prefabricate obţinute industrial prin diverse terial (pot exista diferenţe între şarje).

procedee. Culoarea nu este uniformă pe toată

2 categorii de metode de prelucrare: suprafaţa vestibulară, ci mai închisă (găl
1. Sisteme analoage buie) la colet şi mai deschisă (alb transpa
2. Sisteme digitale rent) spre incizai. Se împarte faţa vestibu
lară în trei sectoare: cervical, mijlociu şi
1. Sistemele analoage = de copiere incizai şi se desenează pe fişă lăţimea fie
prin frezare şi prin eroziune cărui sector, deoarece fie că nu au aceeaşi
o Prin frezare: un aparat alcătuit lăţime, fie că nu sunt plasate la acelaşi ni
dintr-un palpator scanează mecanic supra vel pe toţi dinţii (fig. 9.33).
faţa machetei realizată din răşină specială,
iar dispozitivul de prelucrare mecanică ur
măreşte mişcările efectuate de palpator
o Prin eroziune (sonoeroziune): sis
tem care foloseşte energia ultrasunetelor,
transmisă printr-un instrument (sonotrod)
unei paste abrazive, a cărei particule intră
în vibraţie şi realizează prin abrazare
Fig. 9.33.
forma sonotrodului în negativ, într-un bloc
de ce-
ramică. Procedeul e non-termic, non- Unii specialişti recomandă a se îm-
electric şi non-chimic. părţi faţa vestibulară şi vertical, realizând 9
cadrane (fig. 9.34) şi aleg culoarea
adecva-
..,.H·'ll'Jt u-n.o,r.o a,ra11·a1e = sisteme CAD/ tă pentru fiecare cadran, înainte de a pre-
CAM (computerul utilizat în proiectare şi para dintele, dacă este integru dar va fi
execuţie) stâlp de punte (coroană mixtă), sau după
- Sistemul Cerec foloseşte amprenta culoarea omonimului.
optică cu o cameră digitală video tridimen
sională ce face scanarea foto-optic in
formaţiile sunt procesate de calculator şi
permit proiectarea digitală a restaurării pro
tetice şi execuţia ei prin frezare cu dispozi
tiv controlat de computer.

extratranslucid

Este un moment foarte important. Se

utilizează un eşantion ("cheia de culori"), " translucid

de dorit din cutia (şarja) respectivă de ma- Fig. 9.34.

1
 stomatologice trebuie să fie

Fig. 9.35. Cazuistică R. Abulius, 2004

Terapia de restaurare, şi în special

cea cu caracter estetic, cere ca medicul
stomatolog să fie un artist şi un om de
ştiin ţă în acelaşi timp.
Elementele estetice cum ar fi forma,
simetria, proporţionalitatea, poziţia, alinie
rea, textura, culoarea, trebuie continuu
avute în vedere, mai ales la pacientul tâ
năr, care prezintă exigenţe estetice
crescu te şi la care ţesuturile în
vecinătatea cărora se vor aplica
restaurările stomatologice sunt sănătoase,
mimetismul tisular, iluzia naturalului
trebuind să fie perfectă pentru obţinerea
unor rezultate optime.

Fig. 9.36. CazuisticăaR.evoluţiei

Ca urmare Abulius, 2004
şi dezvoltării
numeroaselor tehnice şi materiale
estetice, stomatologia este astăzi
considerată, mai mult ca oricând o
adevărată artă. Ca în majoritatea formelor
artei, rezultatele finale ale tehnicilor

2
extrem de plăcute. "Totuşi, spre deosebire de
celelalte forme ale artei, ideea de este tic trebuie
să vină nu numai din parte artis tului. Conceptul de
estetică dentară este supus la numeroase variaţii
legate de in terpretarea personală şi de
perceperea individuală. Deşi rezultatul final este
con trolat de medicul stomatolog, pacientul tre buie
să contribuie efectiv la procesul de luare a
deciziei".
Medicina stomatologică modernă propune
mai multe metode de refacere a echilibrului
estetic dento-somato-facial ca re se adresează
pacienţilor din toate gru pele de vârstă.
Socistatea modernă impune ca factor de
succes, printre mulţi alţii, un aspect fizic sănătos şi
îngrijit Centrele „de sănătate", alimentele dietetice,
nenumărate produse cosmetice, fac parte din
peisajul cotidian. Materialele promoţionale şi
mass-media etalează adesea zâmbete perfecte,
spre care jinduiesc mulţi dintre cei care trec pragul
cabinetelor stomatologice. "Presiu nea sociala"
determina echipa medic tehnician dentar sa
încerce sa realizeze restaurări cu proprietăţi
estetice din ce in ce mai bune. La aceasta
contribuie si apa riţia a numeroase materiale si
tehnici noi, a căror fiabilitate nu este, pentru
moment, confirmata prin studii independente si lon
gitudinale.

Posibilităţi de refacere a echilibru lui

estetic prin protezare metalo ceramică şi
ceramică
Goldstein afirma că „deşi nu există în că un
material care să absoarbă sau să

3
reflecte lumina în mod similar cu smalţul Reflexia luminii este influenţată şi de
dinţilor naturali, evoluţia materialelor denta forma şi lăţimea arcadei. Cu cât arcada
re ceramice a făcut posibilă realizarea este mai îngustă cu atât vestibulul este mai
unor restaurări integral ceramice care lat şi ca urmare se va genera mai multă
sugerea ză aproape perfect iluzia umbră posterior de aceea culoarea dinţilor
naturalului". posteriori în acest caz trebuie să fie mai
Principiile de realizare a restaurărilor deschisă.
fixe nu diferă în funcţie de vârstă. La
pacien tul tânăr însă necesitatea creării
iluziei natu ralului presupune o serie de
precauţii legate de forma, conturul,
culoarea şi textura dinţi lor pe care trebuie
substituiţi având în vede re vecinătatea cu
ţesuturile tinere, sănătoa se din punct de
vedere clinic lângă care se vor aplica pe
de o parte precum şi exigenţe le estetice
crescute ale acestora.
După cum spunea Pincus,
„microprotezele şi restaurările fixe ar trebui
realizate astfel încât textura lor să coincidă
cu textura dinţilor adiacenţi acestora". în
acest mod s-ar reproduce caracteristicile
reflexiei luminii existente la nivelul dinţilor
naturali.
Culoarea ţesuturilor adiacente se re
flectă şi influenţează culoarea dinţilor. O
gingie de culoare mai închisă va determina
alegerea unei nuanţe prea deschise. Fig. 9.37. După R. Abulius, 2004
O boltă palatină adâncă va determina
creşterea translucidităţii unui dinte cu mar În alcătuirea cheilor de culori utilizate
gine incizală subţire, pentru a obţine acest în practica stomatologică se ţine seama de
efect şi în cazul restaurărilor ceramice apli caracterul tridimensional al culorii. Astfel
cate în zona anterioară este necesară apli cheile de culori cele mai uzuale, de tip VI
carea şi la acest nivel linguo-incizal a por TA, sunt alcătuite din 4 tente alb galben,
ţelanului translucid. în alegerea nuanţei galben brun, gri şi galben gri corespunză
potrivite privirea medicului nu se va con toare codificărilor A, B, C, D. Fiecare dintre
centra asupra dintelui mai mult de 5 secun aceste culori (tente), prezintă apoi saturaţii
de pentru a preveni adaptarea retinei, fapt şi intensităţi diferite (A 1, A2, A3, A4
care duce la lipsa de discernământ cu etc). Dacă dintele se împarte in trei
privi re la culoare. segmente

204
egale atât în sens orizontal cât şi în sens
vertical, rezultă 9 cadrane. Fiecărui
cadran trebuie să i se asocieze o culoare
din che ia de culori pentru s se obţine
restaurări optime din punct de vedere
estetic.
În vederea sugerării iluziei naturalu
lui, pe lângă culoare, restaurările fixe tre
buie să redea şi forma şi conturul dinţilor
naturali.

Imaginea În alb-negru pune În evidentă anatomia emailului şi, respectiv, proteza prea opacă

Forma buzelor este de asemenea accentuată de imaginea alb-

negru

Opacitatea, infiltrafiile şi fisurile sunt de asemenea

evidentiate Fig. 9.38. După R. Abulius , 2004

205

Fig. 9.39. După R. Abulius, 2004
Goldstein afirma despre restaurările
integral ceramice că „rezultate optime din
punct de vedere estetic se pot obţine doar
în condiţiile asigurării unei grosimi a prepa
raţiei de minimum 1 mm la nivelul suprafe
ţei vestibulare". Se are în vedere că pentru
miezul de ceramică aluminoasă sunt nece
sari minimum 5 mm. Totuşi, dacă această
grosime nu poate fi obţinută, se pot reduce
dimensiunile miezului ceramic la acest ni
vel şi înlocuite ulterior material de miez
ceramic gri bleu pentru creşterea transluci
dităţii reconstituirii protetice.
Reconstituirile protetice integral ce
ramice reprezintă varianta cea mai bună
din punct de vedere estetic pentru reface
rea echilibrului dintelui şi arcadei, mai ales
în cazul pacienţilor tineri, datorită posibilită
ţilor lor crescute de mimetism tisular. Re
flexia luminii, textura suprafeţelor, culoarea
dinţilor tineri, atât de greu de refăcut prin
206
mijloace clasice, sunt refăcute la parametri
estetici maximi prin utilizarea acestor mij
loace.
Refacerea echilibrului estetic dento
somato-facial reprezintă un deziderat al te
rapiei stomatologice indiferent de vârstă.
Juvento-stomatologia însă, şi în cadrul ei,
principiile de reechilibrare din punct de ve
dere estetic a pacientului tânăr constituie o
abordare nouă a medicinii stomatologice
care oferă practicianului o serie de informa
ţii particulare legate de terapia adresată
acestui segment de populaţie. Structurile
dento-somato-faciale tinere prezintă anumi
te particularităţi de care trebuie să ţinem
seama atunci când avem în vedere realiza
rea unui plan terapeutic individualizat care
să răspundă optim necesităţilor pacientului.
De asemenea trebuie avut în vedere faptul
că pacientul tânăr, aflat la începutul sau în
plină evoluţie din toate punctele de vedere
consideră dezechilibrele estetice drept un
handicap, generator de frustrări dintre cele
mai diverse. O bună cunoaştere a
principiilor de evaluare a echilibrului estetic
dento somato-facial precum şi stăpânirea
principii lor şi metodelor de refacere
individualizată a acestuia pot asigura
medicului stomato log succesul în
demersul său terapeutic.
Preocuparea oamenilor pentru esteti
că s-a extins şi asupra dinţilor,
modificându-le forma şi culoarea, pentru a
obţine un aspect dento-facial cât mai plă
cut.
Această preocupare de înfrumuseţare
a dinţilor nu este însă secondată şi de grija
pentru asigurarea sănătăţii lor, ceea ce
face ca la o vârstă destul de tânără să se
instaleze edentaţii cauzate de carii, trau-
matisme, parodontopatii ce duc la pertur
funcţiilor sistemului stomatognat.
Încă de la începuturile stomatologiei,
practicienii au încercat prin restaurările lor
dentare să disimuleze artificialul, prin
imita rea cât mai corectă a naturalului.
Ceramica a oferit aceste posibilităţi,
ceea ce l-a determinat pe Jean Claude
Harter să scrie: "Ceramica dentară
manipu lată cu un minim de antrenament
şi gust, se pretează la orice subtilitate de
formă şi culoare în imitarea nenumăratelor
variante individuale ale dinţilor".
Cu toate calităţile protezelor metalo
ceramice (aspect fizionomie, rezistenţă
mecanică, rigiditate, toleranţă biologică),
ele nu a putut beneficia marea masă a
pacienţilor, datorită preţului de cost deose
bit ridicat (tehnologie laborioasă, aliaje
nobile).
Apariţia acrilatelor după 1950 face ca
metalo-ceramica să intre în umbră, datorită
avantajelor acestora (preţ scăzut, tehnolo
facilă, fizionomie satisfăcătoare).
Dar dezavantajele care s-au
constatat în timp la acrilate (modificarea
culorii, rezis mică la abraziune, iritarea
parodon
ţiului marginal), la care se adaugă desco
perirea aliajelor metalo-ceramice pe bază
Cr-Co, duc la o veritabilă recunoaştere
a porţelanului pe tărâmul stomatologiei.
Progresele realizate în tehnologie,
buna cunoaştere a biomaterialelor de
tehnicieni, îndemânarea şi ingeniozi
cu care multe probleme au fost solu
de echipe stomatologice avizate,
factori care au redus complexitatea
construcţiilor metalo-ceramice.
Principalele caracteristici generale
ale maselor ceramice sunt:
Masa ceramică se contractă cu 20 -
35% datorită evaporării liantului (apa disti
lată), a arderii adaosurilor organice şi a
răcirii. Contracţia se produce în sensul zo
nelor cu volum mai mare. Pentru compen
sarea contracţiei, masa de dentină şi smalţ
se depune în exces. Pentru evitarea înma
gazinării unor tensiuni interne, se lasă ne
acoperite zone metalice din aparat.
Rezistenţa mecanică a maselor ce
ramice este de 417 Brinell faţă de 260
Brinell pentru smalţul dentar, fiind super
ioară şi celei a aliajelor dentare. Din cauza
acestei durităţi de suprafaţă, masele ce
ramice au un efect abraziv, atât asupra
smalţului dentar, cât şi asupra aliajelor
dentare. Rezistenţa mecanică la compresi
une, îndoire şi rupere este bună. Totuşi, nu
permite realizarea unor punţi ceramice de
mare amplitudine.
Masele ceramice au o stabilitate
colo ristică ideală datorită coloranţilor
minerali, inerţiei componentelor şi
impenetrabilităţii masei arse faţă de
diversele componente ale lichidului bucal.
Culoarea, translucidita tea şi luciul
permanent fac posibile restau rări protetice
fizionomice foarte reuşite.
Fiind inerte faţă de ţesuturi, masele
ceramice sunt foarte bine tolerate. Din
acest motiv sunt folosite şi sub forma im
plantelor osoase.
207

Separarea masei ceramice de supor
tul metalic se face cu multă greutate.
Această legătură este explicată astfel:
Este o legătură
de tip covalent realizată între oxizii metalici
de suprafaţă ai aliajului şi oxizii metalici din
compoziţia masei ceramice, între care se
produc schimburi ionice. Legătura între
cele două grupe de oxizi se realizează în
momentul fluidificării masei ceramice în
procesul de ardere. Legătura chimică de tip
covalent a fost susţinută de Weinstein,
apoi de Duckworth şi Nally.
fizică. Brien şi Ryge susţin
că legătura metalo-ceramică este datorată
forţelor Van der Waalls şi anume o
legătură rezultată din atracţia dintre doi
atomi, fără a se stabili legături chimice,
deci o atracţie electrostatică.
Legătura meca
nică s-ar realiza datorită unor microreliefuri
foarte fine aflate pe suprafaţa suportului
metalic, în care se insinuează masa cera
mică fluidificată şi apoi răcită. Legătura
mecanică ar fi favorizată şi de comporta
mentul volumetric al masei ceramice.
Această legătură este susţinută de Lavine
şi Custer. Retenţiile mecanice pot fi folosite
în mod suplimentar.
chimică.
Masele ceramice sunt formate din
substanţe de bază şi adaosuri.
sunt următoa-
rele:
Caolinul este componenta plastică a
masei ceramice, adăugat în proporţie de 2
- 3% şi reprezintă liantul întregului ames-
208
tec. Este o argilă superioară purificată na
tural sau artificial.
Cuarţul, componenta aplastică a ma
sei ceramice, adăugat în proporţie de '1 O -
15% în amestec, reprezintă masa refracta
ră la temperatura de ardere. Dilatarea ter
mică a cuarţului compensează contracţia
caolinului la încălzire, asigurând rezistenţa
la variaţiile de temperatură. Această com
ponentă contribuie la luciul masei cerami-
ce.
Feldspatul este un alumino-silicat de
potasiu, sodiu şi calciu. în proporţie de 70 -
80% în amestec este, cantitativ, elementul
principal dintre substanţele de bază. La
temperaturi înalte se fluidifică bine, omo
genizând amestecul. Contribuie la obţine
rea translucidităţii.
Coloranţii dau posibilitatea obţinerii
nuanţelor coloristice variate. Sunt coloranţi
minerali reprezentaţi de oxizi metalici de
fier, crom, cobalt, iridiu, nichel, zinc, aur,
titan care dau, în ordine, următoarele cu
lori: roşu, verde, albastru, negru, cenuşiu,
alb, purpuriu şi galben-maro. în compoziţia
maselor ceramice neprelucrate sunt incluşi
şi coloranţi organici (pigmenţi) diferiţi în
pulberea de dentină şi, respectiv de smalţ,
pentru a nu fi confundate în timpul depune
rii. În masa opacă (grund) folosită în tehno
logia metalo-ceramică, oxizii de fier, staniu,
iridiu şi aur au rolul de a realiza legătura
dintre metal şi ceramică.
Restabilirea
funcţiei fizionomice prin tratament
gnatoprotetic reprezintă problema centrală
a oricărei protezări adresată zonei frontale.
 Restaurările fixe bine executate din
punct de vedere morfologic şi funcţional,
de multe ori nu sunt bine tolerate de către
pacienţi dacă nu au şi o estetică satisfăcă
toare.
Din punct de vedere fizionomie,
lucră rile protetice conjuncte ceramo-
metalice reprezintă idealul datorită:
stabilităţii cromatice:
nuanţei coloristice;
- translucidităţii;
luciului
permanent.
Aceste caracteristici sunt determinate
de prezenţa coloranţilor anorganici (oxizi
minerali), de inerţia elementelor compo
nente, precum şi de structura compactă,
impenetrabilă a masei ceramice.
Aspectul estetic este durabil în timp,
fiind superior calitativ celui prezentat de
coroanele acrilice şi acrilo-metalice care îşi
modifică nuanţele coloristice.
Caracteristicile estetice ale porţelanului
sunt reprezentate de:
- transparenţă;
- culoare.
Transparenţa apare datorită fenome
nului optic prin care lumina este atât
transmisă (refractată) cât şi reflectată.
Reflexia se produce iniţial la suprafa
ţa materialului ceramic, unde micile nere
gularităţi imprimă diferite direcţii razelor de
lumină incidenţă, rezultând o lumină difuză,
plăcută, spre deosebire de metale sau
acrilate care sunt opace, ele reflectând toa-
lumina prin suprafaţa lor netedă.
Reflexia se produce şi în interior, pe
particulele de oxizi care, având o dispoziţie
neregulată, dau o lumină difuză.
Modalitatea de reflexie a razelor pe
suprafaţa de porţelan este influenţată de
starea de suprafaţă a acestuia. Cu cât su
prafaţa este mai neregulată, razele inciden
te vor fi transmise în direcţii diferite, deci se
va produce o reflexie cu angulaţii diferite.
Când suprafaţa este perfect netedă,
există un maxim de reflexie pe o direcţie
dată, ceea ce facilitează apariţia unei stră
luciri mai intense pe acea direcţie, fapt ce
scoate în evidenţă artificiul protetic.
Prin urmare, o suprafaţă neregulată
va favoriza crearea unei morfologii indivi
dualizate şi va determina un comportament
optic favorabil.
Comportamentul optic al dintelui dife
ră în funcţie de zonă. Astfel, smalţul este
mai transparent, iar dentina mai opacă.
Prin suprafaţa vestibulară a dintelui
se produce reflexie dar şi absorbţie. Pe
marginea incizală, un efect luminos este
transmis, lumina traversând-o.
Un comportament optic similar trebuie
realizat şi prin artificiul protetic. Marginea
incizală va necesita un spaţiu suficient prin
preparare, iar pentru refacerea ei se va
folosi numai ceramica de smalţ transparen
tă.
Porţiunea centrală vestibulară, pre
cum şi feţele proximale, vor fi realizate din
straturi de materiale diferite, deci cu grade
diferite de transparenţă, care vor favoriza
prin reflexie, refracţie şi absorbţie diferite,
formarea unei străluciri plăcute, asemănă
toare celei naturale a dintelui.
Culoarea influenţează în mod direct
efectul estetic al porţelanului. Ea este o
impresie senzorială, produsă printr-un an-
209
samblu complex de fenomene ce se reali
zează la trei nivele:
- fizic - interacţiunea lumină-materie;
- fiziologic - lumina este focalizată pe
retină, inducând impulsuri ce se trans
mit la centrii vizuali cerebrali;
psiho-senzorial - transformarea
activită ţii nervoase într-o percepere
conştientă de lumină şi culoare.
Culoarea este funcţie atât de obiect
cât şi de lumină, aceasta putând influenţa
perceperea cromaticii în diferite momente
ale zilei. De asemenea, natura luminii in
fluenţează percepţia culorii. Astfel, culorile
sunt percepute diferit la lumina naturală a
soarelui sau la lumina artificială, în special
de neon.
Având în vedere aceste aspecte, alege
rea culorii pentru viitoarea restaurare fixă
ceramo-metalică, de o mare importanţă
pentru refacerea funcţiei fizionomice, se va
face la lumina naturală. Este de preferat
când cerul este puţin acoperit, evitându-se
cerul senin (când lumina are o
componentă predominant albastră) sau
primele ore ale dimineţii sau ale serii
(când lumina are o componentă
predominant galbenă). De asemenea,
culorile se vor alege diferit între incizai şi
colet. Culorile se clasifică în:
primare: roşu, galben, albastru;
secundare: verde, violet,
orange.
Cele două categorii sunt complemen
tare două câte două, prin amestecare
anulându-se, rezultând griul.
Plasarea culorilor în mod diferit cre
ează efecte vizuale speciale:
orange spre incizai determină o vizibili
tate accentuată a dintelui;
210
albastrul este o culoare de reflexie, de
aceea se adaugă la marginea incizală;
roşul şi verdele se întrepătrund, rezul
tând culori apropiate de ale dintelui na
tural, susţinând aspectul de vitalitate.
Culoarea dinţilor naturali prezintă trei
caracteristici ale căror variaţii sunt cele mai
vizibile şi anume:
luminozitatea sau claritatea, dată de
cantitatea de lumină reflectată pe o su
prafaţă colorată;
saturaţia dată de cantitatea culorii de
bază;
- tonalitatea cromatică.
Primul stadiu în reproducerea nuanţei
dorite este stabilirea unui strat de opac al
cărui aspect să fie cât mai aproape faţă de
culoarea aleasă.
Prin adăugarea pigmenţilor naturali
se pot regla cele trei caracteristici ale culo
rii:
- tonalitatea - prin pigmenţi diferiţi;
saturaţia - prin creşterea cantităţii de
colorant sau adăugarea de alb sau gri;
luminozitatea - prin utilizarea proprietă
ţilor neutralizante ale culorilor comple
mentare.
Peste stratul opac se depun celelalte
straturi: dentină, smalţ. în această etapă
mai apare o caracteristică a culorii - trans
luciditatea. Aceste patru variabile trebuie
cunoscute atât ca entităţi separate, cât şi
prin interacţiunile dintre ele.
Din punct de vedere estetic restaură
rile fixe metalo-ceramice reprezintă idealul
datorită calităţilor pe care le întrunesc:
stabilitate cromatică în timp şi în
condiţi ile mediului bucal;
stabilitatea nuanţei coloristice;
 transluciditate;
- luciu.
Un impediment în realizarea unei es
tetici perfecte îl constituie, totuşi, prezenţa
componentei metalice pe care este arsă
masa ceramică, precum şi fenomenul fizi
co-chimic de oxidare, care determină opa
citatea produsului finit.
Există, deci, riscul diferenţierii faţă de
dinţii naturali, precum şi imposibilitatea
rea lizării efectelor optice ca la coroana
Jacket din porţelan.
Pentru a masca scheletul metalic,
ca re tinde să vireze culoarea spre gri, în
timp, precum şi pentru a asigura legătura
chimi-
cu acesta, se mase
produc speciale, ce se ceramice
aplică lice în locul suprafeţele
grundului. meta-
Indicaţiile sunt lega-
o exigenţă fizionomică deosebită:
- tratamentul leziunilor odontale coronare
prin lipsă substanţă, mai ales în re-
giunea frontală;
tratamentul distrofiilor cicatriceale;
- tratamentul anomaliilor de volum şi po
ziţie, ca mijloc de refacere a morfologiei
arcadelor dentare;
- element de corectare a culorii dinţilor
devitali care şi-au modificat aspectul
cromatic;
- abrazii accentuate;
redimensionarea etajului inferior al feţei
în caz de edentaţii laterale ce au dus la
modificarea sa;
incongruenţă dento-alveolară cu treme
şi diasteme;
- în retracţii parodontale, după un trata
ment parodontal prealabil, ceramica fi
ind foarte bine tolerată de ţesuturi;
pe dinţi afectaţi de procese carioase pe
zone întinse interesând şi cimentul ra
dicular, permiţând realizarea ideală atât
din punct de vedere estetic cât şi biolo
gic;
pe dinţii frontali superiori şi inferiori
când, din motive mecanice (malpoziţii şi
supraocluzii frontale accentuate) nu se
pot aplica coroane Jacket;
pe dinţi cu un volum coronar suficient,
tradus prin dimensiuni cervico-incizale
şi vestibulo-orale acceptabile pentru
realizarea atât a retenţiei cât şi a efec
tului fizionomie;
pe molarii şi premolarii la care pulpa
dentară este redusă şi permite o prepa
rare care să asigure grosimea suficien
tă a feţei ocluzale;
pentru refacerea convexităţilor naturale
ale dintelui, în scopul menţinerii apara
telor mobile.
Clasic, indicaţiile coroanei mixte
metalo-ceramice erau limitate la canin şi
premolar. Dar, experienţa clinică a arătat
că, în condiţiile unei bune tehnologii de
laborator, există posibilitatea aplicării ei pe
tot grupul frontal.
De asemenea, s-a extins limita de in
dicaţie, cuprinzând şi molarii 1 şi 2, având
în vedere corelaţia cu dimensiunile fantei
bucale şi cu gradul de vizibilitate al dinţilor
laterali.
Indicaţia majoră a restaurărilor
metalo-ceramice este, însă, pentru ele
mentele de agregare, în special meziale,
ca şi pentru regiunea frontală, fiind ideale
211
din punct de vedere fizionomie, biologic,
masticator.
Coroanele mixte metalo-ceramice se
pot aplica atât pe dinţii vitali cât şi pe cei
devitalizaţi.
Deşi, în cazul dinţilor frontali, coroana
Jacket ceramică reprezintă indicaţia de
elecţie, se pot aplica şi coroane metalo
ceramice, ţinând cont de morfologia şi po
ziţia dinţilor, de ocluzie.
Astfel, când forma incisivilor tinde
spre triunghiular, când diametrul mezio
distal, la nivelul punctelor de contact, e
mult mai mare decât cel existent la nivel
cervical, coroana metalo-ceramică este
cea mai indicată.
De asemenea, în cazul dinţilor cu
înălţime coronară redusă, mai avantajoasă
este coroana metalo-ceramică, deoarece
se poate mări retentivitatea prin prepararea
de caneluri proximale sau puţuri dentinare.
În cazul oricărui tip de malpoziţie, co
roana metalo-ceramică este întotdeauna
mai indicată decât una de tip Jacket, dato
rită rezistenţei mecanice mai mari imprima
te de structura metalică.
Pentru premolari şi molari, coroana
ceramo-metalică este restaurarea ideală
din punct de vedere estetic. Singurele difi
cultăţi rezultă din morfologia dentară, înăl
ţimea coronară şi distrucţia coronară.
Dacă distrucţia coronară este impor
tantă, se poate recurge la restaurarea co
ronară prin forare de puţuri dentinare, în
care se introduc ştifturi, urmate de recon
strucţia cu amalgam sau compozite (de
preferat este amalgamul, datorită rezisten
ţei mecanice).
212
Pentru dinţii scurţi, se poate mări re
zistenţa coronară prin caneluri uniform re
partizate pe diferite feţe ale dintelui.
Datorită forţelor masticatorii importan
te ce se dezvoltă la nivelul feţelor ocluzale
ale premolarilor şi molarilor, trebuie îmbina
tă refacerea fizionomică cu o rezistenţă
mecanică optimă, pentru a evita fractura
rea componentei fizionomice ceramice.
Astfel, fata vestibulară a cuspizilor
vestibulari maxilari şi mandibulari va fi aco
perită de componenta ceramică, în timp ce
contactele dento-dentare interarcadice vor
fi refăcute prin intermediul componentei
metalice, joncţiunea metalo-ceramică
situându-se în treimea superioară a ver
sanţilor orali ai cuspizilor vestibulari.
În cazul dinţilor devitalizaţi se pune
problema dacă aceştia prezintă o rezisten
ţă suficientă pentru o coroană ceramo
metalică sau este necesară o reconstituire
corono-radiculară printr-o coroană de sub
stituţie în dublă piesă protetică. Acest as
pect va fi apreciat clinic, în funcţie de gra
dul distrucţiei coronare şi de tipul de resta
urare protetică ce urmează a fi realizat.
Pentru premolarii şi molarii depulpaţi,
se poate face o reconstituire coronară prin
intermediul unui ştift radicular (aceasta în
cazul în care distrucţia coronară nu este
foarte întinsă).
Ultimele trei decenii au fost martore
numeroaselor îmbunătăţiri aduse coroane
lor metalo-ceramice si total ceramice.
Aceste îmbunătăţiri sunt însă de natură
tehnologică, majoritatea defectelor este-
tice ale acestor restaurări fiind de natură
biologică. Cele două tipuri primare de de
fecte estetice întâlnite sunt: - recesiunea
ţesutului gingival cu expunerea consecuti-
a marginilor restauraţiei; inflamaţia mar
ginală cronică a gingiei.
La sfârşitul anului 1950, când au fost
introduse coroanele metalo-ceramice, pen
tru a realiza o adaptare marginală optimă a
acestora, s-au realizat corelete metalice. ln
scopul obţinerii unei estetici acceptabile,
corelete au fost poziţionate
subgingival . Acest concept s-a dovedit a
fi ineficient şi au apărut numeroase
tehnici realizare a marginilor vestibulare
din pentru coroanele
metalo- ceramice.
Evoluţia acestor tehnici împreu-
cu introducerea coroanelor total-
a eliminat necesitatea poziţionării
marginilor metalice la nivelul sulcusului
gingival. Din păcate, este aproape imposi
a realiza o corespondenţă perfectă
nuanţa restaurării şi culoarea porţiunii
a dintelui şi, astfel, în cele mai
situaţii clinice, este de dorit să as
marginile restauraţiei subgingival.
Recesiunea gingivală la adulţi nu re
un efect fiziologic al îmbătrânirii ci
mai degrabă, de cauză patologică.
înaintea plasării definitive a margini
restauraţiilor se obţine sau există o sta-
re sănătate parodontală excelentă iar
clinice de realizare a acestor res
sunt efectuate corect, între margini
şi ţesuturile gingivale va exis stabi!
ă, cu condiţia ca pacientul
res:oecre cu stricteţe regulile de igienă
După cum am amintit, unul dintre cei
mai importanţi factori în predictibilitatea
rezultatului final îl reprezintă siguranţa că,
ţesuturile gingivale sunt sănătoase în mo
mentul amprentării şi plasării definitive a
marginilor restauraţiei. Prepararea dinţilor
în vederea aplicării restaurărilor metalo
ceramice şi înregistrarea amprentelor în
aceeaşi şedinţă atunci când există inflama
ţie gingivală sau boală parodontală repre
zintă un indicator de eşec. Dacă vom plasa
restaurările definitive câteva săptămâni mai
târziu iar pacientul va menţine o igienă ri
guroasă în tot acest timp, inflamaţia gingi
vală poate să scadă sau chiar să dispară.
Destul de frecvent, va avea loc o migrare
apicală a epiteliului de joncţiune cu expu-
nerea consecutivă a marginilor restaurării.
Acest eveniment poate avea loc în timpul
etapei protezare provizorie sau imediat
după plasarea restaurărilor definitive.
Abordarea optimă a acestei situaţii
constă în determinarea localizării finale a
marginilor restaurării atunci când ţesuturile
gingivale au atins o stare de sănătate op
timă. ln cazul restaurărilor din zona ante
rioară se recomandă să se prepare dinţii,
realizând un prag uşor supragingival.
Trebuie să se realizeze restaurări
provizorii excelente care să refacă corect
coroana şi contururile gingivale permiţând
astfel o igienă adecvată şi să servească
drept model pentru restaurarea definitivă.
Se efectuează tratamente parodontale în
scopul restabilirii stării de sănătate a aces
tor ţesuturi. După obţinerea parametrilor
clinici de sănătate parodontala se reco
mandă pacientului să folosească Peridex
pentru 2 săptămâni. Se determină localiza-
213
rea optimă a marginilor restaurării şi se
adânceşte pragul preparat anterior uşor
supragingival. Se înregistrează amprentele
iar pacientul continuă să folosească
Peridex până la plasarea restaurărilor defi
nitive.
Este esenţial ca, în timpul preparării
dinţilor să nu lezăm ţesuturile gingivale.
Pentru aceasta se va folosi un fir retractor
gingival şi instrumentar rotativ cu design
special pentru a minimiza trauma (Freze
diamantate cu protecţie tisulară - Premier
Dental Products, Norristown, Pa).
În timpul etapelor clinice de realizare
a restaurărilor metalo-ceramice trebuie să
nu lezăm epiteliul de joncţiune. Vom folosi
un fir retractor gingival de diametru cores
punzător (Ultrapack Retraction Cord,
Ultradent Products, Saltlake City, Utah)
îmbibat cu un agent hemostatic (Hemodent
-Premier Dental Products, Norristown, Pa)
şi plasat în sulcusul gingival pentru 8-1O
minute.
Este importantă utilizarea unor resta
urări provizorii de calitate. Acestea pot fi
realizate la început, ca secvenţă a fazei de
vindecare parodontală sau după ce s-au
realizat preparaţiile dinţilor. Restaurările
provizorii trebuie să refacă contururile co
ronare fiziologice, să asigure o integritate
marginală excelentă şi o estetică adecvată.
Dacă cimentarea definitivă se va rea
liza cu un material convenţional (fosfat de
zinc sau glassionomer) este preferat pentru
cimentarea provizorie eugenatul de zinc
deoarece acesta realizează o "sigilare"
optimă a dintelui preparat. Eugenatul de
zinc este un puternic iritant tisular de aceea
trebuie îndepărtat cu atenţie excesul din
214
sulcus, exces ce poate determina inflama
ţie gingivală. Această inflamaţie este tranzi
torie dar în momentul vindecării ţesuturilor
poate creşte nivelul de recesiune cu expu
nerea consecutivă a marginilor restaurării.
Când pacientul necesită intervenţii de
chirurgie parodontală, trebuie să acordăm
un timp suficient gingiei de a se vindeca şi
pentru stabilizarea marginii gingivale. La
majoritatea pacienţilor acest timp este de 5-
6 luni. Aceşti pacienţi vor purta, astfel,
restaurări provizorii o perioadă mai mare
de timp. Se recomandă ca protezele provi
zorii să fie îndepărtate şi recimentate la
fiecare 6 săptămâni pentru a preveni apari
ţia cariilor recurente.
Timp de mulţi ani inflamaţia marginală
cronică a gingiei a fost atribuită igienei ora
le deficitare a pacientului. S-a arătat că
anumite configuraţii marginale ale restaură
rilor sunt rugoase şi astfel creşte potenţialul
de acumulare şi retenţie al plăcii bacterie
ne. Lustruirea corectă a suprafeţelor meta
lice sau a porţelanului este optimă pentru
plasarea marginilor restaurărilor metalo
ceramice la nivelul sulcusului gingival.
Majoritatea reacţiilor inflamatorii ale
gingiei sunt datorate violării adâncimii bio
logice a sulcusului. Studiile clinice au arătat
că, răspunsul parodontal este cu atât mai
nefavorabil cu cât vom plasa marginile res
tauraţiei mai aproape de epiteliul de joncţi
une. Se recomandă ca aceste margini să
fie plasate la 0,5 mm de marginea gingiva
la sănătoasă sau, mai precis, la minim 3
mm de creasta alveolară.
În timp ce majoritatea autorilor reco
mandă plasarea supragingivală a margini
lor restaurărilor ceramice, majoritatea co-
roanelor din zona anterioară vor fi plasate
subgingival din considerente estetice.
Avantajele plasării supragingivale ar fi răs
punsul parodontal adecvat, integritatea
marginală bună, procedura operativă sim
plificată, igienizare uşoară, expunerea in
terfeţei dinte-restaurare la curăţire si auto
curăţire.
Se constată că această sectorizare
reprezintă o adevărată "hartă În culori",
culori care nu sunt separate între ele prin
linii drepte. În acest fel, atât alegerea, cât şi
realizarea culorilor, devin o adevărată artă,
cele mai reuşite coroane ceramice (sau
metalo-ceramice) fiind "cele care nu se
văd", care imită perfect dinţii naturali.
Alegerea culorilor - este
problemă delicată şi foarte importantă.
Culoarea se compune din: culori
lumină (adiţia luminii) şi culori pigment
(sustragerea luminii). Există trei culori
primare: bleu închis, roşu viu şi verde
viu, şi trei culori secundare: galben,
portocaliu, violet. Combinarea lor poate
da alte culori:
- o culoare primară + o culoare secunda
ră = culoare terţiară
- o culoare secundară + o culoare terţiară
= o culoare quaternară.
Elementele culorilor (după Prevost)
1. Culoarea propriu-zisă = tenta
(en gleza: hue; franceza: tint) - albastru,
roşu, galben, etc. (culorile primare sau
secunda re).
2. Saturaţia (în engleză: color; fran
. chroma) = intensitatea, gradul de
saturaţie cu pigmenţi de culoare.
3. Luminozitatea (engleză: brightness;
franceză: value) = strălucirea, valoarea =
cantitatea de negru sau alb din culoarea
respectivă, de care depinde reflectarea
luminii.
Jocul dintre aceste elemente se poate
exemplifica cu reglarea lor pe televizorul
color. Culoarea şi saturaţia (intensitatea ei)
nu sunt greu de apreciat şi redat, dar pro
blematică este luminozitatea, reflectarea
luminii. O reflectare mare dă senzaţia de
fals ("prea alb"). O reflectare mică: dintele
apare mai negru, mai închis la culoare (ca
zul unor coroane de acrilat care pe ecranul
televizorului apar "negre'', absorbind lumi
na, indiferent de culoarea şi saturaţia ei).
o - întâi se alege culoarea apoi saturaţia ei;
aprecierea luminozităţii se face cu ochii
- semi-închişi, în caz de dubiu se alege
mai luminoasă;
să nu se privească mult timp eşantio
nul;
să fie privit din diferite poziţii;
nu se alege culoarea la lumina de neon
sau bec;
nu se alege la soare, ci la umbră
(Korber spune între orele 11-15);
- după privirea ( i0-15 secunde după
Prevost), (3-4 sec. după Korber) a unor
tonuri de galben din eşantion, să ne
odihnim ochii periodic pe un obiect bleu
(sau verde);
pereţii încăperii, perdelele, hainele pa
cientului să nu aibă culori intense;
se repetă operaţiunea de mai multe ori.
În realizarea coroanelor fizionomice
are desigur importanţă nu numai culoarea,
215
ci şi forma şi dimensiunea. mula pete de culoare maronii - gălbui (de
De obicei acestea sunt dictate de "nicotină", de ceai, cafea, etc.), pete cre
prezenţa dinţilor adiacenţi sau a celor toase, fisuri, obturaţii cervicale, halouri
omonimi, dar în cazul unor afecţiuni multi incizale, etc. Culoarea poate fi modificată
ple, când se doreşte îmbunătăţirea aspec (în rău sau bine) prin cimentare, când co
tului estetic al arcadei dentare, trebuie roana este prea subţire (transparenţă mări
avu te în vedere şi criterii de iluzii optice. tă). Este bine să se testeze culoarea finală
dintele (incisivii) pare mai lung dacă (precimentare) printr-o aplicare a coroanei
mărim ambrazurile incizale, dacă reali cu pulberea de ciment amestecată cu apă.
zăm şanţuri verticale pe faţa vestibula Când am depistat culoarea bună (cimentul
ră; pulvis are mai multe culori), se va face ci
- dintele pare mai voluminos când faţa mentarea propriu-zisă. La coroanele cera
labială este plană; mice se utilizează de obicei cimenturi sili
unghiurile incizale mai rotunjite şi feţele co-fosfate sau alumino-silicat (glassiono
vestibulare (labiale) mai convexe dau mer), care sunt mai translucide decât cele
aspect mai feminin; oxifosfat de zinc.
- centralii trebuie neapărat să fie egali şi Coroanele integral ceramice sunt
simetrici; considerate ca „alternativa cea mai nobilă
la incisivii laterali asimetria discretă nu pentru restaurarea unor leziuni coronare"
deranjează; (Bratu).
microrugozităţile nelustruite sunt placo
file şi produc discromii (şi gingivite, da
că sunt lângă colet);
microdepresiunile lustruite dau aspect
de "natural'', prin multiple planuri
(microfaţete de reflexie a luminii), evi
tând aspectul de fals.
Pentru a da un aspect cât mai natu
ral, pentru a reda corect culorile cadranelor
Fig. 9.40
vestibulare desenate, cum s-a arătat ante
rior, este necesar ca trecerea de la un ca
dran la altul să nu fie liniară, bruscă, ci
în situaţiile când exigenţele estetice
progresivă. Aici se vede arta tehnicianului
impuse de statutul social şi profesional
dentar. La coroanele de acrilat se realizea
al pacientului sunt deosebite;
ză prin ambalarea orizontală şi aplicarea
- când dinţii prezintă leziuni extinse (res
straturilor de culoare "în solzi de peşte"
taurate prin tehnici directe = obturaţii cu
(fig. 9.40). Şi în aplicarea culorilor
răşini compozite) la nivelul feţelor
dentinei la coroanele ceramice se
proximale şi I sau vestibulare;
procedează similar. La acestea, un
tehnician "artist" poate si-

216
 ocluzie favorabilă, cu contactele dento
dentare realizate în treimea medie a fe
ţei orale a incisivilor superiori, pentru
distribuţia favorabilă a solicitărilor
ocluzale.
când se poate aborda o soluţie mai
conservativă;
- când solicitările ocluzale sunt nefavora
bile;
- când nu există posibilitatea realizării
unui prag circular, lat de cel puţin 1 mm
(în aceste cazuri se indică coroane
metalo-ceramice).
Lipsa substratului metalic la acest tip
de coroane ceramice permite realizarea
preparaţii mai conservative pe faţa
vestibulară, comparativ cu coroanele
metalo-ceramice, dar necesită o reducere
mai accentuată a feţelor proximale şi orală,
în vederea asigurării unei grosimi uniforme
a stratului de ceramică.
Este o coroană de acoperire totală,
cu rol fizionomic, realizată prin polimeriza
rea metil-metacrilatului. Unii o numesc co
roană jacket de acrilat, deşi în general ter
menul de coroană jacket este rezervat ce
lor clasice din porţelan.
Au apărut în anii postbelici, când au
înlocuit (pentru un timp), aproape complet,
ceramica.
- foarte ieftine;
- tehnologie mult mai simplă de realizare;
217
se pot face şi subţiri;
se pot aplica şi pe preparări fără prag.
- contracţia acrilatului în timpul polimeri
zării este neuniformă în funcţie de gro
simea machetei;
au un grad de porozitate;
sunt placofile, producând gingivite (se
pare că gingivitele sunt date de
placofilie, nu de intoleranţă la acrilat);
pot irita parodonţiul marginal şi meca
nic: margini groase, lungi, largi,
anfractuoase, nefinisate;
se dilată termic, ducând la fisurări sau
descimentări;
modificări volumetrice şi prin absorbţia
de apă ("îmbătrânire"), ducând la lărgi
re, descimentare, semnalate la început
printr-un lizereu negru spre gingival;
modificări cromatice în timp;
rezistenţă scăzută la abraziune
(duritate de 10-20 pe scara Knoop,
faţă de 310- 390 a smalţului);
elasticitate mare, ceea ce până la un
punct este o calitate, căci nu sunt ca
sante (ca cele din ceramică), dar la for
ţe mari se pot descimenta;
reflectarea redusă a luminii.
Indicaţii:
la tineri (permite prepararea mai redu
să);
- coroane provizorii;
condiţii tehnico-materiale deficitare.
Este asemănătoare cu cea pentru co
roane ceramice, dar necesită preparări mai