Tema:Tratamentul chirurgical al afecțiunilor parodontale.

Chiuretajul
gingival.Gingivectomia. Gingivectomia gingivo-plastică.
Tematica lucrării:
 
-Metode și tehnici de chirurgie parodontală: Chiuretajul gingival și subgingival; Gingivectomia; Gingivectomia
gingivoplastică; Operațiile cu lambou; Chirurgia osoasă alveolară. Grefele osoase și terapia de adiție; chirurgia
mucogingivală..

-Examinarea pacienților. Pregătirea preoperatorie(locală, generală), înlăturarea factorilor iritativi şi infecţioşi

locali, restabilirea rapoartelor de ocluzie, imobilizarea dinţilor. selecţia anestezicilor şi a metodelor de anestezie.
Tehnica operatorie.Pansamentul şi îngrijirea postoperatorie.

-Chiuretajul gingival: obiective, indicaţii şi contraindicații,avantaje şi dezavantaje,

metode de anestezie, tehnica chirurgicală, îngrijirea postoperatorie.

-Chiuretajul subgingival în cîmp închis și în cîmp deschis (cu microlambouri papilare): obiective, indicaţii şi
contraindicații, avantaje şi dezavantaje, metode de anestezie, tehnica chirurgicală, îngrijirea postoperatorie.

-Gingivectomia: obiective, indicaţii şi contraindicații, avantaje şi dezavantaje, metode de anestezie, tehnica

chirurgicală, protecția plăgii, îngrijirea postoperatorie, vindecarea plăgii postoperatorii.

-Gingivectomia gingivo-plastică: obiective, indicaţii şi contraindicații, avantaje şi dezavantaje, metode de

anestezie, tehnica chirurgicală, protecția plăgii, îngrijirea postoperatorie.
Microchirurgia parodontală: Obiective; Avantaje.
 Metode şi tehnici de chirurgie parodontală

Procedurile de bază în chirurgia paradonţiului marginal sunt:

1. Chiuretajul gingival şi subgingival.
2. Gingivectomia.
3. Gingivectomia gingivo-plastică.
4. Operaţiile cu lambou.
5. Chirurgia osoasă alveolară. Grefele osoase şi terapia de adiţie.
6. Chirurgia mucogingivală.
În cadrul acestor intervenţii şi, în special, în chirurgia osoasă se
realizează şi importante acte terapeutice, cum sunt:
- ostectomii şi osteoplastii;
- restaurarea osului alveolar prin grefe, implante granulare de adiţie,
sau de alt tip şi prin regenerare tisulară ghidată.
 Principalii timpi în intervenţiile chirurgicale ale parodonțiului marginal:
1. Pregătirea câmpului operator.
2. Anestezie.
3. Accesul în zona de operat prin:
- acces direct
- incizie
- secţionare
- decolare
4. Îndepărtarea gingiei excizate (în gingivectomii), contraincizii în gingivoplastii;
5. îndepărtarea conţinutului pungilor parodontale prin:
- chiuretajul pungii;
- chiuretajul rădăcinii;
- chiuretajul osos.
6. Tratamentul antimicrobian prin spălături cu soluţii antiseptice sau ser fiziologic în pungile parodontale
evidate sau în abcesul parodontal marginal (cu solutii antiseptice sau paste cu antibiotice);
7. Protecţia plăgii prin:
- meşe supragingivale interdentare;
- sutură;
- cimenturi chirurgicale.
Chiuretajul gingival, indicatii si contraindicatii:

-se efectueaza in santul gingival si pungile parodontale false ,fara a depasi nivelul de
insertie a epiteliului gingival.

Indicatii:
*gingivite cronice si microulceratii,pe peretele moale al santului gingival si singerari
la cela mai usoare atingeri
*gingivite cronice,parodontite marginale cronice superficiale cu pungi false care nu
cedeaza la tratamentul antimicrobian

Contraindicatii:
*gingivite alergice
*gingivite fibroase cu aspect clinic fibros
Tehnica chiuretajului gingival:

-Instrumentarul principal este reprezentat prin chiurete fine de tip GRACEY.Acestea se

introduc cu blindete in santul gingival sau punga falsa si se retrag pe peretele moale,
in timp ce cu miina opusa se executa o presiune moderata pe marginea gingivala libera si
gingia fixa.Aceasta compresie are rol de a stabiliza gingia si de a permite chiuretei sa se
incarce cu tesut epitelial si de granulatie inflamat.
-Tractiunile chiuretei se fac cu blindete,evitind posibilele dilacerari ale gingiei inflamate.
-In urma chiuretajului se produce o singerare care diminueaza treptat odata cu indepartarea
tesutului de granulatie al microulceratiilor gingivale
-Santul gingival se spala cu ser fiziologic sau cu solutie de gluconat de clorhexidina 0,12%
cu ajutorul unei seringi.
-Chiuretajul gingival trebuie efectuat dupa detartraj si se completeaza prin chiuretajul
radicular al eventualelor zone de ciment dezgolit ,preferabil in urmatoarea sedinta.
Chiuretajul subgingival,indicatii si contraindicatii

Chiuretajul subgingival se realizeaza in pungi parodontale

adevarate,dincolo de zona de insertie a epiteliului jonctional.
Indicatii:
*pungi parodontale mici,de 2-4 mmadincime
*pungi parodontale foarte adinci
*pungi parodontale adinci,pe una sau 2 fete ale radacinii situate in zone
accesibile sau prin crearea unui microlambou papilar.
*ca tratament definitiv al abcesului parodontal marginal la monoradiculari
*fistule apico-gingivale
Contraindicatii
*la nivelul bi- si trifurcatiilor radiculare
*la dinti cu mobilitate crescuta si pericol de avulsie prin manevrele de
chiuretaj.
 Chiuretaj subgingival in cimp inchis

-Se efectueaza fara decolari gingivale ,cind papila interdentara este lasata in pozitie desupra
limbusului alveolar si este deplasata prin tractionare pentru accesul instrumentului la pungile
parodontale.
-Este o metoda cu eficienta redusa ,fiind realizata in conditii
de vizibilitate redusa si este aplicata in pungi cu adincimi
diferite,dar aflate in zone accesibile.
Chiuretaj în câmp deschis- folosește incizia cu bisturiul a papilelor interdentare, care se
face până la dinte și osul alveolar, după care se îndepărteazățesutul epitelial inflamat și
necrozat.
Chiuretajul deschis sau cu microlambouri papilare:

- Consta din incizia intrasulculara cu bisturiul a papilelor interdenatare pina la

dinte si osul alveolar, urmata de indepartarea tesutului epitelial si conjunctiv
subiacent inflamat si necrotizant.Se creaza astfel microlambouri papilare care
favorizeaza accesul la pungile parodontale

- In cazul papilelor hiperplazice,de staza cu o culoare rosu-mov,excluse

functional,incizia se face de baza acestora,dinspre vestibular si oral cu bisturiul
sau cu forfecuta de plastie.Se indeparteaza papila in intregime cu tesuturile
bolnave subiacente. Prin acest acces la pungile parodontale ,chiuretajul cu cimp
deschis se realizeaza in conditii de mai buna vizibilitate
Tehnica:

In pungile parodontale se efectueaza:

-chiuretajul tesutului de granulatie pina la oprirea singerarii.
-Chiuretajul radacinii pina la senzatia de alunecare usoara
-Chiuretajul osului alveolar de consistenta moale,ramolit prin osteita pina
la os sanatos.
Dupa oprirea singrerarii se controleaza continutul pungii se spala cu ser
fiziologic sau cu gluconat de clorhexidina 0,12%
-In interiorul pungilor se introduc granule de hidroxiapatita sau
biovitroceramica
-Protectia plagii se face cu mesa interdentare iodoformate, suturi
 Gingivectomia
Gingivectomia sau rezecţia gingivală reprezintă îndepărtarea chirurgicală a ţesutului gingival în exces. 
Procedura de rezecţie gingivală  se poate efectua în jurul unuia sau a mai multor dinţi, în funcţie de
prezenţa pungilor parodontale.
 Indicatiile gingivectomiei
-Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros,de consistenta ferma care nu poate
fi chiuretat corespunzator.

-Abcese gingivale situate in grosimea papilei interdentare

-Abcese parodontale marginale recidivante

-Pungile parodontale cu adincime medie,cu perete extern subtire,slab

vascularizat,dilacerabil,friabil

-Pungi parodontale cu exudat inflamator recidivant dupa alte interventii chirurgicale

-Hiperplazii gingivale de cauza microbiana,medicamentoasa

-Alungire coronara.
 Contraindicatiile gingivectomiei

-Gingivite alergice

-Pungi parodontale osoase

-gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoza

-Hipertrofii gingivalereversibile prin tratament antimicrobian

-Pungi parodontale adinci care depasesc linia mucogingivala

- Igienă bucală defectuoasă

Tehnica gingivectomiei:
-Anestezie
-Marcarea celor mai declive portiuni ale pungilor parodontale se face cu o sonda parodontala
gradata
-Incizia se face cu bisturiul lama nr15.Linia de incizie se face cu 1-2 mm spre apical de
punctele hemoragice
-Excizia gingiei se realizeaza cu instrumentul KIRKLAND ,cu pense anatomicesi este
usurata prin actiunea instrumentului de detartraj sub forma de gheara aplicata interdentar
-Detartrajul minutios al radacinilor expuse
-Chiuretajul radacinii
-Indepartarea tesuturilor de granulatie :epitelial si conjunctiv
-Modelarea fina a coturului gingiei se face cu forfecute de plastie sau clesti detesut,
utilizarea unor pietre diamantate este posibila dar trebuie limitata la situatiile cind conturul
gingival are o consistenta ferma
-Toaleta plagii se face cu ser fiziologic sau cu clorhexidina 0,12%
-Protectia plagii se face cu cimenturi chirurgicale
 Gingivoplastia
Gingivoplastia este procedeul prin care remodelam si reconturam chirurgical
tesutul gingival in scopuri cosmetice (zâmbet gingival), fiziologice sau
functionale. Gingivoplastia este remodelarea chirurgicala a suprafetelor
exterioare ale gingiei si este practicata de obicei in combinatie cu gingivectomia.

Tehnica

Dupa practicarea gingivectomiei, prin gingivoplastie se subtiaza tesutul gingival

ramas astfel incat dupa vindecare gingiile sa aiba un aspect natural si placut.
Acest lucru se face fie cu ajutorul electrocauterului sau pe calea chirurgicala
clasica. Electrocauterul foloseste curent electric pentru a remodela tesuturile
gingivale in acelasi timp cu oprirea sangerarii.  Plaga gingivală va fi protejată
prin pansamente cu antibiotice 3-4 zile postoperator. Vindecarea are loc peste 2-
3 saptamani
 Gingivectomia radicala
Se aseamănă cu gingivectomia simplă, dar cu excepţia că se înlătură partea
gingivală a pungii şi se nivelează osul crestei alveolare.

Incizia orizontală se efectuează mai jos cu 1-1,5 mm de linia care marchează

profunzimea pungii gingivale. Osul denudat se prepară cu chiuretele,
excavatoarele, freze, finire, înlăturând osul decalcinat şi granulaţiile. Adică are
loc osteoplastia cu nivelarea crestei alveolare.

Se face hemostaza, se aplică osteostimulatoare (preparate din ceramica,

preparate pe bază de os liofilizat ş.a.). Plaga se acoperă cu un pansament
curativ.
 Operatiile cu lambou

Acestea se efectueaza cu scopul lichidarii pungilor parodontale si corectia

defectelor in osul alveolar
Esenta metodei consta in formarea unui lambou-mucoperiostal prin
efectuarea inciziilor verticale din ambele parti ale sectorului selectat si 2
incizii orizontale paralele marginii gingivale din partea orala si vestibulara.

Indicatii:

-Parodontita marinala cronica generalizata forma medie si grava cu pungi

parodontale cu o profunzime mai mare de 5mm

-Distructie a tesutului osos nu mai mult de ½ din lungimea radacinii dintelui

Lamboul mucoperiostal – incizia pentru ridicarea întregului lambou se
termină pe creasta osului alveolar prin secţionarea periostului.
Lamboul mucozal – incizia pentru lamboul parţial reflectat se termină pe
suprafaţa rădăcinii dintelui fără să atingă periostul şi osul alveolar.
Liniile de incizie sunt:
--linia de incizie oblică, paralelă cu marginea gingivală la mică distanţă, cu vârful
bisturiului îndreptat spre vârful osului alveolar; linia poate fi dreaptă sau festonată, cu
suprimarea papilelor gingivale sau fără suprimarea papilelor; 

--linia  de incizie creviculară în fundul şanţului gingival spre creasta alveolară;

--linia de incizie orizontală prin care se excizează marginea gingivală şi care

secţionează baza de inserţie a marginii gingivale;

--una sau două incizii verticale până în gingia mobilă prin care se formează lamboul;
de regulă se fac numai vestibular; palatinal şi lingual se face doar decolare. Este bine
ca incizia verticală să respecte papila interdentară, deoarece pediculul vascular se
găseşte în papilă;
Decolarea lamboului  
- se face cu decolatoare drepte sau lenticulare.
Lamboul odată obţinut, se leagă cu un fir şi se ţine la distanţă cu o pensă.
La îndepărtarea marginii gingivale se folosesc de obicei instrumente de detartraj.
La îndepărtarea ţesutului de granulaţie şi curăţirea rădăcinii dintelui (planarea
rădăcinii) se face cu chiurete, instrumente Gracey,
răzuşe, freze.
Chiuretarea osului alveolar, eliminarea zonelor
de osteită şi nivelarea ciocurilor osoase.
Toaleta plăgii, hemostază, controlul plăgii,
sutura, pansament prin ligaturi interdentare.
Pansamentul plăgii.
Adiția osoasă este o procedură chirurgicală folosită pentru a reface osul pierdut și pentru a induce formarea de os nou.
Scopul adiției osoase este pentru a oferi o bază solidă viitoarelor implanturi dentare, a mări zonele de os deteriorate și
lipsă, și pentru a facilita creșterea de os nou

În majoritatea cazurilor, această procedură de creștere a volumului osos se realizează pentru a îndeplini condițiile pentru
instalarea corectă și de înaltă calitate a implanturilor dentare.

1. Autogrefele sunt biomateriale prelevate de la persoana care necesită grefare, când donatorul și recipientul este una și
aceeași persoană
Ø Endoorale: tuberozitatea maxilară, simfiza mentonieră, trigon retromolar/ram ascendent mandibular, etc.
Ø Exoorale: calvaria, tibia, creasta iliacă,

2. Alogrefa este definită ca un țesut recoltat de la un individ și implantat la nivelul sitului receptor al altui individ de
aceiași specie. Deși autogrefele au proprietăți superioare, alogrefele sunt totuși preferate de pacienți, pentru că utilizarea
lor exclude inconveniențele asociate unei intervenții chirurgicale suplimentare

3. Xenogrefa osoasă este definită ca un țesut osos recoltat de la o specie și implantat la o altă specie, diferită
( Xenogrefele sunt prelevate mai frecvent de la viţei, dar pot fi prelevate și de la porci, oi etc. Preponderent sunt utilizate
oasele bovine, pentru disponibilitatea mai mare pe care o oferă.
 Microchirurgia parodontală

Părintele microchirurgiei este CARL NYLEN, care a folosit prima oară în 1921 un microscop
binocular pentru chirurgia urechii. În domeniul medicinii dentare, microscopul a pătruns după
utilizarea sa pentru sutura vaselor de sânge cu diametrul de 1 mm, a chirurgiei artroscopice,
neurologice şi laparoscopice şi a fost utilizat în domeniul nostru de activitate de APOTHEKER şi
JAKO în anul 1978.
Microchirurgia parodontală sub microscop prezintă avantaje importante legate de
îndeplinirea a trei obiective:
1. Iluminarea mai bună a câmpului operator: prin folosirea fibrei optice co-axiale care
transportă lumina la piesele de mână, instrumente sau lupa microscopului; se pot
observa astfel mai bine depozitele de tartru subgingival, ţesutul de granulaţie, se poate
constata acurateţea îndepărtării acestora de pe suprafața rădăcinii şi respectiv a osului
alveolar.

2. Mărirea imaginii câmpului operator: se pot executa astfel incizii mai precise ca
localizare, lungime şi traiect. De asemenea, se obţine o mai bună repoziţionare a ţesuturilor
şi suturi cu ace de dimensiuni mai mici.

3. Creşterea preciziei actului operator: aceasta se obține prin folosirea unui microscop
extern faţă de corpul operatorului şi care, spre deosebire de lupă, nu îl îngreunează pe
acesta şi nu modifică imaginea câmpului de intervenţie prin deplasările capului. Prin
creşterea preciziei actului operator, trauma tisulară este mai mică, ceea ce favorizează o mai
bună vindecare.
În chirurgia parodontală este necesară şi suficientă o mărire a câmpului operator de 5 până
la 12 ori pentru a îndeplini triada: iluminare, mărirea imaginii, creşterea preciziei actului
chirurgical parodontal.
Instrumentele de microchirurgie, mai mici ca dimensiuni, sunt împrumutate din
chirurgia oftalmologică:
-bisturiu cu margine în semilună care poate fi folosit pentru incizii intrasulculare,
secţionarea ţesutului conjunctiv pentru tunelizarea corionului gingival şi pregătirea
spaţiului primitor de grefă ca şi pentru obţinerea grefei înseşi;
-bisturiul în formă de lingură folosit pentru obţinerea spaţiului de plasare a grefei
conjunctive;
-ace de sutură de mici dimensiuni: 6,6 mm lungime, curbură de 140°.
- micropense pentru menţinerea acelor;
În microchirurgia parodontală se realizează şase-şapte suturi faţă de patru-cinci suturi
în chirurgia uzuală.
Materialul de sutură folosit în chirurgia parodontală este reprezentat de fire
resorbabile: catgut, polyglactin 910, poliglecaprone 25, polydioxanone şi fire
neresorbabile: mătase, nailon, poliester.
 Bibliografie

1. Ana Eni. Afecțiunile complexului mucoparodontal. CEP „Medicina”, Chișinău, 2007, 380p

2. CorneliuBurlibașa. Chirurgieoralășimaxilofacială. EdituramedicalăBucurești, 2001

3. Dumitriu H.T. Parodontologie. Bucureşti, 1997,

4. MONOGRAFIA Sirbu Dumitru

5. https://chirurgieomfio.usmf.md/ro/studenti-30/carti-omf

6. https://en.wikipedia.org/wiki/Gingivectomy
Multumesc pentru atentie!!!