizate de-a lungul
muchiei. Frezele fabricate în această
configuraţie sunt descrise ca dentate sau
freze cu sec ţiuni transversale. S-a
dovedit că acestea sunt mult mai
eficiente decât cele nedentate. Totuşi,
frezele nedentate sunt încă de preferat
în locul celor cu şanţuri transversale
pentru prepararea bonturilor.
Freza cu tăieturi transversale lasă striaţii
adânci şi dure în unghiuri drepte faţă de
axa de inserţie a preparării.
Câteva freze din carbură de tungsten
de forme diferite sunt incluse în instrumen-
tarul standard. Acestea includ cel puţin do
uă freze cilindro-conice fisură de lungime
mare sau standard, o freză activă la vârf şi
o freză globulară (fig. 9.80).

Fig. 9.80. Freze din carbură de tungsten incluse În setul de instrumente standard.
De la stânga la dreapta:
- 3 freze cilindro-conice fisură de dimensiuni diferite,
- 1 freză activă la vârf,
- 2 freze globulare de dimensiuni diferite

Frezele cilindra-conice fisură se utili tul de frecvent pentru a putea fi incluse în

mai ales la prepararea dinţilor pentru
restaurări turnate şi ceramice. În afară de
utilizarea lor la realizarea şanţurilor, a re
tenţiilor în formă de casetă şi a istmurilor,
ele sunt utile mai ales pentru netezirea su
prafeţelor axiale verticale. Frezele din cele
170 de serii convenţionale nedentate cu 6
lame nu sunt totdeauna suficient de lungi
pentru realizarea acestui lucru, iar vârfurile
relativ mici pot crea un prag dur la baza
peretelui. Există un număr de freze
cilindra-conice de finisare a căror diametru
şi lungime mai mare le fac să fie mai potri
vite pentru această destinaţie.
Alte instrumente rotative folosite des-
instrumentaţia standard sunt frezele con
invers.
Frezele burghiu confecţionate din oţel
sunt active numai la vârf, pe măsură ce
sunt introduse în ţesuturile dure în direcţia
axei lungi a instrumentului. Frezele burghiu
au şanţuri elicoidale pereche adânci care
învăluie axa frezei ca o spirală strânsă aju
tând la îndepărtarea rumeguşului din cavi
tatea creată. Freza-burghiu poate fi folosită
pentru a realiza în dentină orificii mici aşe
zate paralel şi cu diametre uniforme în care
să intre crampoanele de retenţie ale unor

279
restaurări. Datorită faptului că orificiile nu
sunt conice este imperativă alinierea preci
să a acestora.
Diametrul frezelor burghiu poate fi
uşor mai mic (pt. crampoanele autoînfile
tate) sau cu puţin mai mare decât al cram
poanelor care se cimentează. Porţiunea
activă pentru acest tip de freză burghiu
trebuie să aibă o lungime de 3-5 mm.
Frezele burghiu pentru crampoanele
autoînfiletate utilizate pentru retenţia com
pozitelor sau a amalgamelor destinate res
taurărilor coronare directe se livrează de
obicei în truse alături de crampoane. In
strumentele au un sistem propriu de
limitare pentru a asigura realizarea unui
orificiu cu o adâncime optimă de 2 mm (fig.
9.81).

Fig. 9.81. Două tipuri de freze burghiu:

a- freză burghiu cu diametrul părţii active de 0,6 mm pentru realizarea orificii/or pentru crampoanele unor
restaurări turnate; b-freză burghiu cu diametrul părţii active de 0,5 mm şi cu limitator de adâncime a orificiilor
realizate pentru crampoane autoînfiletate

Frezele burghiu trebuie folosite diferit
faţă de frezele obişnuite. Ele nu acţionează
în smalţ şi au tendinţa de „a derapa" atunci
când se încearcă crearea unui orificiu pe o
suprafaţă înclinată. De aceea, se realizea
ză în primul rând un orificiu mic pilot cu
ajutorul unei freze globulare pe un prag
orizontal îngust pentru a ne asigura de fap
tul că orificiul va fi făcut precis în poziţia
dorită.
Orificiul pilot este adâncit cu ajutorul
frezei burghiu introdusă într-o piesă de
mână ce acţionează cu viteză redusă. Fre
zele burghiu nu sunt niciodată folosite cu o
piesă de mână cu viteză mare. Acestea nu
pot fi răcite în mod adecvat şi pericolul ru
perii în interiorul orificiului este mare la în
cepători.
Freza burghiu nu trebuie să se
oprească din rotaţie în timp ce se află în
interiorul orificiului. Dacă se opreşte se
poate rupe, iar o freză burghiu ruptă este
aproape imposibil de înlăturat din
interiorul puţului. Dacă freza burghiu se
blochează

28
0
 într-un canal, cea mai sigură modali losite pentru fiecare pas al preparării.
tate de a o înlătura este scoaterea din pie Rolul rugozităţii suprafeţei cu privire
se extrage apoi freza din canal cu aju la retenţia restaurărilor trebuie discutat.
torul policelui şi arătătorului. Astfel se va Astfel, în timp ce striaţiile şi neregularităţile
produce o presiune mai mică asupra frezei. de pe suprafaţa preparaţiei pot contribui la
retenţia coroanei, acest avantaj trebuie pus
în balanţă cu dezavantajele. O suprafaţă
netedă va permite o amprentă mai corectă.
Dacă suprafaţa este prea rugoasă s-ar pu
ŞI
tea să fie dificilă îndepărtarea amprentei
Instrumentele diamantate îndepărtea-
fără a o deteriora pierzând astfel detalii fine
tesuturile dure dentare mult mai eficient
pe model. Poate că şi mai important este
decât o fac frezele, dar lasă în urma lor
faptul că rugozitatea excesivă din zona
suprafeţe rugoase şi zone terminale cu
terminală poate împiedica o adaptare co
suprafeţe neregulate. Frezele din carbură
rectă a marginii coroanei. Striaţiile micro
tungsten produc zone terminale netede
scopice lăsate de frezele din carbură de
şi pot realiza designuri precise interne ale
tungsten (2 µm) şi de instrumentele dia
unor tipuri de preparaţii, dar secţionează
mantate (1O µm) sunt destul de adânci
mult mai încet. De aceea, pentru a profita
pentru a mări retenţia fără a compromite
cele mai bune caracteristici ale ambelor
acurateţea.
instrumente, instrumentele dia
Oricât de corect a fost făcută reduce
mantate ar trebui să fie folosite pentru re
rea axială a bontului în vederea aplicării
cantitativă a structurilor dentare
' unei restaurări estetice cu ajutorul unui in
frezele pentru finisarea preparaţiilor şi
strument diamantat pentru realizarea unui
realizarea unor particularităţi
chanfrein, suprafaţa va prezenta unele ru
interne acestora cum ar fi şanţuri, casete,
gozităţi. Dacă se foloseşte o freză din car
ist
bură de tungsten cu 12 lamele pentru
etc.
chanfrein în scopul finisării suprafeţei axia
Tehnica de elecţie în această situaţie
le după ce reducerea s-a realizat cu un
utilizează instrumente diamantate şi freze
instrument diamantat, suprafaţa va fi mult
din carbură de tungsten de mărimi şi confi
mai netedă, iar zona terminală în sine va
guraţie potrivită, aşa cum le-a descris
avea neregularităţi minime.
Aceste instrumente sunt confecţio-
Barkmeier şi colab (3), testând mai
prin realizarea atât a instrumentului
multe tipuri de freze, au demonstrat că o
diamantat cât şi a frezei dintr-o configuraţie
freză cilindro-conică fisură a produs cel
comună. Faptul asigură concordan
mai neted şi cel mai bine conturat bizou
între forma instrumentului şi conturul
ocluzal dintre instrumentele testate.
al dintelui care se vor potrivi exact
Bizoul gingival al unei preparaţii tre
când instrumentul diamantat şi freza
buie creat de vârful instrumentului, mai de-
finisat din carbură de tungsten sunt to-

281