Noțiuni de chirurgie parodontală.

Metode
chirurgicale de tratament a afecțiunilor
parodontale (chiuretajul gingival, gingivotomia,
gingivectomia, gingivoplastia).

ELABORAT - CEBAN GABRIELA S1808

 Noţiune de chirurgie parodontală.

  CHIRURGIA PARODONTALA - reprezinta partea de tratament corectiv ce urmareste suprimarea

pungilor parodontalesau sa le micsoreze adancimea, sa refaca arhitectura normala a osului alveolar si a
gingiei,obtinerea unei zone adecvate de gingie atasata.

! In timpul interventiei pe parodontiu se incearcaindepartarea a tot ceea ce inseamna element patologic cu

rol in etiologia afectiunii sau esterezultatul distructiei parodontiului, inclusiv a inflamatiei
 Obiectivul chirurgiei parodontale

 Obiectivul principal al unei interventii chirurgicale parodontale - este de a crea acces

pentru a se putea indeparta in totalitate tartrul si placa dentara.

 Tratamentul chirurgical este indicat doar daca terapia initiala a dat rezultate

nesatisfacatoare.
 De exemplu, daca pungile parodontale au peste 5 mm adancime si nu s-au micsorat dupa
terapia initiala iar gingia sangereaza la sondare este foarte probabil ca boala parodontala
va progresa in continuare provocand noi distructii osoase.
 Metode şi tehnici de chirurgie parodontală.

 chiuretajul gingival și subgingival

 gingivectomia
 gingivectomia gingivo-plastică
 chirurgia osoasă alveolară; ostectomii, osteoplastii, restaurarea osului alveolar prin grefe,
implante granulare de adiție, sau de alt tip și prin regenerare tisulară ghidată;
 chirurgia muco-gingivală
 Metode şi tehnici de chirurgie parodontală.

 operațiile cu lambou - Una din cele mai folosite metode chirurgicale

 Chiuretajul gingival, indicaţii şi contraindicaţii.

Chiuretajul gingival – reprezintă îndepartarea tesutului de granulatie în șanțul gingival și

pungi parodontale false, fără a depăși nivelul de inserție a epiteliului joncțional.
- curățarea profundă a parodonyiului în boli infecțioase.
 Indicaţiile şi contraindicaţiile chiuretajului
gingival

Indicații Contraindicații
 gingivite cronice cu microulcerații, pe o gingivite alergice
peretele moale al șanțului gingival și
sângerări la cele mai ușoare atingeri;

 gingivite cronice, parodontite marginale o gingivite fibroase cu aspect clinic

cronice superficiale, cu pungi false, care fibromatos
nu cedează la tratament antimicrobian.
 Tehnica chiuretajului gingival.

 Chiuretajul gingival poate fi efectuat şi cu ultrasunete sau prin electrocauterizare. lnstrumentarul principal
este reprezentat prin chiurete fine de tip GRACEY. Acestea se introduc cu blândeţe în şanţul gingival sau
punga falsă şi se retrag pe peretele moale, în timp ce cu mâna opusă se execută o presiune moderată pe
marginea gingivală liberă şi gingia fixa. Această compresie are rolul de a stabiliza gingia şi de a permite
chiuretei să se încarce cu ţesutul epitelial şi de granulaţie inflamat. Tracţiunile chiuretei se fac cu blândeţe,
evitând posibilele dilacerări ale gingiei inflamate. În urma chiuretajului se produce o sângerare care
diminuează treptat odată cu îndepărtarea ţesutului de granulaţie al microulceraţiilor gingivale. Şanţul
gingival se spală cu ser fiziologic sau cu soluţie de gluconat de clorhexidină 0,12% cu ajutorul unei
seringi. Gingia se aplică pe dinte cu presiune moderată şi poate fi protejată cu meşe iodoformate afânate,
aplicate interdentar peste papilele interdentare sau se poate folosi un ciment chirurgical de protecţie.
 Chiuretajul gingival trebuie efectuat după detartraj şi se completează prin chiuretajul radicular al
eventualelor zone de ciment dezgolit, preferabil într-o şedinţă următoare.
 !!! Efectuarea în aceeaşi şedinţă a detartrajului şi chiuretajului poate fi urmată de intruzia unor fragmente
de tartru infectat în peretele gingival.
Tehnica chiuretajului gingival.
 Chiuretajul subgingival

 Chiuretajul subgingival se realizează în pungi parodontale adevărate, dincolo de zona de

inserţie a epiteliului joncţional.
 Chiuretajul subgingival, indicaţii şi contraindicaţii.

Indicații Contraindicații
 pungi parodontale mici, de 2-4 mm o la nivelul bi- şi trifurcatiilor radiculare,
adâncime; unde nu este eficient ca intervenţie
singulară;
 pungi parodontale foarte adânci;
 suprainfectare a pungilor parodontale şi o la dinţi cu mobilitate crescută şi pericol de
de apariţie a abcesului parodontal avulsie prin manevrele de chiuretaj.
marginal;
 tratament definitiv al abcesului
parodontal marginal la monoradiculari;
 fistule apico-gingivale;
 temporizarea extracţiei
 recidive, după alte intervenţii chirurgicale
 Chiuretajul închis.

 Chiuretajul în câmp inchis, (fără decolări gingivale),

când papila interdentară este lăsată în poziţie deasupra limbusului
alveolar şi este deplasată prin tracţionare pentru accesul
instrumentului la pungile parodontale. Este o metodă cu eficienţă
redusă, fiind realizată în condiţii de vizibilitate redusă şi nu poate fi
aplicată decât la pungi cu adâncimi diferite, dar aflate în zone
accesibile.
Chiuretajul deschis sau cu microlambouri
papilare.
Chiuretajul în câmp deschis sau cu microlambouri papilare
 constă din incizia intrasulculară cu bisturiul a papilelor interdentare până la dinte și osul
alveolar, urmată de îndepărtarea țesutului epitelial și conjunctiv subiacent inflamat și
necrotizat. Se creează astfel microlambouri papilare care favorizează accesul la pungile
parodontale.
 Tehnica chiuretajului deschis.

În pungile parodontale se efectuează:

 chiuretajul țesuturilor de granulație până la oprirea sângerării;
 chiuretajul rădăcinii până la senzația de alunecare ușoară;
 chiuretajul osului alveolar de consistență moale, ramolit prin osteită, până la os sănătos, moment anunțat de
consistența crescută percepută tactil.

Țesutul de granulație de pe fața interioară a microlambourilor papilare se chiuretează sau se îndepărtează cu

foarfeci de plastie mucozală.
 După oprirea sângerării se controlează conținutul pungii, se spală cu ser fiziologic sau cu gluconat de
clorhexidină 0,12%.
 În interiorul pungilor se introduc implante granulare de hidroxiapatită sau biovitroceramică.
 Protecția plăgii se face cu meșe interdentare iodoformate, suturi sau ciment chirurgical.
Tehnica chiuretajului închis și deschis
 Gingivectomia

 Gingivectomia este intervenţia chirurgicală prin care se îndepărtează peretele

moale/extern al pungilor parodontale (desfiinţarea posibilităţii de retenţie a plăcii
microbiene; accesul direct la ţesuturile infectate care pot fi îndepărtate cu uşurinţă;
prevenirea recidivelor) si gingia hiperplaziată şi pungile false sau adevărate subiacente.
 Gingivectomia este deci o intervenţie radicală, prin care se suprimă, într-o singură
şedinţă, suportul morfologic al bolii parodontale de tip distructiv sau proliferativ si este
intervenţia cu cel mai înalt grad de eficienţă terapeutică.
 Gingivectomia- indicaţii
 Pungi supraalveolare cu un perete gingival fibros, de consistenţă fermă, care
nu poate fi chiuretat corespunzător (sau, dacă este chiuretat, nu se
reacolează).
 Abcese gingivale situate în grosimea papilei interdentare.
 Abcese parodontale marginale recidivante, cu peretele extern al pungii
îngroşat, fibrozat după încercări nereuşite de tratament impropriu (înţepare
cu sonda, evacuare incompletă a conţinutului, tratamente prelungite cu
antibiotice) sau cu punct de plecare zona de bi- şi trifurcaţie a molarilor.
 Pungi parodontale de adâncime medie, cu perete extern subţire, slab
vascularizat, dilacerabil, friabil şi franjurat prin chiuretaj subgingival.
 Pungi parodontale cu exsudat inflamator recidivant după alte intervenţii
chirurgicale.
 Hiperplazii gingivale de cauză microbiană,medicamentoasă şi, hormonală.
• Indicaţii ale gingivectomiei legate de alungirea coroanei dentare:
a)în abraziunile patologice excesive, mărirea coroanei clinice se face printr-o
intervenţie compusă din gingivectomie şi rezecţie osoasă modelantă a marginii
osului alveolar (ostectomie şi osteoplastie);
b)cavităţi cu distrucţii dentare subgingivale adânci care fac dificilă conturarea
primară şi realizarea finală a formei cavităţii, ca şi obturaţia acesteia;
c)fracturi dentare în zona treimii coronare a rădăcinii (la rădăcini bine implantate
care pot fi recuperate prin reconstituiri corono- radiculare);
d)eroziuni în treimea coronară a rădăcinii care nu pot fi altfel corect abordate
pentru tratamentul conservativ prin obturaţii;
e)perforaţii ale canalului radicular în treimea coronară a rădăcinii când aceasta
este bine implantată şi se urmăreşte reconstrucţia coronară;
f)retenţie insuficientă a bontului coronar;
g)odontoplastia dinţilor pluriradiculari prin separarea rădăcinilor şi mai ales prin
amputaţie radiculară;
h)îmbunătăţirea aspectului estetic al dinţilor anteriori şi superiori
 Gingivectomia contraindicaţii.

 Gingiviţe alergice.
 Hipertrofii gingivale reversibile prin tratament antimicrobian.
 Gingivite hiperplazice din leucoze, agranulocitoză (în absenţa tratamentului bolii sistemice).
 Unele gingivite hiperplazice de cauză hormonală; în sarcină se recomandă temporizarea gingivectomiei până după naştere.
 Pungi parodontale osoase (se preferă lambouri).
 pungi parodontale adânci care depăşesc linia (joncţiunea) mucogingivală.
 Contraindicaţii ale alungirii coroanelor clinice prin gingivec- tomie:
 igienă bucală defectuoasă;
 dinţi fără valoare strategică pentru restaurarea protetică;
 implicarea furcaţiilor la molari şi premolari.
 Tehnica gingivectomiei.

 Marcarea celor mai declive porțiuni ale PP se face cu o sondă parodontală gradată sau cu
pensa CRANE-KAPLAN (se face punct hemoragic)
 Incizia se face cu bisturiul cu lama nr. 15, bisturiu deschis extern la 45° față de planul
orizontal. Lama bisturiului se menține în contact cu suprafața dintelui și reprezintă linia de
incizie primară. În zonele aproximale linia secundară este ușurată de unghiul ascuțit al
bisturiului KIRKLAND. Acesta se poate folosi și de la început pentru schițarea inciziei
primare. Incizia secundară se poate face independent de incizia primară, cu bisturiul
GOLDMAN-FOX sau cu forfecuța de plastie.
 Excizia gingiei se realizează cu instrumentul KIRKLAND, cu pense anatomice și este
ușurată prin acțiunea instrumentului de detartraj în formă de „gheară” aplicat independent.
 Detartrajul minuțios al rădăcinilor expuse.
 Chiuretajul rădăcinii.
 Tehnica gingivectomiei.

 Îndepărtarea țesuturilor de granulație: epitelial și conjunctiv (mai voluminos), se face în

toate cazurile. În cursul intervenției, îndepărtarea sângelui se face cel mai bine prin aspirație.
 Modelarea fină a conturului gingiei se face cu forfecuțe de plastie sau clești de țesut;
utilizarea unor pietre diamantate este posibilă, dar trebuie limitată la situațiile când conturul
gingival are o consistență fermă. Electrocauterizarea poate fi utilizată pentru corectarea
conturului gingival de la început sau după incizia inițială. Electrocauterul nu trebuie să
atingă obturații metalice, osul, periostul sau instrumentele de consultație.
 Toaleta plăgii se face cu ser fiziologic sau cu soluție de gluconat de clorhexidină 0,12%.
 Protecția plăgii se face cu cimenturi chirurgicale.
Tehnica gingivectomiei.
 Instrumente şi remedii medicamentoase
utilizate în chiuretajul gingival.
 În chiuretajul gingival instrumentarul principal este
reprezentat prin chiuretele fine de tip GRACEY; șanțul
gingival se spală cu ser fiziologic sau cu soluție de gluconat
de clorhexidină 0,12% cu ajutorul unei seringi; dacă șanțul
gingival este mic, cu pereți friabili și este riscul de dilacerare
mecanică se aplică clorura de zinc 30%.
 Gingivoplastia

 Gingevoplastia este procedura ce însoţeşte gingivectomia si

reprezinta o serie de manopere de plastie prin care se urmăreşte
restaurarea morfologiei funcţionale a conturului gingival prin
proceduri plastice:
 - excizia papilelor cu fenomene de stază, excluse funcţional;
 - modelarea marginii gingivale cu forfecuţe de plastie sau cleşti
de plastie tisulară;
 - subţierea marginilor gingivale cu pietre diamantate.
Gingivoplastia, indicaţii şi contraindicaţii.
Indicații
 Sechelele gingivale rămase după
gingivostomatita ulceronecrotică.
 Fibromatoză gingivală cu îngroşarea
excesivă a marginii gingivale.
 Descoperirea unor porţiuni de rădăcină în
urma gingivectorniei efectuate de
necesitate în zonele vizibile, frontale.
Contraindicații
o Gingie subţire, friabilă, slab vascularizată,
care nu se pretează la modelare plastică
o lnvolutii gingivale precoce, limitate la un
dinte sau un de dinţi, din cauza gradului
înalt de recidivă. Aici se. aplică proceduri
de chirurgie mucogingivală prin lambouri
repoziţionate lateral (ceea ce constituie,
de altfel, tot o plastie) sau prin grefe
gingivale libere.