NEURORADIOLOGIE

NEURORADIOLOGIE
CRANIU
 Tehnici de examinare
Tehnica standard:
• Pregătirea pacientului
– în general nu este necesară;
– în cazul utilizării substanţelor de
contrast iodate la pacienţi cu risc, se vor
lua măsuri corespunzătoare
 Tehnici de examinare
A. Cupe axiale
• poziţia pacientului: decubit dorsal cu membrele superioare pe
lângă corp; capul fixat pe tetiera standard, bărbia în poziţie
indiferentă;
• centrarea luminoasă pe linia interpupilară, în axul de simetrie
al regiunii;
• alegerea planului de referinţă:
– cel mai frecvent planul orbito-meatal (OM). În practică s-a
dovedit utilă alegerea ca plan de referinţă palatul dur, uşor de
reperat şi constant, permiţând repetarea investigaţiei la nevoie
în acelaşi plan
– înclinarea planului de referinţă în sens cranial (cu 15˚-30˚) –
pentru studiul fosei posterioare şi structurilor bazei craniului
– înclinarea planului de referinţă în sens caudal (cu 15˚-20˚) –
pentru studierea căilor optice
– actual procesarea imaginilor achiziţionate prin modul spiral sau
multi-slices cu obţinerea de reconstrucţii multiplanare reduce
importanţa înclinării planului de referinţă
• imaginea radiologică digitală a capului – laterală
(“topograma”, “scout view”) este utilizată pentru stabilirea
limitelor anatomice ale examenului
 Tehnici de examinare
• alegerea secţiunilor CT- grosime, interval:
• Pas: se recomanda pas = grosime sectiune (sectiuni
contigue)
• Grosimea sectiunilor
• se recomanda:
• 3 mm grosime pentru fosa posterioara
• 5 mm grosime pentru regiunea supratentorială
• avantajele acestui protocol:
– reduce posibilitatea de a pierde procesele patologice mici
– ne permite sa facem reconstructii mai bune in plan sagital sau coronal,
daca este necesar
– sectiunile de 3 mm grosime pot fi facute în orice caz am
considera că este necesar pentru o interpretare corectă
– sectiuni de 1-1,5 mm grosime sunt indicate în examinarea
regiunii pituitare
– in cazul achiziţiei spirale se pot face reconstrucţii axiale de
grosime milimetrică contigue sau încălecate, pentru a obţine
reconstrucţii multiplanare de bună calitate
 Tehnici de examinare
B. cupe frontale (coronale)
• se utilizează rar dacă se dispune de un aparat CT cu achiziţie spirală sau multi-
slice, acest tip de achiziţie fiind folosit înainte pentru studiul hipofizei si a
sinusurilor paranazale
• mai este indicată formal şi în explorarea leziunilor cu topografie particulară:
– leziuni ale bazei craniului şi vertexului
– leziuni situate în apropierea bazei craniului şi vertexului: lobul temporal, regiunea
opto-chiasmatică, ventriculul III
• pregătirea pacientului: se înlătură protezele dentare metalice, dacă sunt
mobile
• date tehnice:
• poziţia pacientului:
– procubit cu capul în hiperextensie, sprijinit pe bărbie sau
– decubit dorsal cu capul în hiperextensie, fixat pe o tetieră destinată studiului
coronal al capului
• înclinarea corespunzătoare a stativului aparatului este definită pe imaginea
topogramă (în general 80˚ în raport cu linia OM)
• topograma de profil permite corecţia înclinării stativului în aşa fel încât să se
evite scanarea protezelor dentare metalice
• pentru rezultate mai bune sunt necesare secţiuni de 1- 1,5 - 2,0 mm; în scopul
de a reduce timpul şi expunerea pacientului se vizualizează în detaliu numai
aria de interes
 ARTEFACTE IN CT
• Artefactele rezultă din factori ce cauzează ca un voxel sa aibă un
coeficient de absorbtie diferit atunci când sunt vizualizate dintr-un
unghi opus. Marea majoritate a CT scanerelor din ziua de azi utilizează
o rotaţie de 360o. Coeficientul de atenuare a unui voxel dat măsurat
prin atenuarea fasciculului ce pleacă de la 1 la 180o trebuie să fie
identic cu cel de la 180 la 360o  dacă nu este aşa atunci rezultă
artefactele (benzi drepte hiperdense = albe sau hipodense = negre)

1.ARTEFACTE DE MIŞCARE
• mişcarea este una dintre cele mai comune cauze ale producerii unui artefact şi
cel mai simplu de evaluat determinând imagini în bandă şi degradarea rezoluţiei
de detaliu
• cele mai noi scanere folosesc un timp de expunere de 1-3 secunde ceea ce
reduce incidenţa artefactelor de mişcare.
2.EFECTUL DE DURIZARE A FASCICULULUI
• fasciculul X este policromatic, alcătuit din fotoni cu diferite lungimi de undă ;
cu cât lungimea de undă a unui fascicul de fotoni este mai mare cu atât este
absorbit într-un procent mai mare  cu cât raza penetrează mai adânc se
“durizează”. De exemplu, la nivelul cutiei craniene, cortexul cerebral de pe
partea stangă a pacientului este redat de o rază moale când fasciculul intră
dinspre stânga spre dreapta, spre deosebire de situaţia în care intră dinspre
dreapta spre stânga (obişnuit).
 ARTEFACTE IN CT
3.ARTEFACTE STELATE
• sunt produse de obiecte metalice sau arii
intens calcificate
• constau in benzi dense ce iradiaza de la
nivelul obiectului respectiv

4.ARTEFACTE DE FOSĂ POSTERIOARĂ

(INTERPIETROASE)
• constau în benzi hipodense neregulate între
cele două stânci
• determină vizualizarea incompletă a punţii
• se pot reduce prin folosirea unor cupe fine
pentru această regiune

5.ARTEFACTE DE OS ŞI AER
• întâlnite frecvent cand sinusurile paranazale
(mai ales sinusul frontal) şi osul cortical au o
configuraţie neobişnuită ce determină un
coeficient de atenuare inegal al voxelilor
adiacenţi
• acest coeficient este modificat exagerat la
minime mişcări ale pacientului
 CONTRASTUL ÎN CT
• se urmăreşte creşterea diferenţelor de contrast prin
folosirea substanţelor de contrast iodate.
• se preferă o examinare anterioară “nativă” mai ales când se
suspicionează sângerări endocraniene traumatice sau
netraumatice.
• contraindicaţii absolute: creatininemie > 2mg%; alergie la
iod.
• contraindicaţii relative: creatininemie 1,5-2mg%,
deshidratare, diabet zaharat, mielom multiplu,
feocromocitom, alergii medicamentoase sau teren atopic.
• cantitatea utilizata: 50-100 ml, concentratie 30-60%
• pentru angioCT: 50-100 ml, viteză de injectare 3-6 ml/sec.
• indicaţii: patologie tumorală craniana , malformaţii
vasculare, tumori hipofizare
• INDICAŢII:
• în ansamblu, toată patologia neurologică şi
neurochirurgicală poate beneficia de
examinare CT

• LIMITE:
• sensibilitate redusă în depistarea unor
leziuni funcţie de natura acestora (placa de
demielinizare, astrocitom de grad mic)
• dimensiuni mici ale leziunii
• localizarea în fosa posterioară
 ANALIZA UNUI CT
CEREBRAL
• Sistematic, se urmăreşte:
• depistarea anomaliilor de densitate (hipo/ hiper)
intraparenchimatoase
– hiperdensitate: sânge, calcificări
– hipodensitate: edem, chist, cavitate porencefalică...
– mixte: procese expansive neomogene prin calcificări / necroză
intratumorală /sângerări /componente chistice, edem perilezional
• anomalii de densitate şi dimensiuni ale spaţiilor extracerebrale
– colectii subdurale, epidurale : hematice, seroase, mixte + răsunetul
asupra structurilor nervoase
• efect de masă / tracţiune
– compresia unui ventricul
– devierea structurilor liniei mediane (coasa creierului, ventricul III,
apeduct Sylvius)
• căutarea senmnelor de angajare cerebrală = angajare
subfalciformă, temporală, diencefalică, a amigdalelor cerebeloase
în gaura mare occipitală
• analiza spaţiilor intergirale (reduse / dilatate)
a
1 b

14

c
 TEHNICA in RM:
• secţiunile axiale sunt cele mai importante şi cele mai folosite; dar,
secţiunile sagitale şi în particular cele coronale sunt importante
pentru o întelegere completă a morfologiei leziunilor şi pentru
vizualizarea relaţiilor cu structurile din vecinătate
• secvenţele fastSE sunt preferate celor SE:
– avantaje:
– reduc artefactele de mişcare şi au durată mai scurtă (examinarea pediatrică)
– recomandate în special pentru că reduc artefactele metalice
– dezavantaje:
– inferioare secvenţelor spin echo în vizualizarea leziunilor mici în hiposemnal ( dar
este la fel de indicat ca acestea pentru leziunile în hipersemnal)
– au sensibilitate redusă la fenomenul de susceptibilitate magnetică => pot fi
pierdute leziunile hemoragice vechi => indicată o secvenţă echo de gradient
• Secvenţa FLAIR (fluid low attenuation inversion recovery –
anulează semnalul lichidelor în stare pură, nelegate de proteine) a
devenit uzuală în patologia endocraniană pentru sensibilitetea ei e a
releva procesele patologice. Pentru fosa posterioară se recomandă
totuşi SE PD.
• Secvenţe STIR sau fatsat (anulează semnalul grasos) sunt utile în
studiul viscerocraniului inclusiv al orbitei.
 CONTRASTUL ÎN RM
• = este asigurat de diferenţa de densitate a protonilor, timpii de
relaxare T1 si T2 ai structurilor.
• în structurile endocraniene, exista o mică diferenţă de densitate
de protoni între substanţa albă şi substanţa cenuşie (discret mai
mare în substanţa cenuşie) dar o densitate mai mare de protoni în
LCR.
• timpii de relaxare T1 si T2 ai LCR-ului sunt mai lungi decat ai
substantei cenusii/ substantei albe.
• T2 s.c. > T2 s.a.
• apa intracelulara interactionează cu macromoleculele modificând
timpii de relaxare, explicând diferenţele de semnal între diferitele
ţesuturi şi LCR (unde avem protoni mobili, ceea ce determina timpi
lungi de relaxare pentru lichide şi timpi scurţi de relaxare pentru
protonii din macromolecule).
• = creşterea diferenţei de semnal a structurilor anatomice sau
patologice prin folosirea de substanţă de contrast paramagnetică
ce scade timpii de relaxare ai ţesuturilor normale şi patologice
INTERPRETAREA IMAGINILOR
• în IRM nu există o scală de densitate, iar
interpretarea imaginilor presupune o
analiză a semnalului unui ţesut normal sau
patologic comparată cu un ţesut de
referinţă. Vom vorbi de izosemnal, hipo-
sau hipersemnal în raport cu acest ţesut de
referinţă.
• analiza semnalului este diferită în funcţie
de ponderaţia T1 sau T2 în care s-a facut
achiziţia:
INTERPRETAREA IMAGINILOR
Secvenţe ponderate T1

• Zonele de absenţă a semnalului (negre) corespund următoarelor structuri:

• aer
• os compact şi calcificări
• LCR
• zone de necroză
• vase cu flux rapid (exceptând secvenţele în echo de gradient)
• artefacte legate de structuri metalice
• Substanţa albă are un semnal puţin mai intens decât substaţa cenuşie .
• Zonele de hipersemnal (albe) corespund următoarelor structuri:
• grăsime
• hematoame în stadiu subacut (methemoglobină)
• melanină
• vase (pentru secvenţele de imagerie rapidă în echo de gradient)
• structuri luând contrast după injectarea de contrast intravenos (sinus
cavernos, hipofiză, meninge, procese patologice implicând ruptura barierei
hemato-encefalice).
• Este utilă realizarea de serii comparative înainte şi după injectarea de produs
de contrast pentru a evita erorile de interpretare (semnal identic al grăsimii,
sângelui şi al prizei de contrast).
INTERPRETAREA IMAGINILOR
• Secvenţe ponderate T2
– Zonele de absenţă a semnalului (negre) corespund următoarelor structuri:
– aer
– os compact compact şi calcificări
– vase cu flux rapid
– mişcările fluxului LCR în spaţiul dural, sau la nivelul apeductului lui Sylvius (doar
pentru secvenţele non refocalizate)
– sânge în stadiu cronic (hemosiderină), la periferia hematoamelor, dând o imagine
în inel de absenţă a semnalului, sau în cavernoame.
– artefacte legate de structuri metalice
– Substanţa albă apare relativ întunecată, iar cea cenuşie se traduce printr-un
semnal intermediar.
– Zonele de hipersemnal (albe) corespund următoarelor structuri:
– sânge în stadiu subacut sau cronic
– LCR şi diverse lichide
– edem
– majoritatea proceselor patologice (ischemie, tumori, demielinizare, glioză)
• Este important de analizat evoluţia semnalului pe echo-uri succesive, din ce
în ce mai mult ponderate în T2:
– plăcile de demielinizare, ţesutul tumoral, se traduc adesea printr-un hipersemnal
precoce (începând de la primul echou), în timp ce un proces lichidian nu apare în
hipersemnal decât pe echo-urile mai tardive.
– grăsimea apare cu semnal relativ crescut la primele echo-uri, dar cu semnal mai
slab pe echo-urile următoare.
 Secvenţă Secvenţă ponderată Difuzie FLAIR
ponderatăT1 T2, DP

Intensitatea contrast contrast invers: slabă diferenţiere între s.a şi s.c. s.c .> s.a.
structurilor anatomic : LCR > s.c .> s.a. lichidele pure cu semnal
normale s.a. alba anulat (negre)
s.c. gri
LCR negru

Hiposemnal majoritatea
faţă de s.a leziunilor

Hipersemnal grăsime lichide edem edem citotoxic şi

faţă de s.a. metHb majoritatea leziunilor citotoxic vasogen
melanina componente tisulare
chist coloid tumorale
chist de pungă infiltraţie/inflamaţie
Rathke acumulări lichidiene
hiperproteice

Izosemnal cu meningiom meningiom

s.c. tumori ale tecilor tumori ale tecilor nervoase
nervoase
! priza de contrast
+++
 2

a,b -secţiuni la
nivelul bulbului:
1- medulla oblongata
2- amigdala
cerebeloasă
1 3
3- artera vertebrală
stângă
4
5 4- emisfera
cerebeloasa stângă,
5- cisterna magna,
6- piramida bulbară,
a 7- oliva bulbară
8- ventricul IV
9- nerv
glosofaringeal
 a,b -secţiuni la
nivelul bulbului:
1- medulla oblongata
6 2- amigdala
7
cerebeloasă
3- artera vertebrală
9
stângă
4- emisfera
8 cerebeloasa stângă,
5- cisterna magna,
6- piramida bulbară,
7- oliva bulbară
8- ventricul IV
9- nerv
glosofaringeal
1 c: secţiune axială la
nivelul porţiunii
2
superioare a bulbului
3
1. trunchi bazilar
2. canal carotic + ACI
3. Cohlee
4 4. Flocculus
5. vermis
5
 d: secţiune axială la
nivelul emergenţei
5
nervilor cranieni VII şi
VIII:1- punte, 2-
peduncul cerebelos
6 mijlociu. 3- peduncul
4
cerebelos inferior, 4-
1
7
arteră cerebeloasă
2
3
antero-inferioară, 5-
conduct auditiv intern, 6-
canale semicirculare, 7-
nervii VII şi VIII în
unghiul ponto-cerebelos,
8 8- nodullus

d
 5
e: secţiune la nivelul
nervului trigemen:
1- tract piramidal,
2- fascicul longitudinal
6
medial, tract tectospinal
şi substanţa reticulată
7 pontină ,
3- peduncul cerebelos
1 mijlociu,
8
3 2 4 4- nucleul trigeminal, 5-
nervul IV intracisternal,
6- artera carotidă
internă în sinusul
cavernos,
7- cavuum Meckel,
8- nervul V intracisternal
e
 f: secţiune la
nivelul porţiunii
superioare a
punţii:
3 1- peduncul
cerebelos mijlociu,
1 2- peduncul
2
cerebelos superior,
3- lemnisc medial

f
 2bi
s 3 g:
1- artera cerebeloasă
4 superioară,
2bis- nervul II
1
5 intraorbitar,
6 3- hipofiza,
4- lob temporal bazal,
5- nervul III,
6- lob temporal medial
(hipocamp),
7- lob occipital
7

g
 h:
1 - artera cerebrala
posterioară,
6
2 - nervul II
2bi intracisternal
s prechiasmatic,
2bis - nervul II
7
2 intraorbitar,
5
a 8
3 -peduncul cerebral,
1 4 - colicul cvadrigeminal
3 b
inferior,
c
5 - ACI,
4
a- amigdala,
b- capul hipocampului,
c- hipocamp, corp,
6- vale sylviană +ACM,
9 7- nervul III,
8- corn temporal al
ventriculului lateral,
h 9- cisterna
interpedunculară
 i:
8 1- gyrus rectus,
2- gir olfactiv,
9 3- şanţ olfactiv,
4- tract optic,
3
1 2
10 5- decusaţia pedunculilor
cerebeloşi superiori,
4 6- hipocamp, coada,
7- şanţ hipocampal,
8- artere cerebrale
5
anterioare,
11 9- chiasma optică,
6 10- tuberculi mamilari, 11-
lemnisc lateral,
12 12- apeductul sylvian +
substanţă cenuşie
periapeductală,
13 13- corn occipital al
i ventriculului lateral
 j:1- gyrus rectus, 2- gir
olfactiv, 3- arie tegmentală
ventrală, 4- tract optic, 5-
tract frontopontin, 6-tract
piramidal, 7- tract
occipito-temporo-pontin, 8-
1
2
12
tract cerebelo-rubro-
talamic, 9- lemniscul
medial, 10- tract spino-
13 talamic, mai extern de
5
6 8 3
acesta: tracturi
7
1
T palidonigral şi corticonigral,
0 11-colicul cvadrigeminal
11
14 superior, 12- hipotalamusul,
15 13- substanţa neagră pars
reticulata extern, pars
16
compacta intern, 14-
O
nucleul roşu, 15- substanţa
reticulată, 16- nucleul
nervului III; T- lob
temporal, O- lob occipital
j
 k: 1- gyrus rectus, 2-
capul nucleului caudat, 3-
braţ anterior capsulă
internă, , 4- nucleu
lenticular, 5- ventriculul
III, 6- substanţa
1
F perforată anterioară, 7-
insula , 8- nuclei
3
dorsomediani talamici 8*-
2 4
13 nuclei centromediani şi
6
7
5
mai lateral
ventroposteriori ai
8
8* talamusului, 9- pulvinar,
1 14
0 9 12 10- area triangularis (zona
15 Wernicke), 11- radiaţiile
1
1 16
optice, 12- venele
cerebrale interne, 13-
valea sylviană, 14-
17
comisura anterioară, 15-
O cisterna ambientală, 16-
plexuri coroide ventricul
k lateral, 17- atrium
ventricul lateral
 l:
1- capul nucleului
caudat,
2- braţul anterior
F
al capsulei interne,
3- nucleu lenticular,
4- capsulă externă,
5- claustrum,
12
3 6- capsulă extremă,
4
5
T
7- capsulă internă,
7
6
braţ posterior,
7
* 8
7*- capsula internă,
porţiunea
retrolenticulară,
9 P 8- talamus,
9- sinusul venos
drept;
F- lob frontal,
O
P- lob parietal,
O- lob occipital,
T- lob temporal
l
 m:
1- capul nucleului
caudat,
4
9 2- braţul anterior al
12
3 capsulei interne,
6 5
3- putamen
7
4-corn frontal al
ventriculului lateral, 5-
8
capsula externă, 6-
1 insula,
0 7- capsulă internă, braţ
posterior,
8- talamus,
9- genunchiul corpului
calos ,
10- splenius corp calos
m
 n:
1- capul nucleului caudat,
7
2- braţul anterior al capsulei
1 interne,
4
2
3 3- putamen
4- insula,
6 6- talamus,
10
7- genunchiul corpului calos ,
8 8- splenius corp calos,
11
9- sinusul venos sagital
superior,
10- sept pelucid,
11- coada nucleului caudat
9

n
 o:
9 1- corpul nucleului
caudat,
2- ventricul lateral,
10 corp,
5
6
1 3- corp calos,
2 3 4- centrul semioval,
4
7 5- fisura laterală, ram
ascendent,
6- cortex insular
8
superior,
7- opercul frontal,
11 8- lob parietal,
9- artere pericalosale,
10- gir cinguli,
11- fisura
0 interemsferică
 p, r:
1-centrul semioval
2-gir cinguli
9 6
2
3-şanţul central
4-gir precentral
(frontal
1 ascendent)
4
2
5-gir postcentral
3
5 (parietal
ascendent)
6-şanţ frontal
superior
7-şanţ precentral
p 8-gir frontal
superior
9-gir frontal mijlociu
10-şanţ
calosomarginal
 p, r:
1-centrul semioval
2-gir cinguli
3-şanţul central
8 4-gir precentral
9 6 (frontal
ascendent)
7
4 5-gir postcentral
5 3 (parietal
ascendent)
10 6-şanţ frontal
superior
7-şanţ precentral
r 8-gir frontal
superior
9-gir frontal mijlociu
10-şanţ
calosomarginal
 ARTEFACTE
IN
IMAGISTICA
DE REZONANTA
MAGNETICA
 ARTEFACTE
• Reprezinta orice formatiune care apare
pe imagine si nu exista in realitate.
• Reduc considerabil calitatea imaginii
• Cele mai importante artefacte legate
de sistemul IRM: troncatură,
susceptibilitate magnetică, deplasare
chimică.
• Artefacte legate de pacient: metalice,
de mişcare voluntare, involuntare.
ARTEFACTE DE REPLIERE
ARTEFACTE DE
TRUNCARE
ARTEFACTE CAUZATE
DE RESPIRATIE
ARTEFACTE CAUZATE DE
PROASTA ALEGERE A
DIRECTIEI DE CODARE
ARTEFACTE DE FLUX
 SUSCEPTIBILITATE
MAGNETICA
• Tesuturile prezente in campul magnetic sunt
magnetizate diferit.
• De exemplu, apa si aerul difera in ceea ce
priveste susceptibilitatea magnetica prin 13ppm
din frecventa de rezonanta (frecventa Larmor).
• Aceasta face ca la granita sa existe un camp
magnetic intrinsec care duce la aparitia unor
artefacte de susceptibilitate.
• Apar cu precadere pe secvente GRE in regiunea
abdomenului, capului si coloana vertebrala in plan
sagital
 DE
SUSCEPTIBILITATEA
MAGNETICA
DISTORSIUNI
GEOMETRICE
ARTEFACTE DE
MISCARE
ARTEFACTE CAUZATE DE
OBIECTE METALICE
 ARTEFACTE METALICE
• cauza : material feromagnetic ce distorsionează câmpul magnetic
• aspect: zona de vid de semnal cu întărire periferică, mult mai
intinsă decât dimensiunea obiectului metalic
• consecinţe : explorarea dificilă a regiunii, în special
viscreocraniu
• remediere :
– înlăturarea obiectelor metalice
– nu se folosesc secvenţe în echo de gradient
• ARTEFACTE DE MIŞCARE
• Cauza : eroare de codificare spaţiala datorita miscarii
structurilor (inclusiv mişcările respiratorii)
• Aspect :
– contururi flu ale structurilor
– imagini « fantoma » în sensul codajului de fază
• Remediere : sedarea pacientului, sincronizare respiratorie,
secvenţe rapide, contenţie abdominala prin chingă,
presaturare, crestere Nex, poziţionarea codajului de faza în
directia celei mai mici dimensiuni a matricei, inversarea
fazei cu frecvenţa
• ARTEFACTE DE TRUNCHIERE
(« TRONCATURĂ »)
• Cauza : zona de tranziţie bruscă a semnalului, ce
nu poate fi descrisă corect
• Aspect : benzi de hipo şi hipersemnal paralele cu
zona de variaţie bruscă de semnal (ex. LCR-
maduvă), apărând un aspect pseudosiringomielic la
nivelul măduvei spinării
• Remediere : creşterea rezoluţiei spaţiale,
cunoaşterea aspectului pentru a nu fi confundat
cu patologic
• ALIASING
• Cauza : obiect mai mare decat campul de
vedere (FOV)
• Aspect : replierea structurilor din afara
campului de cealalta parte a imaginii (in
directia codajului de faza si frecventa)
simuland procese patologice
• Remediu : largire FOV, folosirea corecta a
axelor de codaj
• ARTEFACTE DE DEPLASARE CHIMICA
• Cauze : diferenţa între frecvenţele de rezonanţă
ale apei şi grăsimii  la nivelul interfeţei în lungul
codajului de frecvenţă (utilizat ptr. localizarea
spaţială) apare o decalare a pozitiei protonilor din
ţesuturile grăsoase
• Aspect : se suprapune semnalul grăsimii cu al apei
(= bandă albă) şi apare o banda de absenţă de
semnal la interfaţă (= bandă neagră)
• Remediere : secvenţe fatsat, STIR
• ARTEFACTE DE SUSCEPTIBILITATE
MAGNETICĂ
• Cauze : gradient de camp magnetic la interfaţa a
două structuri cu susceptibilităţi magnetice
foarte diferite (aer-apă)
• Aspect : zone largi de hiposemnal (cavităţi aerice
ale craniului)
• Remediere : secvenţe echo de spin, creşterea
rezoluţiei spaţiale
• Fig. 1.10 :
• a. artefacte determinate de
prezenţa materialului dentar
metalic
• b. artefacte de mişcare
•