1.

Metodologia examenului clinic şi paraclinic a pacienţilor în clinica de protetica

dentară. Formularea diagnosticului.
Date de pasaport. Examenul subectiv:motivatia, istoricul actualei boli, istoricul vetii.
Examenul obectiv: examenul exobucal:inspectia , percutia , palpatia si ascultatia .
Examenul edobucal :raportul dintre buze, gradul de deschidere a gurii si mobilitatea
muschilor orbiculari, dintii, arcadele dentare, raportul dintre arcadele dentare (tipul de
ocluzie), mucoasa cavitatii bucale, apofizele alveolare si maxilarelor
Examenul paraclinic: examenul radiologic== radiografia intraorala, dentoparodontala,
extraorala= radiografia panoramica,tomografia,artrografia,cineradiografia,. Analiza
modelelor de studiu,, electroodontometria,termometria, eficacitatea masticatorie.
Diagnosticul se formuleaza in baza examenului clinic si paraclinic . el este compus din:1.
afectiunea principala, 2.complicatile provocate de afectiunea principala, 3.afectiuni
concomitente.

2. Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare. Indicaţii către

terapia restaurativă. Etapele pregătirii şi cerinţele către cavitatea pentru inlay.
LOC prezinta diverse manifestari de structura,forma, volum, sediu si directia
coronara.etiologia este cauzata de factori endogeni sau exogeni(dobinditi). Din cele
dobinditi fac parte caria , hipoplazia smaltului, defecte cuneiforme,floroza, abraziunile
patologice, trauma, eroziuni chimice.
Tabloul clinic-simptomele subective: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii,
fonatie
Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de
contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale.
Indicatii catre terapia restaurativa:
1 la restaurarea morfologiei coronare dentarecu LOC provocate de carii, fracruri coronare,
abraziuni la care tratamentul prin opturatii este imposibil sau neeficient
2 ca element de agregare
3 ca dispozitiv de sinare a dintilor mobili
4 ca element de echilibrare a ocluziei,, realizind stopuri ocluzale .
Etapele pregatirii 1. deschiderea cavitatii,2 crearea formei de contur,3 indepartarea
dentinei ramolite,4 largirea cavitatii in limitele dentinei sanatoase,5 crearea punctelor de
retentie,6 bizotarea marginii cavitatii,7finisarea, protejarea plagii dentinare.
Adincimea cavitatii trebue sa fie de 1.5-2 mm, bizotarea 45 grade
Cerintele pentru cavitatea pentru inlay cavitatea trebue sa fie preparata in limitele
smaltului si dentinei, peretii verticali trebue sa fie paraleli sau usor divergenti, planseul
cavitatii trebue sa fie paralel cavitatii pulpare,prepararea trebue sa fie in limetele tesuturilor
sanatoase pentru a evita caria secundara,trebue de creat puncte de retentie pentru o adeziune
mai buna,marginele cavitatii trebue sa fie bizotate, toate suprafetele trebue sa fie bine
finisate

3. Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare cu coroane metalice

întregturnate. Indicaţii. Consecutivitatea etapelor clinice.
LOC prezinta diverse manifestari de structura,forma, volum, sediu si directia
coronara.etiologia este cauzata de factori endogeni sau exogeni(dobinditi). Din cele dobinditi

1
fac parte caria , hipoplazia smaltului, defecte cuneiforme,floroza, abraziunile patologice,
trauma, eroziuni chimice.
Tabloul clinic-simptomele subective: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii,
fonatie
Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de
contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale
Indicaţii: Indicaţiile generale au dublu scop:
a) în scop morfo-funcţional şi profilactic:
 pe dinţi cu carii însoţite de pierderi mari de substanţă dentară, când nu mai sunt posibile
reconstituiri prin obturaţii sau inlay-uri;
 pe dinţi cu obturaţii întinse sau multiple, care predispun coroana dentară la fracturi,
situaţii în care coroanele de înveliş se utilizează pentru consolidarea rezistenţei mecanice a
dinţilor;
 în pierderi de substanţă dentară prin traumatisme, când reconstituirea prin alte mijloace
nu mai este posibilă
 în abrazii patologice când, prin aplicarea coroanelor de înveliş este posibilă
reconstituirea reliefului ocluzal;
 pe dinţi cu modificări de formă, volum, poziţie şi culoare, atunci când acestea pot fi
corectate prin aplicarea coroanelor de înveliş; la tineri, din considerente de ordin fizionomic,
la vârstnici, mai ales în scop paradontoprofilactic.
 pentru refacerea punctelor de contact, când spaţiul interdentar este sub 2mm, el poate fi
închis printr-o singură coroană; în distanţe de peste 2mm, se cer aplicate două coroane pe
dinţii învecinaţi, în timp ce în spaţiile ce depăşesc 4mm, este necesar ca să se interpună între
cele două coroane un element de înlocuire
 din considerente profilactice se indică aplicarea coroanelor de înveliş în carii secundare
şi de colet sau multiple, ca şi în perturbări neuromusculare cu bruxism, în prevenirea unor
leziuni rapide şi de amploare ale substanţei dentare;
 se aplică în scop profilactic, pentru a preîntâmpina procesele de uzură a dinţilor date de
fricţiunea exercitată de elementele de menţinere ale protezelor mobilizabile. De notat că se
impune o atitudine selectivă din partea practicienilor în sensul de a nu utiliza în mod
obligatoriu şi în toate cazurile microproteze de protecţie;
 în situaţiile în care dinţii prezintă o mare diferenţă între diametrul transversal coronar
maxim şi cel cervical, cazuri care ar necesita rezecţii prea întinse de ţesut dentar, cu pericolul
afectării pulpei dentare si a diminuării sau a compromiterii rezistenţei mecanice a bontului;
 coroanele turnate cu grosime totală sunt indicate în special pentru dinţii laterali cu
dimensiuni reduse în sens cervico - ocluzal;
 coroanele turnate cu grosime dirijată sunt indicate pe coroanele dinţilor laterali cu
dimensiune cervico - ocluzală mare.
b) în scop protetic:
 pentru realizarea elementelor de agregare, de care se leagă corpurile de punte în
restaurările edentaţiilor parţiale intercalate;
 pentru ancorarea protezelor parţiale mobilizabile, în cazul coroanelor prevăzute cu
convexităţi pentru croşete, cu locaşuri pentru sprijinul ocluzal, cu culise etc.;
 pentru imobilizarea dinţilor în paradontopatii; prin solidarizarea unei suite de coroane,
se formează un sistem rigid, cu rol de şină de contenţie;

2
  în tratamentul disfuncţiei ocluzale, pentru refacerea reliefului ocluzal şi a planului de
ocluzie, când, în urma necesităţilor de nivelare, se şlefuiesc dinţii care, ulterior, necesită
acoperirea cu coroane;
 pentru reconstituirea zonelor de sprijin, când, prin intermediul coroanelor se pot reface
condiţiile biostatice normale dintre arcade, în scopul prevenirii modificărilor rapoartelor
intermaxilare, consecutive distrucţiilor coronare din zonele laterale.
Etapele clinico tehnice clinic:prepararea dintilor, ampremtarea si protectia plagii dentinare
Laborator-realizarea modelului de lucru si cel auxiliar,modelarea machetei din ceara,
turnarea.
Clinic—proba coroanei turnate, laborator—prelucrarea mecanica, slefuire si lustruirea, clinic
– proba defenitiva si cimentarea
Prepararea dintilor consta in sflefuirea unui strat de tesut dur de o grosime de 0.5-0.7 mm .
prepararea la colet poate fi cu prag circular, fara prag sau mixt(partial cu prag, sau fara
prag).

4. Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare cu coroane

fizionomice acrilice, compozite. Indficaţii. Consecutivitatea etapelor clinice.
LOC prezinta diverse manifestari de structura,forma, volum, sediu si directia
coronara.etiologia este cauzata de factori endogeni sau exogeni(dobinditi). Din cele
dobinditi fac parte caria , hipoplazia smaltului, defecte cuneiforme,floroza, abraziunile
patologice, trauma, eroziuni chimice.
Tabloul clinic-simptomele subective: durerea, tulburari fizionomice,tulburari masticatorii,
fonatie
Simtomele obective –dinte modificat in culoare, forma , volum , apsenta punctului de
contact,cavitati carioase... pot fi depistare :complicatii locale, locoregionale si generale
Indicatii tratamentul LOC a dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa a marginii
incizale si a unghiurilor, in caz de dereglari de culoare, prezenta distrofiilor tesuturilor dure,
floroza, anomalii de pozitie,volum, directie
Coroana dintelui trebue sa fie voluminoasa , inalta ceea ce necesita o slefuire mai
pronuntata a tesuturilor dure.
Etapele clinico tehnice clinic--- prepararea dintilor, amprentarea si stabilirea culorii
laborator(tehnica clasica) ----realizarea modelului, modelarea machetei din ceara,
ambalarea machetei in chiuveta pentru realizarea tiparului,pregatirea acrilatului si
introducerea lui prin presare in tipar,polimerizarea acrilatului,si dezambalarea coroanei din
chiuveta,prelucrarea ei,
clinic----proba in cav. bucala. Latorator---prelucrarea, finisarea si lustruirea,. Clinic—
proba defenitiva si fixarea.
Tehnica moderna costa in aceea ca se foloseste acrilat sau compozit autopolimerizabil, si se
modeleaza coroana strat cu strat pe bont mobilibabil din material,(aici nu se foloseste
ceara)este asemanatoare cu cea de modelarea a ceramicii, dintii stratul bazal, dentina,
smaltul, de colet, si incizal
Particularitati---- dintele se prepara o profunzime de 1.5-2 mm de tesut dur,, pot fi cu prag,
sau fara prag cervical (o slefuire tangentiala sub forma de margine perduta), Daca se face
prag atunci el va fi la nivelul juxt sau supragingival paralel festonului gingival. Latimra
pragului este de 0.5 mm

3
5. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane
fizionomice integral ceramice, particularităţile preparării dinţilor stîlpi.
Indicatii: Terapia LOC ale dt frontali si premolarilor in caz de lipsa de substanta a
marginilor incisivale si a unghiurilor, cind alte metode de restaurare nu sint posibile sau
eficace, in caz de leziuni ale altor suprafete, dereglari de culoare, prezenta distrofiilor
tesuturilor dure, fluoroza, anomalii de pozitie, volum, directie.
Clinic:
Examenul pacientului
Stabilim diagnoza
Preparam dintii stilp (Cream la colet prag cu o latime 0.3-0.8 la dinti cu volum mic, si, 0.5-
1.5 la dinti mai mari in volum. Pragul creat parallel cu festonul gingival sau subgingival, la
decizia medicului.)
Laborator:
Realizarea modelului du dinti mobilizabili
Confectionam capacelul din platina
Depunem si ardem stratul de ceramika
Clinic;
Proba coroanei
Laborator:
Corectarea si glazurarea coroanei
Clinic:
Proba definitive si fixarea coroanei in cav buc.

6. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane mixte

m/c.
Indicatii: restaurarea morfofunctionala a dintilor frontali si premolarilor; Coroane mixte
metaloceramice:
Partial fizionomice
Total fizionomice
Metaloceramica e constituită dintr-o carcasă metalică, pe care se aplică un strat foarte
subţire de ceramică. Combinarea acestor două materiale a permis crearea unor construcţii
ideale: care după aspectul lor exterior - practic sunt identice cu cel al unui dinte sănătos, iar
după rezistenţă chiar îl depaşesc.

Etapele
Clinic:
Examenul pacientului;Stabilirea diagnosticului;Prepararea dintilor stilpi cu prag in zona
coletului cu crearea spatiului pt ceramica;Amprentarea;Protectia dintilor.
Laborator;
Realizarea modelului cu dinti mobilizabili;Fixarea in simulator si modelarea componentei
metalice din ceara;Nu formam elemente de retentive iar grosimea machete e de 0.4-0.5
mm;Turnarea.
Clinic:
Proba componentei metalice;Determinarea culorii
Laborator:
4
 Prelucrarea mecanica a componentei metalice cu abrasive;Prelucrarea termica la
temperatura de 900 grade 2-3 min creinduse pelicula de oxizi metalici necesar la
consolidarea ceramicii;Sablarea componentei metalice cu un jet puternic de nisip aluminos
Al2O3 cu particule de 250 Mm ,bombardam suprafata capacelului;Consolodarea
chimika;Degrasarea cu acid acetic;Depunerea stratului de ceramic si arderea.
Clinic:Proba coroanei in cav buc
Laborator:Glazurarea
Clinic:Proba definitive si cimentarea coroanei metaloceramice in cav buc

7. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane de

substituţie. Clasificări.
Indicatii: LOC subtotale sau totale, deseori cu prezenta partii radiculare; In caz de fracturi
considerabile a coroanelor dt ; LOC subtotale sau totale, ca urmare a abraziunilor
patologice; Ca element de agregare a pt dentare si protezelor dentare mobilizabile.
Clinic : prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat,amprentare.
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator;
Modelarea machete dispozitivului coronoradicular si transformarea ei in aliajul soliciatat;
Prelucrarea componentei metalice si proba pe model.
Clinic: Proba componentei metalice a dispozitivului coronoradicular in cavitatea bucala;
Determinarea culorii materialului;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe supraf dispozitivului coronar;
Prelucrarea si lustruirea.
Clinic: proba definitive a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala.

8. Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane 3/4, 4/5
şi ecuatoriale.
Indicatii 34, 44: dintii frontali si laterali cind suprafata vestibulara a dt nu este lezata
Clinic: preparea dt stilpi, aprentarea si protectia plagii dentinare
Laborator: realizarea modelelor si efectuarea etapelor corespunzatoare; A doua etapa clinica
include proba coroanei de invelis, iar cea tehnica slefuirea si lustruirea. A trea etapa clinica
prevede fixarea dintelui pe dt preparat.
Indicatii ecuatoriale: acopera coroana naturala pina la ecuator; molari, cind tesuturile dure
ale dt din zona subecuatoriala nu sint lezate, iar indicatiile clinice nu ne permit prepararea
cuvenita a dt fara devitalizare(migrari dentare, atrofia apofizei alveolare cu dezgolire
radiculara)

9. Tehnica probei coroanei de înveliş: întregturnate, acrilice, ceramice. Tenhica

cimentării. Complicaţii posibile. Profilaxia.
Deosebim 3 tipuri de raporturi a marginii coroanei de invelis stantate cu parodontul
marginal: a)marginea coroanei trebuie sa patrunda in sulcusul dentogingival cu 0,2-0,3mm;
b)marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala; c) marginea coroanei sa
nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2mm.
Dupa adaptarea marginala a coroanei urmeaza verificarea contactului ocluzal, care se
determina visual cu ajutorul hirtiei de articulatie sau cu o folie de ceara, atragind atentie la
contactul cuspizilor la fel si cu dintii vecini.
5
Coroana ceramica,acrilica - proba – se atrage atentia la adaptarea cervicala si ocluzala.
Locurile care impiedica asamblarea coroanei pe bontul preparat se scot la iveala cu hirtie de
articulatie. Slefuirea acestor puncte se va face cu freze sferice pentru a preveni lezarea
marginii cervicale. La fel va fi corectata coroana si in raporturi ocluzale.
Materiale utilizate la fixarea temporara: Provicol, Repin, P-cem, Dentin Pasta.
Materiale utilizate la fixare permanenta: Unifas 2- fosfate p/u stantate, Fugi – 1, Meron,
Ketac, Visfat, Unicem.
Tehnica cimentarii- Fixarea se efectueaza cu ajutorul cimenturilor fosfat sau visfat preparat
intr-o pasta omogena, fara bule de aer avind aspectul unei paste cremoase. Cementul preparat
se va aplica in coroana tapetind peretii ei pe toata suprafata. Indepartarea surplusurilor de
cement se efectueaza dupa priza. Se va acorda o atentie deosebita curatarii resturilor de
cement la nivelul Nisei papilei interdentare si al zonei parodontului marginal. Pacientului I se
va recomanda cat imp de 2 ore sa nu se alimenteze pentru acrea conditii favorabile in
vederea prizei definitive a cimentului de fixare.

10. Metoda de protecţie a plăgii dentinare după prepararea dinţilor sub coroane de
înveliş. Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii.
Obtinerea amprentei folosind o masa amprentara elastica sau ghips, urmeaza slefuirea
dintelui, prepararea unui acrilat autopolimerizabil ce ar corespunde dupa culoarea dintilor
restanti, introducerea acestui acrilat in amprenta care apoi se reaplica peste dintele slefuit si
acoperit in prealabil cu un stat subtire de ulei de vaselina ce preintimpina influenta nociva a
monomerului asupra pulpei. Inainte de polimerizarea completa a acrilatului amprenta se
indeparteaza din cavitatea bucala, apoi se scoate coroana din amprenta, se prelucreaza, se
efectueaza proba, se lustrueste si se fixeaza cu ajutorul unei mase amprentare de tip Repin,
Dentol sau Hidroxid de Ca.

11. Caracteristica complicaţiilor posibile în terapia leziunelor odontale coronare cu

coroane de înveliş: pe parcursul tratamentului, imediat după tratament, tardive.
Tactica medicului.
La prepararea tesuturilor dure ale dintilor pot aparea diverse accidente, care conditional pot
fi grupate in: accidente pe parcursul prepararii, dupa preparare pina la fixarea microprotezei
si dupa fixarea lucrarii. Cel mai frecvent chiar la inceput apare durerea care depinde de
sensibilitatea individuala. Deaceea in cazul prezentei dintilor vitali se va aplica in mod
obligatoriu anestezia. Daca nu vom fi atenti sau nu vom avea un punct bun de sprijin a
miinii din cauza derapajului instrumentelor abrasive va fi posibila traumarea tesuturilor moi
a cavitatii bucale. Daca totusi au fost provocate asemenea trauma in raport cu gravitatea
leziunii se aplica badijonari cu H2O2, compresiuni pentru hemostaza sau chiar si sutura
chirurgicala.
In cazurile cind nu se tine cont de topografia camerei pulpare, de pozitia dintelui sau
grosimea tesuturilor dure camera pulpara poate fi deschisa, fapt ce va inpune deacum
devitalizarea dintelui. In caz de neatentie poate fi traumatizat dintele adiacent sau
antagonist iar manevrarea gresita a instrumentului cind coroana dintelui este slabita printr-
un process pathologic poate provoca fractura coroanei.
Nerespectarea regulilor de preparare poate provoca hiperemia vaselor sangvine pulpare,
hemoragii sau chiar combustii, leziuni care in timpul apropiat dupa aceasta internentie

6
 chirurgicala se vor manifesta prin aparitia pulpitei, iar mai terdiv-necroza, gangrena pulpara
insotite de complicatii.

12. Varietăţile raportului marginei coroanei de înveliş cu parodontul marginal.

Concepţia modernă.
Deosebim 3 tipuri de raporturi a marginii coroanei de invelis stantate cu parodontul marginal
a)marginea coroanei trebuie sa patrunda in sulcusul dentogingival cu 0,2-0,3mm;
b)marginea coroanei trebuie numai sa ajunga la marginea gingivala;
c) marginea coroanei sa nu ajunga la cea gingivala cu 1,5-2mm.
Noi consideram ca raportul marginii coroanei cu parodontul marginal trebuie sa fie apreciat
individual reiesind din particularitatile tabloului clinic si ca marginea coroanei trebuie sa
cuprinda strins dintele unde ea nu se va termina. In vedere respectarii acestui criteriu p/u
efectuarea controlului respective se foloseste sonda in unghi
13. Etiologia şi tabloul clinic al edentaţiei parţiale. Clasificarea Kennedy. Indicaţii şi
etapele clinice în terapia protetică cu punţi dentare.
Etiologia: Factorii care duc la aparitia edentatiei partiale , conditional pot fi repartizati in
2 grupe: 1)factori congenitali, 2)factorii postnatali.
Edentatia partiala congenitala se caracterizeaza prin lipsa mugurilor dentari sau a
distructiei lor in stadiile incipiente de dezoltare. Daca lipsesc toti dintii avem o anodontie
iar daca citiva o hipodontie (oligodontie). In litratura de specialitate aceste varietati de
lipsa a dintilor se mai numesc edentatii primare, la care se refera si dereglarile procesului
de formare si situare a mugurilor dentari si de eruptie a dintilor care conduc la retentia
dintilor in profunzimea osului si ca rezultat la aparitia edentatiei partiale, aceasta varietate
de edentatie se mai numeste si falsa. Edentatia partiala provocata de factori postnatali
(dobindita) care se mai numeste edentatie secundara apare ca urmare a afectiunilor
odontale, parodontale, a proceselor inflamatoare(osteomielita), interventiilor chirurgicale
(inlaturarea tumorilor benigne sau maligne), traumatismului.
Tab clinic in caz de edentatie partiala va fi individual si se va gasi in dependenta de
numarul dintilor lipsa, de localizarea bresei si rolul dintilor pe care l-au indeplinit in
arcada dentara, starea tesuturilor dure si a parodontiului dintilor restanti, de tipul de
ocluzie, timpul care s-a scurs de la pierderea dintilor, factorul etiologic, virsta, starea
generala a organismului. Simptomele edentatiei partiale se impart in exobucale si
endobucale.
Clasificarea Kennedy.
Clasa I – edentatie partiala bilaterala adica marginita de dinti numai mezial
Clasa II- edentatie partiala unilaterala adic amarginita de dinti numai mezial
Clasa III- prezenta obligatori a bresei laterale intercalate adica marginita si mezial si
distal de dinti
Clasa IV – edentatie partiala cu localizarea bresei numai in zona frontal.
Indicatii:pentru inlocuirea a 1, 2, 4 dinti pierduti la nivelul unei singure brese si, in cazuri
exceptionale, pentru inlocuirea a 4 dinti, de exemplu, la lipsa celor 4 incisivi. . Puntile
dentare sint indicate si in edentatiile multiple, intercalate si in foarte rare cazuri, ca
exceptie, in edentatiile terminale.
Etapele clinico –tehnice :
Clinica Prepararea dintilor stilpi,amprentarea si protectia plagii dentare

7
 Laborator :realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei coroanei din
ceara , turnarea
Clinica :Proba coroanei turnate
laborator :prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii
clinica :Proba si fixarea coroanei .

14. Particularităţile examenului clinic şi paraclinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale.

Indicaţii şi etapele clinice în terapia cu punţi dentare întreg turnate.
Examenul Clinic include ;examen subiectiv si obiectiv
Subiectiv
Datele personale :Stabilirea indentitatii pacientului,domiciliu ,sexul ,profesia,locul de munca.
Examenul subiectiv include Motivatia ; include istoria actualei maladii ,istoria vietii,
Istoria actualii maladii – urmareste scopul de a studia evolutia maladii si eficienta
tratamentului daca a avut loc
Istoria vietii –in cadrul anamnezii vietii luam in consideratie ,locul nasterii si de trai
Examenul Obiectiv
Cuprinde examenul exobucal si endobucal si complimentar
A)examen .Exobucal – se executa prin inspectia reg.maxilo faciale din fata si profil atragind
atentia la starea si culoarea pielii,a mucoasei buzelor,prezenta ssau lipsa asemetriei faciale,la
linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor,comisurilor gurii ,gradul de exprimare asanturilor
perilabiale
Examen Endobucal
Se executa prin inspectia cav bucale ,cu ajutorul instrument ,oglinda pensa dent ,sonda etc.
Examenul endobucal se executa intro anumita ord :
1 Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor .
2Dintii
3Arcadele dentare
4 raportul dintre arcadele dentare,tip de ocluzie
5mucoasa cav bucale
6 apofizele alveolare si maxilarele
Examenul paraclinic
Se va reduce la aplicarea diverselor examinari locale ,generale sau si unul si altul
Examenul Radiologic- este unul din examenele complimentare de baza la precizarea
modif,tesuturilor osoase , rapoartele dintre diferite segmente si elemente ale scheletului
stomatognat
Radiografia intraorala - filmul radiografic capatat prin metoda intraorala ne da posibilitate
de a preciza starea tesuturilor dure ala dintilor
Radiografia Panoramica
-acest tip se efectuiaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectia desfasurata de una
si aceeasi pilicule a acelor 2 arcade dentare ,Vom studia aceeasi partic de structura a
paradontului si tesut osos , si studierea lor in asamblu
Tomografia
Radiografia extraorala
Indicatiile
-Din consideratii fizionomice coroanele metalice turnate sunt indicate pe dintii laterali ;
pentru inlocuirea a 1, 2, 4 dinti pierduti la nivelul unei singure brese si, in cazuri
8
exceptionale, pentru inlocuirea a 4 dinti, de exemplu, la lipsa celor 4 incisivi. . Puntile
dentare sint indicate si in edentatiile multiple, intercalate si in foarte rare cazuri, ca exceptie,
in edentatiile terminale.
Etapele clinico –Tehnice :
1 Clinica Prepararea dintilor stilpi,amprentarea si protectia plagii dentare
2 Laborator ;realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei coroanei din
ceara , turnarea
3 Clinica ; Proba coroanei turnate
4 Laborator ;prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii
5 Clinica ; Proba si fixarea coroanei .

15. Consecutivitate examenului clinic subiectiv a pacienţilor cu edentaţii parţiale.

Indicaţii, contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare din acrilate
şi compozite moderne.
Examenul Clinic include ;examen subiectiv
Subiectiv
Datele personale :Stabilirea indentitatii pacientului,domiciliu ,sexul ,profesia,locul de
munca.
Examenul subiectiv include Motivatia ; include istoria actualei maladii ,istoria vietii,
Istoria actualii maladii – urmareste scopul de a studia evolutia maladii si eficienta
tratamentului daca a avut loc
Istoria vietii –in cadrul anamnezii vietii luam in consideratie ,locul nasterii si de trai
Indicatii
Coroanele de invelis fizionamic sint indicate in terapia leziunilor odontale coronare ale
dintilor frontali si premolarilor in caz de lipsa de supstanta a marginilor incisivale si a
unghiurilor cind alte metode de restaurare nu sunt posibile sau eficiente
Contraindicatii :
Coroanele fizionomice nu pot fi aplicate pe dinti cu coroane mici ,cind dupa prepararea
bontul capatat nu ne va asigura o buna fixare a viitoarei coroane .
Asemenea coroane sunt contraindicate cind tesutur dure ale dintelui sunt fragile
Pe dintii laterali din cauza fortelor mari de presiune si rezistenta mica a materialului
Etapele clinico- Tehnice a puntii dentare din acrilat sau compozit
Clinic:Prepararea dintilor stilpi amprentarea si protectia plagii dentare
Laborator :realizarea modelului de lucru si auziliar ,modelarea machetei din ceara si schibul
ei in acrilat
Clinica :Proba puntii dent din acrilat
Laborator :prelucrarea mecanica ,slefuirea si lustruirea lucrarii
Clinic:Proba si fixarea puntii dentare
16. Examenul clinic obiectiv al pacienţilor cu edentaţii parţiale. Indicaţii,
contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare integral ceramice şi
adezive.
Examenul Obiectiv
Cuprinde examenul exobucal si endobucal si complimentar
A)examen .Exobucal – se executa prin inspectia reg.maxilo faciale din fata si profil
atragind atentia la starea si culoarea pielii,a mucoasei buzelor,prezenta ssau lipsa

9
 asemetriei faciale,la linia de contact si pozitia buzelor, obrajilor,comisurilor gurii ,gradul
de exprimare asanturilor perilabiale
Examen Endobucal
Se executa prin inspectia cav bucale ,cu ajutorul instrument ,oglinda pensa dent ,sonda
etc.
Examenul endobucal se executa intro anumita ord :
1 Raportul dintre buze ,grad .de deschidere a gurii si mobilit.muschiului orbic.a buzelor .
2Dintii
3Arcadele dentare
4 raportul dintre arcadele dentare 9tip de ocluz
5mucoasa cav bucale
6 apofizele alveolare si maxilarele
Indicatiile
-catre tratamentul cu punti dentare din acrilat si ceramica avem nuumai in cazul
edentatiilor unidentare –sau cind lipsesc cel mult 2 dinti in zona frontala a arcadelor
dentare ,Iar dintii stilpi permit confectionarea acestor constructii
Contraindicatii
-Sunt determinate de particularitatile acestor punti care au o duritate comparativ mica si
deci nu pot fi utilizate pentru zonele laterale ale arcadelor dentare
-La fel sunt contraindicate in caz de prezenta a tipurilor de ocluzie adinci ,traumatizante,
la fel cind dintii stilpi rezulta bonturi prea scurte ,ce nu pot asigura prezenta protezei
-In cazul abraziunii dentare avansate
17. Particularităţile preparării dinţilor stîlpi în terapia edentaţiei parţiale cu punţi
dentare. Indicaţii, contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare m/c,
m/a.
Prepararea:
1.Obtinerea unei forme corecte specifice pentru tipul de microproteza ales ca element de
agreagare
2.Obtinerea paralelismului intre axele coronare ale dintilor stilpi astfel incit toate elementele
de agregare sa se aseze uniform pe dintii stilpi.
Indicatii,contraindicatii(m/a,m/c):
I:edentatii unidentare sau cind lipsesc cel putin 2 dinti din zona frontala a arcadelor dentare
,iar dintii artificiali stilpi permit confectionarea acestor constructii.
C:Zonele laterale a arcadei dentare;ocluzie adinca,traumatizanta;dintii stilpi rezulta bonturi
prea scurte,abraziuni dentare;persoanele cu virsta sub 18 ani.
Etapele(m/a):
Prepararea dintilor stilpi,amprentarea,denterminarea ocluzie centrice,determinarea culorii
acrilatului,protectia bonturilor
Proba componentei metalice in cavitatea bucala
Proba puntii in cavit bucala si cimentarea.
Etapele(m/c):
Prepararea dintilor stilpi,amprentarea,denterminarea ocluzie centrice,protectia bonturilor
Proba componetei metalice,determinarea culorii ceramicii
Proba si cimetarea in cavitatea bucala.

10
18. Migrări dentare. Etiopatogenia, tabloul clinic. Criteriile ocluziei funcţionale după
Ene. Fenomenul Tieleman. Metode de tratament.
Etiopatogenie – cauzele migrarii dentare sunt ;Leziunile odontale coronare intinse
,refacerea incorecta in supra liniei sau subocluziei a suprafetelor ocluzale, edentatiile
partiale starea patologica a tesuturilui paradontului unor abiceiuri vicioase ca muscarea
limbii ,buzelor obrajelor ,deglutitia infantila .prin urmare factorii ce provoaca migrari
dentare se inpart in 2 grupe ; factori locali si generali
Tabloul clinic
Simptomele clinice a migrarilor dentare depinde de numarul dintilor pierduti ,durata
perioadei de timp dupa extractie .cu cit mai mult timp sa scurs de la momentul extractiei
si cu cit edentatia e mai intinsa cu atit mai grave , mai exagerate vor fi migrarile dintilor
restanti .Dupa perderea unui sau mai multor dinti, antagonistii migreaza vertical spre
spatiului edentat
L.Ene considera ca atunci cind axele de implantarea a dintilor limiteaza bresa arcadei
dentare formeaza un unghi de 30grade ,se poate fixa coroanele fara devitalizarea
dintilor,iar mai mault de 45grade se realizeaz devitalizarea dintilor cu confectionarea
dispozitivilor corono-radiculare.
Tratamentul
Lichidarea dezichilibrului dintre arcadele dentare in urma edentatiilor partiale .
Slefuirea tesuturilor dure
Aceasta metoda este mai des folosita la lichidarea dereglarilor interocluzale slefuind
suprafetele ocluzale ale dintilor migrati verticali si fetele laterale ale dintilor inclinati .
Slefuirea ocluzala are scop de a micsora inaltimea coroanei dintelui migrat, Nivelarea
planului de ocluzie .
Rezectia dentara
Ca masura de lichidare a dereglarilor interocluzale se folosesc la pacienti cu dereglari
verticale sau inclinari orizontale exagerate ,
Tratamentul ortodontic
Un rol important in tratament ortodontic il are alegerea dispozitivului pentru inaltarea
dimernsiunii verticale de ocluzie si deplasarea dintilor migrati ,precum si modul de fixare
a lui
Repozitionarea mandibulei –
Cind migrarile dentare sunt insotite de deplasarea distala a mandibulei, micsorarea
spatiului alveolar si micsorarea etajului inferoir al fetei
Tratamentul chirurgical
Este considerata ca o masura extrenma si urmareste extractia dintelui migrat ce nu poate
fi recuperat prin metoda conservativa
Tratamentul protetic
Este indicat pacientilor cu migrari dentare orizontale exagerate,care nu accepta alte
metode
19. Indicaţii şi etapele clinice în terapia edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extenzie.
Complicaţii.
Indicatii:
Pentru puntea cu extesie meziala-absenta incisivului lateral(dintii stilpi sunt caninul si
primul premolar);absenta premolarului unu(dintii stilpi sunt premolarul 2 si molarul 1)

11
 Pentru extensie laterala-la pacienti tineri cu edentatii molare ce au hemiarcada opusa
integra,dintii pe care sunt fixate elementele de agregare sunt voluminosi si au o
implantare;cind este nevoie de restabilit un singur dinte solidarizat la doua elemnte de
agregare.
Contrindicatii:
In zona dintelui canin;cind dintii lipsa sunt molarul 1 si 2 si extensia se face pe dintii
premolari.
Etapele clinice:
Preparea dintilor stilpi,amprentarea ,protectia bonturilor.
Proba componetei metalice(determinarea culorii m\c si m\a)
Proba si fixarea in cavitatea bucala
Complicatii
Suprasolicitarea dintilor restanti;mobilitatea dintilor restanti bresei;fracturarea dintilor.

20. Influienţa edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale asupra sistemului muscular
şi ATM. Metode de examinare clinică şi paraclinică.
In urma edentatiilor partiale apare are loc micsorarea DVO si a etajului inferior si are loc
distalizarea condililor articulari in fosele articulare,provocind nu numai compresiune
elementelor articulare dar si distonii musculare.Aceste 2 mecanisme duc la dezvoltarea
sindromului disfunctional.
Edentatiile duc la blocajul alunecarii arcadei inferioare pe cea superioara ce duc la
suprasolicitarea elementelor ariculare.Clinic:durerea articulara,cracmente si
crepitatii,salt,subluxatii condililor.
La nivelul musculaturii se poate dezvolta durerea musculara, hipertonusul si hipertrofia
musculara,atrofii musculara.,oboseala musculara.
Clinic:
Inspectia,palparea si ascultatia.
Paraclinic:
ATM(OPT,tomografia,artografia)
Musculatura(Miotonometria,Electromiografia)
21. Caracteristica componentelor cîmpului protetic în edentaţiile parţiale întinse,
extinse şi subtotale. Indicaţii la terapia cu proteze parţiale mobilizabile.
Elementele cimpului protetic dupa structura morfologicaa si functionala sunt clasificate in
doua grupe: dintii restanti cu parodontul lor, care alcatuiesc suportul dentoparodontal si
fibromucoasa si oasele maxilarelor, care alcatuiesc suportul mocoosos.
Suportul dentoparodontal pru PPM reprezinta un element valoros de sprijin si ancorare,
care asigura mentinerea si stabilizarea protezelor in dependenta de numarul dintilor
restanti si repartizarea lor topografica, de implantarea lor si parodontala, la fel si de
morfologia coronara.Suportul mucoosos, ca sic el dentoparodontal serveste la fixarea,
stabilizare si receptia presiunii masticatoare in tratamentul protezei partial mobilizabile..
Fibromucoasa cimpului protetic este aderata la os si este formata din epiteliu pavimentos
pluristratificat cu o grosime si elasticitate variabila in diferite zone.. Deosebim mucoasa
imobila, pasiv si active mobile.
Indicatii:sunt idicate in orice tip de edentatie,cind dintii limitrofi bresei sunt sunt
retentivi petru pozitionarea crosetelor.
22. Pregătirea cavităţii orale către terapia edentaţiei parţiale.
12
Pregatirea pre-protetica:un sir de masuri generale si locale ce au drept scop educarea
sanitara a pacientului,aplicarea masurilor de igiena orala si locala si asanarea cavit bucale.
Pregatirea pro-protetica:masuti speciale terapeutice,chirurgicale,ortopedice,ortodintice si
mixte care succed masurile preprotetice.
23. Conceperea protezei parţiale mobilizabile acrilice şi principiile alegerii dinţilor sub
croşete. Amprentarea preliminară.
Conceperea se face in baza examinarii suportului dento-paradontal si muco-osos.
Dintii:suprafata vestibulara si orala a coroanei pe care se plica crosetul trebuie sa fie
convexa in plan orizontal si vertical.Daca vom trasa o linie verticala si una orizontala
vom obtine doa zone ,una supraecuatoriala(brat retentiv) si subecuatoriala(brat
elastic).Zonele subecuatoriala si subecuoatorila trebuie sa fie intacte ,fara defecte
cuneiforme si alte stari patologice de lipsa de structura dentara.
Valoarea dentara:gradul de implantare radiculara in alveola,morfologia
radiculara,raportul coroana-radacina.
Amprentare preliminara(anatomica) cu scop de obtinere a modelulul preliminar pe care
se va realiza lingura individuala.Cu lingura de amprentare cu material siliconic pentru
prrecizie.

24. Indicaţiile la amprentarea anatomică şi funcţională în terapia edentaţiei parţiale cu

proteze mobilizabile. Alegerea materialului amprentar. Tehnica amprentării.

Amprenta anatomica reproduce negative copia tuturor elementelor topografo-anatomice ale

cimpului protetic si este realizata cu ajutorul lingurilor standarde universale .aceasta
amprenta nu reda cu precizie relieful fibromucoasei cimpului protetic din zona trecerii
fibromucoasei immobile in active mobile din cauza supraextinderii sau micsorarii marginilor
amprentei in zona mucoasei pasiv mobile.proteze realizate dupa astfel de amprente adeseori
necesita retusari la nivelul suprafetei mucozale si ca rezultat in unele cazuri este nevoie de a
le reface.
Amprenta functional ,reprezentind copia negativa a cimpului protetic ,reda cu mare fidelitate
forma si intinderea lui in dependent de functia tesuturilor moi.
Amprentele functionale se realizeaza prin doua tehnici:in doi timpi,si intr-un singur timp.
Amprenta functional in doi timpi este realizata dupa tehnica amprentelor duble,iar dintr-un
timp prevede amprentarea dupa confectionarea unei linguri individuale din acrilat sau alt
material pe modelul realizat dupa amprenta anatomica.dupa metoda amprentarii se clasifica
in:
a)amprenta functional necompresiva ,ce se recomanda in edentatiile partiale cl I,II dupa
kennedy,la tratametul careia se prevede realizarea bazei protezei cu captuseala elastic.pentru
realizarea ei se recomanda material elastic de o fluiditate marita,care nu va permite
exercitarea presiunilor pe suprafata cimpului protetic.
b)amprenta functional compresiva,ce se recomanda in edentatii partiale,in care fibromucoasa
cimpului protetic are un grad de rezilenta marit.se realizeaza prin exercitarea presiunilor
digitale asupra lingurii individuale sau ocluzale , de la bordurile de ocluzie,confectionate pe
o baza rigida,care concomitant inregistreaza si relatiile intremaxilare.

13
25. Determinarea și înregistrarea relațiilor intermaxilare în cazul edentației parțiale în
dependență de situația clinică.
Determinarea realitiilor maxilare se obtine dupa 3 situatii clinice.
Prima situatii clinica include arcadele dentare cu ocluzie stabila,cu un numar de dintii pe
amble arcade intre care stabilesc contacte dentodentare in ocluzie centrica si DVO fiziologic.
A doua situatie clinica include arcadele dentare cu ocluzie instabila din cauza contactelor
dentodentare si DVO poate fi normal sau micsorat.A treia situatie include lipsa ocluziei
arcadelor dentare datorita numarul si pozitionarea dintilor pe arcada in asa mod ca nu exista
contacte dentodentare,DVO sau planul de ocluzie.
In prima situatie clinica se obtine amprenta si se pozitioneaza in articulator.
In a doua situatie clinica se obtine amprentarea functional(in ocluzie)dupa care modelele sunt
pozitionate in articulator,sau cu ajutorul bordurilor de ocluzie.
Determinarea ocluzie centrice in ocluzia instabila include etapele:adaptarea sabloanelor cu
borduri de ocluzie;determinarea DVO;determinarea pozitiei neutre a mandibulei sau a
realtiei centrice si fixarea ei.

26. Metode și tehnici de determinare a DVO.

Metoda antropometrica(etajul superior,mediu,inferior egale)
Metoda (distanta pupilara si linia de inchidere a buzelor este egala cu distanta nazion-genion
)
Ajutorul compasului Apengort-ghenerih
Metoda anatomofiziologica(un punct pe nazion si pe menton ) se determina si se scade 2-3
mm a spatiului de inocluzie fiziologic.
Laborator(pe modelele de studiu).
Proba vorbirii- dupa determinarea DVO dupa metoda anatomofiziologica,pacientul e rugat sa
pronunte cuvinte care contin litere s,m,f .La pronuntarea lor trebuie sa fie o dinstanta egala
de 5-6 mm.Aceasta nu este eficienta deoarece se determina in mediu la toate persoanele
spatiul de inocluzie fiziologic de 2-3 mm.

27. Edentaţia parţială întinsă. Tabloul clinic. Indicaţii în terapia cu PPM scheletate.
Componentele. Varietăţi. Caracteristica croşetelor.
Tablou clinic:
1.fenomen dureros :disfunctie cranio mandibulara,durere muscular
2.insuficiente functionale,masticatorii,estetice,fonetice,de deglutitie.
Semne obiective: endoorale-prezenta breselor,migrari dentare,abraziuni
patologice,modificari parodontale.

Indicatii PPMS:
Edentatii partiale.
Component:
1)seile protezei
2)conectorii principali(placa palatinala,bara lingual)
3)conectori secundari(bare secundare)
4)elemente de mentinere,sprijin ,stabilizare
5)dinti artificiali
6)crosetele
14
 Varietati :
1(din elemente fabricate pentru diferite parti ale protezei(bare ,arcuri,crosete ,sei)sau
modelate separate si dupa aceea lipite intre ele
2)prin turnarea intrebului schelet metallic.
Crosete :Ackers(croset circular turnat),Bonwill(croset circular din 6 brate,doua
retentive,doua opozante,doi pinteni ocluzali bidentari),Roach(situarea bratului retentive in
zona subecuatoriala a dintelui stilp),Ney(combinare intre crosetele circulare si
divizate,sint in numar de 6).

28. Conceperea PPM scheletate în edentaţiile parţiale cl. I-IV Kennedy la maxilă şi
mandibulă. Alegerea dinţilor de suport şi a tipurilor de croşete. Biomecanica.
Conceperea și realizarea PPMS depind de forma clinică a edent.parț.,starea parodontului
dințilo-stîlpi, a fibromucoasei cîmp.protetic, ținînd cont biomecanica PPMS. Proteza în
final trebuie să posede o stabilitate statică și dinamică pe cîmp.protet.
În edent. de cl. I-II Kennedy proteza va fi realizată:
-cu sprijin mucoosos(cl.I) sau mixt (mucoosos și dentoparodontal).
-Echilibrarea presiunilor masticatorii este realizată prin conectorii secundari (rigizi,
semilabili sau labili) în dependență de starea parodonțiului dinților stilpi, fibromucoasei și
întinderii edentației. Se realizează pe suprafața care suportă mai ușor presiunile.
-Dacă parodontul e/e afectat,se recom. solidarizarea dinților restanți cu croșete cu pinteni
ocluzali,croșeta continuă cu gheruțe ocluzale și incizale, microproteze pe 2-3 dinți, punți
dentare.
– În reziliența fibromucoasei crescută – se fac conexiuni rigide, în cea normală –
semilabili. – Limitele șeilor: la mandibulă- 1/3 anterioară a tuberculului
piriform, la maxilă tuberozitățile în totalitate.
– In cl.II Kennedy, se folosesc pe partea opusă edentației croș.Jackson,Adams(cu pinteni
ocluzali), sau Bonwill.
În edent. de cl. III Kennedy :
- pot fi cu sprijin mucoosos, dentoparodontal și mixt.
– sprijinul mucoosos nu se recomanda, doar în caz dacă conectorul principal se va face în
formă de plăcuță, care va prelua presiunile asupra sa și va preveni atrofia apof.alveolare.
– cînd dinții stîlpi au parodont săsătos – se face sprijinul dentoparodontal, dacă
parodontul e/e afectat – mixt.
– Pe dinții de pe partea opusă breșei se pot aplica croșetele Jackson, Adams sau Bonwill.
- Ca elemente de menț.,sprijin și stabiliz. Pe dinții distali limitrofi brșei se recomandă
croșetele meziodistale(uni-,bidentare), inelare, continuu, Ney nr.6.
În edent. cl. IV Kennedy:
- proteza prezintă o șa de la care pornesc barele sau placuțele mucozale;
- ca contrabasculante se indică elemente atît pe dinții limitrofi breșei.cît mai posteriorpe
ambele hemiarcade;
- pe dinții limitrofi croșete Ackers, bidentare, divizate Roach în forma de S,T, pe cei
laterali: croș.circulare,Bonwill,culise.. Sisteme speciale: Dolders, bare cu călăreți.
Alegerea dinților de suport în PPMS.
Depinde de numărul, forma și localizarea dinților restanți. După numărul de dinți pe care
se-au aplicat croșete ,ancorarea poate fi:
-punctiformă – în edent.subtotale (un singur d.restant), cel mai puțin eficientă
15
 biomecanic; – liniară – linie imaginară (linia croșetară) care unește dinții-stîlpi
pe care s-au aplicat croșete, cea mai avantajoasă direcție a liniei e/e cea care trece prin
centrul de greutate al protezei. Cu cît linia se abate mai tare de la centru,cu atît stabilitatea
e/e mai rea. Poate fi transversală,diagonală(cele mai favorabile), sagitală.
– în suprafață – cea mai favorabilă.
– dinții restanți grupați oferă condiții mai puțin favorabile decît același număr de dinți
repartizați în diferite locuri ale arcadei dentare.
– se ține cont de gradul de implantare a dintelui, raportul coroană-rădăcină, morfologia
radiculară.
– morfologia coronară a dinților restanți are rol improtant în stabilizarea și menținerea
protezei. Coroanele neretentive sau poziția de implantare nefavorabilă se acoperă cu
microproteze.
Biomecanica PPM.
-Forțele masticatoare acționează în 3 direcții: vertical, orizontal și rotativ.
– cele verticale sunt: de desprindere(alimente lipicioase, limitele incorect
realizate,gravitația), de înfundare(forța de masticație,deglutiția, parafuncții,echilibrare
incorectăa ocluziei, DVO mărită);
- în sens orizontal: mezializarea, distalizarea,deplasări laterale.
– rotațiile: bascularea prin desprinderea extremității distale a șeii, bascularea prin
înfundarea extremității meziale a șeii, bascularea laterală.
29. Conceperea PPM scheletate în edentaţiile parţiale cu sisteme speciale de fixare:
culise, sistem Rumpel-Dolder.
Aceste sisteme prezintă dispozitive mecanice complexe din 2 componente: una fixată la
dinții stîlpi,, iar alta la proteza scheletată.Există un număr mare de sisteme speciale, care
sunt divizate în categorii: culise, capse, bare cu călăreți, telescoape, disjunctori de forță
(balamale), magnetice.
Culisele.
-Sunt alcătuite din 2 părți: matrice(un tub de diferite formepe secțiune) și
patrice(culisează în ineriorul matricei,avînd aceeași formă).
– una din parți se va aplica la microproteza ce acoperă dintele stîlp ,iar cealaltă parte va fi
(prin lipire,supraturnare,prefabricată acrilat), iar alta va fi inclusă în scheletul metalic al
PS. – După raportul cu microproteza culisele pot fi: intracoronare, intra-
extracoronare,
extracoron.;
- După forma lor în secțiune: H, T,Y, trapez,circulare,ovale.
– menținerea PS se datorează fricțiunii realizate între aceste 2 părți ce culisează cu
precizie mare.
– se opun deplasării protezelor, nu sunt vizibile(estetice), permit imobilizarea a
dințilorplasați in planuri diferite.
Sistemul Rumpel-Dolder. Face parte din categoria bare cu călareți, sunt compuse din
piese dentare fixe alcătuite dintr-o bară solidarizața la coroanele care acoperă dinții sîlpi
sau la dispozitivele radiculare a acestira și o gutieră aplicată în șaua protezei, care
încalecă bara. Bara poate fi rotundă, ovoidală, dreptunghiulară etc. Grosimea de la 1,5 la
4mm, lungimea depinde de breșă, trebuie să fie distanțată de apof.alveolară la 1-2mm.
Gutiera se mai numește călăreț, este o copie de formă și dimensiune a barei, Dolder
descrie 2 variante: 1)sistem rigid, contact intim între gutiră și bară,indicat în proteze cu
16
 sprigin dento-parodontal; 2)sistem rezilient, cu spațiu între bară și gutieră,dependent de
gradul de rezilență a fibromucoasei, sprigin mixt,dentomucozal. Se indică în: edentații
frontale, laterale și subtotale, cu înălțimea spațiului protetic suficientă petru plasarea
barei, calărețului și d.artificiali. Pot fi mixte,adică cu culise sau capse.

30. Metode de corectare a bazei protezei mobilizabile, ocluziei, croşetelor. Indicaţii,

tehnica rebazării. Complicaţii. Profilaxia.
Leziunile PM pot interesa toate componentele acesteia și pot suveni din următoarele
motive: - erori la etapele clinico-tehnice de confecționare a PM;
- materialele acrilice nesatisfăcătoare;
- neglijarea regulilor de utilizare de către pacient a PM (fracturări);
- modificări morfologice a cîmpului protetic în timp (atrofia suportului osos, extracția
dinților restanți).
Rebazarea PM- metodă de corectare a bazei protezei, caracterizată prin adaosul de pastă
de acrilat la suprafața mucozală a protezei cu restituirea unei zone (segment) al bazei
împreună cu d.artificiali. Poate fi realizată prin 2 tehnici: directă și indirectă ( în
laborator, cu acrilat termopolimerizabil după amprenta funcțională).
–Tehnica directă: de pe fața mucozală se îndepărtează un strat de acrilat de 0,5-1mm cu
freza. Se obține o suprafață aspră pe fața mucozală și marginile protezei. Fețele laterale a
șeilor se protejează cu emplastru,se prepară pasta din acrilat,se umezesc suprafețele
preparate cu monomer și se indroduce acrilatul în șei. Cînd acrilatul devine de consistență
de aluat vîscos, proteza se introduce în gură, medicul apăsînd ferm cu degetele pe pintenii
de sprijin.
-Tehnica indirectă: în laborator, cu acrilat termopolimerizabil după amprenta funcțională
a cîmpului protetic. Proteza va servi ca o portamprentă.
Reparația croșetelor. Se obține o amprenta împeună cu proteza mobilizabilă, se
realizează modelul din ghips. Pe dintele sîlp de pe model se confecționează croșetul.
După traectul segmentului de fixare se creează un locaș în baza protezei cu adîncimea de
2 mm în care se introduce acrilat autopolimer. Croșetele deformate sau inactive se vor
corecta de către medic,adaptîndu-le întîii pe modelul din ghips a cîmpului protetic cu
ajutorul cramponului.
Corectarea ocluziei. Prevede reconstituirea dinților artificiali fracturați sau desprinși din
proteză. Se efectuează în laborator. Se alege dintele lipsă după culoare,formă,dimensiune
corespunzătoare celor restanți.Dintre locașul dintelui și bază trebuie sa fie un strat de 1-
1,5 mm acrilat.
Complicații.
– aspirarea vaporilor de monomer, pastei de acrilat;
- reacții alergice la masele acrilice;
- goluri sau pori in acrilatul polimerizabil, linii de demarcație între acrilatul nou și vechi;
- mărirea DVO, bascularea protezei, PM nu se adaptează pe cîmpul protetic.
31. Abraziunea patologică. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Particularităţile
tratamentului protetic a abraziunii compensate şi decompensate.
Etiologia. Afara de abraziunea fiziologica exista diferite forme patologice care se
caracterizeaza printr-o abrazie rapida si intensiva a smaltului si dentinei intr-un timp
comparativ scurt. Etiologia acestui proces este multiplă si abraziunea poate aparea
ca rezultat al actiunii factorilor endogeni si exogeni sau a imbatranirii lor. Din
17
factorii endogeni fac parte : dereglarile metabolismului , a procesului de mineralizare a
tesuturilor dure, a functiei glandelor endocrine, strucura deficientă a tesuturilor dure cu
caracter congenital ,ce poate aparea ca urmare a maladiilor mamei si copilului
sau a ereditatii, procesele neurodistrofice ale tesuturilor dure. Factorii exogeni
importanta o are suprasolicitarea functional a dintilor. Aceasta poate fi influentata
de edentatia partială in raport de numarul dintilor absenti si functia mixta a celor
restanti, de tipul de masticatie, hiperfunctia muschilor, caracterul alimentelor, scrisnitul
nefunctional de dinti(buxism), parafunctii musculare., maladii a TGI,SCV,SNC.
A.Scerbacov a sistematizat factorii ce duc la abraziunea dentara patologica:
1. Insuficienta functionala a tesuturilor dure, conditionata de morfologia lor deficintă:
congenitală - ca urmare a dereglarilor de amelo- si dentinogeneza; ereditara - de tipul
maladiei Capdepond; dobandită - ca urmare a proceselor neurodistrofice, dereglari
ale sistemului cardiovascular si a aparatului endocrinic dereglari ale
metabolismului de diferita etiologie.
2. Suprasolicitarea functională a dintilor conditionata de edentatia partiala (micsorarea
dintilor antagonisti in ocluzie, functia mixta , parafunctiile musculare .
3. Factorii profesionali nocivi (necrozele acidice si alkaline). Unele din ele pot
provoca abrazie generalizata iar altele – locala. Mecanismul dezvoltarii sporirii si
caracterul abraziei tesuturilor dure va depinde de etiologia, varietatile si particularitatile
individuale de ocluzie influentate de contactele dento-dentare in miscarile
functionale de propulsie si retropulsie.
Broca imparte abraziunea in 5:
• Gradul 0-fara abraziune
• Gradul 1- intereseaza smaltul
• Gradul 2- dinti la care dentina apare punctiform
• Gradul 3-dinti cu relief ocluzal sters ,smaltul ramine ca un inel periferic
• Gradul 4-coroana scade in inaltime pina la colet
Gavrilov deosebește 2 forme:
1) cînd înălțimii coroanelor dinților e/e compensate de creșterea apofizelor
alveolare;(DVO,ATM în normă)
2)cînd micșoraea înălțimii coroanelor nu e/e însoțită de hipertrofia apof.alveol.(DVO
micșorat, spațiul interocluzal mărit cu 1-1,5cm, modificări a ATM)
Tabloul clinic. Depinde de etiologie, tipul de ocluzie, localizare, gradul de abraziune,
prezența sau absența breșelor dentare. În abraziile de gradul I clinica poate fi puțin
simptomatică, iar în cele mai avansate apare hiperestezia țes.dent.dure, dereglări
funcționale,estetice (mai ales în zona frontală), apar zone de dezocluzie. Pot fi asociate cu
edentații parțiale.
Tratamentul. Va fi efectuat în raport cu tabloul clinic. În forme compensated gr.I
tratamentul va fi orientat la restabilirea țes.pierdute prin acoperire sau incrustații.
Abraziile de gr.I și II cînd contactele dentodentare sunt păstrate(compensare) e/e necesară
o pregătire proprotetică pentru a crea spatiul interdentar necesar pentru restituirea
coroanei(aparate ortodontice și ortopedice). Se pot aplica gutiere,proteze dentare mobile
sau fixe(rar). După 3-6 luni de suprasolicitare funcțională a zonei de dezocluzie va apărea
spațiul necesar pentru restituirea morfologică a coroanelor.
Tratamentul formelor decompensate e/e dificil și prevede restabilirea DVO, stării
funcționale a ATM. La micșoarea DVO pînă la 4mm se utilizează tratamentul cu corane
18
 de înveliș(M/C,M/A, lateral punți metal.turnate), în cazuri de deformare a arcadelor
dentare se va efectua în 2 etape: la prima etapă – șlefuirea selective, aparate ortodontice,
nivelarea planului de ocluzie; la etapa 2 – proteze dentare. În cazurile cînd DVO este mai
mult de 4mm, se efctuează în 2 etape: 1) aparate ortopedice(gutiere,PPM) cu scopul
adaptării funcționale a mușchilor,ATM. Dacă această majorare a DVO nu a provocat
dureri și a restabili 1/3 inferioară a feței se recurge la a doua etapă- tratament protetic. În
cazurile mai grave de micșorare a DVO cu modificări severe a ATM, se va restabili în
cîteva ședințe. La fiecare ședință se va majora cu 1,5 – 2.0mm. Apoi urmează protezarea
conform tabloului clinic.

32. Etiopatogenia maladiilor parodontului. Rolul ocluziei traumatice în declanşarea

insuficienţei funcţionale ale parodontului.
Factori locali:inflamatori(diverse sisteme protetice defectuos concepute,aplicate sau
executate):factori chimico-toxici(tartrul dentar,saruri mercurice,bistmut);fizici(ocluzia
traumatica si suprasolicitarea functionala,anomalii dentare si de ocluzie,ignorarea iginei
personale).
Factori generali:endocrina(diabet zaharat);afectiunile sistemul nervos,cardio-
vasdcular,deregrali metabolice.
Patogeneza afectiunilor inflamtorii a paradontiului o constituie corelatia dintre functia
masticatorie si circulatia sanguina in tesuturile paradontale.
Rolul ocluziei traumatice- este legatura dintre dintre factorii morfologici si solicitarea
functiilor sistemului stomatognat.Modificarile morfologice sunt:LOC,dereglari de
continuitatea a arcadelor dentare.Contactele anormale de ocluzie duc la suprasolicitarea
dintilor,care provoaca leziuni paradontale.Datorita contactelor ocluzale anormale,dintele este
microtraumat,acest fenomen fiind definit ca ocluzie traumatica.Ocluzia
traumatica(primara,secundara,mixta).Exista 3 mecanisme de declansare:modificarea fortelor
ocluzale,modificarea capacitatii functionale a paradontului,asocierea ambelor mecanisme.

33. Tabloul clinic al parodontitei cronice marginale generalizate. Sarcinile

tratamentului ortopedo-protetic. Indicaţii şi metode de şlefuire selectivă a
dinţilor,metode de şinare provizorie.
Paradontita-extinderea procesului inflamtor gingival asupra altor tesuturi ale
paradontului cu distructia progresiva a periodontiului si tesutului osos.
Tabloul clinic:
Pungi paradontale;singerari gingivale;prezenta depunirilor moi si tartru dentar;retractie
gingivala;mobilitatea patologica a dintilor cu migrari dentare;resorbtie osoasa
orizontala.Afectiunea apare dupa virsta de 40 ani.
Sarcinile tratamentului implanto-protetic:Repartizarea fortelor masticatorii egal
asupra paradontiului dintilor restanti cu paradont sanatos si reechilibrarea fortelor
ocluzale;Lichidarea spatiilor interdentare;Protectia dintilor cu de influienta fortelor
orizontale;In edentatii partiale(tratament protetic).
Indicatii:In cadrul parodontitei cronice cauzata de ocluzia traumatica,slefuirea se
efectueaza inainte sau concomitent cu tratamentul chirugical sau antiinflamator.
Slefuireaselectiva:Janckelson,ramford,burlui,zbarj,karamkalov.Slefuirea(ocluzie
centrica ,propulsie,retropulsie,laterala.)

19
 Sinarea provizorie-are drept scop inlaturarea traumatismului paradontal provocat de
mobilitatea patologica a dintilor pt o perioada scurta de timp,in care se va realiza in care
se va realiza interventii pregatitoare in vederea realizarii imobilizarii definitive si
anume:detartraj,chiretaj pungilor,gingivotomia,extractii dentare.In paradontita
generalizata va cuprinde intreaga arcada dentara.
34. Protezele dentare imediate în terapia complexă a maladiilor parodontului. Şinele
permanente.
Protezele dentare imediate-este o metoda provizorie constituita din imbinarea tratamentului
protetic,chirurgical si medicamentos cu restabilirea echilibrului morfofunctional ,fizionomic
, fonetic.
Avantajele:lichidirea deficentelor fizionomice,fonetice;inserarea imediata a protezelor direct
pe plaga postextractionala;evita suprasolicitarea dintilor restanti si micsorarea DVO;mentin
raportul intermaxilar si echilibrul morfofunctional.In dependenta de indicatiile, numarul
dintilor supusi extractie se alege proteza.Cea mai solicitata este PPMA cu sistem crosetar de
mentinere si sprijin.
Sinele permanente-mobile,fixe,mixte.
Mobile(sina Elbrecht se foloseste la mandibula ) care se plaseaza intre suprafata ocluzala si
marginea gingivala ,circular la toti dintii.Proteza scheletata cu crostul Ney modificat.
Fixe.Pentru dintii frontali se foloseste sina din inele si capacele pe dinti.Sin din coroane ¾ pe
dintii frontali si coroana de invelis metalice,m/c,m/a circulare.
Mixte:imbinarea fixe si mobile.

35. Edentaţia totală. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Caracteristica zonelor funcţionale şi

de sprijin ale cîmpului protetic. Clasificarea Schroder, Keller. Examenul
fibromucoasei Supple.
Edentatia totala se manifesta prin absenta tuturor dintilor la una sau la ambele maxilare.
Etiologia-caria dentarta si complicatiile ei,afactiunile
paradontiului,traumatisme,suprasolicitarea functionala a dintilor,avitaminoze,,boli
endocrine(diabet zaharat),cardiovasculare,sistemului nervos,interventii chirurgicale,accdente
cu avulsia dintilor.Rar este congenital.
Tabloul clinic:endobucal(corpul madibulei este mai subtire,maxila este prezenta o aplatizare
a boltii palatine).Prabusirea obrajilor,buzelor si evidentierea mentonului,micsorarea etajului
inferior al fetei.La o contractie a muschilor mandibula ocupa o pozitie mai aproape de
maxila.Plica labio-mentoniera este pronuntata.
Zone de sprijin:Maxila-tuberozitatatile(retentive,neretentive;mari,mici,medii);bolta
palatina,torusul mandibular.
Mandibula : tuberculii piriformi, torusul mandibular, liniile oblica interna si externa.
Schröder deosebeşte atrofii ale maxilei:
Tipul I. Apofize alveolare pronunţate, semiovale, avînd tuberozitlţi bine exprimate,
iar torusul palatin mai puţin exprimat sau chiar lipsă. Acest tip de atrofie este cel mai
favorabil pentru tratamentul protetic. Tipul II.Apofize alveolare late,depăşind cu puţin
nivelul bolţii palatine. Tuberozităţile maxilare sînt puţin exprimate, plică trecătoare şi locul
de inserţie a muşchilor se găsesc mai aproape de suprafaţa apofizei alveolare(protezarea cu
succes).Tipul III. Dispariţia apofizei alveolare şi prezenţa unei bolţi palatine aproape plată.
Tuberozităţile maxilare sînt atrofiate esenţial.Tratament proteteic cu esec.
Koller deosebeşte următoarele tipuri de atrofie a apofizei alveolare mandibulare:
20
 Tipul I. Apofiza alveolară are o înălţime bine exprimată, egală pe toată întinderea,
rezorbţia producîndu-se într-o mică măsură(pierderea simultana a dintilor). Creasta apofizei
alveolare este rotunjită şi favorabilă.Locul de inserţie i muşchilor şi plică trecătoare a
mucoasei sînt la distanta favorabila(favorabil pt protezare) Tipul II. Atrofia apofizei
alveolare este uniformă pe toată întinderea.Pe măsură ce procesul de rezorbţie se accentuează
şi ajunge pînă la linia oblică internă şi externă. Apofiza alveolară în zona frontală e ascuţită,
ce împiedică protezarea. Va duce la miscarea protezei.Tipul III. Apofiza alveolară este
atrofiata în lateral şi mai puţin frontal, datorită faptului că dinţii laterali au fost pierduţi mai
timpuriu decît cei frontali. Acest tip de atrofie pentru tratamentul proteticTipul IV. Atrofia
apofizei alveolare este accentuată în zona frontală şi mai puţin exprimaţi în regiunile
laterale.Are loc alunecarea in sagital.
Supple grupeaza fibomucoasa:1.Fibromucoasa sansatoasa cu grosime si rezilienta moderata
,amortizeaza socurile in timpul masticatiei,protezele nu se deplaseaza.2.mucoasa atrofiata
,rezilienta redusa,inapta sa suporte presiuni.3.grad mare de rezilienta ,favorizeaza deplasarea
protezelor.4.mucoasa hipertrofica(ex.creasta de cucos),care trebuie inlaturata chirurgical
pentru stabilitatea protezei.
36. Tehnica corectării lingurilor amprentare individuale conform testelor funcţionale
Herbst. Amprentarea funcţională în edentaţiile totale.
Herbst(mandibula)-1.Daca se misca proteza la deglutie(reducerea lungimii din zona
tuberculilor piriformi pina sublingual).2.La plasarea virfului limbii superior si inferior,daca
se misca,lungimea marginilor se scurteaza in reg. m.milohioidieni.3.Virful limbii se aseaza
pe obraji(corectarea in zona premolarilor pe oral),daca se misca in dreapta se corecteaza din
stinga si invers.4.La orientarea virfului limbii spre virful nasului,daca se misca,se scurteaza
la nivelul frenuluii limbii.5.La sugerea obrajilor sau la fluierare,si la o miscare,lingura se va
scurta in zona caninilor.
Herbst(maxila)-1.la miscarea protezei in timpul deschiderii gurii,se va scurta de plica
pterigomandibulara pina la molar I.2.sugerea obrajilor.daca se misca,se scurteaza in reg.
plicilor gingivobucale bilateral.3. Miscarea buzelor anterior,daca se misca se scurteaza in
zona anterioara.
Amprentarea functionala(functionale,de succiune,compresive,decompresive)-in urma
obtinerii amprentelor preliminare,in laborator se confectioneaza modelele pe care se
confectioneaza lingura individuala(marginea viitoarei proteze) cu care se amprenteaza
cimpul protetic.
37. Determinarea și înregistrarea de relații centrice la tratamentul edentației totale.
Cu ajutorul sabloanelor cu borduri de ocluzie pozitionate in cavitatea bucala,dupa unii
autori i se popune pacientului sa faca miscari repetate de propulsie a mandibulei ,dupa
care urmeaza retropulsia,asa muschii peterigoidieni externi se relaxeaza si mandibula se
pozitioneaza in pozitie centrica.Alt test functional este actul de deglutie,in care
mandibula se pozitioneaza centric.Reflexul molar Sears-medicul tine indecsii pe bordura
de ocluzie inferioara si pacientul este rugat sa inchida gura si sa exercite o presiune
asupra bordurii in locul indicsilor miinii.La o deplasare posterioara a capului cu
inchiderea totala simultana a gurii ,duce la pozitionarea in relatie centrica a mandibulei
cu ajutorul muschilor suprahiodieni.
pentru mentinerea in relatie centrica se foloseste metoda de inregistrare ’’fierbinte si
rece’’.Metoda fierbinta prezinta realizarea pe suprafata orizantala a maxilei si mandibulei
santuri in sablonul cu bordura de ocluzie,cind ea este ramolita se introduce in cavitatea
21
 bucala si i se propun testele enumerate anterior.Metoda rece prezinta ramolirea
sablonului de bordura suerior,iar pe cel inferior se aplica o banda de ceara ramolita
,sablonul ramanind intact si i se propun testele.Surplusurile se inlatura.

38. Proba machetelor protezei totale dentare. Evaluarea greșelelor comise la etapa de
determinare și înregistrarea relației centrice.
La proba machetei in cavitatea se determina daca proteza totala adera la cimpul
protetic.Daca la o apasare in regiunea molarilor si premolarilor nu este prezenta
bascularea machetei protezei totale.Greselile intilnite la determinarea relatiei centrice pot
fi:1.greseli comise la determinarea DVO(carea poate fi marita sau micsoarata),daca este
marita ,atunci daca dintii arcadei superioare sunt pozitionati corect,se inlatura cei de la
arcada inferioara si se realizeaza sabloane cu borduri de ocluzie si se mai determina inca
odata,daca este miscoarata atunci pacientul are un facies al edentatatului total.2.Greseli
conditionate de miscarea mandibulei in sens sagital si transversal.3.Dislocarea
sabloaneleor de ocluzie-are loc in urma unor presini neuniforme asupra bordurilor de
ocluzie,se efectueaza proba spatulei.4.Deformarea sabloanelor de ocluzie-daca nu au fost
bine realizate,se poate observa o balansare a sabloanelor.5.Deplasarea sabloanelor cu
bordura de ocluzie-poate fi anterior sau posterior,la maxila sau la mandibula ori la
ambele maxilare,poate avea loc la atrofia pronuntata a maxilarelor.

39. Indicaţii şi etapele clinice la confecţionarea protezelor totale cu căptuşală elastică

sau bază metalică.
Protezele totale cu baza metalica sunt indicate in cazurile cind are loc fracturarea frecventa a
protezelor din acrilat, uneori ca o metoda de ingrelare a protezelor de pe mandibula pentru a
asigura o fixare mai efectiva, la pacientii ce sufera de bruxism, in cazurile de alergii la
acrilat. Totodata baza metalica este un bun conductor de temperature ceea ce face ca
receptorii mucoasei sa-si pastreze functiile. Baza din metal poate fi confectionata prin
metode de stantare din placi de otel inoxidabil cu grosimea de 0.3-0.4mm sau turnate din
aliaje de tip crom-cobalt, aur, platina. In present se utilizeaza metoda turnarii : se efctuiaza
dublarea modelului cu masa refractara de tip Silamin, modelarea bazei din ceara creind pe
central apofizei alveolare puncte de retentive in forma de T, anse, butoane. Concomitent la
mijlocul versantelor orale a apofizelor alveolare se creaza un sant care ne va da posibilitatea
sa asiguram o trecere lenta a acrilatului din zona dintilor artificiali spre baza metalica. Dupa
modelare se efectuiaza turnarea si realizarea protezelor conform proceselor clinic-tehnice
cunoscute.
Protezele ce prezinta captuseala elastica au avantaje ca presiunea masticatorie se repartizeaza
uniform, amortizind presiunile in zonele necesare. Asemenea proteze sunt indicate in
cazurile cind avem o fibromucoasa cu rezilienta scazuta, la o atrofie exprimata a apofizelor
alveolare, in temei la mandibula sau la o forma atipica a lor (piriforma, ascutita)’ prezenta
exostozelor, proeminentelor sau a formatiunilor anatomice exprimate (torusul palatin,
tuberozitati exaggerate) la o intolerant a fibromucoasei la acrilatul obisnuit, la o sensibilitate
marita a fibromucoasei catre presiunile masticatorii, in maladiile cornice a fibromucoasei
cav. Bucale

40. Indicaţii către rebazarea protezelor totale. Tehnica metodelor directă şi indirectă.

22
Rebazarea reprezinta schimbarea intregii baze acrilice a protezei, pastrinduse doar dintii
artificiali. Rebazarea se realizeaza atunci cind proteza are fisuri si/sau reparatii multiple si nu
se mai potriveste corect pe cimpul protetic, insa dintii artificiali sunt intr-o buna conditie.
Tehnica directa a reebazarii cu material acrilic moale-se realizeaza in cabinetul
stomatologic de catre medic ce utilizeaza material biodegradabile, care isi pastreaza
flexibilitatea. Aceasta metoda este folosita ca una temporara deoarece pe parcursul a 2-3 luni
materialul sintetic isi pierde capacitatile si devine o sursa nou de leziuni.

Tehnica indirecta necesita amprentarea cimpului protetic impreuna cu proteza si se trimite in

laborator de tehnica dentara.Inainte de amprenta se indeparteaza o portiune din suprafata
mucozala a protezei si se plaseaza un material special, cu care se va lua amprenta spatiului
dintre arcadele dentare si proteza.
41. Maladiile ATM. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Clasificarea Hvatova, Kalamcarov-
Petrosov. Particularităţile examenului clinic.
Conform datelor (Green, Cuvein, Burlui) de la 15-24% din pacientii care se adreseaza la
medicul stomatolog prezinta diferite maladii a ATM. Etiopatogenie. Factorii implicati in
dezvoltarea maladiilor ATM sunt diversi. Conform autorului Costen (1934) disfunctia
ATM apare in urma traumei elementelor ATM provocata de distalizarea condililor
articulari ai mandibulei ca urmare a pierderii dintilor. Astfel apar tulburati articulare,
dureri, nevralgii, etc. Ackermann consideca drept cei mai frecventi si importanti factori ce
duc la dezvoltarea disfunctiilor ATM sunt edentatiile partiale, totale si abraziunea
patologica a dintilor. Astfel ca patogenie, datorita micsorarii DVO si a etajului inferior
al fetei are loc distalizarea condililor articulari ai mandibulei in fosele articulare, distonii
musculare. Conform opiniei altor autori (Postolachi, Kalamkarov, Petrosov, Kopeikin,
Hvatova, Burlui) in dezvoltarea afect. ATM un aport direct il are ocluzia traumatica
aparuta sub influienta factorilor directi (migrari dentare, ed. partiale, anomalii
dentomaxilare, abraziunea dentara) care duc la suprasilicitarile functionale a elementelor
ATM si microtraumatizarea lor, provocind tulburari fuctionale ale SS, si factori indirecti
ca traumatismul, interventiile chirurgicale din aceasta zona, maladiile sistemului nervos si
a glandelor endocrine. Alti autori (Schwartz, Hoffer) considera ca in majoritatea cazurilor
tulburarile disfunctionale a ATM sunt de natura musculara. Astfel dezechilibrul muscular
duce la o suprasolicitare a elementelor ATM dezvvoltind treptat disfunctii articulare.
ATM poate fi afectata si de diferite maladii specifice, procese inflamatorii, degenerative
s.a.
Tabloul clinic este complicat variind in functie de factorul etiopatogenetic, elementul
lezat, localizarea, profunzimea si intinderea procesului, tipmul ce s-a scurs de la debut,
prezenta complicatiilor, virsta etc. Simptomele clinice articulare sunt prezentate de:
durerea articulara, cracmente si crepitatii, saltul articular, subluxatia condililor articulari,
gradul de deschidere a gurii si blocajul articular.
Clasificarea Hvatova(1982) : 1. Artrite (acute, cronice); 2. Artroze: sclerozante, cu
deformatii a componentelor osoase articulare (cronice, exacerbate); 3.Disfunctii
articulomusculare; 4.Anchiloze, tumori.
Clasificarea Kalamkarov, Petrosov(1982) : 1. Sindromul disfunctional: a) sindromul
neuromuscular; b) sindromul ocluzio-articular; c) subluxatiile obisnuite (mandibulare, ale
meniscului). 2. Artrite: a) acute infectioase (specifice, nespecifice) si alergice; b) acute
traumatice; c) cronice de sistem (reumatice, reumatoide) si infectio-alergice. 3. Artroze:
23
 a) postinfectioase (neoartrite); b) posttraumatice (osteoartroze); c) osteoartroze
miogenice; d) metabolice; e) anchiloze (osoase, fibroase). 4. Forme mixte. 5. Afectiuni
tumorale (benigne, maligne) si displaziile.
Examenul clinic a ATM se va face prin inspectie, palpare si auscultare. La inspectie se
atrage atentie asupra prezentei sau absentei asimetriei dintre ambele articulatii; culoarea
pielii; caracterul deschiderii si inchiderii gurii care poate fi limitata, cu deviere sau fara;,
provocind sau nu durere in articulatie. Palparea se executa bilateral plasind indexul
ambelor miini in zona anterioara de tragusul auricular cu scopul de a depista prezenta
durerilor si de a evidentia caracterul excursiilor mandibulare. Se efectuiaza in momentul
contactului dintre arcadele dentare si la deschiderea gurii pentru a determina momentul
aparitiei durerilor. Palparea se mai poate efectua si introcucind degetele mici in
conductele auditive externe apreciind astfel aparitia durerilor la presiuniea digitala si
modul de alunecare a condililor atriculari. Auscultatia ATM se efectuiaza in timpul
palparii si diverselor excursii mandibulare, evidentiindu-se: frecaturile, crepitatiile si
cracmentele, salturile si subluxatiile condililor articulari. Se executa prin intermediul
fonendoscopului. Se atrage atentia la momentul aparitiei zgomotului, evidentierea
caracterului salturilor condiliene
42. Particularităţile tratamentului protetic al pacienţilor cu maladii cronice ale
mucoasei cavităţii orale.
Pentru efectuarea unui tratament protetic in cazul pacientilor cu maladii cronice,in primul
rind se realizeaza tratamentul maladiilor ,dupa care se realizeaza tratamentul protetic.Din
bolile cronice care pot fi la nivelul mucoase bucale este gingivita catarala cronica care
poate aparea in urma microtraumatismelor,lucrari defectuoase care permanent traumeaza
gingia.Prin efectuarea unei igienizari profesionale si prin inlaturarai factori traumatizanti
se poate realiza un tratament protetic.Stomatita poate aparea la nivelul mucoasei bucale
localizata sub sei sau baza protezei ,care este iritata permanent .
43. Influienţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor cavităţii orale şi a
organismului: toxică, alergică, traumatică, fizică. Tactica medicului.
Metalele din grupa platinei, respectiv platina-Pt, iridiul-Ir, paladiul-Pd, rodiul-Ro,
ruteniul-Ru, şi sărurile lor minerale, au efecte toxice reduse la oameni. Sensibilizarea la
aceste metale are loc doar în rarele cazuri de expunere prelungită, care pot apare în
rafinăriile de platină. Cel mai studiat metal este paladiul, deoarece acesta apare în
aproape toate aliajele dentare. Din fericire, s-a demonstrat că toxicitatea orală a paladiului
este foarte mică, comparabilă cu cea a molibdenului.
Titanul-nu este considerat a fi un element esenţial vieţii, -concentraţia lui tisulară
normală fiind de 0,2 ppm.Este biologic inert şi nu induce efecte toxice sau
inflamatorii.Este un bacteriostatic şi nu afectează semnificativ enzimele specifice.
Comportamentul excelent în mediu biologic, remarcabila rezistenţă la coroziune şi
elasticitatea asemănătoare cu cea a osului, justifică pe deplin utilizarea tot mai frecventă a
titanului pentru execuţia implantelor pentru ţesuturile dure umane
Zirconiul este considerat cel mai compatibil material cu ţesuturile organismului uman,nu
provoacă reacţii alergice.Închiderea marginală exactă a coroanei exclude inflamaţia
gingiei.Scheletul din zirconiu este alb şi posedă o transparenţă naturală,de asemenea
transluciditatea lui este apropiată cu cea a dintelui natural.Coroana ceramică pe suport de
zirconiu este mai rezistentă cu 50% decît coroanele ceramice tradiţionale.Termenul ei de
purtare creşte pînă la 20 de ani.Spre deosebire de aliaj obişnuit, zirconiul nu se
24
 deformează cu timpul.Rezistenţa mare permite aplicarea coroanelor pe suport de zirconiu
pe implante cu bontul protetic din ceramică
Nichelul este unul dintre cele mai studiate elemente în relaţie cu efectele asupra
organismului uman. El este omniprezent în mediul în care trăim şi este absorbit pe căi
digestive, respiratorii, cutanate sau implanturi metalice, prin inhalare, implantare,
ingestie, injecţii intraperitoneale, intramusculare sau intravenoase. Nichelul este
considerat cel mai sensibilizant metal pentru ţesuturile moi. El conduce la dermatita
alergică de contact, producând mai multe reacţii alergice decât toate celelalte metale la un
loc.
Fierul e un element esenţial, omniprezent în organism. El are un rol central în transportul
oxigenului. Ţesuturile umane conţin 50 de ppm (părţi pe milion) de fier, legat în sistemele
enzimatice. Fierul este toxic doar prin expunere la nivele foarte mari. Fierul rezultat prin
procesele de oxidare nu se acumulează şi este rapid metabolizat.
Manganul nu are efect toxic decât în cazuri extreme de expuneri profesionale. Manganul
este un antagonist al fierului şi excesul de mangan diminuează absorbţia fierului, deci şi
producţia de hemoglobină

44. Stomatitele traumatice toxice şi alergice declanşate de materialele protezelor

dentare. Tabloul clinic. Diagnosticul diferențiat şi tratamentul.
Stomatitele proteice Stomatitele protetice pot fi datorate unor factori locali sau generali si
pot aparea imediat dupa aplicarea protezelor in cavitatea bucala sau la distanta de acest
moment.
Factorii generali ce ar putea fi incriminati ar cuprinde unele boli generale (ca diabetul
zaharat, arteroscleroza, boli vasculare) sau scaderea reactivitatii generale si locale
datorate vârstei pacientului. Tratamentul bolilor generale este de competenta medicului de
medicina generala. Dintre factorii locali s-ar putea enumera: scaderea autocuratirii,
microporozitatile acrilatului care permit dezvoltarea germenilor mai ales in conditiile unei
igiene precare, imperfectiuni in realizarea protezei, cauze ocluzale ce produc
microtraumatisme timp indelungat. In functie de momentul aparitiei, stomatitele pot fi
imediate sau tardive Dintre cele imediate, leziunile care apar in zonele de contact dintre
marginea protezei si mucoasa sunt cele mai frecvente. Aceastea apar ca zone congestive,
insotite sau nu de ulceratie. Intensitatea variaza de la jena la durere violenta. Pacientul
trebuie sa stie ca pot aparea aceste leziuni dupa aplicarea protezei si ca trebuie sa se
prezinte imediat la medic. Tratamentul consta in depistarea leziunilor si reducerea din
proteza, urmata de lustruirea acesteia. Astfel de leziuni pot aparea si sub baza protezei in
cazul existentei unei exostaze. Tratamentul este identic. Dupa aplicarea protezei este
posibila aparitia unei reactii alergice sau mai frecvent stomatita este produsa de excesul
de monomer liber sau de temperatura degajata in cazul captusirilor directe ale protezelor.
Pacientii acuza dureri vii de tip arsura iar mucoasa este congestionata pe toata zona
acoperita de proteza. In mod exceptional se manifesta ca un soc anafilactic. Se recomanda
indepartarea imediata a protezei si spalaturi cu solutii antiseptice. Se pot administra
antihistaminice daca se banuieste o reactie alergica. Se recomanda evitarea captusirilor in
cavitatea bucala. Pot aparea leziuni marginale si la distanta de momentul aplicarii
protezei. Acestea pot aparea tot ca si ulceratii asemanatoare cu cele imediate, dar mai
frecvent apar hiperplazii ale mucoasei. Este recomandata excizia formatiunii, urmata de
biopsie si modificarea marginii protezei. La nivelul bazei protezelor leziunile tardive pot
25
 fi produse de porozitatile protezei, accentuate de o igiena necorespunzatoare. Pacientul
trebuie instruit la aplicarea protezei pentru a mentine o igiena corespunzatoare a protezei
si pentru a se prezenta la medic la orice modificare a mucoasei, explicându-se ca
tratamentul nu a fost incheiat in momentul aplicarii protezei ci este necesara prezentarea
periodica la control pentru prevenirea aparitiei unor astfel de leziuni
45. Galvanoza. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul diferențiat. Tratamentul.
Galvanoza- o boală cauzată de acțiunea curenților galvanici care apar ca urmare a
apariției proceselor electrochimice în cavitatea bucală între proteze metalice. Acesta este
caracterizat de un simptom patologic: un gust metalic în gură, senzație de acizi,
perverdirea gustului, limba in ardere, modificarea fluxului salivar (uscat). Au existat
schimbări în starea neurologică: iritabilitate, dureri de cap, cancerophobia, slăbiciune, etc
Tabloul Clinic- gust metalic în gură. Acest sentiment neplăcut amplificat în mod
constant la unele alimente acide.. Este cunoscut faptul că efectul gustul unei substanțe
depinde de compoziția sa chimică. Valoare H și concentrația de ioni da o senzație de gust
acru . Acizi organici penetrează celulele mult mai ușor decât uleiul mineral. Gustul
alcalin se datorează prezenței OH.
Curenți galvanici sunt diferite în putere (până la 50 mV), irita terminatiile nervoase
sistem receptor al limbii. Pacientii raporteaza, de asemenea, gura uscata. Acest lucru le
face să clătiți în mod constant, gura umedă. Xerodermia în Galvanoza cauzeaza afectarea
funcției sistemului nervos central și vegetativ.
De examinare a cavitatii orale de multe ori nu a detecta schimbari in membranele
mucoase, cu excepția limbii. Suprafețele laterale ale limbii și congestionate la fel putem
depista umflarea limbii.
Diagnostic diferential-Sindromul gurei arzinde.
Tratament-Inlaturarea protezei in cauza, dar efectul nu o să apară imediat, dar după 1-6
luni după tratament
46. Examinarea clinică și paraclinică a pacienților adulți cu anomalii dento-maxilare.
Examinarea clinica- Examenul general(dezvoltarea generala,tipul constitutiona l
),anamneza,examenul facial(examenul din profil,ex.ATM,examenul ganglionilor)
,examinarea functionala(deglutitia,tonul,respiratia,ocluzia dinamica),examenul
intraoral.Examinarea paraclinica-examenul fotostatic, analiza modelelor de studiu, din cele
radiologice sunt OPT si teleradiografia de profil, antropometric.
Examenul fotostatic-Cu ajutorul ex fotostatic se poate evidentia aspectul facial si modificarile
intervenite dea lungul tratamentului.Pentru examenul fotostatic sunt necesare fotografii de fata si
profil executate la o distanta de 0,65 cm.Teleradiografia de profil-ofera relatii asupra anomaliilor
dento-maxilare in sens vertical si transversal,da indicatii asupra sensului si directiei de
dezvoltare a structurii osoase.

47. Particularitațile tratamentului pacientilor adulți cu anomalii de ocluzie.

La inceput,petru realizarea unui tratamentul protetic,se evita toti factorii car ar putea duce la
suprasolicitare dintilor,dupa ce are loc excluderea oricarui anomalii de ocluzie sau migrari
dentare,pozitia incorecta a adintilor pe arcada.Palnul de tratament protetic rees din tabloul
clini si scopul urmarit. In cadrul tratamentului pacientilor cu anomalii de ocluzie se folosesc
urmatoarele aprate:mobilizabile,fixe , mobile. Aparatele mobilizabile se mentin pe arcada
dentara prin intermediul elementelor de ancorare si poate fi indepartat atit de medic cit si de
pacient.Aparatele din aceasta grupa mai des folosite sunt placile ortodontice.Placile
26
ortodontice sunt folosite cu scop de mentinerea rezultatelor obtinute cu aparatele ortodontice
fixe.Elementele de actiune a placilor ortodontice sunt:surubul ortodontic,arcul Coffin,arcul
vestibular,arcuri secundare.Aparatele fixe prezinta avantajele redresarilor dentare mai rapide
micsorind timpul si siguranta purtarii.Indiferent de tipul acestora ,apararate sunt alcatuite din
:elemente de agregare ,auxiliare, si tractiune.Din elementele de agregare fac parte:ligatura
ortodontica,inelul ortodontic,corona ortodontica,gutiera.Elementele auxiliare sunt
reprezentate :tubusore , bare , butoni de trectiune,cirlige,braketurile.Elementele de auctiune-
arcuri ,inele elastice , suruburile .
48. Particularităţile confecţionării protezelor dentare fixe pe implante. Igienizarea
punţilor dentare.
Misch imparte viitoarele restaurari implanto-protetice fixe in 3 clase. FP-1 este o lucrare fixa
ce inlocuieste numai coroana si avind aspectul unui dinte natural. Se executa doar la prezenta
unei oferte osoase adecvate, care sa permita o plasare ideala a implantului, similara pozitiei
dintelui natural. FP-2 este o restaurare implanto-protetica fixa, ce inlocuieste atit coroana cit
si o parte din radacina. Se indica in atrofii verticale a osului disponibil. FP-3 restaurari
implanto-protetice care inlocuiesc atit coroana cit si o parte a gingiei fixe retrase in urma
resorbtiei osoase. Igienizarea puntilor dentare cu sprijin implantar trebuie sa fie riguros,
conform tuturor cerintelor OMS.
Igienizarea puntilor dentare pe implante se realizeaza prin metoda igienizarii
profesionale.Daca protezele dentare sunt fixate prin insurubure pe implant se dessurubeaza si
se realizeaza ingienizarea.
49. Defectele şi deformaţiile, posttraumatice şi postchirurgicale, parţiale sau totale ale
oaselor maxilare fără şi cu lezarea ţesuturilor moi, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul şi particularităţile tratamentului protetic.
Etiologie. Congenitala, traumatica, chirurgicala(dupa rezectie de tumori),
infectioasa(osteomielita, osteita specifica si nespecifica), toxica(fosfor, mercur, arsenic),
agenti fizici(osteonecroza cu raze X sau radiu) si sunt insotite de deficiente functionale,
estetice si tulburari psihice consecutive. Solutia protetica va depinde de situatia clinica, de
tipul de leziune si reprezinta confectionarea unei proteze-obturator. De regula, se disting trei
momente in realizarea protezei-obturator: o proteza imediata (proteza-obturator
chirurgicala), una provizorie si proteza-obturator de durata. La mandibula dispozitivele care
pot restaura pierderile de substanta mandibulara sunt grupate in aparate de preventie, de
contentie si de substitutie. Grefele metalice deasemena sunt folosite in reconstructia de
mandibula confectiunate din aliaj crom-cobalt si mai recent din titan. Un alt tip de proteze-
obturator folosite in reconstructii de pierderi osoase sunt protezele-obturator su sprijin
implantar.
50. Leziunile şi defectele palatului dur, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul şi
particularităţile tratamentului protetic.
Etiologie. Congenitale sau dobindite (ca urmare a traumelor, maladiilor specifice(lues) a
proceselor inflamatorii, interventii chirurgicale).
Tablou clinic. Cele congenitale sunt insotite de lezari ale buzei superioare si deformati
ale nasului. Apare deformarea maxilei prezentata printr-o comprimare in plan transversal,
scurtari si deformari ale arcadei dentare superioare; dintii frontali ca regula nu ocupa
locul lor, sunt inghesuiti, iar multi din ei sunt rotati in jurul axului , in multe cazuri are loc
retentia dintilor. O data cu cresterea si dezvoltarea scheletului maxilo-facial, a muschilor
mimici si masticatori, deformatia maxilei progreseaza. Bresele congenitale au o localizare
27
tipica(in zona suturii palatinale mediane) si fobromucoasa marginala este lipsita de
cicatrici; bresele dobindite pot fi localizate in orice zona a palatului dur si pe marginea lor
sunt prezente cicatrici ale fibromucoasei. Sunt dereglari functionale esentiale ca tulburari
de alimentatie masticatie, fonatie, respiratie. In tipmul alimentatiei alimentele patrund in
cavitatea nazala, provocind procese inflamatorii ale mucoasei.
Diagnosticul. Se pune in baza examenului clinic si paraclinic minutios.
Tratamentul. Scopul este izolarea cavitatii orale de cea nazala prin intermediul diferitor
dispozitive protetice. La copii se confectioneaza obturatoare, pe cind la adulti tratamentul
protetic va fi in dependenta de localizarea bresei, numarul dintilor prezenti si starea lor.
Astfel in cazul breselor palatului dur (mediana, laterala, frontala) cu prezenta dintilor pe
ambele hemiarcade ale maxilei se va confectiona o placa palatinala obisnuita cind arcada
maxilara este integra, sau o PPMA cu placa la prezenta breselor arcadei dentare. La
pacientii cu brese ale palatului dur cu prezenta dintilor numai pe o hemiarcada a maxilei
fixarea protezelor se va efectua prin intermediul sistemelor crosetare, a sistemului de
succiune functionala, a scheletelor metalice intreg turnate cu arcuri sau placute metalice
situate pe apofiza alveolara, sisteme telescopice. La pacientii cu brese ale palatului dur cu
lipsa totala a dintilor la maxila dispozitivul protetic in forma de proteza totala se
confectioneaza cu crearea a doua supape sau proteza superioara se va uni cu cea
inferioara prin diferite dispozitive speciale. La pacientii cu brese ale palatului moale sau
dur si moale se utilizeaza obturatoare Ilina-Markosian, Urbanskaia sau proteze
obturatoare. Deasemenea pot fi aplicate arcuri de respingere sau sistemul cu magneti. Se
mai folosesc: obturatorul pergament, Kiez, Ciasovskaia, placuta palatinala de delimitare
si de largire.

 Abraziunea patologică. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Particularităţile tratamentului

protetic a abraziunii compensate şi decompensate. 31
 Caracteristica complicaţiilor posibile în terapia leziunelor odontale coronare cu
coroane de înveliş: pe parcursul tratamentului, imediat după tratament, tardive. Tactica
medicului. 11
 Caracteristica componentelor cîmpului protetic în edentaţiile parţiale întinse, extinse şi
subtotale. Indicaţii la terapia cu proteze parţiale mobilizabile. 21
 Conceperea PPM scheletate în edentaţiile parţiale cl. I-IV Kennedy la maxilă şi
mandibulă. Alegerea dinţilor de suport şi a tipurilor de croşete. Biomecanica. 28
 Conceperea PPM scheletate în edentaţiile parţiale cu sisteme speciale de fixare: culise,
sistem Rumpel-Dolder. 29
 Conceperea protezei parţiale mobilizabile acrilice şi principiile alegerii dinţilor sub
croşete. Amprentarea preliminară. 23
 Consecutivitate examenului clinic subiectiv a pacienţilor cu edentaţii parţiale.
Indicaţii, contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare din acrilate şi
compozite moderne. 15

28
 Defectele şi deformaţiile, posttraumatice şi postchirurgicale, parţiale sau totale ale
oaselor maxilare fără şi cu lezarea ţesuturilor moi, etiologia, tabloul clinic,
diagnosticul şi particularităţile tratamentului protetic. 49
 Determinarea și înregistrarea de relații centrice la tratamentul edentației totale. 37
 Determinarea și înregistrarea relațiilor intermaxilare în cazul edentației parțiale în
dependență de situația clinică. 25
 Edentaţia parţială întinsă. Tabloul clinic. Indicaţii în terapia cu PPM scheletate.
Componentele. Varietăţi. Caracteristica croşetelor. 27
 Edentaţia totală. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Caracteristica zonelor funcţionale şi de
sprijin ale cîmpului protetic. Clasificarea Schroder, Keller. Examenul fibromucoasei
Supple. 35
 Etiologia şi tabloul clinic al edentaţiei parţiale. Clasificarea Kennedy. Indicaţii şi
etapele clinice în terapia protetică cu punţi dentare. 13
 Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare. Indicaţii către terapia
restaurativă. Etapele pregătirii şi cerinţele către cavitatea pentru inlay. 2
 Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare cu coroane metalice
întregturnate. Indicaţii. Consecutivitatea etapelor clinice. 3
 Etiologia, tabloul clinic şi terapia leziunelor odontale coronare cu coroane fizionomice
acrilice, compozite. Indficaţii. Consecutivitatea etapelor clinice. 4
 Etiopatogenia maladiilor parodontului. Rolul ocluziei traumatice în declanşarea
insuficienţei funcţionale ale parodontului. 32
 Examenul clinic obiectiv al pacienţilor cu edentaţii parţiale. Indicaţii, contraindicaţii şi
etapele clinice la aplicarea punţilor dentare integral ceramice şi adezive. 16
 Examinarea clinică și paraclinică a pacienților adulți cu anomalii dento-maxilare. 46
 Galvanoza. Etiologia. Tabloul clinic. Diagnosticul diferențiat. Tratamentul. 45
 Indicaţii către rebazarea protezelor totale. Tehnica metodelor directă şi indirectă. 40
 Indicaţii şi etapele clinice în terapia edentaţiei parţiale cu punţi dentare cu extenzie.
Complicaţii. 19
 Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane
fizionomice integral ceramice, particularităţile preparării dinţilor stîlpi.5
 Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane mixte
m/c. 6
 Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane de
substituţie. Clasificări.7
 Indicaţii şi etapele clinice în terapia leziunelor odontale coronare cu coroane 3/4, 4/5 şi
ecuatoriale. 8
 Indicaţii şi etapele clinice la confecţionarea protezelor totale cu căptuşală elastică sau
bază metalică. 39
 Indicaţiile la amprentarea anatomică şi funcţională în terapia edentaţiei parţiale cu
proteze mobilizabile. Alegerea materialului amprentar. Tehnica amprentării. 24
 Influienţa edentaţiei parţiale întinse, extinse şi subtotale asupra sistemului muscular şi
ATM. Metode de examinare clinică şi paraclinică. 20
 Influienţa materialelor şi a protezelor dentare asupra ţesuturilor cavităţii orale şi a
organismului: toxică, alergică, traumatică, fizică. Tactica medicului. 43
29
 Leziunile şi defectele palatului dur, etiologia, tabloul clinic, diagnosticul şi
particularităţile tratamentului protetic. 50
 Maladiile ATM. Etiopatogenia. Tabloul clinic. Clasificarea Hvatova, Kalamcarov-
Petrosov. Particularităţile examenului clinic. 41
 Metoda de protecţie a plăgii dentinare după prepararea dinţilor sub coroane de înveliş.
Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii. 10
 Metode de corectare a bazei protezei mobilizabile, ocluziei, croşetelor. Indicaţii,
tehnica rebazării. Complicaţii. Profilaxia. 30
 Metode și tehnici de determinare a DVO. 26
 Metodologia examenului clinic şi paraclinic a pacienţilor în clinica de protetica
dentară. Formularea diagnosticului. 1
 Migrări dentare. Etiopatogenia, tabloul clinic. Criteriile ocluziei funcţionale după Ene.
Fenomenul Tieleman. Metode de tratament. 18
 Particularitațile tratamentului pacientilor adulți cu anomalii de ocluzie. 47
 Particularităţile confecţionării protezelor dentare fixe pe implante. Igienizarea punţilor
dentare. 48
 Particularităţile examenului clinic şi paraclinic a pacienţilor cu edentaţii parţiale.
Indicaţii şi etapele clinice în terapia cu punţi dentare întreg turnate.14
 Particularităţile preparării dinţilor stîlpi în terapia edentaţiei parţiale cu punţi dentare.
Indicaţii, contraindicaţii şi etapele clinice la aplicarea punţilor dentare m/c, m/a. 17
 Particularităţile tratamentului protetic al pacienţilor cu maladii cronice ale mucoasei
cavităţii orale. 42
 Pregătirea cavităţii orale către terapia edentaţiei parţiale. 22
 Proba machetelor protezei totale dentare. Evaluarea greșelelor comise la etapa de
determinare și înregistrarea relației centrice. 38
 Protezele dentare imediate în terapia complexă a maladiilor parodontului. Şinele
permanente. 34
 Stomatitele traumatice toxice şi alergice declanşate de materialele protezelor dentare.
Tabloul clinic. Diagnosticul diferențiat şi tratamentul. 44
 Tabloul clinic al parodontitei cronice marginale generalizate. Sarcinile tratamentului
ortopedo-protetic. Indicaţii şi metode de şlefuire selectivă a dinţilor metode de şinare
provizorie. 33
 Tehnica corectării lingurilor amprentare individuale conform testelor funcţionale
Herbst. Amprentarea funcţională în edentaţiile totale. 36
 Tehnica probei coroanei de înveliş: întregturnate, acrilice, ceramice. Tenhica
cimentării. Complicaţii posibile. Profilaxia. 9
 Varietăţile raportului marginei coroanei de înveliş cu parodontul marginal. Concepţia
modernă. 12

30
31