 Proba clinica a machetelor in ceara reprezinta ultima

etapa intermediara de tratament a edentatului total

care poate vedea materializate protezele finite.
 Ea cumuleaza toate manoperele anterioare si
reproduce in ceara viitoarele proteze, medicul reusind
in aceasta etapa sa corecteze eventualele greseli clinice
sau de laborator.
 Machetele se prezinta in cabinet montate pe modelele
functionale in ocluzor sau in articulator, impreuna cu
fisa de laborator si sabloanele de ocluzie, pentru ca ele
sa se verifice extraoral si intraoral de medic.
1. Controlul extraoral al
machetelor in ceara
 Controlul modelelor functionale si a ocluzorului:
 - se verifica calitatea ocluzorului sau a articulatorului care
trebuie sa pastreze toate datele individuale fixate pe el.
 - se controleaza ocluzorul care nu trebuie sa aiba joc in
balama, contrapiulita sa fie fixata, iar planul median si
planul sagital sa coincida cu cel al ocluzorului.
 - pe modele se verifica liniile de referinta: linia mediana,
linia surasului, linia caninului, linia planului de ocluzie,
mijlocul crestelor, curbura sagitala.
 - se repun sabloanele pe modelele functionale si se verifica
daca datele transmise prin sabloane au fost respectate.
 Controlul arcadelor artificiale:
 - alegerea si montarea dintilor artificiali legate de forma,
marime, culoare, cuspidare.
 - montarea dintilor frontali: linia mediana interincisiva sa
corespunda interarcade si cu cea de pe model, dintii
frontali sa se incadreze intre cele doua linii ale caninilor,
curbura vestibulara simetrica, curbura incizala respectata
(dreapta sau curba), inaltimea frontalilor sa se incadreze
intre planul de ocluzie si linia coletelor, dintii sa realizeze
unitati masticatorii de cate trei (din ratiuni estetice),
supraocluzia frontala si inocluzia sagitala respectata.
 - montarea dintilor laterali: montati pe mijlocul crestei
dupa liniile trasate pe model si dupa orientarea
santurilor intercuspidiene, cuspidarea sa respecte
relieful ocluzal individual, sa nu fie montati pe
tuberozitate sau tuberculul piriform si baza sa aiba o
portiune de 1 cm distal neacoperita de dinti.
 - se verifica corecta realizare a curbelor sagitale si
transversale de compensatie, simetria si daca sunt
realizate in concordanta cu gradul de cuspidare a
dintilor si supraocluzia frontala.
 - rapoartele ocluziei statice si daca montarea dintilor
este normala, inversa, distalizata sau mezializata,
conform axului interalveolar.
 Controlul bazelor din ceara
 - se verifica limitele marginilor protezelor pana in
fundurile de sac, sa cuprinda santurile pterigo-
maxilare si limita corecta a zonei Ah, sa acopere 2/3
din portiunea anterioara a tubelculului piriform,
modelarea usor convexa a versantelor vestibulare si
usor concave cele linguale, papilele interdentare
modelate convex si in functie de varsta.
 Controlul cu machetele detasate de pe modele
 Se verifica prin palpare cu indexul si prin inspectie
bazele machetelor, marginile, dintii artificiali si
grosimea uniforma a stratului de ceara de la nivelul
bazei machetei. Fata mucosala sa nu prezinte
asperitati sau particule de gips care vor traumatiza
tesuturile fibromucoase la proba machetelor in
cavitatea orala.
2. Controlul intraoral al
machetelor in ceara
 Controlul intraoral al machetelor in ceara necesita o
pregatire prealabila a pacientului care trebuie sa cunoasca
in ce consta aceasta faza clinica, ce se urmareste prin
aceasta faza, care sunt etapele care trebuie parcurse in mod
obligatoriu, care sunt miscarile mandibulare pe care
pacientul trebuie sa le faca la un moment dat.
 Manipularea machetelor se face cu mare atentie pentru a
nu fi deformate, ele vor fi racite numai pe model prin
spalare cu apa rece, verificarea intraorala va fi minutioasa,
dar dupa 2-3 minute se scot din cavitatea orala si pe
modelele functionale se racesc cu apa rece, iar pacientul se
va clati pentru a mentine mediul oral la o temperatura
scazuta.
Verificarea mentinerii si stabilitatii
statice
 - controlul machetei inferioare
 Macheta inferioara se aplica prima pe campul protetic,
pacientul fiind cu gura intredeschisa pentru a nu pastra in
tensiune formatiunile mobile de la periferia campului
protetic.
 - se controleaza extinderea bazei machetei mandibulare si
prin inspectie si palpare se controleaza lungimea
marginilor.
 - se aplica teste de presiune digitala pe marginea incizala a
frontalilor inferiori pentru a se verifica inchiderea
marginala in zona distala si daca dintii sunt montati pe
creasta.
 - se aplica teste de presiune digitala alternativ pe fetele ocluzale
ale premolarilor.
 - se verifica inchiderea marginala sublinguala prin ingrosarea
marginilor in aceasta zona.
 - stabilitatea dinamica este verificata prin testele lui Herbst.
 - se verifica pozitia limbii. Pentru o pozitie posterioara se poate
recurge la educarea pacientului de a mentine limba mai anterior,
printr-o emisfera de ceara cu diametrul de 2-3 mm aplicat la
nivelul incisivilor centrali inferiori. Ea va apare pe proteza finita
urmand ca pacientul sa tina limba in contact cu aceasta emisfera
intr-o pozitie anterioara favorabila mentinerii protezei
inferioare. Dupa cateva saptamani de educare se indeparteaza
prin frezaj surplusul de acrilat
 - controlul machetei superioare
 Se aplica macheta superioara pe campul protetic superior
unde se va mentine la o deschidere a cavitatii orale.
 - se verifica baza machetei superioare, lungimea, limitele si
grosimea marginilor corespunzatoare fundurilor de sac si
care vor ocoli bridele laterale si frenul buzei superioare.
 - se aplica testele de presiune digitala alternativ pe fetele
ocluzale ale premolarilor si molarilor.
 - se aplica teste de presiune digitala in directie postero-
anterioara pe marginile incisivilor pentru a verifica
adaptarea distala.
 - se aplica testele lui Herbst.
Controlul relatiilor intermaxilare
 Se apreciaza corecta realizare a relatiilor fundamentale
mandibulo-craniene si mandinulo-maxilare. Desi
stabilitatea machetelor de ceara este deficitara,
miscarile mandibulare trebuie sa aiba o amplitudine
redusa, iar timpul de verificare este de 2-3 minute
datorita incalzirii si deformarii cerii.
 - verificarea relatiei de postura prin teste fonetice. O
dimensiune verticala mare in relatia de postura are
spatiul de articulare fonetica marit si invers,
impiedecand articularea fonetica corecta.
 - verificarea relatiei centrice prin verificarea reperelor
cunoscute. Se verifica corespondentele liniilor
interincisive si dimensiunea verticala de ocluzie. Daca
dimensiunea verticala de ocluzie este micsorata
aspectul fetei este de imbatranit cu pastrarea
santurilor periorale, rosul buzelor diminuat, conturul
buzelor sters. Daca DVO este marita, faciesul
pacientului pare crispat, buzele sunt indepartate, iar
dintii artificiali mult prea vizibili. Testele de verificare
a DVO sunt:
 - testul fonetic al lui Silverman ce foloseste
cuvinte ce contin fonema ,,S” si in acest caz dintii se
apropie in timpul vorbirii fara sa se atinga intre ei.
Daca se ciocnesc DVO este prea mare, iar daca ramane
un spatiu vizibil in timpul vorbirii completat de
aspectul estetic necorespunzator, DVO este prea mica.
 - testul lui Buchman- Ismail consta in
acoperirea unui strat subtire de ceara moale pe suprafata
ocluzala a dintilor laterali inferiori, dupa care pacientul
este invitat sa citeasca un test scurt si sa efectueze cateva
deglutitii normale. Daca ceara poarta amprentele usor
vizibile a dintilor antagonisti DVO este corecta. Ceara poate
fi indepartata de pe suprafetele ocluzale si a punctelor de
contact cu antagonistii si aceasta presupune o DVO marita,
de aceea se reface din nou cu sabloanele de ocluzie. Daca
ceara nu poarta urmele dintilor antagonisti DVO este mica
si se reface RC fie cu ajutorul sabloanelor de ocluzie, fie cu
ajutorul machetelor de ceara, punand un strat de ceara
ramolita pe arcada dentara artificiala inferioara si se
inregistreaza apoi RC
 verificarea pozitiei de intercuspidare maxima, de contacte
multiple, stabile si distribuite uniform pe toata arcada. Ea
se face prin proba spatulei, care se introduce intre dintii din
zonele laterale. Daca proba spatulei este negativa,
angrenajul dintre dintii laterali este corect. Daca spatula
patrunde intre arcade, proba spatulei este pozitiva, si
bazele machetei nu se aplica intim pe campul protetic sau
cele doua arcade artificiale nu vin in contact direct. In acest
caz se adauga pe arcada dentara inferioara o placuta in
forma de ,,U” de ceara ramolita si se inregistreaza RC dupa
care se monteaza din nou dintii artificiali. In situatiile in
care proba spatulei indica o valoare mare intre arcadele
dentare, se reface proba cu sabloane.
 - se verifica existenta concordantei intre parametrii
quint-ului lui Hanau.
 - se urmareste refacerea unitatilor masticatorii.
 - se verifica realizarea unui over-bite si over-jet-ului
corect.
 - verificarea corespondentei dintre RC si IM.
 - daca modelele sunt montate in ocluzor,
coincidenta dintre RC cu IM reprezinta situatia corecta, se
realizeaza intotdeauna ,,point centric”. Daca diferenta este in jur
de 1 mm ea poate fi corectata la proba machetei sau pe protezele
finite. Daca valoarea este mai mare se determina din nou relatiile
imtermaxilare.
 - daca modelele sunt montate in articulator se poate
realiza ,,point centric” sau ,,long centric”. Pentru edentatul total
protezat o serie de autori indica realizarea ,,point centric” pentru
a avea o stabilitate si un sprijin solid al protezelor, altii
recomanda ,,long centric” pentru a se da o oarecare libertate
miscarilor mandibulare. Se verifica miscarile test de propulsie si
lateralitate care trebuie sa respecte conditiile ocluziei bilateral
echilibrate.
 Pentru miscarea de propulsie trebuie sa existe
concordanta intre panta tubercului articular, gradul de
supraocluzie frontala si curba sagitala de ocluzie. In
miscarea de propulsie va exista contact in zona frontala
si la nivelul ultimilor dinti, spatula va patrunde in
curba de compensatie sagitala. Daca contactul distal
lipseste, ultimul molar inferior de partea respectiva sau
de ambele parti va fi ridicat pana va veni in contact cu
primul molar superior.
 Pentru miscarea de lateralitate cuspizii omologi de pe
partea activa vin in contact si atunci pe partea opusa la
nivelul molarilor inferiori se introduce spatula. Daca
nu poate fi introdusa angrenajul este bun si s-a
respectat curbura transversala de ocluzie. Daca spatula
se poate introduce, se modifica corespunzator
inclinarea molarilor.
Controlul functiei estetice
 Controlul functiei estetice reprezinta un obiectiv
pentru care trebuie acordata o mare atentie si
acuratete din partea medicului, care va colabora si
coopera cu bolnavul, cu rude sau anturajul din cabinet.
Pacientul cu machetele in cavitatea orala va fi
examinat din fata si profil, cu gura inchisa sau semi-
deschisa, in relatie centrica si de postura.
 examinarea pacientului cu gura inchisa:
 - examenul din fata va urmari realizarea armoniei
faciale:
 - plenitudinea faciala, atenuarea santurilor
periorale si nazo-labiale in conformitate cu varsta
pacientului, realizarea plenitudinii buzei superioare,
aspectul rosului buzelor, verificarea armoniei faciale in
relatia de postura si in dimensiunea verticala de
ocluzie, simetria faciala, raportul buzelor intre ele in
plan frontal.
 - examenul din profil va urmari:
 - linia profilului si redarea armoniei faciale in RC,
relatie de postura, in timpul surasului. Verificarea
treptei labiale, plenitudinea buzei superioare data de
marginea vestibulara a protezei sau de montarea
dintilor artificiali in zona anterioara, relieful buzelor,
santurile nazo-labiale si nazo-mentoniere.
 examinarea pacientului cu gura intredeschisa:
 Se urmareste realizarea principiilor estetice in obtinerea armoniei dento-
somato-faciale.
 - liniile medio-sagitale, alegerea si montarea individualizata a dintilor in zona
frontala, simetria montarii, a curburilor vestibulare si incizale, montarea
corecta a celor sase dinti frontali superiori intre liniile caninilor.
 - daca culoarea dintilor se armonizeaza cu armonia dento-faciala, varsta,
temperament si tipul constitutional.
 - daca in timpul surasului coletul dintilor frontali corespunde marginii libere a
buzei superioare, se urmareste valoarea ,,coridorului oral” care exista intre
fetele vestibulare ale premolarilor pe de o parte si unghiurile comisurale, fata
interna a obrajilor pe de alta parte, spatiu de anumite dimensiuni, care daca
este micsorat da impresia de gura plina de dinti, iar daca este marit, apare
discordanta dintre marimea arcadei si marimea fetei.
 - se urmareste refacerea mimicii in timpul surasului si a vorbirii.
 - se perfecteaza sau se realizeaza artificiile disfizionomice.
Controlul functiei fonetice
 Controlul functiei fonetice se realizeaza daca stabilitatea
machetelor pe campul protetic este buna si se verifica:
 - pozitia marginilor libere a incisivilor superiori prin
pronuntarea corecta a fonemelor labio-dentare ,,Fe”, ,,Ve”.
 - pozitia frontalilor superiori fata ce cei inferior la
pronuntarea fenemei ,,Se”, ,,Je”. Dintii anteriori trebuie sa
se atinga fara sa se loveasca.
 - emiterea fonemelor bilabiale ,,Pe”, ,,Be” permite
verificarea dimensiunii verticale care este mare daca dintii
clacheaza, se ating, si produc un zgomot.
 - fonema ,,S” are o emisiune suierata daca frontalii
superiori sunt prea vestibularizati sau inferiorii
lingualizati. Daca sunetul apare ca un zazait frontalii
superiori sunt oralizati.
 - fonema ,,V” seamana cu ,,F” daca dintii superiori sunt
prea scurti, sau fonema ,,F” seamana cu ,,V” daca dintii
superiori sunt prea lungi.
 - fonema ,,T” apare ca ,,D” daca dintii superiori sunt
oralizati, fonema ,,D” se aude ca ,,T” daca dintii superiori
sunt vestibularizati sau baza protezei este prea groasa in 1/3
anterioara a boltii palatine.
 - fonema ,,K” este alterata daca baza protezei superioare
este prea lunga sau in contact insuficient cu bolta palatina.
3. Validarea rezultatului final de
catre pacient
 Daca medicul a corectat toate deficientele constatate la
proba machetelor in ceara cu dintii artificiali, i se va
cere pacientului si a anturajului prezent, cu o oglinda
sau o fotografie din perioada de dentat, sa aprecieze
efectele fizionomice obtinute. Observatiile juste, reale,
se vor rezolva imediat daca ele nu vor influenta
mentinerea si stabilitatea protezelor. Validarea functiei
estetice de catre pacient si persoanele sau rudele
apropiate lui este obligatorie.
4. Esecuri ce impun refacerea
machetelor in laborator:
 - relatiile mandibulo-maxilare incorecte: relatia de
postura, RC.
 - nerespectarea regulilor de montare a dintilor
artificiali din zona frontala si in zonele laterale.
 - alegerea unei garnituri de dinti necorespunzatoare.
5. Datele transmise laboratorului
pe modelele functionale
 Zonele de despovarare
 Zonele de despovarare sunt elemente anatomice sensibile,
acoperite de o fibromucoasa foarte aderenta si subtire care
nu suporta presiunile masticatorii date de baza protezei
mobile. Ele sunt: sutura intermaxilara, torusul palatin,
torusul mandibular, papila bunoida voluminoasa, gaura
mentoniera, exostozele, crestele milohioidiene ascutite. Se
localizeaza si se delimiteaza aceste zone pe model, iar
grosimea de foliere variaza de la 0,25 mm la 1 mm in functie
si de rezilienta fibromucoasei campului protetic, a crestelor
edentate, pentru a nu oferi protezei sprijin pentru
basculare in jurul acestor zone.
 Zonele retentive ale campului protetic
 Zonele retentive ale campului protetic trebuie
desfiintate prin tratamentele chirurgicale preprotetice,
ele compromit sprijinul si stabilitatea protezelor,
modifica axul de insertie si dezinsertie a protezelor
totale. Daca din motive generale sau loco-regionale
interventiile chirurgicale preprotetice nu s-au realizat,
iar retentivitatile osoase sunt bilaterale sau multiple si
depasesc 1 mm, Grant si Johnson ofera urmatoarele
solutii terapeutice:
 - marginile protezei ce depasesc retentivitatile vor fi
realizate din material rezilient.
 - marginea protezei se va limita din inaltime pana la
limita unde retentivitatea este de 1 mm pe o parte, iar
pe partea opusa se va modela normal pana in fundul de
sac.
 - din retentivitatea zonei se va pastra 1 mm pentru
mentinerea protezei, restul retentivitatii va fi
desfiintata pe model prin adaugare de ciment.
Marginea protezei va trece peste aceasta zona pana in
fundul de sac.
 Inchiderea distala a zonei Ah
 La nivelul zonei Ah este necesara in aceasta etapa stabilirea
suprafetei si a profunzimii inchiderii distale a protezei
superioare stabilita definitiv cu ajutorul machetei
superioare. Se determina clinic limita posterioara a zonei
Ah prin testul Silverman (pronunta Ah), metoda Valsalva,
insertia valului moale, palparea cu un instrument bont,
dupa care cu un creion de anilina se unesc santurile
pterigo-maxilare prin limitele posterioare fixate. Se aplica
macheta superioara in cavitatea orala, iar prin manevra
Valsalva se imprima pe suprafata mucosala a protezei limita
distala a zonei Ah. Se scurteaza sau lungeste ceara la
aceasta linie, se repune macheta pe model si cu o spatula se
graveaza pe gipsul modelului limita posterioara.
 Profunzimea gravarii trebuie sa fie egala cu 2/3 din
depresibilitatea tesuturilor si variaza in functie de
insertia valului: pentru valurile verticale profunzimea
este mai mare si este cea mai mica pentru valurile
orizontale.
 Inchiderea palatinala posterioara se realizeaza cu o
margine a protezei groasa si rotunjita, cu profunzime
maxima la nivelul limitei posterioare a zonei, pentru a
scadea progresiv spre anterior pana la disparitie
 Prelungirile paralinguale si aripioarele sublinguale
 Inca din faza de adaptare marginala a lingurii
individuale se urmareste marirea suprafetei de sprijin
si stabilitate a protezelor totale inferioare daca
posibilitatile anatomice o permit. Se verifica marginal
machetele de ceara inferioare daca pastreaza sau nu
aceste prelungiri.
6. Modalitati suplimentare de
mentinere si stabilitate a
protezelor totale
 De multe ori exista campuri protetice deficitare, care nu
ofera stabilitate optima protezelor totale. De aceea se
recurge la unele mijloace suplimentare care pot apartine
protezelor totale in vederea unei mai bune stabilitati statice
si dinamice.
 - camera cu vid realizata in baza protezei superioare plasata
mucosal pe linia mediana, in forma de inimioara, sau doua
camere reniforme de o parte si alta a unui torus palatin
mediu. Ea are rolul de a elimina aerul din acest spatiu si a
mari forta vidului pentru mentinerea protezei. Camera de
vid are dezavantajul ca prin aspiratie produce hipertrofia
mucoasei la acest nivel, produce leziuni ale mucoasei si
desfiinteaza efectul vidului.
 liniile americane au forma de ,,U”, cu bratele paralele cu
zona Ah si crestele edentate, obtinute prin gravarea
modelului la nivelul boltii palatine inainte de ambalare. Ele
pot fi realizate si in aspect areolar, fiecare compartiment
comportandu-se ca o camera de vid. Prezinta aceleasi
dezavantaje ca si camera de vid.
 - marirea greutatii protezei inferioare prin utilizarea de
materiale mai grele incorporate in baza protezei.
Dezavantajul major consta in faptul ca in timp foarte scurt
se instaleaza fenomenul de resorbtie si atrofie osoasa
importanta, cu scaderea valorii protetice a campului
protetic mandibular.
 - arcul lui Milner indicat protezei totale mandibulare si
consta in plasarea unui arc de sarma in zona linguala intre
planseu si limba. Limba prin presiunea ei va stabiliza
proteza. Exista posibilitatea incarcarii arcului de sarma cu o
pelota acrilica care mareste contactul cu limba.
 - bula lui Carol consta intr-o ingrosare a marginii protezei
inferioare la nivelul pungii lui Fisch pentru ca muschiul
buccinator sa stabilizeze proteza.
 - implantele sunt folosite din ce in ce mai mult ca solutie
protetica pentru edentatiile totale, fie transformand o
solutie adjuncta intr-o solutie conjuncta, fie participand
alaturi de o proteza mobila.
 - adezivii chimici sub forma de pulberi sau paste, se
pot aplica pe suprafetele mucosale ale protezelor,
realizand o adeziune chimica intre baza protezei si
mucoasa campului protetic. Folosirea indelungata a
acestor adezivi, determina aparitia stomatopatiilor
profunde si intinse, a desvoltarii florei microbiene
patogene.
 - se pot enumera si alte posibilitati care contribuie la
stabilitatea protezelor, dar dezavantajele majore le fac
neutilizabile: ventuza de cauciuc, resorturile elastice,
magnetii, radacinile artificiale, claveta.
7. Datele tehnice trimise
laboratorului
 In laboratorul de tehnica dentara urmeaza faza de
corectare a unor aspecte legate de montarea dintilor
artificiali si de modelare a bazelor machetelor, dupa care se
trece la polimerizarea si prelucrarea protezelor finite.
Pentru aceasta tehnicianului ii sunt necesare o serie de date
legate de:
 - materialul din care se confectioneaza baza protezei:
acrilat termopolimerizabil roz sau transparent, acrilat
termopolimerizabil in combinatie cu materiale reziliente,
cu fibre de sticla, fibre de carbon, plase metalice.
 - localizarea si grosimea zonelor de foliere.
 - grosimi ale bazei protezei in functie de zonele retentive si
de lipsa de substanta osoasa.