j "

I f

t
I
I I
I I

I f
I
( (

• I
t I
\
I
'
\ I,

Fig. 5.4. Mişcarea şi unghiul Bennet. Unghiul Fisher.

Morfologia ocluzală a dinţilor este di

ie să fie mai accentuată;
rect influenţată de unghiul Benett, dar şi de
cu cât distanţa intercondiliană este mai
distanţa intercondiliană. Astfel,
mare, cu atât unghiul delimitat pe feţe
cu cât unghiul lui Bennett este mai ma
le ocluzale ale dinţilor între traiectoriile
re, cu atât relieful ocluzal trebuie să fie
de laterotruzie şi mediotruzie va fi mai
mai şters, iar concavitatea feţelor
mic.
palatinale ale frontalilor superiori trebu-

Fig.5.5. Cu cât mişcarea Bennett este mai amplă, cu atât mai mare este valoarea unghiului Bennett; cu
cât mişcarea Bennett are o direcţie mai posterioară, cu atât unghiul lui Bennett este mai mare; cu cât
unghiul Bennett este mai mare, cu atât mai line trebuie să fie pantele cuspidiene.

1
Fig. 5.6. Cu cât este mai mare distanta intercondiliană, cu atât va fi mai redus unghiul pe care Îl trasează
pe suprafetele ocluzale ale din!ifor traiectoriile de laterotruzie şi mediotruzie

Traiectoriile protruzive, laterotruzive şi

mediotruzive au o orientare caraceristică la
nivelul suprafeţei ocluzale ale dinţilor maxi
lari şi mandibulari, exprimând de fapt la
scară redusă mişcările mandibulei în plan
orizontal. Traiectoriile protruzive au o direc
ţie distală la mandibulă şi spre mezial la
maxilar, iar împreună cu traiectoriile
mediotruzive şi cele laterotruzive pe care
cuspidul de sprijin le trasează suprafaţa
ocluzală a dintelui omolog îmbracă aspec
tul urmelor degetelor de pasăre. Pentru a
se reţine mai uşor aceste traiectorii, se
poate recurge la analogia cu o pasăre care
intră în cavitatea orală pe arcada inferioară
şi iese din gură pe arcada superioară.

Fig. 5.7 a-d. EvidenVerea spatială pe modele de

studiu cu ajutorul filamentelor din ceară a traiectorii
/or de ghidaj dentar laterotruzive (LT)
şi
mediotruzive (MT).
 Fig. 5.8. Reproducerea schematică a traiectoriilor protruzive, laterotruzive şi mediotruzive.
ÎN
Reprezintă porţiunea anterioară a bi
cuspidului. De remarcat că mişcările func
ţionale ale punctului interincisiv inferior în
cadrul anvelopei limită a deplasărilor în
plan frontal se situează în jurul poziţiei de
postură (h) a mandibulei.
Fig. 5.9. Diagrama mişcărilor limită ale
mandibulei În plan frontal
Analiza cinematicii mandibulare prin
ziografie, axiografie, pantografie, etc.) nu
constituie un scop în sine. Procedeele de
analiză a mişcărilor mandibulei au ca prin
cipal obiectiv programarea simulatoarelor
ATM (articulatoarelor).
Analizele ocluzale pertinente, ca şi re
abilitările protetice de calitate, presupun
renunţarea la ocluzoare şi la alte mijloace
simple de simulare a mişcărilor mandibulei
. Apelarea la un articulator , montarea
mode lelor cu ajutorul arcurilor faciale de
transfer şi programarea adecvată a
articulatorului sunt elemente indispensabile
unei reabilitări protetice conforme cerinţelor
gnatologice.
Lucrările protetice executate într-un
ocluzor simplu, mai ales reabilitările de ma
re amploare, rareori pot fi aplicate în cavi
tatea bucală fără importante ajustări
ocluzale de corecţie; datorită arcului diferit
de închidere al gurii faţă de cel de închide-
re a ocludatorului, de cele mai multe ori
apar la închidere contacte premature în
diferite procedee (înregistrări grafice, kine- zonele distale. Aceste contacte premature
vor necesita adaptări uneori laborioase ale
reliefului ocluzal al lucrărilor protetice con
fecţionate. Alteori, chiar dacă ele nu sunt
evidente, determină sub acţiunea muşchi
lor ridicători ai mandibulei pentru realizarea
intercuspidării maxime pivotări inferioare
ale condililor mandibulari din poziţia stabilă
ortopedic (fig. 5.1O). Diminuarea sau evita
rea acestui risc poate fi realizată numai
prin montarea modelului superior al articu
latorului cu ajutorul arcului facial de trans
fer şi utilizarea unui articulator programabil.

8
Fig. 5. 1O. Arcul de Închidere al ocluzorului
este diferit de cel al articulatorului şi implicit a
cavităţii orale.
Contactul prematur def/ectiv din regiunea
molară determină la închiderea gurii, pentru
realizarea intercuspidării şi În regiunea
frontală, dislocarea condilului din poziţia
stabilă ortopedic În direcţ,ie infero posterioară.
( după Rosenstiel et al., 1995, Malone şi Koth,
1993)

Poziţionarea specific fiecărui

modelului maxilar la articulator. Du pă
bra ţul superior al tipul constructiv,
articulatorului în aceste arcuri
aceeaşi po ziţie ca faciale pot fi:
cea pe care o are a) cinematice
arcada maxilară (componentă a
naturală a axio grafului),
pacientului faţă de poziţionate pe baza
baza craniu lui, se depistării axei
face prin balama reale a
recurgerea la arcul pacientului;
facial de transfer,
 b) arbitrare - part în:
poziţionate pe arcuri cu
baza lo calizării fixare
arbitrare a axei auriculară
balama terminale. (cele mai
Acestea din urmă, comode);
la rândul lor, se arcuri cu fixare
subîm- facială
pretragiană.
Indiferent de
tipul constructiv,
arcurile faciale au
o formă de cadran,
ce se fixează
bilateral în zona
articulaţiilor
temporo
mandibulare fie în
conductele
auditive ex terne
(arcul cu olive
auriculare), fie
pretragian, la 10-
13 mm, pe linia ce
uneşte tragusul cu
punctul infraorbital
(planul de la
Frankfurt). Fixarea
arcului la arcada
maxi lară se face
prin intermediul
furcii ocluzale, iar
arcurile fixate
auricular au şi un
punct

64
de sprijin la nivelul nasionului. Identificarea
punctului infraorbitar printr-un indicator al
arcului facial este esenţială pentru monta
re, acest punct având un reper corespon
dent la nivelul braţului superior al articula
torului.
Fig. 5.11. Furca ocluzală cu amprenta suprafetei
ocluzale a arcadei maxilare (serveşte numai
pentru pozifionarea arcului facial) - (S. Popşor))
Fig. 5. 12. Arcul facial cu olive auriculare montat
pe pacient (S. Popşor)
Fig. 5.13. Arcul facial cu furca ocluzală de
pozifio nare a modelului maxilar fixat la
articulatorul semiadaptabil (S. Popşor))
Algoritmul clinic ce programează arti
culatoarele este ilustrat în mod particular
cu ajutorul articulatorului Reverse®. Totuşi,
cum înregistrările şi reglajele acestuia sunt
cel mai adesea adaptări ale tehnicilor de
scrise pentru utilizarea articulatoarelor
semi-adaptabile obişnuite, multe etape
sunt comune tuturor articulatoarelor. Există
însă şi unele diferenţe.
amprentei. Echilibra
rea ocluziei presupune o serie de etape de
mare precizie care necesită timp şi meticu
lozitate. Cea mai mică greşeală riscă să
compromită rezultatul final. Aceste etape
încep prin înregistrarea amprentei care
este un act de rutină de mare importanţă
însă pentru desfăşurarea optimă a etapelor
ulterioare. amprentă corect realizată nu
trebuie să prezinte bule de aer sau defor
mări, să fie de mare precizie, iar alegerea
portamprentei este de asemenea foarte
importantă.
. Dacă se urmăreşte doar
o analiză statică a ocluziei, utilizarea arcu
lui facial nu este indispensabilă. În schimb,
în cazul unei analize dinamice a mişcărilor
convenţionale sau funcţionale, utilizarea
unui arc facial permite montarea modelelor
într-o poziţie şi orientare asemănătoare cu
cele ale maxilarului în raport cu articulaţia
temporo-mandibulară.
ll'll'il'"!Sl ll'J81"!SI modelelului în ar-
ticulator. Înainte de montarea modelului
maxilar în articulator se inseră un calibru
de montaj pentru a obţine o poziţie stabilă
şi repetitivă. Arcul facial este apoi poziţio
nat pe articulatorul Reverse® în sprijin pas-
65
terier pe lăcaşurile cu 2 pene specifice de
lemn, şi în sprijin anterior pe braţul anterior
al arculuifaacial cu ajutorul unei tije de
montaj.
Montarea se realizează în poziţie de
intercuspidare maximă, dacă aceasta este
în echilibru neuro-muscular şi bine eviden
ţiată. Montarea se realizează cu ajutorul
unei piese de sprijin şi a unei borduri de
ocluzie dacă poziţia de intercuspidare ma
ximă este instabilă pentru efectuarea unei
analize ocluzale sau în cazul unei
reabilitări unde ocluzia sau poziţia
mandibulo craniană trebuie verificate sau
modificate.
Înainte de a adăuga ceara de înregis
trare pe modelele aflate deja în articulator,
acestea trebuie pregătite pentru a uşura
manipularea şi reglarea cu ajutorul cerii.
Înregistrarea funcţiei masticatorii re
ale fiind adesea imposibil de realizat pe
reglajul articulatorului, se realizează în mod
clasic în ocluzie laterală (în sensul invers
masticaţiei) dar este însoţită de o conduce
re manuală din partea operatorului, pe un
ghiurile mandibulei pentru a stimula acţiu
nea muşchilor ridicători şi apropierea dinţi
lor posteriori pe care o determină. Dificulta
tea acestei tehnici constă în stăpânirea
tehnicii de conducere.
Există 2 căi principale pentru efectua
rea acestor înregistrări: fie prin interpune
rea directă a materialului de amprentă între
cele două arcade; fie prin utilizarea unui
reper anterior pentru obţinerea unui spaţiu
mai mare pentru materialul de amprentă
între dinţii posteriori. Se pot utiliza o multi
tudine de materiale de amprentare, cum ar
fi răşinile termoplastice, plăcile din răşini
fotopolimerizabile, siliconi specifici, ceara
dură.
În înregistrările induse, zonele poste
rioare trebuie să fie bine reprezentate în
contact static şi dinamic. Modelele trebuie
montate în aşa fel încât cuspizii de sprijin
şi cei de ghidaj să fie în contact în timpul
sti mulării masticaţiei în articuiator. Dacă
în acest stadiu se reglează articulatorul cu
valori neinduse şi înregistrate ca simple
deducţii, trebuie să avem o inocluzie a sec
toarelor posterioare în timpul mişcărilor de
ocluzie laterală şi de propulsie.
Această dublă procedură permite
echilibrarea ansamblului mişcărilor volunta
re şi funcţionale. Reglajul MTI şi MTP pe
articulator se face cu ajutorul unui set de
aripioare interşanjabile. Pe un articulator
semi-adaptabil de generaţia a doua gene
raţie, posedând un set de aripioare de re
glaj independente, etapele reglajului MTI şi
MTP sunt puţin diferite.
66
Fig. 5. 14 (a, b, c, d): Aparitia bulelor este una dintre cele mai frecvente motive de eroare ale rapoartelor de
ocluzie în OIM. Prevenirea acestora trebuie să se înscrie în protocolu/ obişnuit de înregistrare a
amprentelor (după M.G. LE GALL, 2008)

Fig. 5.15. Înregistrarea relatiilor mandibulo-craniene cu ajutorul unui arc facial

a: plasarea arcului facial FAG®. Acesta va fi folosit pentru montarea pe
REVERSE®.
b: arcul utilizat este prevăzut cu inserturi auriculare, iar reglajul planului de referintă este rea
lizat simplu cu un sprijin pe nasion. (după M.G. LE GALL, 2008)
c, d, e: o placă de ceară este pliată în trei pe furculită, apoi marginile sunt pliate în jos.
Aceasta este pozitionată pe maxilar. Înregistrarea ocluziei pacientului pe furculita ocluzală îi
permite operatorului să regleze şi legătura arcului cu furculita.
f: arc facial Slidematic de Denar®
67
 Callbnd de moataj

Tija anltliOal'A

Fig. 5.16. Montarea modelului maxilar (după M.G. LE GALL, 2008)

a: reprezentarea schematică a calibrului de montaj şi a tijei anterioare de suport.
b: furculiţa oe/uzată şi modelul maxilar treuie să fie sus/inute de un suport pentru a evita pră
buşirea acestuia în timpul montării. Poate fi vorba de un suport special sau de unul simplu
realizat din două piese triunghiulare încrucişate. Montajul trebuie realizat în doi timpi pentru
a compensa expansiunea ghipsului datorată prizei. La final, o plăcută de ceară este interpu
să între placheta de montaj şi prima turnare a ghipsului.

Fig. 5. 17. În cazul restaurărilor complexe, dimensiunea verticală de ocluzie şi rela/iile mandibulo­craniene sunt înreg

Fig. 5. 18. Montarea modelului mandibular.

a: modelele maxilar şi mandibular trebuie să fie solidarizate cu
ceară.
b: montarea trebuie efectuată în doi timpi pentru a compensa expansiunea ghipsului la
priză.
68
 Opritoarele trebuie si'i ----Q"'"" u..,_ ...._-IJllll
fie în poziţie libci:ll

Camera de
blocare trebuie sil fie liberii

Pantele trebuie sil

fie reglate la 20

Fig. 5.19. Pregătirea înainte de montare. În acest stadiu aripioarele cu pas variabil pot fi reglate până la
O (după M.G. LE GALL, 2008)

Fig. 5.20. Metoda ilustrată mai sus consistă în utili Fig. 5.21. Un silicon de consistentă dură poa
zarea unei folii de ceară secţionată în două pe lun te fi folosit la fel de bine. (dupa M.G. LE
gime. a: ocluzia este precară, fiind utilizat un GALL, 2008)
singur strat ce ceară ranforsată extern (se poate
dovedi utilă în cazul fracturii foliei de ceară în urma
poziţio nării sale pe model). b: dacă inocluzia este
semnifi cativă sau dacă este utilizat un sprijin
anterior se vor asambla două folii de ceară. În
acest caz ran forsarea nu este necesară.

Fig. 5.22. Două chei de ocluzie: una de 7-8 mm şi una de 3 mm sunt înregistrate de fiecare parte. În
acest caz, ele au fost induse bilateral simultan (după M.G. LE GALL, 2008)

69
 Fig. 5.23. Imagine clinică a celor patru bucăti de
transfe- ceară realizate În mod corect. Fiecare poate fi identi-
în apă caldă
ficată prin initiala ei şi distanta de înregistrare.
Fig. 5.24. Dacă Înregistrările În ceară sunt
rate imediat, ele trebuie înmuiate
pentru ca aceasta să se destindă înainte de a fi
utilizată

Fig. 5.25. Reglajul pantei condiliene functionale: ceara de 7 mm pe care s-a Înregistrat ocluzia laterală
indusă este utilizată pentru reglarea pantei de partea opusă contactului canin. Operatorul trebuie să
apese delicat pe dintele de angrenaj până când se obţine contact (după M.G. LE GALL, 2008)

Carcasa văzută de
(prin simularea
o
11S o
o
o
transparenţei)

Reglarea pantei condiliene

funconale (indusă de operator)

Fig. 5.26. Schema reglajului pantei condiliene functionale: ceara de înregistrare este poziţ/onată între cele
două arcade. Piesa de reglare este deplasată uşor până la contactul cu carcasa articulatorului. Această
cea ră cu care s-a înregistrat mişcarea de lateraliate de la canin la canin, va putea facilita rag/ajut
microparametilor, în cazul în care înregistrarea s-a realizat simultan.
70
Fig. 5.27. a, b: reglajul mişcării Laurent cu ajutorul cerii induse la 7 mm de partea contactului canin cap la
cap: partea metalică este întoarsă cu aten{ie până la contactul fără presiune cu aripioara posterioară
(roşie).
Se blochează şi se menţine.
c, d: reglajul unghiului Bennet (după M.G. LE GALL, 2008)
o
o

Mişcarea Bennet
(la începutul ciclului)

Mişcarea
Bennet inversati!i
o o o
o

Mişcarea MTI
Bennet

MTP

Unghiul
Bennet

Fig. 5.28. Reprezentarea schematică a reglării unghiului Bennet şi a mişcării Laurent. Această reglare
se poate realiza şi cu ceară de 3 mm (după M.G. LE GALL, 2008)
71
 Mişcarea
Bennet c-/[1]
...
' I

/t- Unghiul
. \ Bennet

cMişcarea de lateralitate indusă : 3mm

Fig. 5.29. a, b: reglajul mişcării transversale iniţiale şi al mişcării progresive simultan. Aripioara cu pas
varia bil este apropiată până la contactul cu bula de semnalizare prin rotire controlată a şurubului de reglaj.
Ari pioara cu pas variabil trebuie să fie eliberată la maximum înainte de a se face reglajul. Acest reglaj nu
există pe articulatorul semi-adaptabil de primă generatie. Pentru Reverse®, reglajul este diferit de acela al
unor articulatoare semi-adaptabile de a doua generafie.
c: schema rezumată a MTP-MTP pe Reverse® (după M.G. LE GALL,
2008)

Fig. 5.30. Reglajul MTl-MTP pe articulatorul Denar MK2. Pantele au fost deja
reglate cu cheile induse la 7mm. Cea stângă de 3mm a fost pozitionată între
arcade.
Din partea dreaptă, aripioara este poziţionată pe O.
72