XI. Teleradiografia cranio-facială.

Metodele imagistice de diagnostic folosite în patologia

A.T.M.
1. Teleradiografia. Noțiuni generale. Indicații și domenii de aplicare.
 Teleradiografia sau radiografia cefalometrica este o metoda de radiodiagnostic care
ofera o imagine de ansamblu asupra structurilor osoase ale viscerocraniului si o parte
a neurocraniului.
 Teleradiografia este un examen indispensabil in ortodontie.
 Cu ajutorul ei se pot face predictii asupra cresterii mandibulare a copiilor, permitand
efectuarea unor masuratori ortodontice exacte si se pot determina modificarile care
au aparut in timpul tratamentului ortodontic.
 Teleradiografia de faţă poate da indicaţii asupra dezvoltării verticale şi transversale
a masivului facial.
 Teleradiografia axială urmăreşte dezvoltarea ramurilor orizontale şi, în oarecare
măsură, a masivului facial.
 Teleradiografia de profil evidenţiază tulburările de dezvoltare în plan vertical şi
sagital a masivului facial, dând cele mai multe indicaţii despre natura, direcţia şi
gradul de dezvoltare a structurilor osoase ce însoţesc anomalia.

Indicatii:
Metoda este utilă şi în diagnosticul afecţiunilor :
 odonto-parodontale (traumatice, inflamatorii, tumorale)
 ATM : traumatice, degenerative (stadii avansate), tumorale
 craniene : traumatice, leziuni litice şi/sau osteocondensante
 intracraniene – indirect, prin modificările produse asupra tăbliei interne şi
 calcificări :
 atrofie de compresiune - leziuni litice/osteocondensate localizate - semne de
 HIC (impresiuni digitale; selare)
 calcificări intracraniene tipice/atipice

Domenii de aplicare :
 Chirurgie OMF;
 Ortodontie(planificarea sau verificarea evolutiei tratamentului orthodontic )

2. Tehnica efectuării teleradiografiei. Teleradiografia de profil.

Teleradiografia consta in radiografierea oaselor craniului si ale fetei, precum si a partilor

moi , in priectie ortogonala , fara deformarea imaginii.
 -Subiectul e asezat la o distanta de 1.5-4m de tubul aparatului ;
 -Placa radiografica trebuie să fie in contact cu fata pacientului si paralela cu planul medio-
sagital.

Teleradiografia de profil -evidenţiază tulburările de dezvoltare în plan vertical şi sagital a

masivului facial, dând cele mai multe indicaţii despre natura, direcţia şi gradul de dezvoltare a
structurilor osoase ce însoţesc anomalia.
Tehnica realizarii teleradiografiei de profil:
 distanţa dintre tubul roentgen şi planul medio-sagital al capului trebuie să fie de 3-5 m, iar
distanţa între subiect şi filmul radiografic să fie de 14mm
 Capul pacientului se fixează cu ajutorul unui cefalostat, astfel încât planul Frankfurt să fie
orizontal.
 Clișeul radiografic se realizează în ocluzie centrică , rugând pacientul să închidă cavitatea orală
și să efectueze mișcarea de deglutiție.
 Fascicolul de raze trebuie să fie centrat pe conductul auditiv extern, iar timpul de expunere să fie
constant.
!!!!! Creşterea distanţei subiect- sursa de emisie a radiaţiilor diminuă foarte
puternic mărirea structurilor laterale.
3. Teleradiografia cranio-facială puncte de reper osoase, puncte de reper cutanate, linii şi
planuri de orientare şi de referinţă.
4. Tehnici de explorare radio-imagistică a A.T.M. Incidenţa după Parma.
În prezent se folosesc:
- Radiografia panoramică (eventual digitalizată);
- OPT;
- Artrografia temporo – mandibulară (reprezintă singura posibilitate de a evidenția
menisculul articular);
- CT;
- IRM - imaginea rezonanța magnetică
- Tomografia convențională.
Incidenta dupa PARMA
 este o incidenta de profil, cu ajutorul careia se radiografiaza fiecare ATM, in pozitie gura
inchisa si gura deschisa.
 Articulatia de examinat este langa caseta, iar tubul radiogen se afla de partea articulatie
temporomandibulare opuse.
 In aceste conditii, ATM de langa tubul radiogen, datorita proiectiei conice, va aparea
marita si neclara, iar cea de langa film va aparea clara, individualizandu-se elementele
radioopace care o compun;
5. Anatomia radiologică normală și patologică a A.T.M.

Articulatia e foarmata din doua componente majore, asociind elemente:

 radioopace – scheletul temporo-mandibular;
 radiotransparente – complexul menisco-capsuloligamentar si muschii.
 Meniscul si elementele capsulare
 Meniscul- este mai gros pe versantul sau intern, fiind fixat, ligamentar, de condilul mandibulei.
 *In repaos fiziologic -- capul condilului mandibular este centrat in cavitatea glenoida;
 * In ocluzie—(moment activ,ca rezultat al muschilor masticatori), capul condilului mandibular se
deplaseaza posterior, reducand spatiul retro-condilian;
 *In deschidere maxima a gurii-- rotatia si translatia anterioara a condilului mandibular il plaseaza
(sau depaseste) anterior in punctul cel mai decliv al condilului temporal (tubercul anterior).

Capsula articulară
 Adera la menisc si inglobeaza formatiunile descrise, fiind captusita in interior de sinoviala.
 Ea este intarita pe partile laterale printr-un ligament extern ( foarte rezistent) si un ligament
intern (subtire).

Muschii
 Cei care intervin in mobilitatea ATM sunt:
-maseterul,
-muschiul temporal si
-muschiul pterigoidian.
 Dintre acestia este de mentionat rolul muschiului pterigoidian extern, al carui fascicul superior se
insereaza pe portiunea anterioara a meniscului, fasciculul inferior inserandu-se pe portiunea
anterioara a gatului condilului mandibulei.

Anatomia radiologica patologica a ATM

Traumatice- contuzii, fracturi, luxaţii
Infecţioase: - artrite acute şi cronice
Degenerative - artroze
6. Diagnosticul imagistic al artritelor ATM.

Artritele ( inflamarea tuturor componentelor ATM) ,sunt datorate fie unor procese
infectioase cu evolutie lenta sau prelungita .
 Acestea pot fi :
1. Acute
2. Supurate prelungite

1. Artritele acute
Clinic:triada simptomatica, dureri, limitarea miscarilor, semne de inflamatie locala.
Ragiologic : in cazului exudatului intra-articular se intalneste largirea spatiului articular,
capul condilului aparand dislocate in jos si inainte, spre tuberculul temporar si o arie larga
de radiotransparenta supra si retro condiliana – prezenta lichidului intra-articular in cantitate mare.
Artritele cronice, artrozele
 Sunt datorate fie unor procese distrofice, degenerative, in cadrul unor colagenoze, boli
reumatismale, sau chiar determinate prin traumatisme mecanice, in dezechilibrele
ocluzo-articulare.
Radiologic:
 -ingustarea spatiului articular, cu lipsa de uniformitate a radiotransparentei acesteia.
 -neregularitati ale contururilor osoase, cu aparitia de mici proeminente osteo-fitice-ciocuri
osoase.
 -deformatii ale componentelor osoase ale articulatiei.
condil turtit, condil alungit, condil in cioc de flaut
 -tubercul temporar atrofiat cu panta condiliana stearsa
 -neregularitati ale cavitatii glenoide
 -discordanta dintre dimensiuni ale cavitatii gelenoide si ale capului condilian
 -subluxatii ale condilului mandibular, acesta se poate gasi sub tuberculul zigomatic, pe
radiografie cu gura inchisa, sau chiar inaintea sa, cavitatea glenoida aparand uneori complet goala.

7. Diagnosticul imagistic al luxaţiilor articulaţiei temporomandibulare.

În mod obisnuit se produc luxatii anterioare, cele laterale si posterioare sunt exceptionale, de
regula insostite cu fracture ale condilului sau ale conductului auditiv.

1. Luxațiile anterioare:
- RADIOGRAFIC :arata cavitatea glenoida goala, condilul fugit din articulatie
proiectandu-se inaintea tuberculului temporar sub arcada zigmoatica.
- Uneori identificarea capului condilian este ingreunata de superpozitia arcadei care il
maschează.
 2. Luxații laterale ( unilaterale, bilaterale) :
- Radiologic: capul condilului depășește în afară marginea externă arcului zigomatic, de
asemenea, se poate depista fractura condiliană controlaterală.
3. Luxații posteroare:
- RADIOGRAFIC :arata cavitatea glenoida goala,condilul fugit din articulatie
proiectandu-se inaintea tuberculului temporar sub arcada zigmoatica.
- Uneori identificarea capului condilian este ingreunata de superpozitia arcadei care il
mascheaza.
8. Diagnosticul imagistic al contracturilor articulaţiei temporomandibulare.
 Anchiloza temporo-mandibulara (unilaterala, bilaterala)
Este definita ca imposibilitatea permanenta a miscarilor de deschidere a gurii, datorita
suprimarii articulatiei temporo-mandibulare prin sutura osteofibroasa, intre apofiza
condiliana si temporal.
Anchiloza temporo-mandibulara
 In anchiloza unilaterala:
 -se vede scurtarea ramului ascendant si a intregii hemimandibule de partea bolnava cu
unghiul mandibular mai inchis.

 In acnhiloza bilaterala:
 - se constata scurtarea ambelor ramuri mandibulare cu proeminenta segmentului goniac,
relieful mentoniar este sters;
 -procesul alveolar la nivelul arcului anterior, impreuna cu dintii frontali, avand o inclinare
vestibulara, calcand inapoia arcadei superioare.

 Aspecre radiologice
 stergerea interliniei articulare;
 imaginea radio-opaca a blocului osos;
 apare o simpla sudura osoasa intre capul condilian si temporal, conturul capului condilian
fiind disparut ca si interlinie articulara;
 blocul osos depaseste limitele articulatiei propriu-zise, merge inapoi spre apofiza mastoid
si conductul auditiv, inainte astupa incizura sigmoida, ingloband si apofiza
coronoida;
 medial se extinde in spatiu terigo-maxilar de-a lungul fetei infra-temporale putand
ingloba chiar spina sfenoidului si apofiza pterigoida;

 Anchiloza mandibulara de tip anterior (extra-articulara)

 Imposibilitatea miscarii mandibulei poate fi cauzata de sudura apofizei coronoide la
arcada zigomatica si uneori chiar la tuberozitatea maxilarului superior, articulatia
temporo-mandibulara pastrandu-si integritatea anatomica.
Aspecte radiologice
 -se pune in evident hipertrofia deformanta a apofizei coronoide, avand un contact strans
cu malarul sau cu tuberozitatea maxilarului, fara sa se poata distinge linia de demarcatie
dintre ele.
 -uneori este un adevarat bloc osos, aspectul radiografic al articulatiei
temporomandibulare este normal .