Ministerul Sănătăţii Republicii Moldova 1

Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie

„Nicolae Testemiţanu”

Teleradiografia
 2

Obiective:

1. Teleradiografia cranio-facială;
2. Tipuri de teleradiografie;
3. Tehnica de realizare a teleradiografiei de profil;
4. Poziţionarea pacientului;
5. Tehnica desenului cefalometric;
6. Interpretarea teleradiografiei de profil;
 3

Teleradiografia cranio-facială:

 Teleradiografia de profil oferă o imagine de ansamblu a

oaselor viscero- si parţial a neurocraniului, ajutând la
stabilirea diagnosticului în ortodontie şi chirurgia maxilo-
facială ortognată (vis-a vis de poziţia relativă a maxilarelor
între ele şi faţă de baza craniului), precum şi în alte domenii
medicale, ca de ex – pentru imaginea radiologică a şeii
turceşti utilizata în endocrinologie. Imaginea evidenţiază şi
evoluţia osificării vertebrelor cervicale, ce permite
medicului specialist stablirea evoluţiei pre- şi post
pubertare a pacientului. Pentru ca teleradiografia să fie de
calitate trebuie să muscati în spate pe măsele fără să existe
spaţiu între dinţii laterali şi să ţineţi limba în cerul gurii ca la
înghiţit.
 4

Teleradiografia reprezintă astăzi metoda obiectivă obligatorie în

analiza anumitor forme de anomalii dento-maxilare, deoarece
furnizează pe o singură imagine radiografică date importante asupra
structurilor cranio-faciale, bazelor maxilare şi dinţilor, în vederea
stabilirii unui diagnostic individual şi a unui plan de tratament adecvat
cazului clinic.
Teleradiografia a fost realizată de Carrea (1992), generalizată de
Brodie şi Broadbent şi permite studiul dezvoltării extremităţilor cranio-
faciale prin calcularea unor unghiuri sau a unor dimensiuni liniare pe
hîrtie specială de calc, pe care se copiază conturul cranio-facial şi se
trasează anumite puncte şi planuri de referinţă.
Prelucrarea teleradiografiilor s-a diversificat mult, fără a exista
astăzi o metodă unitară. S-au omologat puncte antropometrice pe
teleradiografii, lăsînd autorilor libertatea de interpretare pentru
stabilirea diagnosticului de anomalie în cadrul clasificărilor sau al
metodelor terapeutice pe care le folosesc.
 5

Tipuri de teleradiografii:
În practică, sunt realizate trei tipuri de radiografii, şi anume:
teleradiografia de profil, axială şi de faţă. Experienţa a dovedit
că teleradiografiile de faţă şi axiale sunt procedee auxiliare
complementare teleradiografiei de profil.
 6
 Teleradiografia de faţă poate da indicaţii asupra dezvoltării verticale şi
transversale a masivului facial.
 Teleradiografia axială urmăreşte dezvoltarea ramurilor orizontale şi, în
oarecare măsură, a masivului facial.
 Teleradiografia de profil evidenţiază tulburările de dezvoltare în plan
vertical şi sagital a masivului facial, dând cele mai multe indicaţii despre
natura, direcţia şi gradul de dezvoltare a structurilor osoase ce însoţesc
anomalia. De aceea, ea rămâne un element de bază în cadrul metodelor
de investigare radiologică, în practica ortodontică.

Tehnicile de interpretare sunt deosebit de numeroase; orice practician

selecţionează, în general, una sau două tehnici (de obicei cele mai uzuale),
pe care le foloseşte curent, cu toate că ele nu prezintă aceeaşi sensibilitate
pentru orice tip de anomalie.
Cu toate acestea, odată cumulate datele obţinute pe teleradiografie, este
posibilă studierea unui model de previziune de creştere pentru fiecare caz
în parte, lucru care va influenţa în mod direct alegerea metodelor de
tratament şi eficienţa acestora.
 7

Tehnica de realizare a teleradiografiei de profil

Când se efectuează măsurători unghiulare sau dimensionale ale anumitor
segmente cefalice, putem vorbi de roentgencefalometrie. În acest scop,
distanţa dintre tubul roentgen şi planul medio-sagital al capului trebuie să fie de
3-5 m, iar distanţa între subiect şi filmul radiografie să fie de 14 mm. (Castano,
Chateau 1960)

Creşterea distanţei subiect-

sursa de emisie a radiaţiilor
diminuă foarte puternic
mărirea structurilor laterale
(Bassigny).
 8
La o1 distanţă de 3 m, valorile dimensionale sunt mai mari cu 0,5 mm, faţă de valoarea reală pe
craniu, iar măsurătorile unghiulare nu sunt modificate. Fiecare clinică efectuează teleradiografiile
folosindu-se de aceeaşi distanţă, putând analiza aceste documente prin măsurători sau suprapunere
înainte şi după tratament.
Orientarea şi fixarea capului în vederea efectuării unei teieradiografii se face cu ajutorul unui
cefalostat de tip Korkhaus prevăzut cu două tije, ce pătrund cu olivele lor în conductele auriculare şi o
tijă mediană care se fixează în adâncitura nazală (sellion).
Poziţia capului în cefalostat trebuie să asigure verticalitatea planului medib-sagital şi orizontalitatea
planului de la Frankfurţ (paralel cu podeaua).
Clişeul radiografie se realizează în ocluzie centrică, punând subiectul să închidă cavitatea orală şi
să efectueze mişcarea de deglutiţie. Steiner face două teieradiografii de profil, una în inocluzie de
repaus şi alta în ocluzie centrică, pentru a analiza ocluzia terminală.
Orice teleradiografie de profil trebuie să răspundă la
nişte criterii precise:

♦absenţa deformaţiei;

♦claritatea imaginii;
♦definireâ condiţiilor pentru reproducea de clişee
comparabile.
Pentru claritatea imaginii trebuie să eliminăm floul
radiologie, floul prin difuziune şi să reducem la
maxim radiaţiile secundare, care determină
supraimprimarea.
 9

POZITIONAREA PACIENTULUI:
 Se pregăteşte aparatul , selectând progamul din panoul
de comandă şi deplasaţi pîrgia pentru a selecta
colimatorul cefalometric în capul tubului.
 Ajustaţi înălţimea aparatului în funcţie de pacient.
 Plasaţi pacientul sub cefalostat în picioare sau şezînd.
 Ajustaţi cefalostatul la înalţimea adecvată şi
introduceţi tijele pentru ureche ţn meaturile auditive
externe
 Înclinaţi suportul pentru nas ţn jos şi fixaţi-l la nazion.
 Verificaţi capul pacientului să fie înclinat corect.
 Ajustaţi suportul pentru nas orizontal sau vertical cu
ajutorul mâinii. Mărimea imaginii este de 8%-14% .
Suportul pentru nas are o scală de
marcaje de 1mm grosime. Această
scală se va vedea pe film .
 Alegeţi mărimea dorită deplasând suportul pentru casetă
.
 Citiţi valoarea corectă pentru filtrarea ţesututrilor moi pe
scală sub cefalostat .
 Fixaţi aceeaşi valoare şi la colimator pentru a mări
filtrarea ,fixati pârgia la aceeaşi valoare. Selectaţi factorii
tehnici(dependeţi de conformaţia pacientului) şi realizaţi
expunerea.
 10

Tehnica desenului cefalometric

Traseele cefalometrice se fac pe hârtie transparentă sau pe hârtie de calc, plasate pe o radiografie deasupra
unui negatoscop şi necesită o oarecare disciplină în trasarea cefalogramei şi interpretarea sa.
Materialul necesar :

♦ un negatoscop cu lumină rece pentru a evita încălzirea filmului în timpul unei expuneri prelungite;

♦ un creion Pilot sau critérium cu mina HB 0,5 mm;

♦ radieră; rulou scoth; compas;

♦ raportor Raphoplex; un normograf pentru litere şi cifre;

♦ hârtie transparentă Kodatrace (Kodak);

♦ dosarul complet al subiectului: modele, ortopantomografii, radiografii retroalveolodentare, fotografii.

Filmul nu se fixează pe negatoscop. El trebuie să fie mobil pentru a permite deplasarea în timpul desenului şi
pentru a facilita descrierea de curbe, prin rotaţie în jurul mâinii care desenează. Orientarea radiografiei trebuie să
fie în aşa fel încât planuj de la Frankfurt să fie orizontal şi paralel cu marginea hârtiei. Se solidarizează filmul
radiografie pe hârtia transparentă cu o bandă de scoth pentru a evita orice mişcare ulterioară.
 11

Desenarea traseului :
Se desenează un traseu uniform fără întreruperi succesive. Se desenează
elementele care sunt corect identificate. Se deduc structurile în diferitele
identificări, se cercetează simetria structurilor, dedublarea lor, asimetriile.
Teleradiografia de profil trebuie să includă profilul ţesuturilor moi, profilul osos,
conturul mandibulei, conturul posterior al cutiei craniene, procesul odontoid al
axisului, gaura mare occipitală, planum-ul şi clivus-ul, conturul şeii turceşti,
marginile inferioare, laterale şi plafonul orbitei, lama cribriformă, conturul fisurii
pterigo-maxilare, planşeul nasului, bolta palatină, palatul moale, rădăcina limbii,
peretele posterior al faringelui şi corpul osului hioid.

Secţiune medio-sagitală cranio-facială cu

evidenţierea structurilor osoase şi a părţilor
moi (după Bolton-Brush) 1.esofagul,
2.epiglota, 3.odontoidul (procesul axis) 4
tuberculul anterior al atlasului, 5 baza
occipitalului, 6 amigdale, 7 sincondroza
sfeno-occipitală, 8 şeaua turcească, 9
sinusul sfenoidal, 10 lama cribriformă, 11
sinusul frontal, 12 căile respiratorii
(superior), 13 (mijlociu), 14 (inferior), 15
cartilajul nazal, 16 palatul dur, palatul moale
(vălul palatin), amigdala, 19 osul hioid.
 12

Interpretarea teleradiografiei de profil

 Se marchează pe teleradiografie următoarele puncte:
S - centrul geometric al şeii turceşti;
N - punctul cel mai anterior al suturii nazo-frontale;
Ba - punctul cel mai inferior al marginii inferioare a foramenului magnum;
L (Steiner) - proiecţia Pg pe S-N;
E(Steiner)- proiecţia Kdl pe S-N;
Ptm - punctul cel mai superior şi posterior ai fosei pterigo-maxilare;
Kdl - punctul construit la intersecţia tangentei la faţa posterioară a condilului şi a unghiului mandibular
cu tangenta la punctul cel mai superior al condilului, tangenta paralelă cu planul Po-Or;
Or - punctul cel mai inferior de pe conturul marginii inferioare a orbitei;
Po - punctul cel mai superior al conductului auditiv osos;
Nsa - vârful spinei nazale anterioare;
Nsp - vârful spinei nazale posterioare;
Pg -punctul cel mai anterior al simfizei mentoniere;
Gn - punctul cel mai inferior şi posterior al simfizei metoniere;
Go - punctul echidistant între punctul cel mai inferior de pe ramul orizontal şi punctul cel mai posterior
de pe ramul vertical al mandibulei, la nivelul unghiului acestuia;
Ar - punctul de intersecţie a clivu- sului cranian cu marginea pos- terioară a apofizei condiliene;
A - punctul cel mai înfundat de pe procesul alveolar maxilar;
B -punctul cel mai înfundat de pe procesul alveolar mandibular;
Pr - punctul cel mai anterior al procesului alveolar maxilar;
id - punctul cel mai anterior al procesului alveolar mandibular;
I - punctul cel mai anterior de pe muchia incizală a incisivului central superior;
i - punctul cel mai anterior de pe muchia incizală a incisivului central inferior;
UMT - vârful cuspidului mezio-vesti- bular al molarului de 6 ani superior;
LMT - vârfului cuspidului mezio-ves- tibular al molarului de 6 ani inferior
 13

Poziţionarea punctelor antropometrice pe schema teleradiografiei de profil