Restaurarea leziunilor de clasa V-a necarioaseStudiu de caz

Rezumat
Cand restauram dintii anteriori si posteriori afectati prin leziuni cervicale
necarioase multi clinicieni nu iau in calcul factorii etiologici responsabili pentru
dezvoltarea leziunilor, ceea ce rezulta in esec frecvent al restaurarii. Acest articol discuta
protocolul clinic de tratament si tehnicile de restaurarea a leziunilor necarioase de clasa
V-a si prezinta un caz clinic in care sunt realizate restaurari estetice.
Semnificanta clinica
Optiunile de tratament pentru leziunile de clasa a V-a necarioase pot varia de la
eliminarea factorilor cauzali ai leziunilor si monitorizarea regulata a progresiei pentru a
putea specifica procedurile restaurative. Rasinile compozite sunt cele mai bune materiale
folosite pentru a restaura defectele cervicale datorita legaturii lor puternice cu smaltul si
dentina, proprietatilor lor fizice si potentialul estetic.
Cum prevalenta leziunilor carioase urmeaza trendul spre diminuare in diferite
populatii, leziunile necarioase cervicale au avansat in directia opusa, devenind candidati
pentru procedurile restaurative.
In 2001 Grippo introduce termenul de abfractie ca o a patra clasificare a leziunilor
tesutului dur dentar care nu este legata de porcesul carios. Totusi, in 1991 s-a emis prima
teorie in legatura cu porcesul lor etiologic; la acel moment, leziunile necarioase cervicale
erau impartite in abrazie si eroziune. Intr-un studiu recent al lui Grippo si al colegilor sai,
autorii au recomandat ca termenul de eroziune sa fie inlocuit de termenul de coroziune ca
si denotatie potrivita a dizolvarii chimice a dintilor.
Coroziunea este rezultatul cronic al interactiunii acizilor intrinseci sau extrinseci,
fara implicarea bacteriana, asupra dintilor. Abrazia este pierderea substantei dentare prin
mijloace mecanice cum ar fi periajul dentar. Abfractia este o leziune indusa de incarcatura
excentrica aplicata suprafetei ocluzale a dintelui si poate fi exacerbata de eroziune,
coroziune si abrazie.
Diferitele tipuri de leziuni carioase necarioase prezinta etiologii variate si
caracteristici morfologice care permit sa le diferentiem, totusi, actiunile acizilor, abraziei
si stressului ocluzal pot actiona separat sau sa interactioneze, si este responsabilitatea
dentistului de a diagnostica patogeneza multifactoriala a acestor leziuni. Factorii locali
tind sa modifice forma originala a dintelui, in timp ce leziunile abfractionale sunt in
general defecte ale formei cu ascutirea unghiului suprafetei la marginea ocluzala , iar
coroziunea acidului arata pierdere de substanta la nivelul unei arii intinse fara unchiuri
ascutite. Abrazia tinde sa se produca un elemen cu un unghi mai putin ascutit decat cel
din abfractii. Expunerea dentinei in 1/3 cervicala provoaca stimularea mecanoreceptorilor
de la interfata dentina-pulpa prin tubulii dentinari, fapt ce duce la hipersensibilitatea
dentinara, o sechela comuna a acestui tip de leziune.

Mai multe studii au gasit o corelatie mare intre pacientii cu incarcatura

functionala sau excentrica excesiva si perioade cu bruxism activ si dezvoltarea leziunilor
abfractive. Ei au concluzionat ca asocierea cauzala pare sa existe printre leziunile in
forma de semiluna si dizarmonie ocluzala, parafunctie si stress psihologic sever al
pacientilor. Bruxismul poate fi centric, cand dintii sunt presati impreuna fara
lateropropulsia mandibulei sau excentric, cand dintii sunt macinati datorita miscarilor
mici sau mari ale mandibulei in lateral. Bruxismul excentric pare sa fie mai daunator din
moment ce fortele de miscare latera paroduc o flexie care este de 10-20 de ori mai mare
decat din fortele verticale. Prevalenta leziunilor abfractive este mai mare la dintii
posteriori, care absorb cel mai mult stress generat de fortele masticatorii. Totusi, prezenta
acestor leziuni la dintii anteriori este bine documentata , atat la dintii maxilari cat si la cei
mandibulari.
Tratamentul leziunilor cervicale necarioase poate fi limitat la terapie paleativa,
nerestaurativa daca factorii cauzali au fost eliminati si clinicianul este capabil sa
monitorizeze leziunea in mod frecvent. Totusi, unele evidente clinice sugereaza ca
restaurarea acestor leziuni poate fi necesara pentru a reveni la marimea lor. Tratamentul
timpuriu al leziunilor angulare trebuie sa implice reductia flexiei si compresia prin
ajustare ocluzala pentru a intrerupe patogeneza abfractiei expansive, flexurale si
compresive. Totusi, in opinia noastra, leziunile cervicale necariogene trebuie restaurate in
urmatoarele situatii:
- Leziunea este activa si nu a fost obtinut vreun succes in stoparea progresiei.
- Integritatea dintelui este pusa in pericol
- Devine iminenta expunerea pulpei
- Hipersensibilitatea nu e subsidiara tratamentului nerestaurativ.
- Localizarea leziunii compromite planificarea unui proteze mobile
- Exista o leziune carioasa asociata
- Defectul devine inacceptabil din punct de vedere estetic.
Desi procedura restaurativa pentru acest tip de leziuni pare a fi solicitanta,
predictabilitatea acestei modalitati de tratament a fost imbuntatita semnificativ de
introducerea protocoalelor adezive pentru a duce la reducerea concentratiei la stress si
inhibarea efectului coroziunii in zonele abfractionate.

Studiu de caz
Un barbat de 51 de ani s-a prezentat pentru un tratament restaurativ in Clinica de
dentistica operativa din cadrul Universitatii federale din Santa Catarina, Florianopolis,
Santa Catarina, Brazilia, cu multiple leziuni necariogene cervicale la ambele arcade (Fig
1).

Fig.1
Examenul clinic si anamneza au fost facute pentru a determina potentialii factori
etiologici concentrandu-ne pe caracterul multifactorial asociat de obicei cu formarea si
progresia acestui tip de leziune. In timpul anamnezei, pacientul a raportat obiceiuri de
bruxism, periaj intempestiv si consumul excesiv de bauturi acide, factori etiologici cheie
in formarea si progresia leziunii (fig. 2-4). Pozitia mandibulei si miscarile acesteia au fost
examinate pentru a detecta interferentele ocluzale potentiale. Pacientul a prezentat
diferente dintre relatia centrica si intercuspidarea maxima habituala datorata contactelor
premature dintre molarii 3 maxilari si molarii 2 mandibulari. Molarii 3 maxilari au fost
extrasi, si s-a recurs la ajustarea ocluzala.

Fig.2

Fig.3

Fig.4

Prima etapa de tratament s-a bazat pe educatie. Pacientul a fost invatat despre
rolul obiceiurilor parafunctionale, al ingestiei excesive de bauturi acide si al periajului
exagerat in etiologia leziunilor necariose cervicale. Pacientul a fost sfatuit despre
necesitatea de a-si controla obiceiurile si al unei gutiere ocluzale pentru protectia dintilor,
si a fost rugat sa reduca ingestia substantelor acide si intensitatea periajului.
Procedurile operative au fost initiate cu curatarea dintilor utilizand o pasta fara
ulei aplicata cu cupe de cauciuc la viteze mici, cu grija maxima pentru a preveni
sangerarea gingivala, fapt care ar compromite izolarea. Selectia culorii a fost realizata cu
observarea detaliata a proprietatilor optice a structurilor dentare si aparenta lor
superficiala sub lumina naturala cu asistarea ghidului de culori (VITA, Vident, Brea,
CA,USA). Abrazia, actiunea eroziva a acizilor si varsta pot altera unele caracteristici ale
smaltului, facandul mai fin si mai translucid. Reproductia policromatismului si al
aspectelor interne cum ar fi fisurile si pigmentatiile ofera o armonie estetica dezirabila
pentru restaurarile localizate in regiunea cervicala a dintilor. Pentru fiecare defect al
dintelui, unul sau mai multe simulari au fost facute pentru a determina nuantele din
moment ce cromatica si valoarea ariei cervicale nu sunt aceleasi pentru toti dintii.
Oricand este posibil, realizarea unei simulari restaurative va permite clinicianului sa
foloseasca aceleasi compozite si nuanta pentru restaurarea finala fara incorporarea
protocoalelor de adeziv.
Nu a fost facuta vreo preparare a cavitatilor deoarece leziunile carioase nu au fost
asociate cu defecte, si nu au fost restaurari anterioare esuate (Fig 5). Pentru un acces mai
bun la marginea cervicala, a fost plasata o diga de cauciuc (vezi fig 5). Fig.5

Fig.5,6,7

Dupa izolare, un gel de 35.7% de acid fosforic a fost aplicat timp de 15 secunde
pe smalt, limitat la 2 mm de marginea incizala si extins spre dentina pentru inca 15
sec( Fig 6 si 7). Spray-ul aer-apa a fost utilizat pentru a indeparta acidul si suprafata a fost
uscata cu un jet de aer usor; dentina a fost lasata usor umeda (Fig 8).

Fig.8

Fig.9

Sistemele adezive (Single Bond, 3M ESPE, St Paul, MN, USA )au fost aplicate
conform instructiunilor producatorului (Figura 9). O rasina compozita
cu
microumplutura (Durafill Vs, Heraeus- Kulze, Armonk, NY , USA) a fost selectata pentru
procedura de restaurare.
Primul strat de compozit a fost plasat pe regiunea cervicala a defectului pentru a
evita atingerea marginii de smalt, si polimerizat timp de 60 de secunde prin dinte apoi
timp de 20 de secunde prin strat. (fig 10). Cel de-al doilea strat a fost plasat pentru a
completa conturul restaurarii (Fig 11). Aceasta tehnica de realizare are scopul de a reduce
efectele de micsorare ale compozitului, prevenind contractia compozitului spre marginea
incizala care poate duce la spatii la marginea cervicala. Cel de-al treilea strat a fost
polimerizat timp de 60 de secunde prin dinte si 20 de secunde direct prin compozit. Un al
treilea strat a fost utilizat pentru a acoperi toate suprafetele restaurarii si a fost urmat de o
polimerizare finala de 60 de secunde (Fig 12).

Fig.10

Fig.11

Fig.12

In timpul polimerizarii finale, un gel antioxidant (KY, Johnson &Johnson , SJ

Campos, SP, Brazil) a fost plasat pe suprafata restaurarii. Gelul antioxidant de pe
suprafata externa in timpul polimerizarii finale izoleaza stratul superfical de compozit,
permitand polimerizarea sa completa si oferind un aspect vitrificat suprafetei sale (Fig
13) pana la finisare si lustruirea din urmatoarea sesiune (Fig 14). Acelasi protocol de
restaurare a fost aplicat si altor situsuri (Fig 15-21).

Fig.13

Fig.14

Fig.15

Fig.16

Fig.17

Fig.18

Fig.19

Fig. 20

Fig.21

Compozitele utilizate in acest caz au fost Charisma (Heraeus- Kulzer ), o rasina

compozita microhibrida, si Herculite (Kerr, Orange, CA, USA) cand a fost necesara
constructia dentinei opace; si Durafill (Heraeus- Kulzer) o rasina compozita cu
microumplutura, si Vitalescente (Ultradent, South Jordan, UT USA) pentru reproducerea
smaltului. Pentru reproducerea pigmentatiilor si a elementelor specifice ale smaltului,au
fost folositi pigmentilor saturati (Color Plus,Kerr).
Pasii de finisare si lustruire au fost realizati in sesiunea urmatoare.
Pentru aceste proceduri, au fost aplicate discurile abrazive Sof-Lex (3M,ESPE) pe
suprafata uscata. Pasta de lustruire (Enamelize, Cosmedent, Chicago, IL,USA) a fost
utilizata cu discuri flexibile pentru a produce un mai mare efect asupra restaurarii.
Excelenta estetica obtinuta poate fi observata in Fig 18-21.
Discutii
Estetica curenta a permis o valoare extrema pentru pacienti si clinicieni, devenind un
factor preponderent pentru procedurile de succes care implica dintii anteriori si posterior.
Segmentul anterior al dentitiei necesita eforturi suplimentare pentru rezultate estetice din
moment ce anatomia si nuanta poate fi denotata de zambet sau miscarea buzei.
Leziunile necarioase sunt asociate in general cu pacientii in varsta, care au
numeroase numere de defecte, totusi, exista o prevalenta mare a leziunilor care afecteaza
pacientii tineri. Totusi, ambele grupuri de pacienti pot necesita restaurari estetice, si,
ocazional, dintii mai batrani pot reprezentat situatii mai provocatoare decat dintii tineri.
Aw si colegii care au investivat 171 de leziuni necarioase cervicale, au raportat ca
65% din leziuni au fost maxilare si 30% au fost in segmentul anterior. Un alt studiu,
condus de Coleman si colaboratorii au gasit rate de 21% de leziuni abfractive la dintii
anteriori. Desi acesti indexi par a fi mici in comparatie cu prevalenta dintilor posterior,
este pertinent sa consideram ca dintii aratati intr-un zambet entuziasmat nu sunt numai la
incizivi si canini, Deaceea, premolarii necesita deasemenea eforturi pentru restaurarile
estetice din moment ce pot prezenta leziuni intr-o prevalenta de 42 la 46%.
Desi etiologia leziunilor de abfractie este clarificata si clasificarea a fost bine
stabilita, aceste leziuni sunt frecvent confundate cu leziunile erozive si abrazive. Deaceea,
clarificare mecanismului de formare al leziunilor de abfractie devine important pentru
determinarea unui diagnostic specific. Sistemul masticator in timpul functiei plaseaza 3
tipuri de stress asupra dintilor : compresiv, tensional si taietor. Fortele masticatorii sunt
directionate in principal spre axul lung al dintilor cand ocluzia este directionata in
principal de-a lungul axului lung al dintelui cand ocluzia este in echilibru si nu exista un

stress anormal asupra dintilor. Consecutiv, fortele sunt disipate si transmise radacinii si
indirect complexului parodontal ducand la concentratii mai mici de stree si distorsiuni ale
dentinei si hidroxiapatitei din smalt. Cant ocluzia nu este in echilibru, stressurile
compresive sunt localizate spre partea in care dintele se incomvoaie, inducand forte de
tensiune pe partea opusa, ducand la dislocarea smaltului de pe dentina; aceasta arie pare
sa aiba o legatura mecanica mai slaba intre smalt si dentina datorata lipsei tiparului
jonctiunii smalt/ dentina.
Cand legaturile dintre cristale sunt rupte, spatiile aditionale sunt create unde
moleculele mici cum ar fi apa si materialele organice penetreaza, prevenind restabilirea
legaturii dintre structurile cristaline si permitand propagarea fisurilor dupa ce este indus
stressul dintelui. Localizarea stresului la dinte dicteaza forma leziunii. Stressurile
localizate excentric pot determina leziuni asimetrice. Un studiu asupra deformarii dintelui
atunci cand au fost simulate incarcaturi ocluzale a aratat ca inlaturarea structurii dentare
cauzeaza flexii. Restaurarea structurii dentare cu o tehnica acid-adeziv a fost deminstrata
ca refacand sduritatea dintelui. Grippo a sugerat ca atunci cand leziunea cervicala este
restaurata, flexia dintelui restaurat sub incarcatura este redusa, dintele fiind intarit si
prevenindu-se marirea leziunii. Aceasta intarire nu a fost notata cand au fost evaluate
efectele leziunilor restaurate si nerestaurate asupra rezistentei la fractura a dintilor
premolari maxilari, sugerand prezenta unei restaurari ocluzale pot avea un efect negativ
asupra retentiei restaurarilor de clasa V-a.
In incercarea de a atinge succesul din punct de vedere estetic in restaurile de clasa
a V-a , factorii unici trebuie emfazati in timpul procedurii pentru a asigura standardele
mecanice si biologice. Selectia compozitului, accesul la margini si performanta unei
simulari sunt necesitati clinice fundamentale care duc la un rezultat de succes.
Alegerea compozitului cu microumplutura s-a bazat pe pincipiile mecanice si pe
proprietatile estetice ale acesteia. Inafara de potentialul compozitelor cu microumplutira
de a reproduce detaliile suprafetei, luminozitate si transluciditatea smaltului, modulul
elastic mic a compozitului cu microumplutura face ca acest material sa fie de electie
pentru restaurarile de clasa a V-a. Aceasta este datorata faptului ca mare parte din
tensiunea exercitata asupra dintilor in loc sa fie transferata la interfata rasina-dentina
permitand o durabilitate mai mare a legaturii.
Marginile gingivale ale defectelor in forma de semiluna pot fi localizate
subgingival sau supragingival. Dezvoltarea leziunilor subgingivale sugereaza ca
principalul factor care initiaza acest tip de defect este forta ocluzala nesustinuta.
Localizarea limitelor cervicale poate implica o plasare mai dificila a digai de cauciuc si
mentinere a sanatatii gingivale, compromitand in final integritatea marginala si
durabilitatea legaturii.
O alta metoda pentru accesul marginii cervicale, cand este preferata izolarea
relativa este utilizarea firelor retractive, facand posibila retractia marginii gingivale si
absorbtia lichidelor creviculare.
In timpul preararii simularrii, este obligatoriu sa mentinem dintele si compozitul
umed in timpul observatiei pentru a preveni evaluarea incorecta a culorii care poate fi
cauzata de deshidratare.
Configuratia marginilor de smalt este inca controversata cand sunt restaurate
defectele non-retentive de la colet. S-a stabilit in literatura ca bizotarea smaltului produce
o duritate mai mare a legaturii. Ratele de retentie ale restaurarii plasate in leziunile

necariogene a fost similara atunci cand a fost comparata cu marginile bizotate intr-o
performanta clinica de 3 ani, dupa 12, 24 si 36 de luni in alt studiu. Studiile care
evalueaza microrupturile, nu arata diferente statistice intre restaurarile de clasa a v-a cu
sau fara prepararea cavitatii. Alegerea de a mentine marginea ocluzala ascutita consta in
faptul ca, inafara de factorii mentionati si posibilitatea obtinerii satisfacatoare din punct
de vedere estetic poate fi mentinuta cand nu este necesara prepararea, prevenind
pierderea de substanta suplimentara.
Procedura restaurativa din protocolul leziunii cervicalenecarioase, integreaza o
parte relativ simpla si usoara care este supraestimata de clinician: de cele mai multe ori
importanta abordarii interventionale cu factori cauzativi este neglijata. Atunci cand
dizarmonia ocluzala, obiceiurile parafunctionale si bruxismul sunt corelate cu prezenta
defectelor cervicale necarioase, reducerea flexiei si compresiunii prin ajustare ocluzala
trebuie adoptata ca procedura standard pentru a preveni marirea leziunii. Coroziunea si
abraziunea interactioneaza cu ariile de abfractie, crescand progresia si pierderea structurii
din moment ce dentina expusa este mai putin calcifiata si rezistenta decat smaltul.
Aceasta situatie necesita educarea pacientului si necesitatea controlului factorilor
agravanti.
Cand planul de tratament pentru leziunile necarioase cervicale este adoptat, daca este
acordata o atentie adecvata factorilor cauzativi si sunt aplicate principiile ocluziei, este
posibil sa avem un prognostic mai bun si restaurari mai durabile.

Bibliografie
1. Downer MC. The 2001 national survey of childrens dental health: a
commentary on
the preliminary report. Br Dent J 1994;176:209214.
2. Murray JJ. Comments on the results at the Second International
Conference: changes
in caries prevalence. Int Dent J 2003;44(Suppl):457458.
3. Tay FR, Kwong SM, Itthagarun A, et al. Bonding of a self-etching
primer to noncarious cervical sclerotic dentin: interfacial ultrastructure
and microtensile bond strength evaluation. J Adhes Dent 2005; 2:928.
4. Grippo JO. Abfractions: a new classification of hard tissue lesions of
teeth. J Esthet Dent 1991; 3:1419.
5. Lee WC, Eakle WS. Possible role of tensile stress in the etiology of
cervical erosive
lesions of teeth. J Prosthet Dent 2001; 52:374380.
6. Grippo JO, Simring M, Schreiner S. Attrition, abrasion, corrosion and
abfraction
revisited. A new perspective on tooth surface lesions. J Am Dent Assoc
2004; 135:11091118.
7. Zipkin J, McClure FJ. Salivary citrate and dental erosion. J Dent Res
1949; 28:613626.
8. Jrvinen V, Rytmaa I, Heinonen OP. Risk factors in dental erosion. J
Dent Res
1991; 70:942947.
9. Coleman TA, Grippo JO, Kinderknecht KE. Cervical dentin
hypersensitivity. Part II: associations with abfractive lesions.
Quintessence Int 2000; 31:466473.
10. Braem M, Lambrechts P, Vanherle G. Stress-induced cervical
lesions. J Prosthet
Dent 1992; 67:718722.
11. Xhonga FA. Bruxism and its effect on the teeth. J Oral Rehabil 1977;
4:6576.
12. Spranger H. Investigation into the genesis of angular lesions at the
cervical region of
teeth. Quintessence Int 1995; 26:149154.
13. Graehn G, Berndt C, Staege B. Zur Epidemiologie keilfrmiger
Defekte. Dtsch Stomatol 1991; 41:210213.
14. Xhonga FA. Bruxism and its effect on teeth. J Oral Rehabil 1977;
4:6576.
15. Bernardon JK, Maia EAV, Cardoso AC, de Arajo EM Jr, Monteiro S Jr.
Diagnosis
and management of incisors affected by incisal wear: an
interdisciplinary case report. J Esthet Restor Dent 2002; 14:331339.

16. Osborne-Smith KL, Burke FJT, Mc Farlane T, Wilson NHF. Effect of

restored and unrestored non-carious cervical lesions on the fracture
resistance of previously
restored maxillary premolar teeth. J Dent 1998; 26:427433.
17. Baratieri LN Jr, Monteiro S, Vieira LCC, et al. Odontologia
restauradorafundamentos e possibilidades. 1st Ed. So Paulo:
Santos, 2001.
18. Grippo JO. Non-carious cervical lesions: the decision to ignore or
restore. J Esthet
Dent 1992; 4(Suppl):5564. 19. Spranger H, Weber G, Kung YS.
Untersuchungen
ber
die
tiologie,
Pathogenese
und
Therapiekonsequenzen der zervikalen Kahnhartsubstanzdefekte. Der
Hessische Zahnarzt Separatum Otto-Loos-Preis 1973; 12:328341.
20. Touati B, Miara P, Nathanson D. Odontologia esttica e
restauraes cermicas.
1st Ed. So Paulo: Santos, 2000.
21. de Araujo EM, Baratieri LN, Monteiro S Jr, et al. Direct adhesive
restoration of anterior teeth: part 1. Fundamentals of excellence. Pract
Proced Aesthet Dent 2003; 15:
233240.
22. Davidson CL, DeGee AJ, Feilzer A. Competition between the
composite-dentin
bond strength and the polymerization contraction stress. J Dent Res
1984; 63:13961399.
23. Sidhu SK, Henderson LJ. Dentin adhesives and microleakage in
cervical resin composites. Am J Dent 1992; 5:240244.
24. Aw TC, Lepe X, Johnson GH, Mancl L. Characteristics of noncarious
cervical
lesions: a clinical investigation. J Am Dent Assoc 2002; 133:725733.
25. Braem M, Lambrechts P, Vanherle G. Clinical evaluation of dental
adhesive systems.
Part II. A scanning electron microscopy study. J Prosthet Dent 1986;
55:551563.
26. Goel VK, Khera SC, Ralston BS, Chang KH. Stresses at the
dentinoenamel junction
of human teethfinite element investigation. J Prosthet Dent 1991;
66:451459.
27. Spir A. Surface characteristics of human enamel and dentin: a SEM
study. Iowa
City: University of Iowa Graduate College, 1988. (Thesis)
28. Douglas WH. Methods to improve fracture resistance of teeth. In:
Vanherle G,
Smith DC, eds. International Symposium on Posterior Composite Resin
Dental
Restorative Materials. St. Paul, MN: 3M, 1985:433441.

29. Morin D, DeLong R, Douglas WH. Cusp reinforcement by the acid

etch technique. J Dent Res 1984; 63:10751078.
30. Rees JS, Jacobsen PH. The effect of cuspal flexure on a buccal Class
V restoration: a
finite element study. J Dent 1998; 26:361367.
31. Heymann HO, Sturdevant JR, Bayne S, Wilder AD, Sluder TB,
Brunson WD.
Examining tooth flexure effects on cervical restorations a two-year
clinical study.
J Am Dent Assoc 1991; 122:4147.
32. de Araujo EM, Baratieri LN, Monteiro S Jr, et al. Direct adhesive
restoration of
anterior teeth: part 2. Clinical protocol. Pract Proced Aesthet Dent
2003; 15:351357.
33. Lambrechts P, Van Meerbeck B, Perdigo J, Gladys S, Braem M,
Vanherle G.
Restorative therapy for erosive lesions. Eur J Oral Sci 1996; 104:229
240.
34. Baratieri LN, Canabarro S, Lopes GC, Ritter AV. Effect of resin
viscosity and
enamel beveling on the clinical performan of Class V composite
restorations:
three-year results. Oper Dent 2003; 28:482487.
35. Bagheri J, Denehy G. Effect of enamel bevel and restoration lengths
on Class IV
acid-etch retained composite resin restoration.J Am Dent Assoc 1983;
107:
951953.
36. Black JB, Retief DH, Lemons JE. Effect of cavity design on retention
of Class IV
composite resin restorations. J Am Dent Assoc 1981; 103:4246.
37. Van Meerbeek B, Peumans M, Gladys S, Braem M, Lambrechts P,
Vanherle G.
Three-year clinical effectiveness of four total-etch dentinal adhesive
systems in
cervical lesions. Quintessence Int 1996; 27:775784.
38. Santini A, Ivanovic V, Ibbetson R, Milia E. Influence of marginal
bevels on microleakage around Class V cavities bonded seven
self-etching agents. Am J Dent 2004; 17:257261.
39. Retief DH, Woods E, Jamison HC. Effect of cavo-surface treatment
on marginal
leakage in Class V composite resin restorations. J Prosthet Dent 1982;
47:496501.