HISTOLOGIE

TUMORI ODONTOGENE, TUMORĂ ODONTOGENĂ CHISTICĂ

CALCIFIANTĂ ȘI TUMORĂ ODONTOGENĂ ADENOMATOIDĂ-

Nume : Rusu Adina-Petronela

Facultatea de Stomatologie
Specializare : Tehnică Dentară, Anul 1
Profesor Coordonator : Oana Cojocaru
Tumorile odontogene sunt tumori care provin din tesuturile mugurelui dentar surprins in
diferite faze ale odontogenezei. Aceste tumori sunt destul de rare; majoritatea dintre ele au un
ritm de crestere lent ,altele fiind foarte agresive. Localizarea predilecta este in general la
mandibula, fiind asociate de multe ori cu dinti inclusi sau neerupti. Majoritatea sunt
intraosoase, dar pot fi si extraosoase (periferice). Varietatea formelor histologice cu
manifestarile biologice diferite pentru fiecare tumora au impus si o diversificare a terapiei
chirurgicale, de la cea conservatoare la cea radicala.

Ameloblastom folicular
Indicații:
1. Epiteliu odontogen (cordoane de celule epiteliale).
2. Ţesut fibro-conjunctiv.
Microscopic, este format din proliferare epitelială sub formă de plaje sau insule rotunde sau
ovalare, înconjurate de o stromă conjunctivă. La periferia plajelor și a cuiburilor, celulele se
dispun în palisadă. Celulele tumorale sunt cubice sau cilindrice, cu nuclei ovalari și
citoplasmă redusă. Spre centrul plajelor, celulele au formă stelată, anastamozante într-o rețea,
ale cărei ochiuri sunt pline cu o masă mucoidă. Stroma din jur prezintă zone de hialinizare și
uneori poate conține un număr mare de vase sangvine.
Se descriu o serie de variante microscopice: folicular (plaje de celule epiteliale, înconjurate de
stromă conjunctivă, în interiorul plajelor cu microchisturi căptușite de un epiteliu
unistratificat, plexiform (celule tumorale columnare, dispuse în cordoane anastamozante și
separate printr-o stromă hipocelulară) și mai rar, acantomatos, fuziform, granular, bazocelular.
Macroscopic, tumora are aspect nodular, pe secțiune este solidă sau chistică, de culoare alb-
cenușie, cu zone dure alternând cu zone gelatinoase. Mai rar, tumora apare sub forma unui
chist unic, delimitat la periferie de țesut osos compact. Tumora este neîncapsulată, de aceea
dezvoltată intraosos, determină expansiunea corticalei și uneori erodarea acesteia, cu
infiltrarea țesuturilor perimaxilare.

AMELOBLASTOM – TIPUL FOLICULAR

CHISTUL ODONTOGEN CALCIFICAT

Descris in 1962 de Gorlin care l-a asemanat cu epiteliomul calcificat Malherbe, de aceea
mai este numit si chistul Gorlin. Este o forma de chist odontogen foarte rara. Apare mai
frecvent pe partea anterioara a mandibulei, dar poate fi gasit si in alte zone ale maxilarelor, la
orice varsta, fiind insa situat juxtaosos.

Este considerat de natura chistica, desi unii autori recomanda incadrarea sa ca

formatiune tumorala benigna. Intr-adevar, unele forme sunt pur chistice, in timp ce altele, cum
ar fi tumorile dentinogene cu "celule fantoma" nu au caracater chistic, ci tumoral, in evolutie
infiltrand tesuturile inconjuratoare. Se asociaza uneori cu alte tumori odontogene, cum ar fi
odontoame, tumora odontogena adenomatoida sau ameloblastomul

In majoritatea cazurilor se localizeaza intraosos, alteori putand evolua sub forma

periferica, extraosoasa.

( Chist odontogenic calcifiant)

Anatomie patologica. In cele mai multe cazuri, forma chistica a acestei leziuni este
relevata de examenul histopatologic. Prezinta o capsula fibroasa si un epiteliu odontogen de
acoperire, format din 4-10 straturi de celule. Celulele bazale, ale stratului epitelial sunt cubice
sau cilindrice, cu aspect asemanator ameloblastelor. Caracteristica este prezenta unui numar
variabil de "celule" fantoma" in stratul epitelial - acestea sunt celule epiteliale modificate, care
isi mentin forma, dar isi pierd nucleii.

Consideratii clinice. Forma extraosoasa se prezinta sub forma unei mase gingivale,
sesile sau pediculate, fara caractere clinice specifice.
 Se manifesta ca o tumefactie nedureroasa situata pe os intr-o depresiune cu peretii bine
conturati. Durerea poate sa apara cand se suprainfecteaza.

Forma endoosoasa are dimensiuni moderate, de 2-4 cm, fiind insa citate si forme de
mari dimensiuni. Este identificata intamplator in urma unui examen radiografic.

Asimptomatice, fiind situate intre radacinile dentare. Cand cresc in dimensiuni pot
produce deplasari si resorbtii radiculare. La copii, poate afecta eruptia dintelui vecin.

Consideratii radiografice. Forma endoosoasa in stadiile initiale este complet

radiotransparenta, dar in evolutie dezvolta calcificari centrale, bine circumscrise, cu alternanta
radiotransparentei cu radioopacitate. Astfel, se poate prezenta radiografic ca o
radiotransparenta de obicei uniloculara, bine delimitata, alteori poate avea aspect multilocular.
Pe fondul acestei radiotransparente, in unele cazuri se pot identifica central radioopacitati cu
aspectul unor calcificari neregulate (aspect de "sare si piper", sau de "valatuci" sau de "soare
rasare"), sau chiar al unor structuri dentare rudimentare.

Diagnostic diferential.

In functie de localizare si aspect radiografic, diagnosticul diferential este diferit:

Forma endoosoasa uniloculara fara calcificari trebuie diferentiata de:

- keratochistul odontogen primordial;

- chistul parodontal lateral;

- chisturi neodontogene;

- chistul radicular lateral;

- chistul/tumora odontogena adenomatoida

Forma endoosoasa cu prezenta calcificarilor trebuie diferentiata de:

- unele forme de chisturi/tumori odontogene adenomatoide, cu aspect similar;

- odontom;

- fibromul osifiant;

- tumora odontogena epiteliala calcificata;

Forma extraosoasa trebuie diferentiata de:

- hiperplaziile "epulis-like";

- fibroame gingivale;

- tumora odontogena epiteliala calcificata extraosoasa.

 Tratament.

Leziunea nu prezinta in general o evolutie agresiva. Tratamentul consta in simpla

chistectomie a formelor extraosoase.

Descrisa initial de Gosh in 1934 si apoi de Stafne in 1948, este o tumora odontogena rara,
asemanatoare ameloblastomului de care se deosebeste prin modificarile patologice.

Patogenie:

In 1967, Spouge considera ca tumora odontogena adenomatoida este o proliferare benigna a

celulelor din organul adamantin. Sunt autori care sustin cu argumente ca tumora odontogena
adenomatoida este mai degraba un hamartom (o crestere exagerata a tesutului odontogen) si
nu o tumora. Majoritatea autorilor cred ca tumora este de origine odontogena, fara a putea
explica aparitia celulelor stem (embrionare) in epiteliul odontogenic sau glandular in perioada
odontogenica.

Anatomie patologica:

Microscopic, la periferie prezinta o capsula fibroasa subtire care inconjoara un epiteliu

aranjat in straturi, benzi sau spirale care formeaza structuri pseudocanaliculare. Nucleii sunt
polarizati in sens opus lumenului ductal, captusit cu un material hialin rozaceu.

De-a lungul tesutului epitelial si stromei pot aparea calcifieri, mase amorfe, eozinofile.

Semne clinice:

Tumora odontogena adenomatoida apare la varste diferite, cu predilectie la femei in

jurul a 30 de ani.

La maxilar, de obicei, este localizata inaintea caninului, tumora fiind de marime mica sau
mijlocie, dar s-au comunicat cazuri tumori odontogene adenomatoide caremau invadat sinusul
maxilar si orbita.

Radiologie:

Caracteristic pentru tumora odontogena adenomatoida sunt opacitatile neregulate,

neclare, fara tendinta de coalescenta.

Tratament:

Pentru a preintampina recidivele, este obligatorie indepartarea in totalitate a

tumorii.Datorita faptului ca tumora este incapsulata, beneficiaza de tratament prin enucleere
sau chiuretaj fara a exista riscul recidivei.
Bibliografie : 1.
https://morfopatologie.usmf.md/sites/default/files/inline-files/11.%20Tumorile
%20odontogene.pdf
2. https://ro.scribd.com/presentation/187973078/Tumori-
odontogene
3. Tumori și Pseudotumori Maxilare, de Claudia Mărgăritescu,
Editura Didactică și Pedagogica RA, 2010
4. https://www.medici-stomatologi.ro/infodent/chisturile-si-
tumorile-odontogene