Sunteți pe pagina 1din 10

Subiectul 66

Explorarea radio-imagistica a viscerocraniului, a regiunii cervicale si a osului temporal.


Principii de diagnostic radio-imagistic in afectiunile buco-maxilo-faciale si O.R.L.
Dr. D. Cuzino – UMF "Carol Davila", Bucuresti

Tehnici de explorare :
Radiografia simpla si digitalizata
Regimuri electrice adecvate – incidente specializate pentru anumite regiuni, Schuller, Chausse si Stenvers pentru mastoida si frunte –
nas – placa, frunte –menton- placa ( Blondeau) pentru sinusurile paranazale. Radiografie a bazei de craniu( Hirtz) pentru examinarea
nasofaringelui si sinusului sfenoidal. Poate evidentia sialoliti calcificati. Poate fi completata in diagnosticul glandelor salivare cu
sialografia.
Tomografia plana
Pastreaza un rol important in examinarea laringelui, in special in incidenta frontala si cu elemente electrice ridicate.
Tranzitul baritat sau ala altei substante de contrast-cu cineradiografia
Pune in evidenta deglutitia prin urmarirea pasajului baritat. Poate evidentia prin semne indirecte amprenta asupra coloanei baritate.
Ecografia
Prezinta aplicatii putine in aceasta zona limitate la Doppler pentru vasele gatului, aspectul adenopatiilor profunde, precum si al
patologiei tiroidiene si salivare.
Tomografia computerizata
Protocoale particularizate pentru patologia nasofaringelui, laringelui, sinusurilor paranazale,
masivului facial, stancilor temporale, glandelor salivare, regiunii cervicale. Infunctie de
diagnosticul suspicionat se alege grosimea sectiunii, planul coronal direct, grosimea sectiunii,
zoom-ul imaginii.
Prin semiologia CT ( de ex. disparitia planurilor fasciculare) contribuie la investigatia t. maligne – de exemplu in cele ale
nasofaringelui ce nu pot fi investigate endoscopic si biopsiate. Pune in evidenta atat structurile osoase cat si partile moi. Analizeaza
dimensiunile si relatiile formatiunilor tumorale inaintea biopsiei sau stabilirii
conduitei terapeutice.
Realizeaza stadializarea in patologia tumorala. (TNM)
Pune in evidenta naso-faringele si partile moi din fosa infratemporala.
Analizeaza dimensiunile si relatiile unor formatiuni tumorale inaintea interventiei chirurgicale si a infiltratiei tumorale in vederea
radioterapiei.
Este de neinlocuit in patologia traumatica si pentru detalii legate de structurile osoase.

Imagistica prin Rezonanta Magnetica


Protocoalele sunt particularizate pentru regiunile explorate. Prezinta avantajul multiplanaritatii. Evidentiaza relatiile formatiunilor
ocupatoare de spatiu cu sistemul vascular al regiunii cervicale. Arata extensia si infiltratia tumorala utilizand tehnici speciale de
supresie de grasime si administrarea substantei de contrast i.v.
Ofera date complementare cu CT in privinta calcificarilor, structurilor osoase si a gazului intralezional.
Prezinta aplicatii eficiente in explorarea articulatiei temporo-mandibulare din punct de vedere morfologic si functional in dinamica.

Angiografia
Aplicatii limitate la anumite formatiuni tumorale ( fibromul nasofaringian, tumorile glomice si hemangioamele). Angiografia poate fi
utilizata in scop mixt terapeutic – diagnostic.

Elemente de anatomie

Elemente de anatomie a stancii temporale.


Sectiunile prin stanca temporala la nivel vestibular si cohlear in plan axial si coronal (direct sau reconstruite ) permit identificarea
vestibulului, a lantului osicular, a cohleei, a canalelor semicirculare, ferestrei rotunde si ovale, conductelor auditive interne (CAI),
traiectului nervului facial, fosei jugulare. Atunci cand se efectueaza CT se recomanda sectiuni contigue cu sectiuni cat mai subtiri in
functie de posibilitatile instalatiei astfel incat sectiunile transversale sa poata fi reconstruite 2D. Restul parametrilor tehnici,
dimensiunile campului de examinat, alegerea filtrului si a ferestrelor trebuie sa se faca in functie de posibilitatile instalatei CT.
Pentru sinusurile paranazale
Sectiunile in plan transversal intre bolta osoasa palatina si extremitatea craniala a sinusului frontal cu posibilitati de reconstructie in
plan frontal si sagital precum si achizitiile in plan frontal direct cu craniul in hiperextensie cu planul de achizitie al imaginilor
perpendicular pe bolta palatina osoasa. In acest ultim caz prima sectiune trebuie sa treaca prin sinusul frontal si ultima prin cel
sfenoidal. Prin aceste planuri sectionale pot fi identificate: sinusurile maxilare, frontale si sfenoidale, celulele etmoidale anterioare si
posterioare, recesurile alveolare, celulele Agger nasi, bulele etmoidale septul nazal, cornetele nazale inferior si mijlociu, unitatea
osto-meatala, canalul ostial ale sinusului maxilar, procesul unciform, celulele Haller, coanele nazale, tavanul etmoidal.
Elemente de anatomie a spatiilor cervicale
Spatiile suprahioidiene- spatiul parafaringian, spatiul mucoasei faringiene, spatiul parotidian, spatiul maticator, fosa pterigopalatina,
spatiul submandibular, spatiul sublingual.
Spatiile infrahioidiene- spatiul visceral, spatiul cervical anterior
Spatii comune – carotidian, retrofaringian, perivertebral, cervical posterior.
Anatomia sistemului limfatic cervical. Lanturile limfatice superficial si profund.
Elemente de anatomie ale orofaringelui si nasofaringelui –limita de demarcatie dintre oro- si nasofaringe este data de valul
palatin. Elementele anatomice care trebuie cunoscute sunt ostiumul faringian al trompei auditive, recesul faringian sau foseta
Rosenmuller, muschii pterigoidieni laterali si mediali precum si distributi stratului adipos, fascia faringo-bazilara.

391
Elemente de anatomie a laringelui – valeculele gloso-epiglotice, pliul gloso-epiglotic median, zona celor trei repliuri gloso-
epiglotic lateral, faringo-epiglotic, ari-epiglotic, sinusul piriform, corzile vocale, aritenoidul, vestibulul laringian. Raporturi de
vecinatate cu gura esofagului, osul hioid, epiglota, cartilajele tiroidian si cel cricoid. Exista doua regiuni anatomice inaccesibile
endoscopiei. Acestea sunt loja hio-tiroido- epiglotica – spatiu celulo-adipos si spatiul paraepiglotic, lizereu fin adipos intre cartilajul
tiroidian si structurile musculo-ligamentare ale corzilor vocale.
Elemente de anatomie a glandelor salivare
Glandele salivare majore parotide submandibulare si sublinguale sunt perechi si simetrice. Cele minore sunt situate pe mucoasa
linguala, in planseul cavitatii bucale si la nivel palatinal.
Spatiul parotidian- limite, structuri anatomice continute.
Ductul excretor principal al glandei parotide – canalul Stenon se deschide in zona de proiectie a celui de-al doilea molar superior.
Ductul excretor principal al glandei submandibulare – canalul Wharton se deschide sublingual.
Articulatia temporo-mandibulara
Este o articulatie de tip diartroza. Partile componente sunt condilul mandibular, cavitate glenoida iar intre segmentele articulare
exista menisc articular.

Principiile de diagnostic imagistic in patologia stancii temporale

Afectiunile inflamatorii- infectioase


Otitele grupeaza generic sub acest nume afectiunile infectioase si inflamatorii ale urechii medii. Interesul examenelor imagistice este
evident in special in otitele cronice in care complementar CT si IRM pot analiza structurile osoase cele parenchimatoase si ale
mucoasei de acoperire. Diagnosticul diferential intre colesteatom si hiperplazia de mucoasa se face pe baza analizei leziunilor
structurilor osoase, a afectarii lantului osicular si a acumularii de secretii sau de tesut ocupator de spatiu insotit de scaderea gradului
de pneumatizare a celulelor mastoidiene.
Patologia traumatica
Fracturile osului temporal sunt in general consecinta a unui traumatism violent. Pot fi insotite de complicatii cum sunt surditatea de
transmisie, consecinta frecventa a luxatiei lantului osicular, aparitia unei fistule de LCR, sau paralizia nervului facial. Fracturile pot fi
extralabirintice, translabirintice, sau se pot produce la nivelul lantului osicular si pot fi insotite de luxatii
Patologia malformativa si distrofica
Pot fi hipo- sau aplazii ale urechii externe, surditate de transmisie sau perceptie malformatii asociate faciale. Distrofiile sunt forma
mai frecventa otospongioza si forma mai rara displazia fibroasa.
Patologia tumorala
Atat osul temporal cat si structurile adiacente pot fi sediul unor tumori primitive sau ale unor tumori de vecinatate provenite de la
nivelul nasofaringelui sau meningelui sau se pot dezvolta metastaze.
Neurinomul acustico-vestibular – poate sa apara izolat sau in cadrul maladiei Recklinghausen. Diagnosticul poate fi stabilit atat CT si
IRM cu valoare complementara. CT sunt greu de evidentiat neurinoamele intracanaliculare sau de la nivelul cisternei ponto-
cerebeloase.
Neurinomul nervului facial, tumorile glomice timpano-jugulare, epitelioamele urechii externe si medii , colesteatomul primitiv (
malformatie cu evolutie tumorala ) precum si meningioamele prezinta aspecte CT si IRM diferentiate in privinta caracteristicilor
legate de localizare, forma, contururi, structura (densitate sau semnal), dimensiuni precum si caracteristici dupa injectarea substantei
de contrast iodate sau paramagnetice.

Patologie ureche externa:


- carcinom scuamos: CT evaluare distructie osoasa, IRM extensia tumorala in tesuturile moi (cele mai multe
infornatii in T1 si T2 +/- contrast)
- otita maligna externa: osteomielita portiunii externe a osului pietros (moratlitate crescuta la pacienti in
varsta si diabetici)
- osteomul: tu benigna care largeste CAE , omogena, net delimitata si densa la CT
Patologie ureche medie:
- otita medie cronic supurativa si keratomul – complicata (unsafe) daca exista distructie osoasa
- otoscleroza: - fenestrala( piciorul scaritei fuzionat cu fereastra ovala) – detectabil CT
 retrofenestrala (osteoporoza cohleei si labirintului- CT)
- tromboza de sinus venos lateral- contactul direct cu peretele posterior al mastoidei fovorizeaza extensia
sepsisului cu complicatii intracraniene (empiem extradural, empiem subdural, abces cerebral)
Patologie ureche interna:
- neurinom de acustic: cand apare unilateral e schwannom, bilateral neurofibromatoza tip II. IRM de ales
(T2, T1 si T1c la tumori de peste 1 mm)
- traumatisme de baza de craniu. Important de evaluat daca asociaza pierdere de LCR, daca e afectat nervul
facial sau lantul osicular – CT multiplanar
- tumori de glomus : CT si IRM cu supresie de grasime (atentie la variatiile anatomice)
- paralizia de facial : IRM
- malformatii congenitale de cohlee sau labirint (HRCT- de electie, IRM completare)
- implantari cohleare
displazii osoase
Principiile de diagnostic in explorarea sinusurilor paranazale:

Afectiunile inflamatorii - infectioase

392
Aplicand principiile de explorare imagistica ce cuprind examen radiografic standard urmat atunci cand exista modificari ce persista
de examen CT si IRM. Examenul radiografic analizeaza aspectul opacitatii sinusale completat de examenul CT ce evidentiaza forma
si topografia hiperdensitatii intrasinusale ce o diferentiaza de de hiperplazia de mucoasa de formatiunile polipoide, de chisturile
submucoase, de prezenta de lichid intrasinusal precum si de calcificari sau corpuri straine intrasinusale( pasta de obturatie dentara).
Tot CT pot fi evidentiate modificarile osoase ale peretilor sinusali sde tip osteosclerotic sau osteolitic, si eventualele fistule buco-
sinusale si eventualele malformatii osoase ale structurilor osoase ce favorizeaza acumularea de secretii.
Imagistic pot fi evidentiate formele particulare de sinuzita, sinuzita micotica, sechelele post-operatorii, precum si complicatiile
orbitare si endocraniene precum si aspectul foramtiunilor polipomatoase intrasinusale.

CT esential pentru evaluarea preoperatorie si include:


- identificarea variatiilor congenitalle (deviatii de sept nazal, hipoplazii sau dilatari ale structurilor normale, alte anomalii
ale pneumatizarii normale ale spatiilor aeriene)
- identificarea extensiei bolii (ce sinusuri sunt inplicate, daca este afectat complexul osteomeatal, daca este implicat recesul
sfenoetmoidal, daca afectiunea se extinde in orbita sau intracranian)
- identificarea distructiei osoase (criteriu de malignitate)
- identificarea complicatiilor (abces orbital sau intracranian)

Patologia traumatica – cel mai bine evaluate HRCT


Fracturile fetei pot fi impartite in fracturi izolate si complexe :
Cele izolate sunt: fracturile nasului, fracturile arcadei zigomatice, cele zigomatico- maxilare si cele de tip blow-out ale orbitei.
Cele complexe pot fi impartite in fracturi de tip Le Fort I- III si cele centro-faciale.
Patologia malformativa si distrofica
Absenta fuziunii si a dezvoltarii normale a burjonilor fetei produce aparitia de disrafii si de fante alveolo-palatine si cranio-faciale
precum si a unor sindroame malformative de tip hipoplazic .
Coalescenta anumitor structuri antreneaza aparitia imperforatiilor, atreziilor coanale si a chisturilor lacrimo-nazale.
Structurile osoase pot fi sediul evolutiei pseudo-tumorale : displazia fibroasa si fibromul osifiant.
Relicvatele si incluziile embrionare sunt la originea chisturilor si ale fistulelor fetei.
Patologia tumorala
Tumorile benigne se pot dezvolta din tesutul osos- osteomul sau din tesutul conjunctiv- fibromul naso-faringian. In cazul fibromului
investigatiile imagistice trebuie sa cuprinda CT, IRM si examen angiografic al celor patru axe carotidiene ca studiu pre-operator
insotita atunci cand este posibil de embolizare. Radiografia simpla si examenul CT pot evidentia atrofia prin presiune asupra
structurilor osoase din vecinatate. Un semn frecvent identificat prin CT in special in plan coronal direct este deformarea lamei
pterigoide. IRM diferentierea intre angiofibrom si polipul antro-coanal poate fi facuta atat prin priza accentuata a substantei de
contrast paramagnetic cat si prin traiectele serpiginoase de lipsa de semnal intratumoral.
Tumorile maligne cele mai frecvente sunt carcinoamele. Acestea prezinta caraterele imagistice ale tumorilor maligne: sunt imprecis
delimitate invadand structurile de vecinatate, produc osteoliza si pot disemina perineural.
Cele mai comune indicatii pentru explorarea imagistica sinusala tumorala:
- osteomul
- leziuni fibroosoase
- inverting papilloma
- angiofibromul juvenil
- granulomatoze
- tumori maligne (carcinom scuamos- cel mai comun, adenocarcinom, carcinom chistic adenoid, melanom, limfom –
necesara precizarea extensiei tumorale si a structirlor implicate si/sau distruse)

Principii de diagnostic in explorarea faringelui si laringelui


Patologia tumorala si pseudo-tumorala a oro si nasofaringelui
Tumori benigne – fibromul nasofaringian, cordomul, formatiuni chistice- chistul mucoid si chistul Thornwald( suprainfectie a bursei
faringiene de regula asimptomatica dar care poate deveni foarte voluminoasa.
Tumori maligne- epitelioame, carcinomul cu celule scumoase, carcinomul adenoid chistic, tumorile limfatice, metastaze
plasmocitoame, sarcoame.

Patologia tumorala a hipofaringelui si laringelui


La nivelul hipofaringelui marea majoritate a tumorilor sunt maligne si sunt epitelioame.
Tumorile maligne pot fi localizate sub-glotic, la nivel glotic si supra-glotic.
Criteriile de invazie loco-regionale se bazeaza pe analiza imagistica a lojei hio-tiro-epiglotice- spatiu predominant celulo-adipos, a
spatiului paraglotic, si a cartilajelor laringiene.
Tumorile benigne laringiene pot fi condroame (mai frecvent de la nivelul cartilajului cricoid) si lipoame, precum si adenoame
pleomorfe.
Patologia non-tumorala si pseudo-tumorala a faringelui si laringelui
Modificari functionale
Leziuni traumatice – fracturi, ale osului hioid, hematoame izolate, traumatisme iatrogene post-intubati sau post- traheotomii.
Corpurile straine in caile aeriene superioare
Leziuni infectioase- laringotraheobronsita la copii, abcesele retrofaringiene, abcese epiglotice.
Laringocelul – dilatatie sacciforma a peretilor ventriculilor laringieni
Chisturile congenitale ale faringelui sau laringelui.
Malformatii vasculare pseudo-tumorale angioame si limfangioame.

Osul hioid este considerat reper anatomic intre spatul infra si suprahioidian deoarece cateva fascii care sunt considerate planuri de
clivaj se insera la acest nivel si delimiteaza 5 spatii viscerale:

393
- spatiul visceral
- spatiul carotidian
- spatiul retrofaringian
- spatiul cervical posterior
- spatiul perivertebral
Aceste spatii au un rol determinant in extensia afectiunilor inflamatorii si neoplazice la nivelul gatului infrahioid (explorare CT
si IRM).

PMS= spatiul mucosal faringian


PPS-= spatiul parafaringian
MS= spatiul masticator
PS= spatiul parotidian
CS= spatiul carotidian
BS= spatiul bucal
RPS= spatiul retrofaringian
PVS= spatiul perivertebral

394
395
396
Cele mai comune patologii care afecteaza fiecare spatiu perivisceral in parte sunt:

397
Adenopatii
Criterii de apreciere:
- marime – diametru axial minim 10 mm (11 mm jugulodigastric), peste 3 ggl >9 cm = metastatici
- forma- raport al long/transvers<2 metastatic
- arhitectura interna- necroza centrala (dg diferential de metaplazia hilara grasoasa care apare exclusiv la periferie)

Leziuni ale fosei infratemporale si ale regiunii parafaringiene

Anomalii de dezvoltare si congenitale-chisturi branhiale


Mase parafaringiene – tumori ale portiunii profunde ale parotidei
Mase in spatiul post-stiloidian si carotidian
Tumorile glomice denumite si chemodectoame sau paraganglioame .Pot fi de tip glomus tympanicum sau glomus jugulare cu
eroziuni ale marginilor foramen jugulare.CT si IRM pot avea valoare complementara evidentiind structura osoasa pe de o parte si
extensia, vascularizatia si raporturile cu structurile vasculare pe de alta.

Tumorile neurogene se dezvolta din celulele Schwann – sunt denumite schwannoame si pot afecta osul temporal dezvoltandu-se de la
una dintre perechile de nervi cranieni : V, VII, VIII, IX, X, XI sau XII.
80% dintre tumori se dezvolta de la nivelul perechii VIII, in interiorul CAI de la unul dintre nervii vestibulari producand aspectul
caracteristic de largire a sa – vizibil CT cu sectiuni fine si cu pacientul in pozitie simetrica pentru a permite comparatia stanga –
dreapta.
Tumori ale bazei de craniu- meningioame- semiologia caracteristica CT si IRM.

398
Meningioamele
Statistic reprezinta intre 15-20 % dintre neoplaziile primare la adult. ( A. Osborn). Aspectul tipic al meningioamelor este acela de
neoplazie cu dezvoltare lenta si apartenta la grupul de histologie benigna.
Mai mult de ¾ dintre meningioame se dezvolta supratentorial. Cele mai frecvente localizari sunt supratentoriale iar marea majoritate
se localizeaza la nivelul convexitatii osoase a craniului si coasei creierului. Alte sedii sunt aripile sfenoidale, santurile sfenoidale,
regiunea paraselara ( tuberculum selar, dorsumul selar, diafragma selara si sinusul cavernos) si unghiurile pontocerebeloase. Se pot
dezvolta si intraventricular
Exista forme particulare asa zisele aspecte de tip “en plaque” care infiltreaza dura pe care o tapeteaza de-a lungul convexitatii, coasei
creierului, sau tentoriumului. Baza de insertie dural poate fi pediculata sau sesila. Intrucat pia- mater si arahnoida formeaza o bariera
membranoasa intre tumora si creier unele meningioame se dezvolta in spatiul subarahnoidian fara a invada si creierul.
Obiectivul examenului IRM consta in evidentierea semnalului meningioamelor care este izointens cu substanta cenusie.
Poate fi discret hipointens in T1 si izointens sau discret hiperintens in T2 fata de substanta cenusie. Capilarele meningioamelor nu
prezinta bariera hematoencefalica si dupa administrarea substantei de contrast paramagnetice formatiunea isi intensifica in mod
accentuat semnalul. Intensificarea periferica in inel poate semnifica prezenta unei capsule tumorale.
Formele cu continut fibros (meningioamele fibroblastice) pot prezenta semnal hipointens atat in T1 cat si in T2.
Semnalul hiperintens in T2 poate avea semnificatia prezentei unui continut edematos important tumoral precum si unei
neovascularizatii bogate , aspect sugestiv pentru formele agresive tumorale intalnit in tumorile meningoteliale, angioblastice.
Sunt citate in literatura cazuri extrem de rare de formatiuni tumorale ce se dezvolta in interiorul emisferelor cerebrale fara
contact cu dura mater, derivate din celulele stromale ce inconjoara vasele de sange perforante. World Health Organization (WHO)
clasifica meningioamele in 3 categorii : (1) tipice sau benigne (88-94%), (2) atipice (5-7%), si (3) anaplastice sau maligne (1-2%).
Masa hipercaptanta(95%), heterogena in tumori mari, cu implantare durala la nivelul unghiului pontocerebelos, eccentrica de CAI,
cu dural tails localizata posterior de osul petros
CT nativ::
- 30% izodens, 70 % hiperdens
- 25% calcificat sub 2 forme: omogen (sand like) si neomogen (dense chunks sprinkled)
- modificari de hiperostoza sau de tip sclerotic permeativ in fereastra de os
- CT cu contrast: iodofilie intensa, uniforma in 90% din cazuri, in 10% neomogena
IRIM:
-T1: izointensa sau minim hiperintensa cu substanta cenusie; cand tumora prezinta calcificari sau este pedominent
fibroasa sunt vizibile arii in hiposemnal
-T2: hipo, izo sau hipersemnal, cand tumora prezinta calcificari sau este predominent fibroasa sunt vizibile arii in
hiposemnal, poate fi observata artera nutritiva, hiperintens periferic semnifica edemul peritumoral.

Dg diferential:
- sarcoidoza, schwannom de acustic, meta leptomeningeala, limfom meningeal primar, pseudotumora intracraniana, chist
nonneoplastic (epidermoid, arahnoid)

Schwannomul nervului acustico-vestibular

Reprezinta cea mai frecventa tumora a fosei posterioare la adulti. Schwannoamele intracraninene reprezinta in total
aproximativ 8 % dintre tumorile primare la adulti (A.G.Osborn ECR 2000), iar nervul vestibulo-cohlear reprezinta sediul a cca. 80-
90% dintre aceste tumori. Majoritatea apar din portiunea vestibulara a nervului. Schwannoamele vestibulo-cohleare mici sunt initial
intra- canalare. Se extind si apar prin porul acustic in cisterna ponto-cerebeloasa luand aspectul tipic de „cornet de inghetata”.

Obiectivul examenului IRM consta in evidentierea variatiilor de semnal IRM ale schwannoamelor. Majoritatea
schwannoamelor sunt izointense cu parenchimul cerebral in T1 si prezinta hipersemnal in T2. Pot fi solide sau pot prezenta zone
chistice intratumorale ( cu semnal hiperintens T2 si hipointens T1). Atunci cand formatiunea tumorala este voluminoasa pot aparea
zone de necroza si de hemoragie intratumorala cu semnalul caracteristic in functie de etapa de evolutie in care este vizualizata.

Caracteristic pentru schwannoame este priza de contrast intensa si heterogena atat CT cat si IR.. In neurofibromatoza de tip
2 neurinoamele pot fi bilaterale si se asociaza cu meningioame multiple si ependimoame. In neurofibromatoza de tip 1 conductele
auditive interne pot fi largite dar nu exista procese tumorale intracanalare, iar largirea se datoreaza unei ectazii durale de aceeasi
natura cu cea de la nivelul canalului rahidian.

399
Localizare:

- leziuni mici intracanaliculare


- leziuni mari intracanalicular cu extensie in cisternele pontocerebeloase

CT: - masa bine delimitata ,intens iodofila la nivelul cisternei canalului auditiv intern sau au unghiului pontocrebelos;

- fara calcificari (dg diferential cu meningiomul)


- leziuni mici intracanaliculare (<6 mm) in CAI pot fi ratate la ex CT

MRI: - cel mai frecvent semnal intermediar T1

- focare de hipersemnal in rare cazuri de leziuni hemoragice (0,5%) T1


- T2: defect de umplerea LCR in cisternele de la nivelul unghiului pontocerebelos si a canalului auditiv intern

Dg diferential:

- chist epidermoid
- chist arahnoid
- meningiom
- schwannom de nerv facial
- metastaze si limfom
- anevrism

Patologia glandelor salivare

Afectiuni infectioase –inflamatorii


In sialoadenite acute ecografia si radiologia conventionala pot stabili diagnosticul.
In sialodenitele cronice sialografia este cea mai utila examinare pentru evidentierea canalelor excretoare si a litiazei glandelor
salivare impreuna cu ecografia . In algoritmul de diagnostic imagistic un rol deosebit il joaca CT (detectare calculi salivari) si IRM
(evaluare tumorala si evidentierea infiltrarii precoce a coritcalei osoase) are avantaje majore datorita contrastului crescut pe
tesuturile moi si achizitieti multiplanare, examinarea cu contrast fiind necesara in evaluarea recurentei tumorale.

Tumorile benigne ale glandelor salivare


Adenoamele pleomorfe reprezinta majoritatea tumorilor benigne. Caracteristicile sunt cele generale ale tumorilor benigne. Alte
tumori sunt tumora Whartin, hemangiomul si lipomul.
Tumorile maligne
Cele mai frecvente tumori sunt cele de tip carcinomatos cu caracterisitici generale de malignitate.

Patologia articulatiei temporo-mandibulare

Patologia traumatica
Este impartita in patologie contuziva, luxatii si fracturi. Poate fi investigata radiologic si imagistic in functie de algoritmul de
diagnostic cel mai potrivit.
Patologie inflamatorie
Poate fi consecinta unor afectiuni infectioase, sau degenerative cu afectarea sinovialei structurilor cartilaginoase, osoase si
ligamentare.
Modificarile sunt localizate in primele faze la nivelul suprafetelor articulare. Artrita reumatoida, artrita reumatoida juvenila, artritele
infectioase, condromatoza sinoviala sunt afectiuni ce produc modificari ale structurilor articulatiilor temporo-mandibulare.
Patologia tumorala
Tumorile benigne sunt rare cu aceasta localizare – osteomul, fibromul, condromul si osteocondromul.
Tumorile maligne sunt condrosarcomul, sarcomul sinovial, fibrosarcomul, rar metastaze

Patologia tiroidei si paratiroidei – tratata la subiectul 51

Bibliografie Textbook of Radiology and Imaging David Sutton editia a VII .

400