importante referitoare la relaţia postură
- ocluzie dentară - disfuncţie
cranioman dibulară vor fi abordate pe
larg Într-unul din referatele următoare.
Examinarea musculaturii mobilizatoa
re a mandibulei şi a celei cervicale se face
clinic îndeosebi prin palpare digitală,
pentru determinarea sensibilităţii
musculare şi a durerii. Palparea se
efectuează prin inter mediul degetului
mediu şi al arătătorului pe de o parte, şi a
degetului mare de la ace eaşi mână pe
de altă parte. Asupra muş chiului se
aplică presiune uşoară, dar fer mă,
degetele comprimând ţesuturile subia
cente printr-o mişcare circulară.
Pentru examinarea neuromusculară
în disfuncţia cranio-mandibulară, având în
vedere că durerea sau discomfortul sunt
senzaţii subiective de la pacient la pacient,
este util să se folosească scale de evalua
re care să permită caracterizarea dureii şi
mai ales evaluarea eficacităţii terapeutice
(van Grootel et al., 2005).
Palparea neuromusculară trebuie să
identifice nu numai sensibilitatea sau dure
rea globală a unui muşchi, ci şi să decele
ze în cadrul unui muşchi dat punctele trig-
ger ce produc efecte excitatoare centrale.
Este important să se localizeze aceste
puncte, întrucât este posibil ca într-un
muşchi cu sensibilitate sau durere genera
lizată să nu existe puncte.
Diferenţierea între durerea musculară
globală şi punctele dureroase trigger este
importantă, deoarece diagnosticul şi con
duita terapeutică sunt adesea diferite. Pal
parea musculară de rutină trebuie să cu
prindă: temporalii, maseterii, sterno-cleido
mastoidienii, trapezii şi muşchii cefei.
De asemenea, evaluarea muşchilor
pterigoidieni laterali şi mediali se face prin
manipulare funcţională. Această tehnică
este folosită pentru muşchii care se situea
ză în zone greu accesibile palpării manua
le, pe baza principiului că un muşchi este
cu atât mai sensibl şi mai dureros cu cât el
este mai obosit. Ca manipulări funcţionale
pentru fascicolul inferior al pterigoidianului
lateral se utilizează propulsia contra rezis
tenţă, pentru fascicolul superior al aceluiaşi
muşchi şi pentru pterigoidianul intern
strângerea dinţilor ca atare, sau prin inter
mediul unui separator.
85
 Fig. 5.38. Examinarea clinică a musculaturii mobilizatoare a mandibulei ( temporal, maseter, digastric)
şi cervicale ( sterno-cleido-mastoidian)
Tehnica palpării intraorale a tă înţelegerea anatomiei regiunii respecti
fascicolu lui inferior al pterigoidianului
lateral a fost considerată mult timp un
standard de exa minare diagnostică
pentru disfuncţia cranio-mandibulară, însă
cercetări relativ recente ale lui Stratmann
U. et al (2000) au demonstrat că din punct
de vedere anato mic este aproape
imposibil să se ajungă la fascicolul inferior
al pterigoidianului extern prin palpare
digitală, eventual doar în cazu rile în care
lipseşte un fascicul superficial al
pterigoidianului medial. Frecventa ridicată
a rezultatelor fals pozitive se datorează
palpării pterigoidianului medial.
Fig. 5.39. Palparea fascicolului inferior al
pterigoidianului extern · Este oare ea posibilă ?
Evaluarea palpatorică şi ascultatorică
a articula[iilor temporo-mandibulare necesi-
plasare digitală pe suprafeţele laterale ale
ve. Palparea se poate efectua atât lateral,
cât şi intrameatal. Atunci când operatorul
îşi plasează corect degetele pe polii laterali
ai condililor , iar pacientului i se cere să
închidă gura, nu se poate percepe nici o
mişcare. Plasarea prea anterioară a dege
telor operatorului, înaintea polului lateral al
condilului face ca degetele să perceapă
porţiunea profundă a maseterului în con
tracţie. Această foarte mică diferenţă poate
determina interpretări eronate asupra origi
nii eventualei sensibilităţi sau dureri din
regiune. Este important deasemenea să
avem în vedere că în această zonă se ex
tinde şi o parte a glandei parotide.
Zgomotele articulare (gnatosoniile),
sub forma cracmentelor şi a crepitaţiilor
constituie subiectul a numeroase contro
verse. Dacă crepitaţiile sunt în general ca
racteristice modificărilor de tip ostoartritic,
cracmentele le putem regăsi şi la subiecţi
fără modificări morfologice evidente la ni-
velul articulaţiilor. Zgomotele articulare pot
fi sesizabile auditiv direct de către pacient
sau anturaj, prin intermediul stetoscopului
fără membrană, sau pot fi percepute prin
86
articulaţiilor, în cursul mişcării de închidere
deschidere. Nu este recomandabilă exami narea Au fost încercări de obiectivizare a
gnatosoniilor prin palparea articulaţii lor în gnatosoniilor prin intermediul senzorilor sonori sau
conductul auditiv extern, deoarece s a demonstrat la vibraţii, însă utilitatea acestor examinări
că această tehnică poate determina producerea complicate s-a dovedit a fi foarte mică ( Baba K et
de zgomote articula re care nu sunt prezente în al., 2001).
cursul funcţio nalităţii normale a articulaţiilor. Anamneza, limitarea perimetrului ci nematicii
Acest lucru se produce prin împingerea cartilajului mandibulare, devierea liniei me diane la
din conductul auditiv spre peretele posterior al deschidere, malocluzia brusc in stalată, solicitările
articulaţiei, ce determină producerea de zgomote statice ale articulaţiilor temporo-mandibulare,
similare cu cele rezultate din ne concordanţele testele funcţionale pasive şi blocajele anestezice,
menisco-condiliene. la care se adaugă eventual analiza gnatosoniilor
Prezenţa sau absenţa zgomotelor ar ticulare asi gură stabilirea diagnosticului cu o certitudi ne
oferă o imagine asupra poziţiei meniscului de 80%.
articular. Studiile epidemiologi ce au arătat că î /3 Teste adiţionale clinice şi paraclinice sunt
din populaţie prezintă gnatosonii, dar fără să fie recomandate pentru confirmarea, sau
însoţite altă simptomatologie disfuncţională. Pe de completarea diagnosticului clinic dis funcţie.
altă parte, absenţa gnatosoniei nu înseamnă Nici o examinare paraclinică, oricât sofisticată ar fi
întotdeauna o relaţie menisco-condiliană normală. nu se substitui
S-a arătat că în 15% a articulaţii lor anamnezei şi examinării clinice competen
asimptomatice existau deplasări meniscale te.
evidenţiabile imagistic. Informa ţiile provenite din Este ae1::>sEm1t de important faptul re-
examinarea gnatosoniilor trebuie totdeauna marcat de E, et al (î 998) : Utiliza- rea
corelate celor furnizate de celelalte examinări unor teste adiţionale, sau a unor dispositive ale
clinice. căror utilitate nu este dove dită ştiinţific prezintă
pentru practician şi pentru pacient riscul obţinerii
unor diagnos tice fals positive, sau fals negative".

87

1. TELERADIOGRAFIA DE PROFIL
A CRANIULUI - METODA CADIAS
(SLAVICEK):
Este deosebit de utilă, îndeosebi
pen tru reevaluarea dimensiunii verticale
de ocluzie şi pentru prefigurarea planului
de ocluzie în reabilitarea orală complexă.
Pro cedeul se bazează pe studierea
raporturilor dintre diverse puncte şi planuri
antropome trice evidenţiate pe o
radiografie de profil a craniului şi stabilirea
prin această evaluare a profilului scheletic
al pacientului.
Rezultatele astfel obţinute sunt
conceperii tratamentului, îndeosebi în pri
vinţa reevaluării dimensiunii verticale de
ocluzie şi a planului de ocluzie
2. RADIOGRAFII ALE A.T.M.
(GURA ÎNCHISĂ ŞI DESCHISĂ)
Pot furniza detalii asupra morfologiei
elementelor osoase ale articulaţiilor tempo
ro-mandibulare, ca şi informaţii referitoare
la modul de realizare a cinematicii mandi
bulare în cursul deschiderii cavităţii orale şi
la relaţiile condil-cavitate glenoidă.
MAGNETICĂ
NUCLEARĂ. TEHNICA GRASS
(GRADIENT RECALL ACQUISITION
STEADY STATE)
Este o tehnică imagistică de vârf, pe
care Murakami et al. (1991) o recomandă
ca fiind de elecţie pentru diagnosticarea
afecţiunilor intracapsulare temporo
mandibulare. Examinarea permite confir
marea localizării dismorfiei meniscului arti
cular, observarea ţesuturilor moi şi dure
articulare, identificarea inflamaţiei şi a de
generescenţei ţesuturilor articulare, exami
narea cinematică a articulaţiei în modalita
tea de lucru video. Costurile oarecum pro
hibitive ale acestei investigaţii o fac însă
rareori utilizată pentru diagnosticul disfunc
ţiilor articulaţiilor temporo-mandi bulare.
mai cunoscută şi răspândită
inves tigaţie paraclinică gnatoprotetică
interesând sistemul neuromuscular
masticator este electromiografia, însă
relevanţa ei diagnosti că este pusă sub
semnul întrebării datorită rezultatelor
neconcludente şi chiar contradic torii ale
numeroaselor studii întreprinse în această
direcţie în ultima jumătate de secol
(Popşor, 1997). În ultimul timp însă, pentru
diagnosticul entităţilor etiologice ale sindro
mului disfuncţional craniomandibular se
pro pune tot mai mult metoda
ultrasonografică. Ea are o adresabilitate
mare îndeosebi în cadrul clasei a de
entităţi clinice ce ca- racterizează
disfuncţia miogenă cranioman dibulară şi
anume hipertrofiile musculaturii
masticatorii (McNeill, i990).
88
 Fig. 6. 1. Panel cu imagini secventiale ale cinematicii
mandibulare prin tehnica GRASS( după Kawahara et al.,
1991)

Există descrise în literatură şi proto- pozitiv şi eficient în

coale investigare ultrasonografică în lor hipertrofii şi asimetrii regiu
care se apreciază nu numai volumul masei nea diag
musculare în repaus, ci şi a din timpul tu-
nosticate orc>ce!se1e inflamatorii
contracţiei izometrice din
şi morale sau maligne.
(Morse şi Brown, î al,
2007). Deşi valorile cifrice raportate de di
feriţi autori variază în ceea ce priveşte gro
simea transversală a muşchiului maseter,
în majoritatea cazurilor în timpul contracţiei
izometrice se poate constata o mărire a
orală complexă es
dimensiunii transversale faţă cea din
te simularea clinico
cu 20-25%. Avantajul posibilităţii
tehnică a cazului clinic respectiv. Metoda
analizei dinamice a muşchilor masticatori
deziderat se în mod
deschide perspective importante în dome
diagnostică în
ceară.
niul investigaţiei paraclinice gnatoprotetice. are ca nu numai diagnosticul,
Vizualizarea alterărilor structurale macro- şi prefigurarea etapelor terapeutice din
permite un diagnostic paraclinic punctul al obiectivelor funcţiona-
 89
le ocluzale. Nu lipsit de interes este pe faptul că apelează la
aportul pe care îl aduce această un stilet dublu de
procedură clinico tehnică înregistrare a axei
prefigurării estetico-cosmetice a balama, el ofe ră câteva
reabilitării orale protetice. avantaje majore. În
primul rând, componenta
AXIOGRAFIA rotatorie a mişcării în
COMPUTERIZATĂ · jurul axei balama poate fi
METODA CADIAX ( înregistrată concomi tent
SLAVICEK) cu mişcarea transversală
Pentru înregistrarea mişcărilor a condilului. Mai mult, o
funcţi- onale ale mandibulei ca caracteristică interesantă
metodă paraclinică în gnatologie s- este dată de posibilitatea
au făcut numeroase încer cări, de a examina a patra
începând cu binecunoscutele dimensiune a mişcării
lucrări de la începutul şi mijlocul prin citirea curbelor
secolului trecut ale lui Campion şi
Posselt (citaţi de Tuppy et al„ 1991)
, realizări care au reprezentat apoi
punctul de plecare a altor metode
modificate şi îmbunătăţite de
numeroşi alţi autori.
Unul dintre sistemele cele mai
promi ţătoare destinate acestui
scop, numit sis temul electronic
de axiografie CADIAX a fost
introdus în domeniul stomatologiei
de către R Slavicek de la
Universitatea din
Viena în 1988. El cunoaşte o
utilizare mai extinsă îndeosebi în
Statele Unite, Japonia şi puţine ţări
încă din vestul Europei (Aus tria,
Germania, Italia). În domeniul
ortodon ţiei a fost introdus de către
S.Sato la Kanogawa Dental College
din Japonia.
Întrucât acest sistem
utilizează o mo dalitate de
înregistrare tridimensională, bazată
de timp. În plus, sistemul CADIAX poate fi a cinematicii mandibulare ră mâne un
combinat cu analiza radiografiilor de profil prin procedeu pe cât de simplu, pe atât de
intermediul programului CADIAS şi pentru accesibil. Între procedeele de
realizarea în laboratorul de tehnică dentară a înregistrare grafică a cinematicii
lucrărilor protetice de reabilitare orală cu mandibulare se înscrie şi metoda
programul CADIWAX. S-a realizat astfel un Kleinerock.
sistem cuprinzător de diagnostic şi de
planificare a tratamentului destinat în special
pacienţilor suferinzi de probleme articulare
temporomandibulare.

ANALIZA CINEMATICII MANDIBU

LARE. PROCEDEUL KLEINEROCK
Procedeele paraclinice de examinare a
cinematicii mandibulare de tipul mandibulo
kineziografiei, pantografiei, axiografiei, cine
matografiei ATM au un grad limitat de repro
ductibilitate (Stiesch-Scholz et al, 2006) şi sunt Fig. 6.2. Dispozitivele Înscriitoare cu şurub (
mai greu accesibile unui cabinet sto matologic sus) şi cu arc ljos) . Plasarea acestor
obişnuit. Din acest motiv, înregis trarea grafică elemente la nivelul plăcii maxilare.

90
grafică în cavitatea orală şi aspectul înregistrării pe
plăcuta mandibulară înnegrită cu negru de fum.

RC

Fig. 6.4. A - Reprezentarea ghidajului condilian;

B - Reprezentarea ghidajului dentar. Se observă
devierea spre stânga a mandibulei în mişcarea
de propulsie ca urmare a interferentelor lucrătoare
(la
nivelul incisivilor).

Particularitatea acestei metode de în

registrare constă în faptul că utilizează do
Fig. 6.3. Plasarea dispozitivului de înregistrare uă dispozitive înscriitoare de construcţie
aparte pentru fiecare din scopurile pentru ELECTROMIOGRAFIA
care se utilizează. De la introducerea ei în cercetarea
stomatologică de către Moyers în 1948,
examinarea electromiografică a captat tot
mai mult interesul specialiştilor, mai întâi a
ortodontiştilor (Sacco şi colab., 1962;
Ahlgren, 1969; Laget şi Raimbault, 1969;
Mortier, 1977; Melsem şi Athanasiou,
1990), iar în ultimele decenii şi a prote
ticienilor, odată cu dezvoltarea impetuoasă
a gnatoproteticii (Costa et al., 1965, Ene
si Bodnar, 1978, Burlui, 1979, Bratu et al.,
1997).
Într-o lucrare ştiinţifică de referinţă,
Mohl şi Orbach (1992) , făcând o sinteză a
problemelor de diagnostic şi tratament al
disfuncţiei craniomandibulare prin prisma
dovezilor ştiinţifice, remarcau faptul că utili
zarea majorităţii dispozitivelor electronice,
inclusiv a electromiografului, în stabilirea
diagnosticului variatelor entităţi disfuncţio
nale craniomandibulare este îndoielnică,
folosirea instrumentarului electronic mărind
numărul diagnosticelor fals pozitive care
conduc deseori la tratamente inutile şi ade
sea cu consecinţe nedorite, ireversibile.
Electromiografia constituie totuşi o modali
tate, poate singura, de obiectivizare a acti
vităţii neuromusculare masticatorii care,
chiar dacă nu prezintă siguranţă diagnosti
că, oferă informaţii utile privind fenomenele
implicate în funcţionalitatea şi disfuncţiona
litatea sistemului neuromuscular amintit.
Reticenţa unor autori faţă de examinarea
electromiografică se explică prin rezultatele
contradictorii privind parametrii de sensibili
tate şi specificitate ai acesteia. În altă or
dine de idei, aparatura necesară nu este la

91
îndemâna oricărui serviciu, iar examinarea
în sine ridică probleme legate pe de o parte
de condiţiile anatomo-fiziologice specifice
musculaturii de la nivelul extremităţii cefali
ce, iar pe de altă parte probleme tehnice,
cum ar fi tipul electrozilor şi plasarea lor,
variaţii în nivelul forţei ocluzale de referinţă
în contracţiile izometrice, etc. (Dahlstrom et
al., 1989) Aceste limite impuse examinării
electromiografice pot fi depăşite printr-o
standardizare cât mai riguroasă a metodo
logiei de examinare (Turker, 1988; Glaros
şi cola., 1989; Dahlstrom şi colab., 1989;
Ferrario şi colab., 1991; Popşor, 1997;
Rodrigues Pedroni et al., 2004), utilizarea
unui număr de subiecţi suficient de mare în
studiile electromiografice pe diverse loturi,
folosirea martorilor, recurgerea la analize
statistice adecvate (Seligman şi Pullinger,
1991). Deşi ideală din punct de vedere
tehnic, electromiografia elementară se pre
tează mai puţin investigării musculaturii
masticatorii, folosindu-se doar în cazul
muşchilor situaţi profund. Musculatura su
perficială, în special maseterii, se abordea
ză de obicei prin intermediul electrozilor de
suprafaţă. Electromiograma astfel obţinută
CANAL 1 (maseter drept)
l J:
· 1
J] I 00
..".,"'
Fig. 6.6. Înregistrare EMG brută, culeasă pe cele două canale În contracţie izometrică susţinută
poate fi interpretată la ora actuală cu des
tulă acurateţe datorită importanţei pe care
a căpătat-o în acest domeniu tehnologia
electronică şi informatica (Popşor şi colab,
2000) . Relevanţa ei din punct de vedere
diagnostic, îndeosebi a electromiografiei de
suprafaţă, rămâne însă mult controversată
(Klasser şi Okeson, 2006) Odată cu recu
noaşterea rolului factorilor psihologici în
debutul şi evoluţia sindromului disfuncţional
craniomandibular, biofeedbackul electro
miografie s-a impus însă ca o metodă con
servativă de tratament al acestor entităţi
clinice, de certă valoare verificată practic(
vezi terapia comportamentală a disfuncţiei
craniomandibulare ).
Fig. 6.5. Electromiografia globală a muşchilor
mase teri. Poziţia pacientului şi plasarea
electrozilor de suprafaţă (S.Popşor, 1997)
CANAL 2 (maseter stâng)
...,'
OI
,·1400osoo10001SOOaoooasoo
I
''"""
I 00
( S..Popşor, 1997)

92
A) (maseter drept)

stimul 1 1,3 sec

0,2 sec de înregistrare desfăşurate

B) (temporal drept)

stimul 1 1,3 sec

:,..„ 0,2 sec de înregistrare desfăşurate

:
o - -

1000 JOSO UOO

C) (maseter stâng)

stimul 1 1,3 sec

0,2 sec de înregistrare desfăşurate

D) (temporal stâng)

stimul 1 1,3 sec

 0,2 sec de înregistrare desfăşurate

Fig. 6.7. lnregistrarea perioadei de linişte electromiografice ( PLEMG) la nivelul muşchilor maseteri şi a fas
cicolelor anterioare ale temporalilor, prin stimulare mecanică- percutarea mentonului cu ciocanul de reflexe
în poziţia de intercuspidare maximă. ( S. Popşor, 1997)

93
ocluzie şi pâ nă la dizarmoniile
craniomandibulare sau afecţiunile
scheletale.
Tratamentul complex al disfuncţiei Întrucât atât standardele de examina
craniomandibulare trebuie în general să re a pacienţilor aplicate în mod curent, cât
se bazeze pe aceleaşi principii medicale şi clasificarea relaţiilor morfologice dentare
şi chirurgicale utilizate în terapia altor şi scheletice sunt rigide şi arbitrare, nu
articu laţii ale organismului. Această rareori la examinarea clinică se constată că
abordare pretinde un diagnostic efectuat ceva " nu este în regulă".
cu o acura teţe cât mai mare în fiecare Având în vedere cele de mai sus, ac
caz clinic, la care se adaugă o centuăm necesitatea înţelegerii sindromului
înţelegere corespunză toare a factorilor
etiologici specifici şi ne specifici ce au
determinat instalarea stării disfuncţionale.
O principală sursă de confuzie
care afectează tratamentul pacienţilor cu
dis funcţie craniomandi bulară miogenă
este reprezentată ·de interpretarea
variată a etiologiei acestei entităţi clinice.
În rândul medicilor stomatologi,
conceptele predomi nante privind etiologia
sindromului disfunc ţional (dureros)
miofascial s-ar putea de scrie ca fiind
teorii morfologice; acestea presupun o
bază morfologică pentru consti tuirea unei
disfuncţii mandibulare. Există o mulţime
de versiuni ale acestor aşa-numite
"malrelaţii" craniomandibulare, mergând
de la dizarmoniile ocluzale la probleme
legate de dimensiunea verticală de
disfuncţional craniomandibular ca o vederei biomecanic, atitudinea faţă de
entitate clinică al cărei tratament necesită punctele trigger, atitudinea faţă de
colabora re multidisciplinară şi o compresia nervoasă şi combaterea
abordare logică şi bazată pe dovezi ische miei (Porter, 2000).
ştiinţifice a conduitei te rapeutice (laskin baza acestor principii, terapia
et al., 2006). de reabilitare neuromusculară pretinde
Ca regulă generală, se va evita par curgerea următoarelor etape, care
iniţie rea tratamentului prin intervenţii trebuie aplicate în mod individual şi în
invazive şi cu caracter ireversibil. cazul disfuncţiilor craniomandibulare
Succesiunea logică a planului de miogene:
tratament ar trebui să urme ze paşii a) eliminarea hipercontracţiei şi a
prezentaţi în schiţa de mai jos. În cadrul du rerii musculare;
acestui arsenal terapeutic, terapia b) corectarea problemelor
ocluzală are rolul ei important, dar nu structurale şi restaurarea biomecanicii
este caracteristică etapei iniţiale de corespunzătoa- re;
tratament. c) restaurarea flexibilităţii şi
Principiile generale ale terapiei reeduca rea căilor neurologice;
neu romusculare cuprind cinci aspecte d) restabilirea forţei musculare prin
fiziologi ce principale, indiferent de exerciţii specifice;
sistemul musculoscheletal la care se
e) Îmbunătăţirea performanţelor
aplică: reechi librarea posturală,
mus culare prin exerciţii de condiţionare.
corectarea disfuncţie din punct de

94
 TERAPIA MEDICAMENTOASĂ TRATAMENTUL CHIRURGICAL

TERAPIA ORTODONTICĂ ŞI ORTOPEDICĂ

FIZIOTERAPIA

TERAPIA

OCLUZALĂ

Fig. 6.8. Algoritmu/ terapeutic al disfunctiei craniomandibulare

1. TERAPIA EDUCAŢIONALĂ
(de exemplu mici afişe, plasate
strategic la domiciliu, în auto
Terapia educaţională şi comporta
mobil, sau la locul de muncă,
mentală este esenţială îndeosebi în dis
care să atragă atenţia subiectu
funcţiile miogene, având ca obiective:
lui asupra obiceiurilor vicioase).
- relaxarea sistemului masticator prin
- program fizioterapeutic la domiciliu:
limitarea voluntară a mişcărilor mandibulei:
../ căldura umedă
../ evitarea masticaţiei dificile;
../ gheaţă
../ evitarea utilizării gumei de mes
../ masajul grupelor musculare
tecat;
Aplicarea căldurii umede locale prin
../ evitarea deschiderii largi a gurii;
comprese fierbinţi este utilă doar pentru
- conştientizarea obiceiurilor vicioase:
ameliorarea manifestărilor musculare su
../ strângerea şi scrâşnirea dinţilor
perficiale. Căldura, prin vasodilataţia pro
(bruxism);
dusă, asigură îmbunătăţirea circulaţiei lo
../ posturi vicioase în timpul som
cale, relaxarea musculară şi are efect
nului;
analgezic.
../ muşcarea unor obiecte;
Gheaţa, deplasată timp de câteva mi
../ cântatul la unele instrumente
nute de-a lungul fibrelor musculare sau a
- monitorizarea :
ariilor afectate are efect analgezic şi antiin
../ rememorare vizuală adaptată la
flamator asupra ţesutului muscular. Alter
activităţile zilnice ale pacientului,
narea rece-cald este foarte eficientă în tra
ca o formă simplă de feed-back
tamentul durerilor musculare.
 95

2. TERAPIA COMPORTAMENTALĂ sindromului disfuncţional

Vizează schimbarea craniomandibular prin acţiune asupra :
obiceiurilor - inflamaţiei;
maladaptative şi a stilului de viaţă, prin - hiperactivităţii musculare;
procedee specifice psihoterapiei. Unele - anxietăţii;
obiceiuri vor dispărea prin simpla - depresiei.
atenţio nare a pacientului de existenţa lor,
schim barea altora poate însă pretinde
un pro gram structurat, elaborat de un Medicaţia antiinflamatorie nesteroidi
specialist în terapia comportamentală că este eficientă în stări inflamatorii
(Rugh, 1987). Strategia terapeutică uşoare, sau moderate.
trebuie să includă un program de - derivaţii acidului propionic (ibuprofen);
modificare a obiceiurilor maladaptative, - derivaţi de pirazolonă (fenilbutazona)
sfaturi pentru stilul de viaţă şi o serie de
procedee specifice ca:
- relaxarea musculară progresivă - terapie paleativă pentru
- hipnoza restabilirea confortului psihic
- biofeedback e.m.g. (monitorizarea
electromiografică diurnă şi nocturnă a
acti vităţii musculaturii masticatorii) - nu se prescriu în mod obişnuit
La ora actuală este unanim acceptat pen tru tratarea inflamaţiei asociate
faptul ca factorii psihologici joacă un rol disfuncţiei craniomandibulare
primordial în debutul şi evoluţia
sindromului disfuncţional
craniomandibular, alături de alterările clorzoxazona ( mydocalm)
tisulare şi factorii predispozanţi. ln această
( ........-.,.,.1r11.,,1aze!o1
perspectivă, în tratamentul pacien ţilor
Diazepamul cu efect anxiolitic, dar
suferind de sindroame disfuncţionale s-
şi miorelaxant, anticonvulsivant, sedato
au utilizat câteva metode
hipnotic este frecvent utilizat în faza iniţială
Având în vedere progresele realizate
de tratament al sindromului disfuncţional
în cunoaşterea naturii şi a mijloacelor de
craniomandibular, începând cu studiile
tra tament ale sindromului disfuncţional
lui J.Chaco (1973), care au arătat că
cranio mandibular, este evident că
adminis trarea diazepamului a condus la
biofeedback-ul şi alte forme de terapie
revenirea la normal a parametrilor
psihofiziologică vor juca un rol important în
electromiografiei şi la remiterea
cadrul acestui arse nal terapeutic
simptomatologiei dureroase. După
complex, psihoterapia fiind esenţială în
Catapano et al (1998), benzodia zepinele
evaluarea iniţială a pacientului (Jedel şi
au eficienţă mai ales în dezechili-
Carlsson, 2003; Crider et al„ 2005; Melicott
şi Harris, 2006;).
3. TERAPIA MEDICAMENTOASĂ brele interne articulare şi în cazurile
clinice Urmăreşte ameliorarea simptomelor de disfuncţii dureroase miofaciale .

96