+

Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie

«Nicolae Testemițanu»
Catedra de propedeutică stomatologică «Pavel
Godoroja»

Examenul imagistic în parodontologie

+
Radiografia în parodontologie

n În parodontologie examenul radiologic este indespensabil atît pentru

diagnostic, cît și pentru tratament, apoi monitorizare.

n Radiografia poate fi: izometrică, ortoradială, panoramică

monomaxilară (poate deforma imaginea zonelor laterale),
ortopantomografie.

n Radiografiile retroalveolare utilizate se pot executa prin două

tehnici de expunere, ambele necesitînd doze similare de expunere:
tehnica bisectoarei și tehnica paralelismului.
+
Valoarea informației imagistice
n Pentru o completă informare a medicului, imaginea dintelui evaluat
pe radiografia dentară retroalveolară trebuie se cuprindă:

- Reproducerea integrală a coroanei, rădăcinii dintelui;

- Spațiul periodontal;

- Corticala alveolară internă împreună cu osul trabecular învecinat pe o

lățime de cel puțin 2 mm;

- Suprafața integrală ocupată de eventualele leziuni parodontale,

interraducilare, periradiculare, rezorbție osoasă.
+
Tehnici de radiologie
retroalvelară
n Tehnica bisectoarei

n Tehnica paralelismului

n Principiul de bază al unei informații corecte este obținerea unei

imagini nedistorsionate a dinților în cauză. Tehnica paralelismului,
sau long cone-lui, satisface în bună măsură acest deziderat în limitele
oferite de reproducerea bidimensională (radiografia retroalveolară) a
unui volum (dintele).
 +
Tehnica bisectoarei

n Avantajele:

- Ușor de executat;
- Nu necesită dispozitive adiționale;
- Confortabilă pentru pacient;
- Poate fi executată și în deschideri ceva mai
limitate, dar nu exagerate ale gurii;
+
Dezavantaje ale tehnicii
bisectoarei
n Produce distorsiuni ale imaginii chiar în expunerea ortogradă (o soluție
compensatorie o oferă plasarea unui rulou de vată între arcada dentară
și film);

n Distorsiuni accentuate ale aceleiași structuri la modificarea incidenței

expunerii;

n Riscul reducerii mărimii leziunilor parodontale, comparativ cu tehnica

paralelismului, cu pînă la 50%;

n Risc de imagine incompletă;

n În monitorizări nu permite efectuarea expunerii de control în aceiași

incidență;

n Suprapunerea frecventă a arcadei zigomatice peste vîrful rădăcinilor

molarilor superiori
+
Tehnica paralelismului

n Presupune utilizarea portfilmului, un dispozitiv care permite

poziționarea filmului într-un plan perpendicular pe traiectul
fasciculului de raze X în timpul expunerii, prin atașarea sa cu ajutorul
unui inel fixat pe conul de expunere al aparatului roentgen dentar.
+
Avantaje ale tehnicii
paralelismului
n tehnica rapidă;

n reproducerea corectă a structurilor (utilă cu precădere la molarii

superiori);

n imagine nedistorsionată;

n permite vizualizarea rădăcinilor molarilor superiori, deoarece arcada

zigomatică este proiectată deasupra lor;

n risc redus de imagine incompletă (inelu lportfilmului permite focalizarea

corectă);

n nu se produc distorsiuni ale aceleiași structurii la modificarea incidenții

expunerei;

n în monitorizări permite efectuarea expunerii de control în aceeași

incidență.
+
Dezavantaje ale tehnicii
paralelismului
n Necesită mai mult exercițiu pentru însușirea corectă a tehnicii;

n Necesită dispozitive adiționale (portfilmul);

n Mai puțin confortabilă pentru pacient;

n Dificil de realizat în caz de microstomie;

n Dificil de executat la pacienți cu bolta palatină aplatizată;

+
Reperele radiologice

§ Repere generale:

- la maxilar radioopace & radiotransparente.

- la mandibulă radioopace & radiotransparente

§ Repere radiologice patologice

-Dentare

-Osoase
+
Repere generale oferite de
examenul radiologic:
n Țesuturile dure dentare: smalțul : deține radioopacitatea maximă a coroanei
dentare (culoare albă); dentină: este mai puțin radioopacă (nuanțe de gri, cu
densitate omogenă în cazul dentinei sănătoase), dar înconjoară în întregime
spațiuliul endodontic radiotransparent, atît camera pulpară cît și canalul
radicular; cementul radicular: nu se vizualizează, dat fiind grosimea extrem
de redusă.

n Morfologia radiculară și pararadiculară

n Spațiul dento- alveolar: formă, dimensiuni

n Lamina dura, structura osului trabecular, modificarile osului alveolar după

tratament

n Gradul și tipul de resorbție osoasă: verticală, orizontală, mixtă

+

n Boala parodontală se consideră localizată dacă sunt afectați mai puțin

de 30 % din dinții prezenți pe arcade sau generalizată când gingivita sau
parodontita implică mai mult de 30 % din dinții prezenți [Horia Traian
Dumitriu, 2009].

n Severitatea se consideră moderată în boala parodontală când pungile

parodontale au adâncimi de 3-5 mm, severitate mare- când pungile
parodontale au adâncimi de 6 mm și peste [Horia Traian Dumitriu,
2009].

n Gingivita nu se însoțește de modificări radiologice: creasta marginală a

osului alveolar se situează la o distanță, considerată normală, de 2-3 mm
de joncțiunea smalț- cement [Horia Traian Dumitriu, 2009].

n
+
Radiografia pungilor parodontale

n Radiografia pungilor parodontale:

n radiografii efectuate după introducerea în pungile parodontale a unor

“trasori radioopaci” (conuri de gutapercă ) precizează adâncimea
acestora și diferența dintre profunzimea clinică și imaginea
radiologică.
+

n Radiologic în parodontita marginală cronică superficială se

evidențiază halistereza (demineralizare osoasă): radiotransparență.

n Halistereza marginală la nivelul vârfului (limbusului) septului

alveolar (interdentar sau interradicular). Poate fi cu aspect difuz sau
de triangulație discret crateriformă rezultată din demineralizarea
corticalei interne (lamina dura) cu baza spre marginea crestei septale
și vârful spre apical.

n Halistereza axială în lungul septului alveolar, central axial în mod

întrerupt, cu aspect de “șirag de mărgele” sau continuu: aspect de
“canal septal”.
+
Spațiul dento- alveolar

n La examenul radiologic apare ca o zonă de radiotransparență crescută

față de rădăcină și osul alveolar.
+
Repere generale

n Osul alveolar

-maxilar: desenul trabecular îmbracă aspectul unei rețele de finețe;

- mandibulă: desenul trabecular prezintă trabecule mai groase dispuse

orizontal.

n Spațiul periodontal

n Normal: îngust și de lățime constantă de-a lungul întregii rădăcini a

dintelui;

n Modificări patologice: apariția de lărgire a spațiului periodontal.

n Corticala alveolară internă (lamina dura).

+ Ortopantomografie- valoroasă ca examen
radiologic ca vedere de ansamblu, dar nu
oferă detalii clare ale unor zone limitate
+
Repere generale la maxilar
Radioopace
Radiotransparente
n Apofiza zigomatică a § Sutura osoasă mediană a
maxilarului;
maxilarului;
n Osul malar (zigomatic);
§ Sinusul maxilar;
n Spina nazală anterioară; § Fosele nazale;
n Septul nazal; § Foramenul incisiv

n Conca nazală inferioară; (nazopalatin);

§ Foramenele superioare ale
n Septurile osoase sinusale;
canalului incisiv ;
n Tuberozitatea maxilarului;
§ Fosa canină.
n Cîrligul apofizei pteregoide.
+
Repere la mandibulă
n Radioopace
n - creasta milohioidianului;
n - Creasta oblică internă;
n - Creasta oblică externă;
n - apofiză coronoidă;
n - bordura mentonieră;
n - Apofizile genii.
§ Radiotransparente
§ Canalul mandibular;
§ Foramenul mentonier;
§ Foramenul lingual;
§ Fosa mentonieră;
§ Fosa glandei
submandibulare;
§ Canalele vasculare
nutritive.
+
Repere radiologice patologice

n Dentare

n Osoase
+
Reperele radiologice patologice
osoase
n Sindromul endo-parodontal al zonei de furcație;

n Hipercementoza;

n Osteita condensată;

n Scleroza osoasă ;
+
Radiografia Digitală

Avantajele
n Obținere rapidă a imaginii (10-20 sec);
n Renunțarea la prelucrarea filmelor în camera obscură;

n Doză mai mică de iradiere (aproximativ 50-80%);

n Expuneri repetate din diferite inicidențe fără deplasarea senzorului;
n Posibilitatea măririi imaginii și efectuării unor măsurători, cu condiția
prelucrării de un expert în calculatoare;

n Prelucrarea și stocarea digitală a informației imagistice;

n Posibilitatea unor măsurători de substracție ;

+
Radiografia Digitală

Dezavantajele

n Costul investiției:

n Imposibilitatea sterilizării prin autoclavare a senzorului;

n Rigiditate și grosime mai mari ale senzorului fața de film;

n Antrenament mai lung al personalului pentru efectuarea corectă a

investigației digitale;

n Risc de deteriorare a senzorului la utilizări repetate.

+
Tomografia Computerizată cu
fascicolul conic (CONE BEAM
COMPUTED TOMOGRAPHY)
n Permite vizualizarea dinților și a raporturilor cu structurile
anatomice învecinate de manieră tridimensională.
Investigarea CBCT se recomandă doar ca examen
complementar și nu de rutină, dar numai după anamneză
și examenul clinic al pacientului.