Unde Seismice

Undele seismice sunt unde elastice care pot traversa un mediu fără a se

modifica. Impulsul dat la plecare taie particulele elementare prezente în acel mediu
care vor împinge alte particule înainte să-și reia locul, se produce după o reacție în
lanț.
Vibrațiile unui seism se propagă în toate direcțiile. Se disting două tipuri de unde,
undele de volum care traversează Pământul și undele de suprafață care se propagă
la suprafața Pământului. Pe înregistrările seismografelor, ele se succed sau se
suprapun. Viteza lor de propagare și amplitudinea lor sunt modificate de către
structurile geologice pe care ele le traversează de aceea, semnalele înregistrate sunt
combinația de efecte legate la sursă, la mijloacele traversate și la instrumente de
măsură
Tipuri de unde :
Undele de volum

Ele se propagă în interiorul globului pământesc. Viteza lor de propagare depinde de materialul pe
care acestea îl traversează, și, de o cauza generală, aceasta din urmă crește odată cu
profunzimea, căci materia traversată devine mai densa.

Distingem:

Undele P sau undele primare numite și unde de compresie sau unde longitudinale. Deplasarea
pământului care acompaniază trecerea lor se face prin dilatații și compresii succesive. Ele se
deplasează paralel cu direcția de propagare a undei. Acestea sunt cele mai rapide (6 km/s
aproape de suprafață) și sunt primele înregistrate de seismografe. Ele sunt responsabile de
zgomotul pe care îl putem auzi la începutul unui cutremur.

Undele S sau undele secundare numite și undele de tăiere sau undele transversale. La trecerea
lor, mișcările solului se efectuează perpendicular pe sensul de propagare al undei. Aceste unde
nu se propagă în medii lichide, ele sunt de obicei oprite de nucleul extern al Pământului. Viteza
lor este de 4,06 km/s. Ele apar al doilea pe seismograf.

Diferența de timp dintre venirea undelor P și S e mare, cunoscând viteza lor se pot da indicații
despre îndepărtarea seismului. Așa putem localiza epicentrul cu ajutorul a trei seismografe.

Undele de volum se propagă asemănător cu razele de lumină: ele pot fi reflectate sau refractate,
adică deviate la fiecare schimbare a mediului. Ele pot urma trasee foarte complexe în interiorul
Pământului. Timpul lor de parcurgere depinde de acest traseu, ele nu ajung toate în același timp
sau în același loc.
Undele de suprafață

Acestea sunt undele ghidate de suprafața pământului. Efectul lor se poate compara cu
încrețiturile la suprafața unui lac. Ele sunt mai puțin rapide ca undele de volum dar amplitudinea
lor este de obicei mai mare.

Se pot distinge:

Unda lui Love: un englez care a descoperit existența ei în 1911. Mișcarea ei se poate compara
cu cea a undelor S fără mișcarea verticală. Undele lui Love provoacă o clătinare orizontală care
este cauza numeroaselor pagube ale fundației unui edificiu care nu este o construcție
paraseismică. Undele lui Love se propagă cu viteza de aprox. 4km/s.

Unda lui Rayleigh: ea a fost descoperită de John William Strutt Rayleigh în 1885. Mișcarea ei
este complexă, asemănătoare cu cea a unei pulbere purtată de un val, constituind o mișcare
verticală și una orizontală.