TEMA: Determinarea ocluziei centrice sau a relatiilor intermaxilare

 1. Ce numim ocluzie centrica (dupa E.Costa) -   reprezintă

raportul dintre arcadele dentare în cadrul căruia se asigură contactul acestora, iar mandibulei o
de relaţie centrică faţă de maxilar şi baza craniului. Atunci când coincide cu intercuspidarea
maximă, ocluzia centrică prezintă repere dentare, osoase,articulare,

 (dupa I.Postolachi)- OC este o pozitie de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele
dentare

 (dupa E.Ravrilov) – OC este conactul dentar dintre arcade cu prezenta unui numar maxim de
puncte de contact interdentar,s i in acelasi timp linia mediana coincide cu linia ce trece intre cei
doi incisivi centrali

 2. Ce se subintelege prin notiunea relatie intermaxilara:

(dupaCarl O'Boucher),relaţia centrică- este relaţia care există întremandibulă şi craniu ia o dimensiune
verticală de ocluzie cometă, cu condilii situaţi în poziţia lor cea mai retrasă, neforţată in cavitatea
glenoidă, poziţia de la care suni posibilemişcările de lateralitate şi o uşoară mişcare de retruzie

 . (dupa V.Burlui)acea poziţie

mandibularăobţinută prin contracţia echilibrată a muşchilor manducatori, cate determină
corespondenţa planurilor mediane mandibulo-craniene, o dimensiune verticală
corectă(în ocluzie pentru pacientul dentat), cu condiţii centraţi în cavitatea glenoidă

 (dupa Saadoun)- drept raportul mandibulo-cranian cu condilii mandibulari în poziţia cea mai
posterioară, cea mai înaltă şi mediană, de la care se pot efectua toate mişcările mandibulare.

 .

 (Dupa Academia de protetica SUA)- relaţia centrică a maxilarelor este cea mai retrudată
poziţie  fiziologică a mandibulei faţă de maxilar, către şi de la care pot fi efectuate mişcări
delateralitate. În această relaţie pot exista diferite grade de separare a maxilarelor

 (Dupa I.Postolachi)-un raport mandibulo carnian in cadrul caruia mandibula se instaleaza fata
de maxila in asa mod ca condilii articulari ocupa in fosele articulare o pozitie de retruzie
nefortata fata de baza pantei tuberculului articular,indiferent de prezenta sau absenta totala a
dintilor

 3.
Semnele caracteristice pentru ocluzia centrica :

 Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul sau din arcada dentara
inferioara si suplimentar cu cel situat distal,iar fiecarre dinte de pe arcada inferioara vine in
contact cu omogenul si suplimentar cu cel localizat median.Exceptie sint doar incisivii centrali
inferiori si molarii trei superiori ce contacteaza doar cu dintele antagonist

 .

 Semnul iniei mediane a fetei coincide cu linia dintre incisivii centrali ai maxilei si mandibulei

 Semnul dintilor frontali superiori care acopera fata vestibulara a dintilor frontali inferiori pina la
o treime din dimensiuniel lor verticale ,iar partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact
cu tunerculii palatinali ai dintilor frontali superiori

 .

 Semnul dintilor laterali in plan sagital,observind o angrenare dintre cuspizii vestibulari ai dintilor
superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor inferioriasa in cit fiecare cuspid al dintilor superiori se
incadreaza intre doi cuspizi inferiori creiind astfel o intercuspidare maxima la acest nivel.

 Semnul cheii de ocluzie Angle-cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situat
intre cuspizii mezio- si centrovestibular a primului molar inferior

 .

 Semnul dintilor laterali in plan transversal,se determina raportul cind cuspizii vestibulari ai
dintilor superiori ,acopera cuspizii vestibulari ai dintilor inferiori in asa mod ca cuspizii vestibulari
a dintilor laterali inferiori sa contacteze cu santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare
superioare.

Iar cuspizii linguali a dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii antagonisti superiori,situindu-se in
santul intercuspidian meziodistal inferior.

Fapt ce se datoreaza dimensiunilor mai mari ale arcadei dentare superioare fata de cea inferioara

 .

 Semnul osos şi articular  - se referă de fapt la poziţia centrică a mandibulei faţă de craniu, dar la
o dimensiune corectă verticală a etajului inferior, ceea ce fixează mandibula în plan orizontal,
sagital, frontal;

 Semnul neuro-muscular  - presupune controlarea neuroreflexă a acestei poziţii printr-o

echilibrare a contracţiilor musculare;

 Semnul faringo-glandular  -este asigurat prin pregătirea farigelui pentru a produce deglutiţia,
precum şi a glandelor salivare pentru a-şi exprima conţinutul.
  4.

Clasificarea edentatiei partiale in dependenta de situatiile clinice referitoare la

relatia intermaxilara
 a.

 Prima situatie clinica include arcadde dentare cu ocluzie stabila datorita prezentei unui numar
mare de dinti restanti pe ambele arcade,intre care se stabilesc contacte dento dentare
multiple,stabile cu pastrarea dimensiunii verticale de olcuzie

 b.

 A doua situatie clinica include arcadele dentare cu ocluzie instabila din cauza contactelor
premature si a interferentelor, ci si a reducerii contactelor dento-dentare. Dimensiunea verticala
de ocluzie poate fi pastrata sau modificata

 c.

 A treea situatie clinica este caracteristica lipsa ocluzie arcadelor dentare daorita numarului redus
de dinti restanti sau a repartizarii lor pe arcadele dentare in asa mod ca practic sa nu existe
contacte dento dentare, dimensiunea verticala de ocluzie,cit si planul de ocluzie

 5.

Determinarea relatiilor intermaxilare in cazul ocluziei stabile(prima

situatie clinica)
In cazul prezentei relatiei mandibulocraniene cu ocluzie stabila,relatiile intremaxilare si ocluzia centrica
nu se vor determina,iar modelele realizate vor fi situate in pozitie centrica,inregistrind aceasta pozitie si
fixindu-se in articulator

 6.

 A doua situatie clinica

Cind dintii restanti au pierdut contactul dento-dentar si modelele nu pot fi pozitionate corect in ocluzie
centrica, e necesar de inregistrat aceasta relatie.Pentru aceasta se folosesc ceara sau material
amprentar.Materialul ales se introduce in cavitatea bucala,aranjindu-l pe partea ocluzala a dintilor lipsiti
de contact si apoi arcadele dentare se aduc in contact.Dupa consolidarea materialului,dispozitivul este
indepartat de pe arcadele dentare si trasferat pe modele.Prin urmare cu ajutorul acestui dispozitiv
modelele sint pozitionate in ocluzia centrica,apoi monatate in articulator

 7.
  In a treia situatie clinica-
Pozitionarea modelelor se poate efectuata cu ajutorul : a- blocurilor din ghips,materiale termoplastice
sau siliconice

b-sabloanelor de ocluzie

Mai frecvent se utilizeaza sabloanele cu bordura de ocluzie.In caz de prezenta macar a unui contact
dentodentar dimensiunea verticala de ocluzie nu se determina.Aprecierea si inregistrarea relatiilor
intermaxilare se va efectua prin aplicarea unor probe speciale

 8.

Consecutivitatea determinarii si inregistrarii relatiilor intermaxilare

centrice
1.Etapa de adaptare a sabloanelor cu bordurile de ocluzie:

La maxila sablonul de ocluzie se adpateaza tinind cont de obtinerea curburii vestibulare a bordurii si a
planului de ocluzie

 .

2.Determinarea dimensiunii verticale de ocluzie- sint mai multe metode de determonare DVO:
anatomica, antropometrica si anatomo-fiziologica

Practic insa se foloseste meoda anatomo-fiziologica:

---pentru aceasta pe fata pacientului se noteaza doua puncte,unul la baza nazala,iar altul pe
barbie.Apoi se determina pozitia de postura a mandibulei,inregistrindu-se distanta dintre puncte.

 .

---dupa asta se adapteaza sabloanele cu bordura de ocluzie prin depunerea sau taierea cerei,obtinind o
distanta dintre cele doua puncte mai mica cu 2-3mm decit cea a pozitiei de postura

3.Determinarea pozitie neutre a mandibulei sau a relatiiei centrice si fixarea ei :pentru aceatsa sau
propus mai multe metode

a.Deschiderea maximala a gurii si mentinerea ei in aceasta pozitie circa 30sec,dupa aceasta se

inchide lent pina se simte saltul inapoi al condilului articular

 .

b. Aplicarea probei fonetice dupa care la inchiderea gurii mandibula se pozitioneaza neutru
 c. Metoda in care pacientului i se propune sa priveasca in departare si sa realizeze actul de
deglutitie,dupa care mandibula capata o pozitia de postura necesara medicului

d.Se propune relaxarea pacientului si concomitent masarea musculaturii functionale a fetei

Fixarea mandibulei are loc cu ajutorul unor placute de ceara, sau a rulourilor de material amprentar(in
istorie cu clame de sirma in forma de U)

 .

 C. Metoda Barrelle - LauritzenC. Metoda Barrelle - Lauritzen

În scopul înregistrării relaţiei centrice, Barrelle recomandă presiunea mandibuleicătre supero-posterior,

practicată cu o singură mână. Policele este aşezat prementonier, iar indexul îndoit sub menton. Bolnavul
este aşezat în fotoliu cu capul sprijinit în tetieră.Operatorul, aşezat în dreapta şi în faţa subiectului,
prinde mentonul acestuia cu mânadreaptă având indexul îndoit sub menton şi policele prementonier.
Realizând o presiunedirijată spre articulaţia temporo-
mandibulară, el imprimă mişcări de închidere şideschidere, cu amplitudine din ce în ce mai redusă, urmă
rind plasarea centrică amandibulei în raport cu craniul .Pentru a nu realiza compresiunea în articulaţia
temporo-mandibulară se recomandă ca pe măsură ce amplitudinea scade în raza finală a determinării
presiunea să se reducă. Bolnavuleste invitat să păstreze poziţia mandibulo-craniană a primului contact
dentar, după care secontrolează reperele relaţiei centrice. Dacă reperele articular şi muscular
sunt normale, iar contactul dentar inegal, atunci tulburarea ocluzaiă trebuie îndepărtată pentru a se
obţine relaţia centrica

 .

 Metoda Peter Dawson

 Medicul se află în poziţie aşezat, postero-lateral, ţinând capul pacientului bine fixatîntre
antebraţul stâng şi cutia toracică. Ultimele 4 degete ale ambelor mâini se aşază submarginea
bazilară a mandibulei, fără a exercita presiuni pe ţesuturile moi ale gâtului, orientândmandibula
în sus şi înapoi. Policele ambelor mâini se aşază prementonier În dreptul sirnfizei,fără a produce
presiuni dureroase pe părţile moi, exefcitând presiune uşor în jos şi înapoi.Mâinile nu trebuie să
fecă presiuni intempestive, mandibula fimd dirijată uşor către relaţiacentrică. Se imprimă
mandibulei mişcări de deschidere şi închidere, de amplitudine redusă(2-3 mm), invitând
pacientul la relaxare şi colaborare. După părerea autorului, deschiderealargă pune muşchii în
tensiune şi face ca pacientul să se opună mişcării; în cazul unuitrismus strâns, o amplitudine de
deschidere de 1 mm este suficientă pentru reperarearelaţiei centrice.

 .

Autorul este împotriva contactului dentar în fazele terminale cel puţin  pentru începutul probei,
deoarece interferenţele ocluzale activează spasmele musculare şiduc la dureri şi imposibilitatea relaxării,
deviind mandibula de la relaţia centrică. Se repetă mişcarea până se simte absenţa oricărei opoziţii
din partea pacientului.O presiune dirijată spre înapoi şi superior face ca mandibula să, basculeze în
jurulinserţiei ligamentare, determinând coborârea condilului în cavitatea glenoidă. Din această
cauză, Peter Dawson recomandă presiunea către superior, exercitată pe marginea bazilară
amandibulei imediat înaintea gonionului, în timp ce policele ambelor mâini acţionează prementonier, că
tre înapoi şi inferior, realizând astfel o basculare a mandibulei până
cândextremitatea sa superioară şi posterioară se fixează pe inserţia ligamentară şi pantaarticulară a
tuberculului temporal anterior

9. DVO-reprezinta inaltimea etajului inferior al fetei, ce este masurat prin distant ce separa
punctual subnazal de proeminenta mentoniera

In pozitia de contact maximal al arcadelor dentare, etajul inferior al fetei reprezinta o inaltime
individuala la fiecare pacient. Contactul maximal dintre arcadele dentare apare la actul de
masticatie si deglutitie la o participare musculara optima.

In edentatia totala, DVO, necesita o redare corecta pentru ca eficienta protezelor sa fie
satisfacatoare.

In cazul edentatului total DVO lipseste insa ramine relative constanta dimensiunea vertical de
repaos fiziologic , care pe parcurs va devein importanta in determinarea DVO.

Dimensiunea vertical de repaos fiziologic este egala cu DVO+spatial fiziologic de incluzie (2-
3mm).

Pentru determinarea DVO se folosesc doua metode:

1)Metoda antropometrica
2)Metoda anatomofiziologica

Metoda antropometrica- se bazeaza pe masurarea celor trei etaje ale fetei cu ajutorul
compasului APPENRODT-GHERINGHER.

*Pacientul este rogat sa deschida gura maximal iar medical aplica doua puncte corespunzator,
unul pe virful nasului si altul pe menton.

*Fara a schimba pozitia compasului, pacientul inchide gura pina la momentul in care bratul
intermediar va ocupa pozitia pe virful nasului in punctual unde s-a aflat extrema compasului
mare. Aceasta inaltime va corespunde dimensiunii vertical de repaos fiziologic relative al
mandibulei. DVO va fi mai mica cu 2-3mm.

Metoda anatomo-fiziologica – are la baza date anatomice si fiziologice ale sistemului

stomatognat.

*La edentatul total are loc: prabusirea buzelor, obrajilor, plicile nazolabiale devin mai
pronuntate, barbia se deplaseaza anterior. Deci pentru a determina un calcul correct al DVO
trebuie sa trinem cont de faptul ca buzele trebuie sa se aseze fara tensiune, comisurile labiale
trebuie sa fie putin ridicate, iar plicile nazolabiale nu trebuie sa die tare exprimate

*tehnica data are urmatoarele etape:

-la baza nasului si pe menton se aplica cite un punct
-se determina distanta dintre aceste doua puncte cu ajutorul riglei, astfel determinindu-se
dimensiunea vertical de repaos fiziologic. DVO se va determina prin miscararea cu 2-3mm din
dimensiunea vertical de repaos fiziologic.
-apoi introducem in cavitatea bucala a pacientului sabloanele cu bordure de ocluzie si rugam
pacientul sa inchida gura. Apoi determinam distanta dintre reperele indicate pe fata. Daca aceasta
distant este mai mare sau mai mica se face corectia prin adaugare sau radere a cerii din contul
bordurilor de ocluzie.

 10.

 Reperele ce se traseaza pe bordura de ocluzie

a. Linia mediana se traseaza in directie verticala dupa linia mediana a fetei,cit si dupa pozitita
frenului buzei superioare,daca este situat median

b. Linia caninilor se traseaza de ambele parti ale liniei mediane,la distante variabile care corespund
cu comisurile gurii si reprezinta locul de proiectie a virfului cuspidului caninului superior

 .

c. Linia surisului este marcata printr=o linie orizontala cu planul de ocluzie,ce corespunde cu nivelu pina
unde se ridica marginea buzei superioare si constituie linia la care se va situa coletul dintilor frontali
superiori

Reperele sint trasate cu ajutorul spatulei, si are importanta la confectionarea corecta a protezelor
mobilizabile

11. Alegerea dintilor

1. Alegerea dintilor din zona frontala urmareste dimensiunea dintilor, forma, culoarea
si materialul din care sunt confectionati dintii artificiali. Ea poate fi realizata din
documentele fisei stomatologice in care s-au trecut datele individuale preextractionale sau, daca
ele lipsesc, in functie de parametrii clinici determinati de medic.

Inaltimea dintilor frontali superiori  se incadreaza intre planul de ocluzie si

linia surasului unde se plaseaza coletele frontalilor superiori
 Latimea dintilor frontali superiori  este determinata prin masurarea cu ajutorul
unei rigle flexibile a distantei dintre linia mediana si linia caninului, dimensiune in care
se monteaza cei trei dinti frontali superiori

Alegerea materialului din care sunt confectionati

Dintii artificiali din zona frontala pot fi realizati din portelan sau acrilat, dinti
care corespund cerintelor estetice si functionale.

2. Alegerea dintilor din zona laterala La fel ca pentru alegerea dintilor din zona
frontala, urmarim urmatoarele elemente: marimea dintilor(lungimea, inaltimea, latimea
Vestibulo-orala, forma, culoarea si materialul din care se vor confectiona.

Alegerea culorii dintilor din zona frontala reprezinta un obiectiv deosebit de

important care domina sau completeaza armonia formelor si a dimensiunii dintilor frontali.