TUMORILE OSOASE

- nu sunt frecvente
- un element important in diagnostic este reprezentat de varsta pacientului(copil,
adult tanar si adult peste 50 de ani)
- este util un diagnostic intr-un stadiu curabil chirurgical
- diagnosticul se bazeaza examenul radiologic
- se descopera frecvent intamplator si mai rar atunci cand se dezvolta periferic
producand o deformare locala
- clinic : simptomatologie nespecifica
- pentru un diagnostic corect trebuie efectuate radiografii comparative
- prin examenul radiografic trebuie sa se stabileasca:
o localizarea
o intinderea
o aspectul general
o localizarea monostica sau poliostica
o daca este primara sau secundara

Clasificare

1. tumori benigne
2. tumori maligne
3. tumori cu caracter mixt(Schintz) – dupa o perioada de benignitate evolueaza spre
malignizare ( Tumori semimaligne sau conditionat benigne)
a. exista niste factori declansatori (traumatism, modificari endocrine,
umorale)
b. caractere de malignizare: extensia locala, deformarea, durere la apasare si
spontan, modificari la tegument( infiltrare si cresterea temperaturii locale)
4. Tumori metastatice

Tumori osoase primare(primitive) – la varste sub 50 de ani

Tumori osoase secundare – la varste mai mari de 50 de ani:
- cancer mamar la femeie
- adenocarcinomul de prostata la barbat
- in cancerul renal, vezical, tiroidian, col uterin, ovoarian

A. Dupa tipul histologic

B. Anatomoclinicoradiologic (cea mai adoptata)

Tumorile osoase benigne

Caractere generale:
- evolutie indelungata
 - clinic sunt asimptomatice
- radiologic nu se modifica sau se modifica foarte lent
- deriva din tesuturi diferentiate/adulte fara potential proliferativ
- plecand de la tesuturile componente ale osului:
o osteoblastul – osteomul
o celula conjunctiva (fibroblastul) – fibromul osos
o celula cartilaginoasa ( condroblat sau condrocit) – condrom osos
o elemente vasculare – angiom/hemangiom
o celula adipoasa – lipom osos
o celula mixomatoasa – mixomul
Fibromul sau mixomul nu au un cadru nosologic precis. Unii nu le recunsc ca
tumori osoase benigne ci ca transformari de tip frimomatos, lipomatos si mixomatos. In
tabloul histologic al acestora se intalnesc atat celule fibroblaste, condroblaste,
mixomatoase.

Osteomul

Frecvent intalnita la copil si la varsta tanara

Este o tumora benigna
Localizata la nivelul craniului ( sinusurile fetei – masivul facial)
Imraca 2 tipuri:
- osteomul dur eburnat (fildes)
- osteomul de tip spongios ( asemanator cu structura spongioasei)
Osteomul frontal(frontoetmoidal) provine din celule etmoidale anterioaresi se
dezvolta spre sinusurile frontale de-o parte sau alta (mai frecvent pe dreapta) si apare ca o
formatiune bine conturata, astructurata, foarte densa de forma rotunda sau ovoida,
dezvoltata in interiorul sinusului frontal. Creste lent, progresiv, uneori luand un aspect
conopidiform, cu un contur superior ondulat.
Tipul eburnat cu localizare frontoetmoidala, este forma cea mai frecvent intalnita.
Tipul spongios (fibrosteom) se intalneste mai rar.
Se poate dezvolta si in sinusurile maxilare ( mai rar).
Prin obstruarea comunicarii intre celulele etmoidale si sinus apar unele complicatii
locale de tip inflamator prin efect mecanic.
Diagnisticul diferential:
- cu procese inflamatorii inchistate (mucocelul)
o intensitate mai scazuta
o contur mai putin bine delimitat
o nu exista comunicare cu etmoidul
o se dezvola pe un perete al sinusului
Uneori apar procese inflamatorii si isi pierde conturul, se mareste si se transforma
in piocel.cand se dezvolta langa un perete apare o reactie de tip sinusal (o condensare
osoasa in jur) ducand la aparitia unui aspect de perisinuzita.
Uneori poate lua forma sinusului frontal.
La dimensiuni mari se poate insoti de o simptomatologie locala.
 Mai rar poate pleca de la etmoidul posterior si sa aiba o dezvoltare atipica.
In formele gigante, poate depasi peretele sinusa, se dezvolta endocranial,
realizand un tablou clinic dat de compresie pe elementele de vecinatate. Spre exemplu la
nivel frontoorbital apare:
- exoftalmie
- atrofie de nerv optic
- atrofie prin compresiune a peretelui orbitar posterior si superior
- devine o tumora intracraniana, ce impinge lobul frontal in sus si posterior. Lobul
frontal tolereaza bine( da semne tardiv) dar suferinta orbitara se manifesta
precoce.
- Poate aparea o deformare/boselura frontoorbitala – spranceana orbitala mai
proieminenta
Se extirpa foarte greu ( are o duritate foarte mare) cu sau fara formatiunile anatomice
vecine.
Cand se dezvola intracranial poate imprumuta o simptomatologie pseudotumorala a
regiunii respective.
Alteori, se prezinta ca o formatiune ce se dezvolta spre partile moi (exocraniene) – se
extirpa mai usor.
Atunci cand apare deformare locala este greu de facut diferenta intre o cauza
traumatica si osteom. Traimatismele sunt mult mia frecvente.
In afara de aceste forme circumscrise cu localizari si marimi diferite mai exista o alta
forma mai speciala ce apare sub forma unei formatiuni mari , opace, eburnata, cu
intindere difuza ( osteom “en plaque”) poate prinde frontalul, orbita, etmoidul anterior si
posterior chiar si sfenoidul. Se extirpa chirurgical. Nu prinde meningele.
Forme particulare:
- Osteomul implantat ( pediculat)
o apare in partile moi la nivelul degetelor
o are structura spongioasa
o se poate dezvolta intr-o asociere cu fibromul, prinzand falangele si
dezvoltandu-se in partile moi; daca distrug corticala denota
tranformarea maligna
- prin efect mecanic de lunga durata ( in regiune plantara) se dezvolta in cadrul
unei bolti plantare disparute , o fomatiune osteomatoasa posttraumatica ( dupa
traumatism, hemoragii). Aceasta formatiune este la limita intre osteom si
exostoze osteogenice
- dupa traumatisme cu hematoame profunde in partile moi, acestea se
reorganizeaza si creaza mobilul dezvoltarii osificarilor heterotope.

Fibromul osos

Apare la varsta copilariei si a adultului tanar.

Lacalizare: oasele gambei si membrelor toracice.
Radiologic :
o apare ca o zona mica de osteoliza ,
o pseudochistica,
 o bine delimitata de un perete dens fata de tesutul osos vecin,
o cel mai frecvent localizata la nivelul tibiei in 1/3 proximala
o poate ave si unele prelungiri
o structura mixta ( insule transparente cu travee fine)
o se dezvolta central sau periferic( deformarea corticalei, subtierea si
suflarea ei-aspect de os suflat)
o uneori in masa psudochistica pot aparea imagini opace calcare sau septuri
interioare
o se descriu mai multe forme de fibrom osos:
o neosteogenic – fara septuri sau calcificari
o osteogenic – cu septuri sau calcificari
o condromixoid ( este o tumora mixta)- contine si fibroblasti si
insule cartilaginoase si tipul mixoid( tesutul mixoid deriva din
tesutul cartilaginos care se dezintegreaza si apare o substanta
mucoida ce contine mucina, care reprezinta substratul
degenerescentei mixoide)

Condromul osos

Apare la copii si adult tanar.

Localizare aproape de electie la nivelul falangelor mainii si metacarpienelor in
portiunea diafizara, de obicei localizare unica.
Radiologic :
o zona de osteoliza, ovoida
o bine delimitata
o subtierea si suflarea corticalei
o pot aparea in interior niste microcalcificari insulare sau septuri fine

Clinic :
o deformarea falangei si jena la apasare
o fracturi pe os patologic
Exista dupa localizare doua forme:
o forma centrala ( encondrom)
o forma periferica (eccondrom)

Hemangiomul

Este o forma bine individualizata

Se dezvolta la nivelul oaselor spongioase, scurte, bogat vascularizate, de electie la
nivelul coloanei vertebrale( dorsale si lombare)
Apare tot la varsta tanara
10-15% din coloane au transformari angiomatoase.
 Radiologic se depisteaza forme mai extinse (ce ocupa1/3 din suprafata osului sau
din grosimea lui)
Pe radiografia de profil apare o structura cu benzi verticale.
La coloana exista :
o hemangiom stabilizat ( necomplicat, inactiv)
o hemangiom evolutiv
Hemangiomul stabilizat:
o corpul vertebral nu este modificat ca forma si marime, ci doar ca structura
o tipul cu fagure ( cu imagini mici rotunde)
o pot fi localizari multiple, apropiate sau la distanta

Hemangiomul evolutiv:
o corpul vertebral se mareste, se deformeaza
o aspect bionvex ( in butoi) mai ales la nivelul platorilor inferioare, uneori si
marginea posterioara devine convexa
o prin extensie duce la apritia fenomenelor neurologice
o uneori fata posterioara a corpului vertebral poate fi depasita cu
compresiune medulara si radiculara ( radiologic apare o imagine fuziforma
paravertebrala- diagnostic diferential cu morb pott)

Vasele intraspongioase sunt dilatate, sinuoase si prin atrofie de presiune duc la

aparitia aspectului radiologic
Poate fi afectata doar o portiune a corpului vertebral – forme partiale de angiom.
Complicatii: - fractura pe os patologic
Exista forme cu alte localizari: la nivelul calcaneului apare sub forma unei zone
de osteoliza bine delimitata cu fine septuri interioare ( ca o panza de paianjen sau fagure
cu ochiuri fine)
Forma particulara de angiom (angiomul glomic)
o glomusul subunghial( descris de Masson)- in partile moi la ultima falanga
a policelui ( localizare de electie) se descrie o formatiune tumorala cu
pulsatii la palpare pe fata palmara. Prin compresiune sau prin pulsatii la
nivelul tumorii se creeaza niste sunturi intre circulatia arteriala si venoasa,
dand nastere unor formatiuni angiomatoase care duc la atrofie prin
presiune producand liza ultimei falange pe fata ei palmara, in imediata
vecinatate a formatiunii din partile moi . este o malformatie vasculara.

La nivelul craniului , uneori inafara unor angioame propriu-zise se descriu niste

modificari structurale( frecvent in regiunea frontala si parietala). Exista o serie de santuri
sinuoase – modificari in venele diploice (angiomatoze craniana)- aspecte varicoase
ducand la aparitia unui grad de atrofie a tesutului diploic cu aspect de santuri in interiorul
tablei osoase.
Celelalte forme – lipomul/ mixomul sunt raritati ce nu pot i diagnosticate nici
clinic si nici radiologic ci doar histopatologic.
o Se traduc tot prin osteoliza circumscrisa care nu difera de cele prezentate
acestuia
o Apar la oasele lungi – gamba si membre toracice.
Tumori semimaligne

Dupa o perioada variabila de evolutie benigna , apare o virare spre malignizare.

Apar semne clinice.
Radiografie vine sa confirme evolutia.

1. Osteocondromul

Este o tumora mixta cu potential de malignizare.

Localizarea de electie – metadiafizele ale oaselor lungi ( femur, gamba, membre
toracice)
Formatiune tumorala voluminoasa care are doua componente:
o Bazala – de implantare, care este osoasa, seamana a exostoza
o O calota – capison ce imbraca exostoza, cu multiple insule transparente
cartilaginoase alternand cu insule de calcificari amorfe. Aceasta calota
cuprinde elementul de malignitate. Acest capison cartilaginos se numeste
condrom epiexostatic. Are forma conopidiforma.
Apare la tanar.
Contururile nu sunt nete.
Dupa exereza poate recidiva.
Pediculul de implantare poate fi mai lung (pediculat) acoperit de formatiunea
conopidiforma, ca o ciuperca ce reprezinta condromul epiexostatic.
Exemple:
 La oasele bazinului
 La coxal, pube si ischion
 La femur ( micul trohanter)
Prezinta forme monstruoase, gigante cu potential malign. Au baza larga de
implantare . Dezvoltare anarhica cu insule cartilaginoase si cu siguranta ca
evolutia va fi de la osteocondrom la osteocondrosarcom.

2. Condroamele multiple ( Maladia Ollier)

Localizare tot la maini sau la picioare dar multiple ( condromatoza osoasa) cu

encondrom si econdrom.
Aceste forme au potential malign.
Aceste forme au potential malign.
Apar tot la varsta tanara.
Cand se extind realizeaza aspecte monstruoase, evolutie catre partile moi
producand dezarticularea falangelor.

3. Tumora cu mieloplaxe ( Tumora cu celule gigante)

 Este cea mai reprezentativa din grupa tumorilor mixte.
Unii spun ca este un proces tumoral , altii ca este un proces localizat de tip
distrofic.
Apare la tineri.
Localizare aproape totdeauna:
 La nivelul epifizelor ( se poate extinde si catre metafiza si diafiza)
 In vecinatatea cartilajelor fertile ( in jurul genunchiului si la distanta de
cot)

Este o tumora cu celule gigante (mieloplaxe, celule brune).

Exista mai multe forme evolutive:
 Forme benigne ( desi cresc lent, se mentin benigne)
 Forme ce se transforma malign
Nu prezinta celulei cu mieloplaxe da caracterul particular al acestei tumori,
deoarece celule cu mieloplaxe se gasesc si in alte afectiuni.
Elementul esential al afectiunii il reprezinta stroma conjunctiva vasculara in care
se gasesc aceste celule ( pe sectiune tumora este foarte hemoragica). Cu cat aceasta
stroma este mai vascularizata si mai bogata cu atat are un potential malign mai mare.
Aspectul radiologic:
 Exista forme centrale si forme excentrice
 Exista o zona de osteoliza intinsa, bine delimitata, compartimentata cu
septuri ( aspect vacuolar, in fagure, in bule de sapun)
 Produce subtierea si deplasarea ( suflarea) coticalei, fara sa o intrerupa ( in
formele benigne) cu deformare regionala.

Clinica:
 La palpare, corticala fiind subtiata si suflata, apare o senzatie pufoasa,
pergamentoasa la apasare
 Uneori se simt pulsatii locale pentru ca este o tumora foarte vascularizata.

Interventia chirurgicala presupune chiuretarea cavitatii, punerea de grefon care se

pot integra ( element important de benignitate). Prezinta un pericol mare de hemoragie
intraoperatorie. Aparitia recidivei atrage atentia.
Fractura pe os patologic poate aparea usor( este o complicatie nu o evolutie spre
malignizare).
Este o tumora radiosensibila – se reface structura osoasa si se opreste in evolutie
procesul ( nu se vindeca).
Cand corticala dispare sau se intrerupe trebuie suspectate de potential malign.
Localizarea este epifizara dar la copil care are cartilaj de crestere, localizarea
poate fi si metafizara.
Exista si forme limitate la nivelul condilului extern femural – zona de osteoliza cu
septuri interioare – aspect de bule de sapun ( forma excentrica, localizata – descoperita
intamplator).
Histologic se descriu mai multe tipuri:
 Tumora cu mieloplaxe
  Sarcom cu mieloplaxe ( cand predomina elementul stromei
conjunctive-sarcomatos)

In 10% din cazuri exista tendinta spre malignitate si aceste tumori cu mieloplaxe
se numesc osteoclastoame.
Examenul histopatologic nu poate arata precis tendinta spre malignitate.
In osteoclastoame delimitarea nu mai este neta, septurile interioare sunt absente
sau dispar, in cursul evolutiei tumorii, sau intai devin mai sterse si apoi dispar, ca si cum
au fost sterse cu guma. Uneori, dupa acest puseu evolutiv al osteoclastomului, pot aparea
septurile, deci aceasta nu echivaleaza mereu cu o evolutie spre malignitate iar reaparatia
se face in special dupa radioterapie. Cand zona de osteoliza nu mai este bine delimitata,
cand septurile au disparut si evolutia s-a facut si spre partile moi, atunci putem vorbi de
malignizare.
Caracterul malign este dar si de posibilitatea de a metastaza hematogen (de
exemplu in plaman).

Tumorile osoase maligne primitive

Diagnosticul se pune pe:
 Tablou clinic
 Tablou histologic
 Tablou radiologic
 Examenul de laborator

Tabloul clinic

 Este zgomotos, atrage atentia de la inceput

 Durerea locala, cu caracter permanent, apare si in repaus, nocturn, ce se
accentueaza la mobilizare si apasare
 Tumefactie locala, in partile moi
 Modificari ale tegumentelor (devin mai lucioase, circulatie colaterala precoce)
 Cresterea temperaturii locale
 Stare subfebrila
 Adenopatii regionale sau la distanta
 Evolutie propriu-zisa cu exagerarea clinicii

Tablou histopatologic

 Se dezvolta din celule modificate, tinere, cu mitoze frecvente si proliferare rapida

 Monstruozitati nucleare
 Prezenta tipului de celula specific pentru tumora respectiva
Examenul de laborator

 VSH crescut
 Fosfatazele crescute (alcaline)
 Gamaglobuline
 Albumozuria (Rc Bence Jones)

Tablou radiologic

 Descopera modificari ale formei osului in segmentul afectat si ale micro si macro
structurii osoase
 Initial sunt prezente modificari ale structurii trabeculare
 Debutul poate fi central sau periferic dezvoltandu-se spre partile moi.(cel central
se dezvolta simetric sau asimetric spre una din corticale)
 Modificarile initiale sunt de tip osteolitic. Deci leziunea initiala este osteoliza,
difuza, insotita de osteoporoza.
 Dinamica leziunii este rapida (testul evolutiv prin efectuarea unor radiografii in
dinamica la 10-15 zile arata modificari fata de tabloul anterior)
 Din stadiul initial pana in formele avansate, tabloul radiologic parcurge mai multe
etape:
o Debut – modificari limitate
o Perioada de stare – intereseaza una sau ambele corticale, le distruge sau le
intrerupe
o Avansat
 Tumora se dezvolta si invadeaza tesuturile moi invecinate, care
sunt infiltrate variabil
 In partile moi se dezvolta frecvent o reactie osteogenica si se
formeaza un os patologic, fara structura functionala, cu aspect
anarhic, uneori foarte abundent, alteori mai sarac
 Elementul de osteogeneza periosoasa in partile moi este foarte
important pentru diagnostic

Clasificare tumorilor maligne

 Primitive
 Metastatice

Clasificarea histologica

 Osteoblast (celula osoasa tanara)

 Condroblast (celula cartilaginoasa primitiva)
 Fibroblast (celula conjuctiva primitiva)
 Tesutul reticulo-endotelial
 Ts din grupa bolilor de sistem, plecamd de la
o Linie mieloida
  Mielom
 Mielocitom
 Mieloblastom
o Limfoida
 Limfom malign osos
 Limfosarcom
o Celula plasmotica
 Plasmocitom
o Eritroblast
 Eritroblastom
 De la celulele vasculare – angiosarcom
 De la tesutul limfoid – limfosarcom

Clasificarea anatomoclinica si radiologica – cea moderna

OSTEOSARCOMUL

A. Sarcomul osteogenic

Denumirea apartine unui oncolog american James Ewing.

Tabloul radiologic este dominat de anumite leziuni elementare:
 Sunt forme in care predomina osteoliza – sarcoame de tip osteolitic
 Sunt forme in care predomina fie scleroza endostala (ajungand uneori pana
la os dens, de marmura, os de fildes), fie, mai frecvent, osteogeneza
peritumorala, din partile moi – sarcom de tip osteogenic
 Exista tipuri mixte in care se asociaza in grad variabil forme osteolitice si
forme osteogenice (osteoblastice)
Un autor care s-a ocupat in detaliu de aceste afectiuni este Schmitz care diferentiaza 5
tipuri:
1. osteosarcom osteogenic cu localizare centrala
2. osteosarcom osteogenic cu localizare periferica (asimetric)
3. osteosarcom osteogenic radiar (in care reactia osteogenica dupa conturul osului
imbraca un anumit fel caracteristic – in perie – caracteristic existenta unor spiculi
ca acele intr-o perna) – forma radiara
4. osteosarcom parostal (sau periostal) – care se dezvolta de la celule periostale, de
la fibroblast sau de la celule din partile moi profunde din vecinatatea osului
 o forma periostala propriu-zisa (pleaca de la periost) in care osul este
invadat secundar
 o forma parostala (pleaca din partile moi putand prinde apoi periostul sau
osul)
5. forma telangiectatica, cu o vascularizatie foarte bogata care se calcifica, realizand
aspect de septuri interioare, dar cu o structura osoasa complet anarhica – se
numeste osteosarcom osteosclerotic trombangiectatic.
Apartine varstei tinere (15-20 de ani).
Traumatismul are un rol foarte important in aparitia acestei tumori.

B. Sarcoame osteolitice

Radiografia de bazin evidentiaza la nivelul coxalului o zona de osteoliza in

portiunea mediana, cu contururi sterse, fara o delimitare precisa, fara reactie osteogenica,
corticala nu este intrerupta (structura osoasa parca este “searsa cu guma” so contururile
imprecise).
Alteori procesul de osteoliza poate fi foarte intins, distruge corticala, contururi
sterse, fara reactie osteogenica.
In stadiul avansat, evolutie rapida in cateva luni.
Evolutia nu depaseste 1,5 ani pana la exitus, fie prin invazie locala in micul bazin,
fie prin metastazare la distanta (plaman).
Poate aparea in forma osteolitica si o reactie osteogenica, dar complet anarhica
(ierburi uscate – in foc de ierburi uscate – Cosacescu).
Fractura pe os patologic este o regula.
Delimitarea de segmentul normal este imprecisa.
Localizare:

 inainte de osificarea cartilajelor de crestere la nivel metadiafizar

 dupa osificarea cartilajului de crestere se extinde si la epifiza
 localizari rare: omoplat

Exista:

 sarcoame primitive, care apar pe os anterior indemn

 transformari sarcomatoase a unor procese inflamatorii osoase anterioare (virare
spre un proces malign) – sarcoame osoase secundare:
o maladia Paget
o forma de osteomielita cronica
o distrofie fibrochistica Recklinhausen

Uneori tumora poate imbraca un caracter osteoblastic intens ducand la aparitia

unui aspect de os de marmura, corticala este erodata, iar in partile moi exista o
formatiune semiopaca, denotand invazie.

C. Forma parsotala sau periostala

Este o forma osteogenica dar complet anarhica.

Se dezvolta in partile moi profunde, in contact direct cu osul, putand sa il
afecteze intr-un anumit moment.
Este de fapt un fibrosarcom (pleaca de la fibroblast), fie de la nivelul periostului,
fie din partile moi vecine.
 Trebuie examinat daca si corticala este interesata, deoarece el poate pleca si de la
periost si sa se dezvolte prin continuitate sau sa plece din partile moi si sa intereseze
secundar osul.
Nu se poate preciza punctul de plecare, dar daca apare o mica zona de osteoliza pe
corticala, arata faptul ca a plecat de la nivelul periostului si a evoluat catre partile moi
vecine; daca nu descoperim nici o modificare a corticalei, in fata unei formatiuni,
apreciem faptul ca este vorba despre o forma parostala propriu-zisa, cu debutul in
vecinatatea periostului care intr-un moment de evolutie poate afecta insa si periostul
(frecvent in decada a 4 a de viata).

FORME MAI RARE DE TUMORI MALIGNE

1. Sinoviom malign (Sinovialom, artromul malign)

 Localizare rara, la tanar in zona articulatiei genunchiului

 Pleaca de la sinoviala, de la bursele sinoviale, din jurul genunchiului, in special in
regiunea poplitee
 Se dezvolta in partile moi, dar intereseaza si segmentele de os invecinat
 Este o forma grava de epiteliom (pleaca de la epiteliul sinovial)
 Distruge osul in vecinatatea procesului
 Se extinde progresiv interesand articulatia
 Diagnostic diferential cu sarcomul parostal (prin biopsie)
 Evolutie rapida si grava, nu se cunosc metastaze (dar poate da).

2. Condroblastom epifizar (Copeland si Geschikter)

 Pleaca de la celulele cartilaginoase tinere (condroblaste) la nivelul cartilajului de

conjugare
 Este o forma semimaligna
 Se localizeaza de obicei la nivelul capului humeral sau capului femural
 Este o tumora cartilaginoasa ce se dezvolta intraosos central si in afara osului
 Sunt rare, apar la tineri (aproximativ 20 de ani)
 Evolutie loco-regionala
 In interiorul ei apar o serie de calcificari insulare (este o tumora calcificanta)

3. Osteocondrosarcomul

 Punct de plecare de la osteocondrom

 Tumora are componenta cartilaginoasa (condroblasti) si osoasa (osteoblasti)
 Cand osteocondromul prezinta o reactie osteogenica insulara anarhica, denota ca
s-a transformat in osteosarcom
4. Neurosarcomul

 De obicei la nivelul sacrului

 Este rara
 Pleaca de la tecile nervoase ale radacinii cozii de cal
 Zona de osteoliza fara contururi precise

5. Adamantinomul

 Pleaca de la celulele smaltului dentar (epiteliul adamantin) – epiteliom

 Localizare de electie – la nivelul mandibulei (mai rar la nivelul maxilarului
superior)
 Zona de osteoliza intinsa, cu suflarea si subtierea corticalei, a ramurei verticale a
mandibulei si a unghiului
 Poate interesa si ramura orizontala
 Uneori exista si o reactie osteogenica – mai saraca, cu unele calcificari interioare,
alteori exista niste septuri interioare realizand un aspect compartimentat sau in
bule de sapun
 Diagnosticul diferential:
o cu sarcom la nivelul mandibulei
o cu tumora cu mieloplaxe
 se poate intinde pana la condil (articulatia temporomandibulara) distrugand
apofiza coronoida a mandibulei
 exista si localizari in alte segmente rar prin resturi ectopice celulare la acest nivel
(la oasele gambei)

6. Cordomul

 Este o tumora maligna, embrionara

 Se dezvolta din vestigiile embrionare ale coardei dorsale primitive (notocord)
o In viata embrionara, protovertebrele (coloana vertebrala) sunt traversate
din regiunea cervicala pana in regiunea sacrata de notocord
 este un tesut special, ce se gaseste in centrul corpilor vertebrali si ii
imparte in doua jumatati: dreapta si stanga,
 dupa acest stadiu dispare de la nivelul corpului vertebral,
jumatatile se unesc si notocordul ramane ca vestigiu doar la nivelul
discului intervertebral – reprezentata de nucleul pulpos,
 care are rol important in statica si dinamica coloanei
vertebrala
 orienteaza liniile de forta
 se intalneste de la coloana cervicala pana la cea sacrata
 se dezvolta din niste resturi de nucleu pulpos din regiunea sacrata sau cervicala si
exista doua localizari
o sfenooccipitala (intracraniana)
  se dezvolta ca o tumora intracraniana in regiunea sfenoidala, cu
invazia segmentelor osoase (sfenoidului)
o sacrata (mai frecventa)
 duce la distructia bazei sacrului pe linia mediana de o parte si de
alta
 tumora de tip osteolitic, cu evolutie lenta, invaziva insa spre
radacinile nervoase din vecinatate (compresia cozii de cal)
 cu tablou clinic si tulburari sfincteriene, vezicale si rectale
 daca nu se extirpa in totalitate poate recidiva

RETICULOENDOTELIOSARCOMUL NEDIFERENTIAT

A. Tumora de tip Ewing (James Ewing)

Apare la varste mai tinere (< 10 ani) sau la adolescenti, uneori si la adultul tanar.
Pleaca de la celula reticuloendoteliala a maduvei osoase, celula nediferentiata cu
putere mare de proliferare.
Tabloul clinic este destul de inselator, pe langa durerea osoasa, in special
nocturna, apare o tumefactie rapida a partilor moi in segmentele respective, cu caldura
locala, mai accentuata decat in cazul sarcomului, roseata tegumentelor, impotenta
functionala (tablou pseudo-inflamator foarte apropiat de cel al osteomielitei, de aceea
multe cazuri sunt etichetate ca osteomielita si se intervine chirurgical).
Localizarea aproape de electie este in plina diafiza, nu in metafiza si epifiza, ca in
celelalte forme.
Se disting mai multe faze in evolutia acestui tip de tumora (evolueaza destul de
rapid).
Ca element ce o deosebeste de sarcom, da matastaze precoce – metastaze de tip
meristom (uneori nu se poate aprecia daca e vorba de focare ce apar in tabloul aceleiasi
boli sau sunt metastaze).
Radiologic:

 Zona de osteoliza centrala circumscrisa

 Fara contururi nete
 Reactie periostala lamelara, stratificata, ce se intinde in jur si la distanta
(primul stadiu in boala Ewing – in foi de ceapa)
 Fractura pe os patologic
 Metastaze in acelasi tip de tesut (meristom)
 Evolutia este ceva mai lunga decat in sarcom, depaseste 2 ani, cu tendinte la
generalizare

B. Tumora lui Parker Jackson

Apare la varste mai mari de 20 de ani.

Evolutia este mai putin rapida (pe cativa ani).
 Da metastaze osoase. Se descriu si metastaze renale si hepatice, mai rar.
Radiologic:

 Zona de osteoliza
 Margini imprecise
 Intrerupe corticala
 Tumefactie invecinata (invazie in partile moi)
 Metastaze osoase

C. Forma cu debut costal

Este o forma ce nu seama nici cu J. Ewing, nici cu P. Jackson.

Are evolutie locala extensiva grava.
Dureri parietale toracice si fenomene inflamatorii locale.
Radiologic:

 Formatiune opaca foarte intensa

 Bine conturata
 Cu modificarea arcurilor costale, la nivelul lor aparand zone de osteoliza
 Punctul de plecare este costal si dezvoltarea se poate face endotoracic

Acestea pot aparea la orice varsta.

MIELOMUL MULTIPLU

Este cea mai frecventa tumora maligna a osului.

Sunt tumori care pornesc de la elementele maduvei osoase.
Apar la o varsta mai inaintata, mai mult de 40 de ani.
Localizare speciala la craniu, ilustrand mielomul sau plasmocitomul multiplu
(boala lui Rustitki si Kahler).
Debutul este cranial, prin aparitia de zone mici de osteoliza de marimi diferite,
bine conturate initial (stantate), apoi se unesc si formeza niste plaje de osteoliza.
Este o boala grava cu evolutie rapida.
Localizarea este initial la nivelul coloanei vertebrale, dorsale si lombare, cu
evolutie rapida, cu semne de impregnare neoplazica, afecteaza si ficatul si rinichiul, fiind
o boala de sistem, cu un tabou clinic dureros, in special la coloana.
La craniu se simt niste formatiuni mielomatoase, pseudo-tumorale, care proemina
in partile moi (tumorete, destul de moi la palpare).
Localizarea mai frecventa este la coloana lombara si dorsala, la bazin si dupa
aceea, la craniu.
Mielomul multiplu are unele particularitati:

 Gamaglobulinele crescute (fosfatazele sunt normale)

  Proteinurie Bence-Jones

Analiza atenta a coloanei vertebrale poate arata

 modificari minime,
 un contur putin ondulat al unui platou (sunt microfracturi trabeculare)
 vertebra poate lua un aspect cuneiform lateral, alteori sunt prabusite si tasate
 stergerea unei margini vertebrale,
 o structura rarefiata (este forma de debut cu osteoporoza coloanei, apoi
aparand si modificari la oasele craniului)
 poate aparea si o reactie fals-osteofitica (osteofitoza vertebrala)
o aceasta reactie se poate dezvolta si catre canalul medular cu dureri
foarte violente
 se poate extinde in partile moi vecine (paraverterbal), ca un fel de colectie
paravertebrala, este de fapt o extensie a procesului osos, cee pot evolua uneori
posterior si sa dea compresiuni medulare sau radiculare
 sternul si coastele (bogate in maduva), deasemenea frecvent interesate

In ordinea frecventei, intereseaza:

 coloana dorsala si lombara

 bazinul
 craniul
 arcurile costale
 sternul

Arcurile costale sunt sediul unor modificari de tip osteolitic.

La craniu, focarele de osteoliza din stadiul initial pot conflua dand un aspect de
harta geografica.
Exista si o forma de mielom sau plasmocitom solitar (in realitate nu este o forma
solitara ci este un moment precoce in evolutia procesului, devenind multiplu in scurt timp
– in cateva saptamani).
Exista si o varianta speciala – mielomul sau cloromul verde a lui Aran.
Exista si forme atipice:

 nu apar localizari craniene

 modificari vertebrale (vertebrele sunt cu contur sters si cu structura
modificata, rarefiata)
 modificari la nivelul sternului (contur flu) sau coastelor
 dezvoltarea se poate face presternal, in partile moi si/sau endotoracic pe fata
posterioara a sternului
 medulograma, examenul clinic, examenul de laborator sunt foarte importante
pentru diagnostic.