Endodontie

 DENTOMAR April 27, 2016SERVICII si TRATAMENTE

Endodontia este o specialitate stomatologica ce are in vedere prevenirea, diagnosticul

si tratamentul afectiunilor pulpei dentare – tesutul moale format din vase de sange si
nervi, situat in interiorul dintelui, precum si a regiunii apicale. Tratamentul de canal
radicular devine necesar in momentul in care pulpa se inflameaza sau moare. Daca nu
este tratata, infectia se raspandeste la os si tesuturile inconjuratoare.

In general, tratamentul endodontic presupune
indepartarea tesuturilor inflamate sau necrozate, precum si eliminarea resturilor
organice din canalele radiculare, pentru ca apoi acestea sa poata fi obturate cu
materiale biocompatibile.
Printre procedurile endodontice disponibile in cabinetele stomatologice se numara:
• Tratament pulpar: coafaj direct si indirect, pulpotomie, prepararea mecanochimica a
canalului radicular, obturatie de canal, extirparea pulpei;
• Chirurgie apicala: chiuretaj periapical, rezectie apicala, obturatie de canal retrograda,
sigilarea perforatiei radiculare, tratamentul resorbtiei radiculare, separarea radiculara;
• Tratament si retratament endodontic;
• Apexificare / Recalcificare;
• Albirea dintilor tratati endodontic;
• Amputatie radiculara;
• Hemisectie
Tratament endodontic
Tratamentul endodontic reprezinta o serie de proceduri create pentru a mentine starea
de sanatate a pulpei dentare – partea din mijlocul dintelui constituita din vase de sange
si nervi. In momentul in care pulpa este bolnava sau lezata procedurile endodontice au
ca scop pastrarea sanatatii tesuturilor apicale

Obturatie de canal
Procedura endodontica de obturatie de canal radicular, cunoscuta ca “scoaterea
nervului”, este indicata atunci cand pulpa dentara bolnava nu are capacitatea de a se
vindeca si continua sa se inflameaza, devenind treptat necrozata. Extirparea pulpei
este necesara pentru a evita raspandirea inflamatiei si a infectiei la tesuturile
inconjuratoare.

Retratament endodontic
Retratamentul endodontic presupune reluarea terapiei endodontice pe un dinte cu
canalele radiculare obturate. Scopul terapiei este eliminarea cauzelor ce au dus la
esecul tratamentului initial si conservarea dintelui in conditiile mentinerii sanatatii
parodontiului apical sau eliminarii patologiei periapicale existente.

Tratament necroza si gangrena pulpara

Gangrena pulpara reprezinta infectarea si descompunerea pulpei sub influenta
bacteriilor de putrefactie, iar necroza pulpara reprezinta mortificarea pulpei in conditia
absentei germenilor patogeni, sub actiunea unor agenti fizico-chimici agresivi. In
aceste cazuri simptomele sunt aproape absente, tocmai din acest motiv existand
pericolul agravarii afectiunii.

Extirpare vitala
Extirparea vitala sau pulpectomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se
indeparteaza pulpa dentara infectata – tratament mecanic. Procedura se realizeaza in
special pentru dintii de lapte si reprezinta un prim pas in tratamentul endodontic sau in
procedurile de apexificare. Pulpectomia poate fi realizata si ca interventie de urgenta,
atunci cand pacientul are dureri foarte mari, insa va trebui urmata de obturatia
canalelor radiculare.

Drenaj endodontic
Drenajul endodontic este o interventie de urgenta in cazul parodontitei apicale acute si
reprezinta eliminarea secretiilor purulente, a resturilor pulpare si a dentinei alterate din
canalele radiculare, cu ajutorul acelor de endodontie. Procedura dureaza aproximativ
20 de minute.

Coafaj direct
Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera – panseaza pulpa
dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine
in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare are scopul de a
pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere
pulpa.

Coafaj indirect
Coafajul indirect este o procedura endodontica utilizata in cazul cariilor profunde, in
care eliminarea tesuturilor carioase ar duce la expunerea camerei pulpare. In loc sa
elimine intreg tesutul afectat, medicul plaseaza in cavitate agenti de coafare si o
obturatie temporara. Tratamentul mai are rolul de a stimula formarea de dentina noua.

Tratament endodontic
 Tratamentul
endodontic reprezinta o serie de proceduri create pentru a mentine starea de sanatate
a pulpei dentare – partea din mijlocul dintelui constituita din vase de sange si nervi. In
momentul in care pulpa este bolnava sau lezata procedurile endodontice – obturatia
radiculara – au ca scop pastrarea normalitatii tesuturilor apicale, iar atunci cand
apare inflamatia parodontiului apical (proliferarea infectiei din pulpa) tratamentul
endodontic – obturatie radiculara cu sau fara interventii chirurgicale endodontice –
au rolul de a insanatosi tesuturile apicale.
Pentru a efectua un tratament endodontic medicul stomatolog trebuie sa stabileasca
intai un diagnostic corect, pe baza istoricului medical si a relatarilor pacientului,
radiografiilor dentare, precum si a examinarii intra si extra-orale. Se pot folosi
urmatoarele tipuri de testare: palpare, percutie, test de mobilitate, analiza ocluzala,
transiluminare, testul de sensibilitate pulpara, explorarea sinusurilor, cautarea
fisurilor. Tratamentul endodontic se va efectua in general pe dintii importanti din
punct de vedere estetic sau functional, dar se va avea in vedere si prognosticul
favorabil.
Indicatii pentru tratament de canal – obturatie radiculara:
•  Leziuni sau necroze pulpare ireversibile, in lipsa parodontitei apicale.
•  Devitalizare electiva in urmatoarele cazuri: pentru a oferi spatiu pentru introducerea
stalpului, inaintea constructiei unei proteze, cand se doreste efectuarea unei restaurari
dentare si sanatatea pulpei este indoielnica, posibilitatea ca pulpa sa fie expusa in
timpul unei restaurari, inainte de rezectie apicala si hemisectie.
Contraindicatii pentru tratament de canal – obturatie radiculara:
•  Dinti care prezinta imposibilitatea de a fi functionali sau restaurati.
•  Dinti cu sprijin periodontal insuficient.
•  Dinti cu prognostic negativ sau pacienti necooperanti.
•  Igiena orala deficitara si care nu poate fi imbunatatita in timp scurt.
Indicatii pentru retratament endodontic:
•  Dinti cu obturatie radiculara inadecvata si cu evidentiere radiologica si / sau
simptome de parodontita apicala persistenta sau in curs de dezvoltare.
•  Dinti cu obturatie radiculara inadecvata, atunci cand restauratia coronara trebuie sa
fie inlocuita sau coroana naturala urmeaza sa fie supusa unui tratament de albire
dentara.
Indicatii pentru tratament chirurgical endodontic:
•  Parodontita apicala evidentiata radiologic si / sau simptome asociate cu
obstructionarea canalului radicular (cu imposibilitate de rezolvare pe cale
nechirurgicala).
•  Parodontita apicala evidentiata radiologic sau clinic si / sau simptome prelungite pe
o perioada lunga de timp.
•  Stare de boala prelungita sau aparuta in urma tratamentului de canal radicular, cand
retratamentul endodontic nu este indicat.
•  Perforatia apexului radicular si imposibilitatea retratarii cu acces din cavitatea
pulpara.
Contraindicatii pentru tratament chirurgical endodontic:
•  Factori anatomici locali, cum ar fi apex radicular inaccesibil.
•  Dinte cu sprijin periodontal inadecvat.
•  Pacient necooperant.
•  Pacient cu un istoric medical compromis – igiena orala deficitara si care nu poate fi
imbunatatita in timp scurt.
Alternative la tratamentul endodontic
In momentul in care pulpa dentara este afectata, singura alternativa a tratamentului
endodontic este extractia dintelui. Pentru a pastra functia masticatorie si pentru a
preveni deplasarea dintilor produsa de spatiul ramas liber, dintele extras trebuie sa fie
inlocuit cu un dinte protetic sau cu o punte dentara. Aceste proceduri alternative
necesita insa costuri si pierdere de timp mai ridicate decat in cazul tratamentului
endodontic si restaurarii dintelui natural
Obturatie de canal

Procedura endodontica deobturatie de
canal radicular, cunoscuta ca “scoaterea nervului”, este indicata atunci cand pulpa
dentara bolnava nu are capacitatea de a se vindeca si continua sa se inflameaza,
devenind treptat necrozata. Extirparea pulpei este necesara pentru a evita raspandirea
inflamatiei si a infectiei la tesuturile inconjuratoare.

Imbolnavirea pulpei dentare are loc de obicei in conditiile unei carii profunde sau in
urma unui traumatism dentar. Alternativa tratamentului endodontic de obturatie de
canal o reprezinta extractia dintelui, apoi inlocuirea acestuia cu o punte sau cu un
implant. Pastrarea dintelui natural este dezideratul tratamentelor stomatologice in
general si, in plus, obturatia de canal este alternativa mai putin costisitoare.

1. Tratamentul mecanic
Pentru inceput medicul stomatolog efectueaza o anestezie locala si izoleaza campul
operator cu o fasie de cauciuc. Aceasta are rolul de a tine la distanta saliva si
bacteriile, precum si de a evita inghitirea sau aspirarea instrumentelor sau a
medicamentelor. Utilizand un instrument electronic (“apex locator”) si urmarind
radiografia dentara, medicul va stabili lungimea radacinii si capatul preparatiei
canalelor.

Intr-o prima etapa a tratamentului de canal se asigura indepartarea  tesutului pulpar

infectat, a microorganiselor si a materialului necrotic care genereaza si mentin
inflamatia pulpei, apoi se modeleaza canalele in forma conica, astfel incat sa permita
si sa usureze tratamentul medicamentos si obturarea tridimensionala a canalelor.

Curatirea canalelor radiculare – Utilizand diverse freze, instrumente rotative si solutii

de irigatie, medicul va crea o cavitate de acces spre camera pulpara. La molari aceasta
cavitate va fi efectuata pe suprafata ocluzala, iar la incizivi si canini va fi efectuata pe
spatele dintilor. Datorita iregularitatilor anatomice ale canalelor, este dificil accesul
doar cu instrumentele stomatologice. Este important sa se mentina forma si pozitia
anatomica, precum si locatia foramenului apical (deschizatura din varful radacinii).

Cu instrumente speciale de diferite dimensiuni, utilizate treptat de la mic la mare,

medicul stomatolog scoate vasele de sange si nervii din camera pulpara, apoi
stabileste lungimea preparatiei. Indepartarea in totalitate a tesutului pulpar reprezinta
o conditie obligatorie a succesului tratamentului de canal. Orice rest de tesut biologic
in canale reprezinta o sursa permanenta de iritatie si totodata un risc de compromitere
a impermeabilitatii obturatiei.

Modelarea canalelor radiculare – In functie de fiecare caz, dotarea cabinetului sau

experienta medicului stomatolog, acesta poate alege intre 10 tehnici de modelare a
canalelor. Modelarea se realizeaza in conditii de irigare continua si are ca scop
obtinerea unei dimensiuni ce faciliteaza obturarea – in general se doreste largirea
canalelor la scara marita.

2. Tratamentul medicamentos
Cu solutii de irigare si pansamente medicamentoase temporare se doreste dezinfectia
canalelor, analgezia, eliminarea exudatului apical, stimularea vindecarii si a producerii
de tesut nou, precum si controlarea resorbtiei radacinii. Medicatia intracanalara se
poate realiza sub forma pansamentului deschis, semioclusiv sau oclusiv.

3. Obturatia radiculara

Dupa curatate si modelare, canalele radiculare sunt clatite si uscate cu hartie

absorbanta, apoi sunt obturate cu un material inert din punct de vedere biologic si
insolubil in fluidele tisulare – cel mai adesea gutaperca, un compus din cauciuc.
Conurile de gutaperca sunt alese in functie de dimensiunea fiecarui canal, pentru a se
potrivi perfect. Prin tratament termic, gutaperca se topeste si se lipeste de peretii
canalului, ocupand intreg spatiul.

Obturatia canalelor are rolul de a preveni patrunderea bacteriilor din cavitatea orala
sau prin foramenul apical. Materialele utilizate pot fi solide (conuri de metal)
sau semisolide(gutaperca), paste sau cimenturi pe baza de oxid de zinc, rasini sau
gutaperca, paste sau cimenturi cu adeziune dentinara, paste sau cimenturi ce includ
substante medicamentoase. Impreuna cu materialele solide se utilizeaza si cimenturi
sau sigilanti pe baza de hidroxid de calciu. Acestia au rolul de a umple spatiul dintre
peretii canalului si miezul solid, au actiune antibacteriana, lubrefiaza canalul si se pot
observa pe radiografii.

Dupa obturarea canalelor urmeaza obturatia cavitatii de acces (obturatie temporara sau

definitiva) si cateodata este necesara o lucrare restaurativa (in general
molarii): onlay saucoroana – daca dintele este in pericol de a se fractura. In cazul in
care cea mai mare parte a coroanei dintelui lipseste, este indicata pozitionarea
unor pivoti in canalele radiculare. Acestia vor sustine restauratia coronara. 
Retratament endodontic 
Retratamentul endodontic presupune reluarea terapiei endodontice pe un dinte cu
canalele radiculare obturate. Aceasta procedura este necesara in momentul esuarii
primului tratament endodontic din motive diverse, si acest lucru se poate intampla in
cateva luni sau chiar ani.

Retratamentul endodontic implica o stapanire foarte buna a tehnicii de lucru si multa

meticulozitate din partea medicului, avand totodata un procent de succes mult mai mic
decat tratamentul endodontic initial. Scopul terapiei este eliminarea cauzelor ce au
dus la esecul tratamentului initial si conservarea dintelui in conditiile mentinerii
sanatatii parodontiului apical sau eliminarii patologiei periapicale existente.
Tratamentul endodontic a avut succes daca dupa un interval de 1 an au disparut
elementele patologice clinice si radiologice, iar dintele este functional. Dimpotriva,
tratamentul a esuat daca apare o noua leziune apicala, sau daca cea existenta nu s-a
vindecat in totalitate in decurs de 4 ani, daca apar indicii radiologice de rezorbtie
radiculara sau hipercementoza, sau daca simptomatologia clinica nu coincide cu
imaginea radiologica.

Printre cauzele esecului tratamentului endodontic se numara:

•  Infiltratii aparute de-a lungul obturatiei de canal, datorita fracturii coroanei, aparitiei
cariilor secundare sau dezvoltarii proceselor patologice parodontale marginale.
•  Curatarea mecanica si chimica incompleta a canalelor radiculare. Acest lucru se
poate datora anatomiei complicate a radacinilor sau instrumentarii defectuoase.
•  Realizarea unei reconstructii coronare inadecvate din punct de vedere al
momentului executiei, conceptiei, materialelor sau tehnicii utilizate.
•  Fractura radiculara cauzata de pivot.
•  Esecul sistemului imunitar de a lupta cu infectiile.
•  Prezenta unor instrumente endodontice fracturate in canalele radiculare.
•  Disfunctie ocluzala.

Indicatii pentru retratament endodontic

•  Canale radiculare obturate incomplet, neomogen sau cu depasire
•  Nevindecarea unei leziuni periapicale preexistente sau aparitia acesteia dupa
tratamentul endodontic.
•  Mentinerea sau reaparitia unei simptomatologii clinice.
Retratamentul nu este indicat daca exista posibilitatea aparitiei unor complicatii in
urma terapiei, sau daca rata de succes este foarte scazuta.

Procedura retratamentului endodontic:

Pentru efectuarea acestei terapii este necesara anestezia locala si izolarea campului
operator cu diga. Tratamentul se poate desfasura pe parcursul a 1 – 3 sedinte, in
functie de fiecare caz.
•  Indepartarea restaurarii coronare.
•  Identificarea si eliminarea cauzelor esuarii tratamentului endodontic initial.
•  Realizarea tratamentului endodontic adecvat patologiei existente.
•  Restaurarea coronara directa sau indirecta.
•  Monitorizarea pacientului pe o perioada de 2 – 4 ani dupa tratament.
Alternativele retratamentului endodontic sunt procedurile endodontice chirurgicale, cu
sau fara retratament. Alta optiune este extractia dintelui afectat si inlocuirea acestuia
cu un implant sau o punte. 
Extirpare vitala 
Extirparea vitala sau pulpectomia este procedura endodontica chirurgicala prin care se
indeparteaza pulpa dentara infectata – tratament mecanic. Procedura se realizeaza in
special pentru dintii de lapte si reprezinta un prim pas in tratamentul endodontic sau in
procedurile de apexificare.
Pulpectomia poate fi realizata si ca interventie de urgenta, atunci cand pacientul are
dureri foarte mari, insa indiferent de situatie va trebui urmata de obturatia canalelor
radiculare. Exceptie sunt cazurile de extirpare in pulpita purulenta sau pulpita cronica,
fie nu se reuseste oprirea sangerarii pe canal.

Indicatii pentru pulpectomie – extirpare vitala

• esecul pulpotomiei la dintii permanenti adulti;
• pulpite ireversibile cu durere, la dinti permanenti tineri;
• dinti ce pot fi restaurati;
• pacient sanatos, cooperant.

Contraindicatii pentru pulpectomie – extirpare vitala

• dinti ce nu pot fi restaurati;
• pacient necooperant;
• pierderea de tesut osos este prea mare.

Procedura de extirpare vitala sau pulpectomie incepe cu anestezia locala si izolarea

campului operator cu diga. Dupa ce pacientul este amortit, medicul va crea o cale de
acces in coroana dintelui spre camera pulpara, indepartand materialele restaurative
vechi sau tesutul dentar.

Dupa reperarea canalelor radiculare se indeparteaza tesutul pulpar infectat sau mort,
cu ajutorul acelor endodontice. Tratamentul mecanic se efectueaza cu blandete si
asociat cu irigatii antiseptice (ser fiziologic, apa distilata sau apa salina) pentru a evita
liminarea excesiva de dentina si patrunderea acelor endodontice dincolo de apex. Apoi
va opri sangerarea.

Tratamentul se incheie cu obturarea canalelor cu un material biocompatibil, care

previne reinfectarea, precum si diverse proceduri de reconstructie coronare, dupa
caz. Succesul procedurii de extirpare vitala se reflecta in disparitia durerii sau a
mobilitatii dintelui, iar la copii continuarea cresterii radacinii si inchiderea apexului.

Pulpectomia partiala presupune indepartarea pulpei coronare si a unei parti din pulpa

radiculara, pastrandu-se un segment viu de 6 – 8 mm in varful radacinii. Canalele
eliberate se obtureaza cu substante biostimulatoare cu hidroxid de calciu si cu o
obturatie provizorie, apoi, dupa inchiderea apexului, se reintervine cu o pulpectomie
totala si cu obturatia de canal definitiva.

Singura alternativa la procedura de pulpectomie este extractia dentara, insa locul

ramas liber va produce migrarea dintilor adiacenti. Optiunile de inlocuire a dintilor
lipsa – implant dentar sau punte dentara – sunt fie mult mai costisitoare, fie necesita
sacrificarea dintilor alaturati sanatosi.

Tratament necroza si gangrena pulpara 

Gangrena pulpara reprezinta infectarea si descompunerea pulpei sub influenta
bacteriilor de putrefactie, iar necroza pulpara reprezinta mortificarea pulpei in conditia
absentei germenilor patogeni, sub actiunea unor agenti fizico-chimici agresivi. In
aceste cazuri simptomele sunt aproape absente, tocmai din acest motiv existand
pericolul agravarii afectiunii.

Necroza pulpei apare in momentul in care este intrerupt aportul sanguin si poate fi

favorizata de unele afectiuni precum hipertensiune arteriala, diabet zaharat, viroze,
ateroscleroza, insuficienta renala sau tromboze arteriale, precum si de factori
externi: traumatisme dentare sau procedee stomatologice de inducere chimica a
necrozei pulpare – aplicarea locala a medicamentelor.
Un dinte cu pulpa necrozata isi poate modifica culoarea, capata un aspect mat si nu
prezinta sensibilitate la factorii excitanti externi. Examenul bacteriologic este negativ.
Necroza poate evolua spre fractura dintelui sau gangrena – infectare cu agenti
patogeni, si din acest motiv este tratata la fel ca o gangrena.
Gangrena pulpara poate aparea in urma unui abces sau a unei carii netratate, ori ca o
complicatie a necrozei si poate afecta pulpa dentara in intregime sau doar o parte a
acesteia. Dintele cu gangrena simpla nu prezinta simptome evidente, doar posibil
leziuni carioase profunde, discromie sau lipsa sensibilitatii. Evolutia bolii duce la
fracturarea dintelui. In momentul in care infectia avanseaza spre varful radacinii se
transforma in gangrena complicata – parodontita apicala acuta – si poate afecta chiar
intregul organism.
Gangrena complicata se manifesta prin sensibilitate la presiune, evidentiere
radiografica a infectiei si eventual miros fetid emanat de dintele cariat. Examenul
bacteriologic este pozitiv.
Tratamentul necrozei si gangrenei pulpare
Acesta consta in indepartarea pulpei necrozate sau infectate si controlarea
infectiei prin tratament mecanic si medicamentos, incheindu-se cu obturarea
canalelor radiculare si reconstructia coronara. Curatarea si dezinfectarea canalelor
radiculare se realizeaza pe parcursul a 2 – 6 sedinte de tratament.
Pacientii copii sau tineri au dintii cu camera pulpara mult mai mare si foramenul
apical este deschis; din acest motiv, inainte de obturarea definitiva a canalelor se va
realiza o obturatie provizorie cu hidroxid de calciu, pentru a obtine cresterea radacinii
si inchiderea foramenului apical – procedeu numit apexificare.

Apexificarea este un tratament de durata, ce necesita controale clinice si radiologice la

intervale regulate de timp – prima data la 1 luna, apoi din 3 in 3 luni, pana cand se
ajunge la rezultatul dorit. In acest timp dintele va fi obturat temporar. Cresterea
radacinii si inchiderea apexului sunt promovate mai mult de indepartarea corecta a
infectiei, decat de aplicarea hidroxidului de calciu.

• Eliminarea tesutului pulpar necrozat si infectat.

In cazul gangrenei complicate cu parodontita apicala acuta se efectueaza un tratament
stomatologic de urgenta: drenajul endodontic pentru a elimina secretiile periapicale.
Se creeaza accesul la camera pulpara indepartand obturatiile vechi sau leziunile
carioase si tesutul dentar coronar.
Dupa indepartarea pulpei de la nivelul coroanei se efectueaza spalaturi antiseptice si
se trece la extirparea pulpei din canale, cu ajutorul acelor endodontice. Se menajeaza
tesuturile pulpare inca vii si parodontiul apical.
Se iriga canalele cu solutii saline, apa oxigenata sau hipoclorit de sodiu si se lasa
camera pulpara deschisa timp de 24 – 48 de ore, protejand cavitatea cu o obturatie
temporara.

• Tratamentul mecanic si medicamentos.

Tratamentul mecanic consta in desprinderea pulpei si a dentinei alterate de pe peretii
canalului. Largirea canalelor se face doar la pacientii adulti, deoarece la tineri canalele
sunt deja mari. Medicul trebuie sa aiba grija sa nu lezeze tesuturile apicale si
periapicale vii, si totodata sa alterneze tratamentul mecanic cu irigatiile antiseptice
neiritante.
Tratamentul medicamentos consta in uscarea canalelor si obturarea provizorie cu
pasta de hidroxid de calciu.

La sedinta /sedintele urmatoare, la pacientii adulti se verifica lipsa infectiei, iar la

pacientii tineri se verifica apxogeneza si apexificarea. Ultimul pas al tratamentului
necrozei si gangrenei pulpare consta in obturarea definitiva a canalelor radiculare si
refacerea coroanei dintelui cu obturatie sau coroana. Dupa tratament sunt necesare
controale clinice si radiologice periodice, pentru a urmari evolutia dintelui tratat
endodontic.

Drenaj endodontic 
Drenajul endodontic este o interventie de urgenta in cazul parodontitei apicale acute si
reprezinta eliminarea secretiilor purulente, a resturilor pulpare si a dentinei alterate din
canalele radiculare, cu ajutorul acelor de endodontie. Procedura dureaza aproximativ
20 de minute.

Parodontita apicala acuta reprezinta infectia acuta, seroasa sau purulenta a spatiului

periapical, datorita invaziei microbiene de la nivelul pulpei dentare.

Drenajul endodontic este indicat atunci cand se doreste conservarea dintelui, iar

canalele sunt permeabile. In momentul in care infectia a depasit apexul si a aparul
inflamatia periosoasa, drenajul nu mai poate fi realizat pe cale endodontica.

Alternativele drenajului endodontic sunt osteotomia transmaxilara si extractia dintelui.

Prima varianta este o interventie chirurgicala prin care se creeaza o deschidere prin
gingiesi os, la nivelul apexului, pentrua evacua colectia purulenta periapicala.
Atat drenajul endodontic, cat si osteotomia transmaxilara, sunt masuri de urgenta,
ceea ce inseamna ca au caracter temporar. Aceste proceduri trebuie sa fie urmate fie
de terapia endodontica, fie de extractia dintelui.

Nu este recomandata lasarea dintelui deschis, fara sigilant. Dupa realizarea drenajului
endodontic si controlarea sursei de infectie, se recomanda medicatia antimicrobiana
intracanalara si inchiderea dintelui cu obturatie coronara. 
Obturatie de canal retrograda
Obturatia de canal retrograda este o procedura endodontica prin care se realizeaza
obturatia varfului radacinii unui dinte, interventia realizandu-se in cadrul rezectiei
apicale si a chiuretajului periapical.

Obiectivul obturatiei de canal retrograda este sigilarea ermetica intre parodontiu si

foramenul apical.

Materialele utilizate la obturarea apexului trebuie sa fie suficient de radioopace pentru

a se distinge de structurile anatomice alaturate si totodata trebuie sa
fie biocompatibile. Aceste materiale trebuie sa previna scurgerile de microorganisme
in tesuturile periradiculare, trebuie sa fie non-toxice si non-carcinogene. Sigilarea nu
trebuie sa fie afectata de mediul umed.

De-a lungul istoriei stomatologiei au fost utilizat eo serie de materiale pentru obturatii
de canal retrograde: metale, cimenturi, ionomeri de sticla, rasini compozite, gutaperca,
sau chiar acizi citrici, fosfat de calciu, teflon. Materialul ales trebuie sa fie evaluat din
punct de vedere biologic si clinic. Desi s-a constatat ca niciunul dintre aceste
materiale nu intreuneste toate conditiile, potrivit studiilor, cimenturile MTA (mineral
trioxid agregat) si EBA (acetat de etilen-glicol-monobutil-eter) sunt superioare
celorlalte materiale de obturatie de canal retrograda.

Coafaj direct
Coafajul direct este o procedura endodontica prin care se acopera – panseaza pulpa
dentara cu o substanta neiritanta, cu actiune antiseptica si antiinflamatoare, ce mentine
in totalitate vitalitatea pulpei dentare. Aceasta procedura conservatoare este
implementata in cazul cariilor profunde, cu camera pulpara deschisa si are scopul de a
pastra vitalitatea dintelui prin stimularea formarii de dentina noua, care sa acopere
pulpa.

Materialul de electie in coafajul direct este hidroxidul de calciu. Acesta promoveaza

vindecarea si repararea leziunilor, obtinand formarea dentinei deasupra expunerii
pulpare in 75 – 90 zile.

Coafajul direct este o procedura endodontica eficienta in urmatoarele cazuri:

•  dinti cu un prognostic pozitiv;
•  pacienti tineri si sanatosi (prognosticul cel mai favorabil il au dintii aflati in
dezvoltare);
•  lipsa simptomelor preexistente;
•  expunerea pulpara are dimensiuni mici, este curata si fara leziuni carioase;
•  raspunsul pulpei la stimuli este bun;
•  expunere pulpara accidentala din cursul tratamentului cariei – in acest caz nu
conteaza dimensiunile expunerii;
•  hemoragia pulpara nu are intensitate mare.

Daca aceste conditii nu sunt intrunite, sau coafajul pulpar nu este eficient, se trece la
efectuarea tratamentului endodontic – obturatie radiculara. Indiciile nereusitei
tratamentului sunt simptomele pulpitei – durere sau ale necrozei pulpei.

Expunerea pulpara poate sa apara accidental, atunci cand, dupa ce indeparteaza tesutul

carios, medicul prepara cavitatea pentru a retine obturatia. Daca expunerea este mica
si nu sunt dureri anterioare, prognosticul este favorabil. Un alt caz de expunere
pulpara este atunci cand caria se extinde pana la pulpa, nervul fiind expus in timpul
eliminarii tesuturilor carioase. De obicei expunerea este mare si pulpa este deja
inflamata, caz in care prognosticul este nefavorabil. De asemenea, coafajul direct este
contraindicat pentru dintii de lapte.

Procedura de coafaj pulpar direct: hidroxid de calciu si demineralizare totala (total

etch)

Tehnica hidroxidului de calciu – Dupa izolarea si antiseptizarea dintelui incepe

prepararea cavitatii si toaleta acesteia. Oprirea sangerarii este obligatorie. Imediat
peste tesutul pulpar expus se aplica hidroxid de calciu, apoi o obturatie de baza si una
provizorie. Obturatia definitiva se poate realiza peste 3 luni si numai daca nu sunt
simptome de inflamare a pulpei.
Tehnica total etch – Dupa oprirea sangerarii se aplica pe expunerea pulpara o pasta cu
hidroxid de calciu care nu se intareste si se continua cu preparatia cavitatii. Se
continua cu gravarea acida a smaltului si a dentinei, urmata de bonding – aplicarea
adezivului peste expunere, pentru a preveni contactul cu materialul de obturatie.
Urmeaza o obturatie de baza si una provizorie.
In cazul unei fracturi se spala plaga si pulpa cu ser fiziologic, se usuca si se aplica
hidroxidul de calciu. In aceeasi sedinta, se realizeaza apoi obturatia de baza si
obturatia definitiva. Controalele postoperatoare au loc la 3, 6 si 9 luni.

Coafaj indirect
Coafajul indirect este o procedura endodontica utilizata in cazul cariilor profunde, in
care eliminarea tesuturilor carioase ar duce la expunerea camerei pulpare. In loc sa
elimine intreg tesutul afectat, medicul plaseaza in cavitate agenti de coafare si o
obturatie temporara. Tratamentul are rolul de a proteja pulpa de agentii exteriori si de
a stimula formarea de dentina noua.

Coafajul indirect se realizeaza conditiile in care nu exista dovezi clinice de degenerare

pulpara sau patologie periapicala. Materialul cel mai folosit in coafajul pulpar
este hidroxidul de calciu. In cazul in care procedura nu este eficienta, se trece la
efectuarea tratamentului endodontic.
Procedura de coafaj indirect

La prima sedinta se izoleaza campul operator, apoi se indeparteaza tesuturile carioase

pana in apropirea de camerei pulpare. Medicul stomatolog elimina dentina infectata in
totalitate, dar lasa stratul de dentina care este afectata de carie intr-o masura mai mica.
Se aplica pe planseul cavitatii hidroxid de calciu, apoi se aplica o obturatie provizorie,
care va ramane pe o perioada de 3 luni.

La a doua sedinta se izoleaza dintele si se dezobtureaza, apoi se evalueaza starea

dentinei si vitalitatea pulpei. Daca nu a avut loc remineralizarea dentinei, se repeta
manopera de coafaj indirect, insa daca se constata ca dentina s-a reintarit, se continua
cu prepararea cavitatii, tratamentul adecvat al dentinei expuse si realizarea obturatiei
definitive.