Aspecte radiologice al paradonțiului

sănătos și în parodontopatii.

Elaborat – Ceban Gabriela, S1808

 RADIOGRAFIA
Radiologia poate fi definita ca domeniu ce se ocupa cu studierea si aplicarea tehnologiilor imagistice in
scopul de a diagnostica si de a trata diferite afectiuni. Astfel, alaturi de examenul clinic stomatologic ,
examenul radiologic constituie unul din pasii important pe care trebuie sa ii parcurga un medic in scopul
de a pune un diagnostic corect.
Razele X sunt radiatii electromagnetice cu lungime scurta de unda, care pot penetra corpuri solide.
Undele de radiatii electromagnetice au doua proprietati de baza, lungimea de unda si frecventa.

Lungimea de unda - reprezinta distant de la creasta unui val la

creasta valului urmator.

Frecventa - reprezinta numarul de valuri aflate intr-o anumita

distant
 Radiografia în parodontologie

 În parodontologie examenul radiologic este indespensabil atît pentru diagnostic, cît și pentru
tratament, apoi monitorizare.
 Radiografia poate fi: izometrică, ortoradială, panoramică monomaxilară (poate deforma
imaginea zonelor laterale), ortopantomografie.
 Radiografiile retroalveolare utilizate se pot executa prin două tehnici de expunere, ambele
necesitînd doze similare de expunere:

Tehnica bisectoarei

Tehnica paralelismului
 Radiografia în parodontologie

 Incidenta e retro-alveolara, doarece filmul se localizeaza endobucal in spatele alveolelor

unui grup de 2-3 dinti de examinat.
 Izometria proiectiei se obtine prin inclinarea fasciculului de radiatii astfel incat raza
centrala sa fie perpendiculara pe bisectoarea unghiului format de axul dintelui si film.
Pentru orientarea corecta, planul ocluzal al maxilarului de radiografiat se aseaza orizontal.
 Incidența
 Planul ocluzal al maxilarului respectiv mandibulei trebuie sa fie orizontal (pentru arcada
superioara, capul va fi pozitionat în ușoară flexie, iar pentru arcada inferioară- în ușoară
extensie.
 Pe tegument vârful conului localizator va fi aplicat în dreptul apexului – linia de proiecție a
apexurilor
 Pe maxilar aripa nasului – tragus
 Pe mandibulă – de la menton la lobul urechii la 1 cm deasupra liniei bazilare
 Ortoradial

 Reprezintă localizarea în spațiu a centrării în plan orizontal

 În secțiune au formă asemănătoare cu o potcoavă, în interiorul acesteia se înscrie un cerc
imaginar
 Principiul ortoradialitatii

 - cere ca fascicului de radiație să fie orientat în plan orizontal astfel încât raza centrala să
prelungească razele cercului imaginar.

 - presupune orientarea fasciculului incident catre centrul imaginar al semicercului pe care este
inscrisa fiecare arcada. Raza centrala va fi indreptata spre apexul dintelui. Astfel, ortodontalitatea
este comparabila in plan orizontal cu izometria aplicata in plan vertical.
 Punctul de intrare a razei X
 Centrul zonei de radiografiat
 Defecte de tehnica – imagine partială
 Tehnica bisectoarei
Avantajele Dezavantajele
Ușor de executat Risc de imagine incompletă
Nu necesită dispozitive adiționale; Distorsiuni accentuate ale aceleiași structuri la
modificarea incidenței
expunerii;

Confortabilă pentru pacient; În monitorizări nu permite efectuarea expunerii

de control în aceiași
incidență;

Poate fi executată și în deschideri ceva mai Riscul reducerii mărimii leziunilor parodontale,
limitate, dar nu exagerate ale gurii comparativ cu tehnica
paralelismului, cu pînă la 50%

Suprapunerea frecventă a arcadei zigomatice

peste vîrful rădăcinilor
molarilor superiori
Tipuri particulare de radiografii periapicale

 Tehnica bisectoarei cu susținerea manuală a filmului de catre pacient

 Tehnica modernizată a bisectoareicu sustinere retroalveolară printr-un suport
 Tehnica paralelismului - caracteristici

 Paralelismul dintre dinte si film

 Centrarea pe mijlocul dintelui si filmului
 Centrarea perpendiculara pe axul longitudional al dintelui si filmului
 Tehnica paralelismului

Avantaje Dezavantaje

Fidelitatea imaginii Dotarea tehnică

Limitarea erorilor de centrare Introducerea filmului

E o metodă curentă în tratatele moderne de

radiologie stomatologică
Metodele principale de radiografiere dento-
alveolara
Metode de radiografiere Metode de radiografie
intraorală extraorală

Radiografii periapicale (dentoalveolare

glogale, totale)

Cu film retroalveolar (Dieck)

Cu film ocluzal (Belot, simpson)

Radiografii cu film Bite-Wing

 Incidența interproximală cu film cu
aripioare – BITE-WING (tehnica raper)
 Prin această tehnică se pun în evidență dinții aparținând ambelor arcade (dinții antagoniști
în cluzie)
 Coroanele în ăntregime
 Coletul
 rebordul alveolar
 partea ocluzală a septului interdentar
 jumătatea coronară a rădăcinii
 parodonţiul segmentului dentoalveolar
Indicaţiile radiografiei cu film Bite-Wing
decelarea precoce a cariilor coronare, de colet, localizate subgingival,
sub coroanele de înveliş

modificări de contur ale camerei pulpare

procese de calcificare ale pulpei

decelarea leziunilor osoase în parodontopatiile marginale

fisurile smalţului

fracturi coronoradiculare
 Radiografia panoramică a întregii dentiții
(ortopantomografia)
 reprezintă obţinerea pe un film a imaginii desfăşurate a întregii dentiţii
Tipuri de aparate
 aparate la care sursa de radiaţii este introdusă în gura pacientului în centrul cercului
imaginar înscris în potcoava maxilarului; din acest punct se emit radiaţiile X de-a lungul
razelor cercului venind dinăuntru în afară şi impresionează un film extraoral aplicat pe
tegumentul labiojugal d-a lungul arcadei de radiografiat; pe film sunt proiectate elementele
anatomice întâlnite de radiaţii, mărite de volum şi uşor deformate.
 Ortopantomograful

 are la bază deplasarea simultană şi antagonică

a tubului de radiaţii situat în spatele capului
pacientului şi a unui film de 15/30 într-o
casetă semicirculară situat în faţa
pacientuluimişcarea fiind astfel reglată încât
să se realizeze o măturare a întregii dentiţii –
expunerea durează în medie 15 secunde iar pe
film se proiecteazăarticulaţiile
temporomandibulare, întreaga dentiţie,
sinusurile maxilare, fosele nazale şi
mandibula în întregime – flow-ul de mişcare
scade netitatea elementelor de structură
osoasă
 Radiografia pungilor parodontale
 Radiografii efectuate după introducerea în punga parodontală a unor tresori radioopaci
(conuri de gutaprcă) cu ajutorul cărorra se precizează adâncimea acesteia, diferența dintre
adancimea clinică ți imaginea radiologică.
 Structura osului trabecular
 Osul trabecular (medular sau spongios) –este alcătuit dintre numeroase spații căptușite cu
un strat celular – endosteum. Spațiile intraosoase sunt separate prin septuri sub forma unor
trabeculi, care jalonează în apropierea laminei dure traseul funcțional al fibrelor Sharpey.
 Se află între compacta eternă și lamina dură.
 Este localizat apical între osul alveolar propriu zis și osul compact. Susține și consolidează
osul alveolar propriu-zis.

Sectiune vestibulo-orala la nivelul dintelui 1.1

– vedere distală
1.osul de susţinere compact (osc) vestibular
subţire, lipit de lamina dura, 2.osc oral,
separat de lamina dura prin os spongios,
3.osul spongios retroalveolar, 4.canalul
incisiv, 5. fosa nazală.
 Tupuri de resorbție osoasă
Resorbție verticală – osul devine mai scurt, pierde înălțimea

Resorbție orizontală – osul devine mai îngust, pierde grosimea

Resorbție mixtă- osul devine mai scurt și îngust, își pierde în dimensiuni
Resorbția osoasă
Vă mulțumesc!!!
Vă mulțumesc!!