Tumorile odontogene

Ameloblastomul.Odontom
ul.
Efectuat de : Botez Sorin
3303

Generalitati
Tumorile odontogene sunt tumori care provin din tesuturile
mugurelui dentar surprins in diferite
faze ale odontogenezei. Aceste tumori sunt destul de rare;
majoritatea dintre ele au un ritm de crestere lent ,
altele fiind foarte agresive.Localizarea predilecta este in
general la mandibula, fiind asociate de multe ori cu
dinti inclusi sau neerupti. Majoritatea sunt intraosoase, dar
pot fi si extraosoase (periferice). Varietatea
formelor histologice cu manifestarile biologice diferite
pentru fiecare tumora au impus si o diversificare a
terapiei chirurgicale, de la cea conservatoare la cea radicala.

Tumori care produc modificari minime inductive in tesutul conjunctiv:

Ameloblastomul (Adamantinomul)
Ameloblastomul este cea mai frecventa tumora odontogena
care produce modificari minime in
tesutul conjunctiv. Este considerata de majoritatea autorilor
o tumora benigna cu caractere locale maligne.
Prin extensia locala sau prin aparitia complicatiilor (infectia
si malignizarea), tumora poate duce la exitus.
Ameloblastomul este o tumora foarte controversata,
punctele de controversa referindu-se la patogeneza,
posibilitatea de transformare maligna si metastazare si
posibilitatea unui tratament radical.

Patogenie:
Investigatiile clinice si pe animale de laborator au
aratat origini diferite pentru ameloblastom.
Astfel proliferarea epiteliala poate proveni din:
a. resturile celulare ale organului adamantin,
reminiscente ale lamei dentare sau reminiscente
ale tecii Hertwig sau din resturile epiteliale
Mallasez;
b. organul adamantin in dezvoltare;
c. celulele bazale ale epiteliilor de la suprafata
maxilarelor;
d. epiteliul heterotopic din alte parti ale corpului,
in special epiteliul hipofizar;
e. epiteliul chisturilor odontogene in special din
chisturile dentigere.
Anatomie patologica:
Microscopic au fost descrise doua varietati
majore: adamantinomul folicular si adamantinomul
plexiform; pe langa aceste forme care sunt mai
frecvente s-au descris si mai multe varietati minore
fara semnificatie clinica si prognostica deosebite

Adamantinomul folicular este forma cea mai frecventa.

Este format din insule epiteliale cu doua componente
diferite: portiunea centrala contine celulele poliedrice
anastomozate lax ce amintesc structura reticulului
stelat, iar celulele inconjuratoare prezinta la margine un
strat de celule cubice, inalte, cu nuclei situati la polul
opus al membranei bazale. Degenerarea chistica apare
frecvent in portiunea centrala, in mijlocul insulelor
epiteliale, unde se formeaza cavitati chistice dispuse Fig2 Ameloblastom
imagini chistice
liniar, ce comprima celulele stelate. Tesutul fibros
multiple realizand
conjunctiv care inconjoara insulele epiteliale uneori, aspectul in baloane de
sapun
pare a fi rezultatul unui efect inductiv usor, avand
aspect hialin amorf.
Adamantinomul plexiform este alcatuit din cordoane de
celule epiteliale, asezate in doua straturi:
a. celule care seamana cu ameloblastele si in unele
cazuri trebuie diferentiate de proliferarile epiteliale din
interiorul peretilor chisturilor dentigere;
b. celule stelate centrale, ce se descriu si in varianta
foliculara, nu sunt intotdeauna vizibile, iar cand sunt
prezente, sunt in general aranjate la periferia ariei de
degenerare chistica.

Fig1
Ameloblastom
imagine chistica de
dimensiuni mici
realizand aspectul
de fagure de miere

Fig3
Ameloblastom
imagini chistice
multiple separate
de septuri fine
multiciclice
suprapuse

Ameloblastomul apare mai frecvent la persoane intre 20-50 de

ani, in special la populatia africana.
Localizarea predilecta a ameloblastomului este la mandibula, in
unghiul mandibulei . La maxilar apare mult
mai rar, iar cand apare, localizarea predilecta este in regiunea
tuberozitara.
Ameloblastomul situat intraosos central are o crestere
lenta, indelungata, dar invaziva local. Se
dezvolta in toate directiile, resorbind osul si invadand tesuturile
moi, atat prin presiune directa si distensie,
cat si printr-o resorbtie osteoclastica.
Apar deplasari dentare, cu mobilitatea dintilor cuprinsi
in tumora, sau se constata absenta de pe
arcada a unui dinte permanent neerupt (in general molarul trei
inferior).
Radiologie:
Imaginea clasica este multiloculara, cu numeroase
spatii chistice de dimensiuni diferite si bine
delimitate intre ele. Cand multiplele radiotransparente sunt mici
se realizeaza aspectul de baloane de sapun.
Cand spatiile chistice au atins dimensiuni mari, sunt vizibile
trabeculele osoase care sunt orientate catre
tumora. Daca tumora se dezvolta inainte de eruptia dintilor,
acestia pot fi malpozitionati, cu procese de
rizaliza, tumora putand avea raporturi cu un dinte inclus,
sugerand prezenta unui chist dentiger, mai ales in
imagini uniloculare.

Diagnosticul diferential:
Se face in raport cu stadiul de dezvoltare a
tumorii si localizarea acesteia. Fiind o tumora
benigna, cu
dezvoltare lenta, trebuie luate in considerare tumori
cu caractere asemanatoare (localizate la maxilar
sau
mandibula).
Osteoblastomul, granulomul reparator cu
celule gigante (tumora cu mieloplaxe) si tumora
bruna din
hiperparatiroidism trebuie luate in considerare in
diagnosticul diferential.
Se iau in consideratie chisturile odontogene
si neodontogene, mai ales keratochisturile, tumorile
benigne ale maxilarelor, care pot da aspecte
identice cu

Tumora epiteliala calcifiata (Tumora Pindborg)

Tumora epiteliala calcifiata (odontogenica) este o tumora
odontogena rara, initial considerata o forma
de adamantinom, pana in 1958 cand a fost descrisa de Pindborg,
care ulterior a gasit doar 23 de cazuri cu
astfel de tumori. Tumora epiteliala calcifiata se deisebeste de
adamantinom mai mult prin aspectul
microscopic.
Patogenie:
Apropierea dintre tumora si dintele inclus au sugerat multor
autori originea acesteia din epiteliul
adamantin.Prin faptul ca s-au gasit tumori epiteliale calcifiate
extraosoase, s-a sugerat originea acestora din
epiteliul oral al mucoasei. Tumora epiteliala calcifiata are origine
odontoblastica mezenchimala si nu
epiteliala.

Anatomie patologica:
Microscopic, tumora consta dintr-o
stroma saraca in tesut conjunctiv, in care se
gasesc celule
poliedrice epiteliale cu citoplasma
eozinofila, cu nuclei de marimi si forme
diferite. Intre celulele epiteliale si
tesutul conjunctiv se gasesc mici calcifieri
si o substanta ce a fost interpretata ca fiind
amiloid de catre
Pindborg, acesta fiind un important semn al
tumorii.
Semne clinice:
Tumora epiteliala calcifiata apare la
orice varsta, mai frecvent intre 30-40 de
ani. Majoritatea
leziunilor sunt localizate la mandibula in
regiunea molara, iar la maxilar in regiunea
tuberozitara. Are un ritm
de dezvoltare lent, dar este invaziva,
nedureroasa.
Radiologie:
La inceput, cand tumora este mica
poate fi uniloculara, pe masura ce creste
devenind multiloculara.
Tumora poate prezenta calcifieri care dau
radioopacitati si care atunci cand sunt mici
nu pot fi identificate

Odontomul
Astazi odontomul este considerat a fi tumora benigna a
tesuturilor dentare dure. Sunt localizate atat la
maxilar, cat si la mandibula in zona molarilor de minte si in zona
incisivo-canina, dar si in alte zone ale
proceselor alveolare. In functie de aspectele radiografice,
microscopice si a proportiei tesuturilor dentare, se
disting: odontomul compus si odontomul complex.
Patogenie:
Tumora se dezvolta din organul smaltului sau din
lacuna dentara (in locul unui dinte normal) sau
dintr-o lacuna suplimentara asociata cu un dinte neerupt.

Odontomul compus
Este forma cea mai frecventa de odontom fiind alcatuit din structuri dentare asemanatoare dintilor
normali in diferite stadii evolutive.
Anatomie patologica:
Tumora prezinta o capsula formata din tesut conjunctiv fibros si care reprezinta foliculul dentar.
Microscopic, in odontomul compus, proportia tesuturilor dentare este mult mai mare; practic gasim toate
componentele dentare aranjate in diferite moduri formand dintii pitici. Majoritatea cazurilor comunicate au
fost depistate intre 20-30 de ani. Localizarea predilecta este zona incisivo-canina a maxilarului.
Semne clinice:
Tumora are un ritm lent de crestere, este neinvaziva, aproape asimptomatica, fiind descoperita
accidental. Majoritatea cazurilor comunicate au fost depistate intre 20-30 de ani. Localizarea predilecta este
zona incisivo-canina a maxilarului.Prin crestere, pot da tulburari dentare modificand dintii vecini sau
deviindu-i din pozitia normala.
Radiologie:
Aspectul este caracteristic, cu multiple opacitati, avand uneori forma de dinti mici, malformati.
Opacitatile pot fi legate de radacina dintilor sau pot fi izolate, de aspect lobulat sau formeaza un contur cu
tepi.
Tratament:
Tratamentul este numai chirurgical. De aceea, se indica enucleerea asociata cu chiuretaj,
indepartandu-se in totalitate tesutul moale inconjurator pentru a preintampina eventuala recidiva si mai ales
suprainfectarea.

Odontomul complex
Odontomul complex este o tumora odontogena formata din structuri dentare
abortive, a caror asemanare
cu structurile normale este slaba. Aceste structuri dentare sunt si mai reduse
cantitativ fata de odontomul
compus.
Anatomie patologica:
Microscopic, este format din tesut dur si tesut moale reprezentat de foliculul
dentar, care are tendinta de
transformare ameloblastica. Tesuturile dentare sunt dezordonat aranjate si au o
diferentiere structurala saraca.
Semne clinice:
Apare in jurul varstei de 30 de ani. Membrana foliculara poate degenera chistic.
Localizarea predilecta este in regiunea molarului doi si trei, asociat uneori cu un
chist dentiger.
Radiologie:
Aspectul radiologic este de opacitati de intensitatea structurilor dentare, dar a
caror morfologie nu
seamana cu dintii. In jur prezinta o zona de transparenta data de foliculul dentar.
Tratament:
Se practica extirparea chirurgicala pana in tesut sanatos, luand in considerare si
posibilitatea ca tumora
poate sa infiltreze osul (dupa examinarea radiografiei). In aceste situatii, rezectia
trebuie sa fie de 0,5-1 cm in
tesut osos sanatos.