Anestezia paraapicala supraperiostala (PAS, Anestezia plexala) Anestezia intraligamentara Anestezia intraosoasa

Date Generale -este anestezia cel mai frecvent utilizată la maxilar
- Presupune injectarea anestezicului supraperiostal şi difuzarea lui prin canalele
haversiene în grosimea osului unde anesteziază ramurile dentare înainte ca ele să
pătrundă în apexul dintelui
Utilizare - doar în regiunile cu corticală osoasă subţire pentru ca anestezicul să poată difuza.
- Acest procedeu asigură anestezia a 1-2 dinţi, a mucoasei vestibulare, periostului şi
osului în zona în care s-a infiltrat substanţa anestezică.
- în medicina dentară şi chirurgia oro-ma
xilo-facială această tehnică este frecvent folosită pentru:
• extracţii dentare.
• rezecţii apicale
• inserarea implanturilor dentare
• intervenţii chirurgicale parodontale
• extirparea tumorilor gingivale şi a chisturilor de mici dimensiuni.
Tehnica de utilizare - Tehnica se poate aplica la maxilar pe toată întinderea sa, cu rezerve în ceea ce
priveşte molarul de şase ani unde structura osoasă a crestei zigomatico-alveolare
împiedică difuzarea optimă a soluţiei anestezice
- La mandibulă, numai zona frontală are o structură osoasă ce permite difuzarea
transosoasă a anestezicului prin această tehnică
- Puncţia anestezică se efectuează în vestibulul bucal, în mucoasa mobilă, deasupra
apexului dintelui, acul având bizoul orientat spre planul osos.
- Direcţia oblică a acului permite injectarea supraapicală supraperiostală a soluţiei
anestezice.
- Retragerea acului se va face lăsând atât mezial cât şi distal o cantitate mică de
soluţie anestezică, procedeu care permite extinderea teritoriului anesteziat.
- Anestezia plexală a incisivilor centrali superiori necesită ca puncţia anestezică să se
efectueze trecând cu acul din partea opusă prin frenul buzei superioare (anestezie
transfrenulară), deoarece permite abordul supraapical direct şi blocarea fibrelor
nervoase contralaterale
Eficienta - este mai eficientă la copii şi la tineri având în vedere prezenţa unei corticale
osoase mai puţin dense şi o spongie cu canale haversiene mai largi.
Contraindicatii - este contraindicată principial în afecţiuni de tip supurativ situate la nivelul locului
de puncţie, existând riscul de diseminare, ca şi în cazul unor ulceraţii sau tumori.
Cantitate de anestezic - este de 1, 5- 1, 7 ml.
Instalare anestezie - -este de 25-40 secunde
Durata anesteziei - - variază de la 15 la 45 de minute
Avantaje - - posibilitatea localizării anesteziei la un singur dinte.
Dezavantjae - - necesită seringi speciale
Indicatii - - se referă în mod special la pacienţii cu risc hemoragie (hemofilici, pacienţi
- este o anestezie realizată în prezent cu ajutorul seringilor speciale, care - este o anestezie rar folosită, de obicei la mandibulă, prin care
uşurează tehnica se urmăreşte infiltraţia soluţiei anestezice în spongioasa osoasă
prin traversarea corticalei
- -
- Pentru realizarea anesteziei se utilizează o seringă specială cu arc care la -Dacă în anestezia intraligamentară se foloseşte o seringă
o apăsare pe declanşator eliberează o cantitate prestabilită de 0, 20 ml specială cu arc, anestezia intraosoasă presupune un perforator
anestezic. cu mandren care străbate corticală şi permite substanţei
- Se antiseptizează papilele interdentare ale dintelui interesat şi se anestezice să ajungă intraosos la nivelul spon gioasei
utilizează un anestezic de contact.
- Acul se introduce prin papila dentară cu bizoul orientat spre dinte şi se
pătrunde în spaţiul alveolo-dentar unde se lasă 0, 20 ml soluţie anestezică
- La dinţii pluriradiculari (maxilari, mandibulari), anestezia intraligamentară
presupune şi puncţii vestibulare şi palatinale/linguale
- -
- Nu este indicată în cazul dinţilor temporari şi atunci când există infecţii şi -
inflamaţii la locul de puncţie.
-este de 0,15-0,20 ml
- este scurtă (aproximativ 30 de secunde)
-
- posibilitatea de a anestezia simultan mai mulţi dinţi fără a supradoza
anestezicul.
- lipsa anesteziei la nivelul părţilor moi (teritoriul anesteziat se reduce la
fibromucoasă gingivală, osul alveolar şi pachetul vasculo-nervos dentar).
- durata scurta de instalare a anesteziei +folosirea unei cantitati reduse de
substanta anestezica
-
- apare frecvent alveolita postextracţională prin ischemia dată de
presiunea substanţei anestezice în spaţiul alveolo-dentar, cât şi prin
prezenţa vasoconstrictorilor din anestezic.
- durerea locală postanestezică este mai frecventă decât în cazul altor
procedee anestezice.
- Indicaţiile şi teritoriul anesteziat sunt similare cu cele ale
sub tratament cu anticoagulante, pacienţi cu tulburări hepatice, etc. ), la anesteziei intraligamentare
care anestezia intraligamentară evită riscul unor puncţii profunde care pot - în fapt cele două tehnici (intraligamentară şi in traosoasă) sunt
determina leziuni vasculare sau nervoase. versatile, indicaţia uneia sau al teia fiind dată de posibilităţile
tehnice de infiltraţie