Lucrarea practică nr.

Monitorizarea stării de sănătate orală

Monitorizarea, evaluarea stării de sănătate a populaţiei generale este o metodă care are
avantajul de a permite obţinerea informaţiilor despre întreaga populaţie, inclusiv acea ăparte a
populației care nu se adresează serviciilor de sănătate din varii motive (este sau se declară
sănătoasă, nu este suficient de informată, nu doreşte să se adreseze medicului sau este
împiedicată de diferite condiţii şi împrejurări). Această parte a populaţiei lipseşte din evidenţele
bazate pe înregistrarea pacienţilor şi din proiecţiile studiilor epidemiologice clasice retrospective
(practicate şi în România) bazate pe raportările instituţiilor şi autorităţilor sanitare şi ale altor
furnizori din sistemul sanitar
Monitorizarea stării de sănătate orală presupune realizarea de studii epidemiologice
populaționale. Aceste studii se realizează pe eșantioane reprezentative (un eșantion reprezentativ
este un segment din populația respectivă care prezintă aceleași caracteristici ca și populația din
care provine, cu privire la următoarele aspecte demografice: repartitia pe sexe, vîrsta, mediu
social) pentru acea afecțiune și pentru populația respectivă.
Grupele de vârstă conform OMS sunt: copii: 6-12 ani
adulți: 35-44 ani
vârstnici: 65-74 ani
Formularul OMS pentru evaluarea sănătății buco-dentare, introdus în anul 2013, permite
determinarea și a înregistrarea situațiile particulare ale sănătății orale pentru fiecare pacient în
parte. În acest mod se poate ține o evidență a evoluției afecțiunilor orale pentru fiecare pacient și
se putea verifica succesul sau eșecul tratamentelor aplicate.
Formularul OMS este împărțit în mai multe secțiuni, fiecare dintre acestea conținând
informații despre o anumită afecțiune a sistemului stogatognat. În prima secțiune se înregistrează
data când se efectuează evaluarea precum și numărul de identificare al pacientului. A doua
secțiune conține datele generale ale pacientului precum: nume, vârsta, sexul, ocupația și
localizarea geografică.
1
 În continuare se evaluează fiecare afecțiune a sistemului stomatognat și se cuantifică în
numere gradul de afectare. Astfel, se evaluează pe rând: statusul dentar, statusul parodontal
(CPI), și necesitățile de tratament odontal, fluoroza, eroziuni și traumatisme dentare, leziuni ale
mucoasei orale și ale osului.
Formularul OMS are ca și obiective:
- realizarea unui tablou al stării de sănătate orală
- depistarea factorilor de risc într-o populație
- depistarea grupelor populaționale cu risc crescut la îmbolnăvire
- estimarea necesarului de tratament și a resurselor materiale
- urmărirea în timp a evoluției bolii
Indicatorii utilizați în evaluarea stării de sănătate orală sunt instrumente de măsură a bolilor
ce permit realizarea de comparații între diferite studii.
Indicii epidemiologici sunt folosiți în cercetarea stomatologică și în sondajele de sănătate
orală pentru a cuantifica și compara prevalența cariei dentare, a bolilor parodontale și a altor
afecțiuni orale la diferite populații. Acești indici permit cunoașterea stadiului clinic al bolii pentru
fiecare individ în parte și facilitează comparația între populații.
Proprietățile unui indice ideal sunt direct legate de scopul acestuia. Indicele utilizat trebuie
să măsoare schimbarea din interiorul grupului și diferențele dintre grupuri, scopul fiind acela de a
acționa ca un sistem de măsurare. Pentru aceasta, indicii trebuie să aibă o serie de caracateristici,
respectiv:
1. simplu, ușor de înțeles, la fel ca și metoda lui de aplicare
2. obiectiv: utilizarea lui ar trebui să fie obiectivă, nefiind susceptibilă la părerea
examinatorului
3. valid: indicele ar trebui să măsoare ceea ce trebuie să măsoare (de exemplu, în cazul
cariei dentare, el nu trebuie să măsoare și alte afecțiuni de tipul hiploplaziei smalțului)
4. exact: de fiecare dată când se utilizează ar trebui să se obținută același rezultat
5. cuantificabil: indicele ar trebui să furnizeze o măsurare după care să se poată realiza o
analiză statistică, să se poată calcula valoarea medie și dispersia datelor colectate
6. senzitivitatea: indicele trebuie să aibă o acuratețe cât mai apropiată de 100% pentru a
putea depista cât mai corect toate cazurile de boală, inclusiv cele minore

2
 7. acceptabil: aplicarea lui nu trebuie să fie dureroasă sau să dureze mult timp pentru a nu
produce astfel disconfortul pacientului
Ca și indicatori utilizați pentru evaluarea stării de sănătate orală se pot folosi:
1. indicatori odontali: CAO (DMF), EGOHID
2. indicatori parodontali: CPITN
3. indicatori ai fluorozei: indicele DEAN
5. indicatori ai anomaliilor dento-maxilare: IOTN