Curs Radiologie

Radiologia este disciplina medicala care studiaza si trateaza organismal uman folosind razele X
sau Rontgen

Subspecialitatii:

· Radiodiagnostic:diagnostic radiologic-imagine

· Radioterapie:tratamente cu radiatii ionizate

· Radiobiologie:modificari biologice sub influenta radiatiilor+masuri de radioprotectie

· Radiogemetica:efectele genetice ale radiatiilor ionizate

· Fizica radiatiilor:fizica razelor X cu aplicatii in diagnostic si terapie

Radiatia X-spectrul electromagnetic in radiologia medicala

-lungimea de unda -0.1-10A (1 Angstrom=10 la -10 m)

Proprietatile razelor X:

· Invizibile

· Se propraga in linie dreapta,divergent

· Penetreaza diferite material(hartie plastic,lemn,corp omenesc)

· Sunt partiale absorbite de acestea(atenuate)

· Legea absorbtiei(Bragg Pierce)

· Produc fenomenul de luminiscenta

· Intenstitatea scade cu patratul distantei

· Au efect de ionizare

· Au efecte biologice
Absorbtia razelor X

Depinde de:

· A) densitatea obiectului

· Aer(gaz) ex: plămân

· Parti moi(organe ,tesuturi) ex: rinichi, pancreas etc.

· Lichid (LCR,bila urina,lichide ingerate)

· Oase(calcifieri) -au densit, f mare deoarece sunt solide și pt. ca cont. Săruri fosfocalcice
dar și alți atomi care-i cresc densitatea

· B)compozitia obiectului(nr atomic al tesutului)

· Z crescut= absorbtie mare

· Lungimea de unda a razelor X

· C)Volumul si densitatea (greutatea specifica)a obiectului

· Apa +umorile=1

· Tesut osos+1,85

· Tesut grasos=0.92

· Aer=0.001(nu absoarbe )

->lichidele și părțile moi au aprox aceeași densitate =>nu poți face diferența pe radiografie

· D) durata iradierii obiectului:t

· Iradiere de lunga durata =absorbtie mare----reducerea la minimul necesar a timpului de

expunere obtinerea unei imagini interpretabile
Radiodensitate

Material de radioprotecție

-plumb

-bariu

Substante de contrast

-sulfat de bariu -doar digestiv

-băut sau în clisma pt irigografie/colonografie

- NU se administrează intravenos

- trece prin tubul dig și se excreta (nu se absoarbe)

-substante iodate -vascular în special (dar și digestiv)

-pt orice CT abdominal (ex: rinichi)

Aparatura de producere a razelor X

⦿ Sursa de RX – tubul de raze X

⦿ alimentarea de joasa si inalta tensiune

⦿ sistem de comanda si control

⦿ sistem de detectie RX

● Film radiologic – radiografie – Rgr

● Ecran de fluorescenta – radioscopie – RxmA: = intensitatea razei X =

luminozitatea
 Factorii care influenteaza imaginea

⦿ kV: = penetrabilitatea = ¯ contrastul

⦿ efectul distantei: distanta focar-obiect =

= ¯ intensitatea radiatiei

Tubul de raze X – instalatia de raze X

Tub de sticla vidat

Catod - Wolfram

Anod - Tungsten

Sistem de racire

Circuit kV inalt

Circuit kV jos

Carcasa de plumb

Sistem de colimare

Imaginea radiografica

Contrast = raport bun intre negru si alb

Netitate = contururi clare ale structurilor

Detaliu = cat mai multe elemente vizibile pe unitatea de suprafata

Imagistica medicala

Ecografia - Ultrasonografia

Tomografia Computerizata - CT

Rezonanta Magnetica Nucleara – RMN

Imagistica prin Rezonanta Magnetica - IRM

Medicina Nucleara – Scintigrafia, SPECT, PET

-Explorari si Tratamente cu Izotopi Radioactivi

 RADIOLOGIA SISTEMULUI
OSTEOARTICULAR
TEHNICI DE EXPLORARE RADIOLOGICĂ

1.Radiografia convenţională este metoda cel mai des utilizată în explorarea

aparatului osteoarticular. Premiza de bază în interpretarea unei radiografii
este necesitatea absolută de a avea cel puţin două incidenţe , perpendiculare
una pe cealaltă, ale regiunii de exminat. Nu de puţine ori sunt necesare şi
incidenţe suplimentare: oblice, tangenţiale,etc.
La executarea unei radiografii trebuie avute în vedere :
-constantele electrice de la tabloul de comandă al aparatului să corespundă
regiunii de examinat
-folosirea selectivă a grilei antidifuzoare
-pozitia de examinare să nu fie dureroasă;pentru menţinerea poziţiei se poate
proceda la imobilizarea segmentului respesctiv
-utilizarea de filme şi casete adecvate zonei de radiografiat
-diafragmarea corectă a regiunii de interes.

A.Anatomia radiologică a osului

I.Conformaţia exterioară a osului- în funcţie de formă şi dimensiuni oasele
se împart în:
a. Oase lungi – prezintă un corp sau diafiză şi două extremităţi sau epifize; se
întâlnesc de obicei la nivelul membrelor.
b. Oase plate- prezintă două feţe şi un număr variabil de margini şi unghiuri
(scapula, oasele cutiei craniene, etc)
 c. Oase scurte- au formă aproximativ cubică ţi se întâlnesc la coloana
vertebrală, carp sau tars.
Ţinând cont de caracterele arhitecturale şi de situaţia den organism se mai
întâlnesc:
d. Oase pneumatice-conţin în interiorul lor cavităţi pline cu aer( maxila)
e. Oase sesamoide-se dezvoltă în apropierea articulaţiilor sau în tendoanele
unor muşchi(fabela)
f. Oase suturale (wormiene) –apar inconstan , la nivelul suturilor craniene.
Pe suprafaţea oaselor există o serie de elemente morfologice:
1. Proeminenţe :
-articulare –modelate în funcţie de suprafaţa articulară;
-neariculare- cu forme şi dimensiuni diferite , numite
protruberanţe,procese, tuberozităti, spine, creste.
2. Cavităţi :
-articulare(cavitate glenoidă, cavitate cotilodă).
3.Găuri şi canale: sunt de două feluri: de trecere şi de nutriţie ,numite
diferitŞforamen,hiatus, fosă, incizură.
II. Conformaţia internă a osului şi imaginea radiologică normală
Secţionând un os se observă că este format din ţesut osos compact şi ţesut osos
spongios,învelite într-o teacă conjunctivă numită periost. Periostul în mod normal
nu este vizibil radiologic.
Ţesutul osos compact se traduce radiologic printr-o imagine intens opacă,
uniformă, lipsită de structură.
Ţesutul osos spongios realizează o reţea de opacităţi liniare fine dispuse după
liniile de forţă , între care se găsesc mici spaţii radiotransparente( locul unde se
găsesc măduva osoasă, vase şi nervi care nu au expresie radiologică).
 La oasele lungi , compacta diafizară se prezintă ca două opacităţi liniare
paralele , lipsite de detalii structurale, iar la nivelul epifizelor ca o bandă opacă
îngustă la periferia ţesutului spongios numită corticală. Canalul medular apare
transparent,între benzile opace diafizare, iar spongioasa epifizară apare ca o reţea
liniară fină.
La oasele plate şi scurte întâlnim corticală compactă la exterior , cu grosime
variabilă, iar al interior spongioasa.
III.Particularităţile imaginii radiologice la copii
1.Nucleii secundari de osificare-sunt situaţi la extremităţile osului şi apar la
vârste diferite. Din aceşti nuclei s eformează epifizele şi apofizele.
2.Cartilagiile de creştere-sau cartilagiile epifizo-diafizare apar radiologic sub
forma unor benzi radiotransparente ce separă complet epifiza de diafiză, au
contururi uşor ondulate şi sunt simetrice.
IV. Imaginea radiologică a articulaţiilor
Din punct de vedere morfo-funcţional articulaţiile sunt :
-diartroze- articulaţii cu mobilitate mare , cu extremităţi osoase acoperite de
cartilagiu şi legate prin ligamente articulare şi capsulă articulară.
-amfiartroze-articulaţii cu mobilitate mică, având elemente osoase legate prin
structuri fibro-cartilaginoase.
-sinartroze-articulaţii fixe, cu legături cartilaginoase(sincondroze) sau
osteofibroase(sinostoze) între piesele osoase.
Radilogic, capsula articulară şi ligamentele nu au expresie . Interpretarea se
rezumă la examinarea spaţiului articular radiotransparent şi a contururilor
epifizare adiacente.
EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A COLOANEI VERTEBRALE

Explorarea radiologică şi imagistică a coloanei vertebrale , urmând unui examen

clinic amănunţit, este indispensabilă stabilirii unui diagnostic corect şi complet.
Deşi substanţial impactul noilor metode de investigare imagistică a rahisului –
computer tomografia şui rezonanţa magnetică, nu exclude examenul radiologic
convenţional cu şi fără substanţe de contrast, care constituie prima etapă
obligatorie , în cadrul unei explorări complete vertebro-medulare.
1.Examenul radilogic clasic
Datorită lungimii sale coloana vertebrală nu poate fi studiată radiografic decât pe
segmente. Pentru fiecare porţiune în parte trebuie folosite tehnici deosebite , în
funcţie de o serie de aspecte distinctive regionale(curburile anatomice, forma şi
orientera vertebrelor şi a spaţiilor intervertebrale). În plus particularităţile proprii
unor corpuri vertebrale ala aceleiaşi regiuni , obligă la executera de radiografii
care să evidenţieze separat unele vertebre(atlas, axis, primele toracale, lombara a-
5a). Examinarea completă a elementelor componente ale vertebrelor necesită
executarea de radiografii în mai multe incidenţe, mai frecvent folosite sunt:
incidenţa de faţă-AP, de profil-LL şi incidenţele oblice pentru partea dreaptă şi
stângă.
2.Mielografia
Este tehnica radiologică de investigare a măduvei şi a spaţiului
subarahnoidian cu ajutorul unei substanţe de contrast introdusă prin puncţie
lombară sau suboccipitală, în spaţiul subarahnoidian. Modificând poziţia
pacientului se urmăreşte migrarea contrastului care va contura măduva şi rădăcinile
nervilor spinali.
După aspectul imaginii pe care o produce substanţa de contrast in contact cu
un eventual proces compresiv asupra măduvei sau cozii de cal se poate deduce
dacă este vorba de o tumoră intrarahidiana extradurală, subdurală extramedulară, o
tumoră medulară sau o hernie de disc.
3.Tomografia computerizată
Computer-tomografia constituie în prezent principalul mijloc d explorare
imagistică a canalului spinal prin aciziţii în plan axial noile aparate având
posibilitatea unor reconstrucţii sagitale, frontale şi tridimensionale
Imaginile CT permit o bună analiză morfologică a structurilor osoase, a canalului
vertebral, a canalelor radiculare precum şi a regiunilor paravertebrale.
4.Rezonanţa magnetică
Este cea mai nouă metodă de investigare imagistică , având ca aplicaţie majoră
sistemul nervos central.Imagistica prin rezonanţă magnetică permite obţinerea
unor secţiuni în toate planurile spaţiale, cu o rezoluţie cel puţin egală computer-
tomografiei.Un avantaj major faţă d eCT îl constituie capacitatea RMN de a
diferenţia între ele structurile nervoase.
5.Discografia
Este tehnica de vizualizare radiologică a discului intervertebral cu ajutorul unei
substanţe de contrast injectată intradiscal. Metoda este tot mai rar folosită în
practica curentă, pe de o parte datorită caracterului invaziv şi informaţior relativ
puţine pe care le oferă, iar pe de altaă parte datorită dezvoltării tehnicilor CT şi
RMN de explorare a coloanei.
6. Angiografia vertebrală
Are ca obiectiv opacifiere cu substanţă de contrast iodată hidrosolubilă nonionică
a sistemului arterial şi venos medular.
Arteriograma evidenţiză arterele radiculare, cele trei axe longitudinale arteriale
medulare şi reţeaua coronară perimedulară.
Rar folosită în prezent ,arteriografia vertebrală este totuşi utilă mai ales în cazul
malformaţiilor vasculo-medulare.
ANATOMIA RADIOLOGICĂ A COLOANEI VERTEBRALE

Regiunea occipito-atlo-axoidiană. În poziţia de faţă (transbucal),condilii

occipitali apar ca două formaţiuni ovalar care se articulează cu masele laterale ale
atlasului , iar atlasul apare ca o bandă subţire prezentând de o parte şi de alta
masele laterale; pe profi se evidenţiază tuberculii atlasului şi articulaţia occipito-
atloidiană. De notat că o line orizontală dusă prin vârful mastoidelor atinge vârful
odontoidei şi taie prin mijloc articulaţia occipito-atloidiană.
Axisul apare pe faţă cu caracterele celorlalte veertebre cervicale prezentând în
plus apofiza odontoidă; peste imaginea axisului de faţă se suprapune hioidul,sub
forma unei benzi neregulate opace.
Celelalte vertebre cervicale prezintă pe incidenţa de faţă corpul vertebral ,
puţi diferit de al celorlalte vertebre toracoale şi lombare ,prin prezenţa apofizelor
uncinate şi a maselor laterale. Radiografia de profil evidnţiază corpurile vertebrale
şi arcurile cu apofizele spinoase , apofizele transverse care se proiectează pe
corpurile vertebrale şi apofizele semilunare.
Incidenţele oblice permit vizualizarea găurilor de conjugare.
Coloana toraco-lombară .În această regiune vertebrele se aseamănă mult ca
formă , deosebindu-se numai prin dimensiuni şi poziţia apofizei spinoase. Pe
incidenţa de faţă se evidnţiază corpurile vertebrale, de fomă dreptunghiulară cu
contururi laterale concave , pediculii vertebrali şi distanţa interpediculară, lamele,
apofizele transverse şi spinoase. Pe incidenţa de profil , corpurile vertebrale apar
cu contururi concave (mai accentuat în regiunea lombară ) mai înalte posterior
cele toracale şi mai înalte anterior cele lombare. Se evidenţiază bine pediculii şi
apofizele articulare, toate aceste elemente delimitând găurile de coanjugare.
Incidenţele oblice pun în evidenţă apofizele ariculare şi istmurile vertebrale;
spaţiul interarticular este proiectat axial.
 Sacrul şi coccisul . Radiografia de faţă evidenţiză aripile sacrului , creasta
sacrată mediană şi găurile sacrale, cele anterioare suprapunându-se peste cele
posterioare; crestele sacrate laterale apar mai puţin nete. În aceeaşi incidenţă se pun
parţial în evidenţă suprafeţele articulare sacro-iliace. Elementel vertebrale
coccigiene apar sub forma unor mici piese ovalare . Radiografia de profil
evidenţiază : promontoriul, cifoza sacrului , canalul medular şi poziţia pieselor
coccigiene faţă de sacru.
Spaţiile intervertebrale ocupate de discurile intervertebrale , se evidenţiază în
toate regiunile , mai net în incidenţa de profil. Înălţimea lor creşte cranio-caudal
până în dreptul spaţiului L4-L5.
APARATUL OSTEOARTICULAR
 
1) Structura radiologica a osului normal
- celulele osoase-osteoblast = celulă tânără cu funcţie osteoformatoare
- osteocit = celulă adultă cu multiple prelungiri,cu rol în menţinerea troficităţii
- osteoclast = celulă mare polinucleată, care lizează, demolează osul
- în anumite condiţii poate avea loc transformarea:

osteoblast

osteoclast osteocit

Osul adult - format din lamele rezultate din depunerea sărurilor de calciu pe
colagenul amorf întins între fibrilele polipeptidice
- din punct de vedere al orientării, sistematizarii şi macrostructurii
radiologice, există 2 tipuri de ţesut osos distinct :
- os compact şi os spongios
a) Osul compact - format din osteoane
- osteonul = unitate morfofunctională elementară constituită din lamele
concentrice centrate pe un canal median cu capilare sanguine (canal Havers)
- în lamele există osteocite legate între ele prin prelungiri
- osteoanele comunica între ele prin canalele Volkmann - care unesc canalele
Havers - aşa se explică rapida difuzabilitate a proceselor patologice în ţesutul osos
- osul compact - propriu diafizei oaselor lungi
b) Osul spongios - constituit din lamele orientate în toate direcţiile cu largi spaţii
între ele
- la periferie există lamele mai dense paralele cu suprafaţa osoasă
constituind corticala
- osul spongios - propriu oaselor late şi scurte
Osul imatur - fără structură, trabeculară - în substanţa amorfă sunt dispuse
fibrile de colagen în toate direcţiile şi osteociţi foarte mari şi activi.
2) Osul în dezvoltare
- Oasele - plane
- scurte - se dezvolta pe baza unui tipar determinat genetic
- lungi din ţesut mezenchimatos
Oasele plane - prin osificare de membrană
- la nivelul tesutului conjunctiv etalat, apar puncte de osificare în care
celulele conjunctive se transformă în celule osoase şi se impregnează cu calciu.
- osteoformarea progresează de la centru spre periferie asigurând creşterea
osului iar prin rezorbţie modelantă externă şi spongiozare internă (datorată
osteoclastelor) se asigură maturarea osoasă.
- Oasele scurte - se dezvoltă din machetă cartilaginoasă
- osificarea şi creşterea se fac excentric iar modelarea prin rezorbţie periferică.
- Oasele lungi - osteogeneza encondrală- pornind de la o matrice cartilaginoasă a
viitorului os înconjurat de un pericondru
- pericondrul se transformă treptat în manşon osos - apariţia periostului
- osificarea periferică - prin producere de os periostal rezultând un os relativ
cilindric format din ţesut osos imatur
- creştera în lăţime - asigurată de periost
- creşterea în lungime - prin cartilagiul de la capetele osoase - în cartilagiul de
la capete apar puncte de osificare -nucleu de osificare epifizar - care se va uni cu
diafiza numai la varsta adultă.
- procesul de creştere e concomitent cu procesul de maturare
Maturarea = transformarea tesutului osos primitiv nelamelar în sistem
haversian prin apariţia unor muguri capilari şi a osteoclastelor care sapă cavităţi
longitudinale
- pe pereţii cavităţilor osteoblaştii depun lamele secundare concentrice-
osteoane
- în axul cilindrului diafizar activitatea osteoclastică duce la apariţia unui tub -
canalul medular
- la capetele diafizelor (în metafiza) subperiostal activitatea osteoclastică duce
la constricţia modelantă a întregului os.
3) Osul adult
 - Oase late - os spongios (diploe) - cu travee ce se întretaie în toate direcţiile
mărginit de corticală formată din os compact (tăblii osoase).
- Oase scurte - os spongios cu travee întretăiate în toate direcţiile cu spaţii
aerate între ele
- la suprafaţă - lamele mai dense paralele cu suprafaţa osului
formând corticala - opacă şi mai groasă spre articulaţii
- Oase lungi – diafiza + 2epifize
- diafiza - formată din ţesut osos compact - sistem haversian care
înconjoară canalul medular
Rx - 2 benzi opace laterale paralele date de compacta văzută
ortorontgenograd ce mărginesc transparenţa centrala a canalului medular
-epifizele - sunt legate de diafiză printr-o porţiune evazată numită metafiză
(zona de max. activitate osteoformatoare în perioada de creştere - aici terminându-
se şi canalul medular) .
- formate din ţesut osos spongios mărginit de corticală la exterior
Rx - os spongios mai puţin opac decât diafiza cu structură trabeculară la
periferie mărginit de opacitate fină de intensitate mare – corticala - care se îngroaşă
spre articulaţie formând platourile sau suprafeţele articulare.
- la exteriorul oaselor lungi cu excepţtia suprafeţelor articulare se află periostul
periostul =membrană conjunctivă bogat vascularizată - sesizabilă radiologic
numai în condiţii patologice
4) Remanierea continuă a osului adult
Osul e în continuă transformare prin rezorbţie şi depunere osoasă permanentă.
Osteoformarea - osteoblaşstii secretă tropocolagen, mucopolizaharide şi fosfatază
alcalină,rezultând substanţa organică.
- pe substanţa organică se depun cristale de hidroxi-apatită şi
săruri fosfocalcice în prezenţa fosfatazei alcaline, a mediului alcalin şi a sărurilor
din lichidul interstiţial.
Osteorezorbţia - o realizează osteoclastele care în prezenţa fosfatazei acide,
depolimerizează mucopolizaharidele, eliberează sărurile de calciu în lichidul
interstiţial, foreaza cavitaţi: lacune Hawship
- şi osteocitele produc rezorbţie - mobilizând Ca, matricea proteică
fiind puţin interesată.
5)Factori ce promovează demolarea şi construcţia osoasă
Remanierea osoasă e guvernată de factori genetici, endocrini, biomecanici,
neurocirculatori, umorali, aport de alimente, vitamine, stare fiziologică a
individului (perioada de creştere, vârsta adultă, sarcină etc)
a) Factori ce favorizează osteoformarea sau împiedică rezorbţia:
- hormonul somatotrop, insulina, hormonii androgeni, hormonii
estrogeni, calcitonina, vit.C,etc.
 b) Factori care împiedică osteosinteza şi favorizează rezorbţia:
- hormonul paratiroidian, vit.A, cortizonul, calcitonina în anumite
condiţii
c) Factori care influenţează numai gradul de mineralizare fără a leza matricea
proteică:
- demineralizarea - aport alimentar scăzut în săruri fosfocalcice
- hipovitaminoza D
- tulburări. de absorbţie intestinală
- pierderea prin rinichi a sărurilor fosfocalcice
- hiperemia, pH acid local
- imobilizarea
- hipermineralizarea
- exces alimentar de săruri PCa
- aport exagerat de săruri prin apă
- hipervitaminoza D
- stază, pH alcalin
6) Vârsta osoasa
- apreciată prin urmărirea prezenţei nucleilor de osificare primari, apariţia
celor secundari şi prin persistenţa în timp a liniilor de transpareţă date de
cartilagiile de conjugare
- se urmareşte dezvoltarea normală sau patologică a scheletului
- se fac Rgr.de pumn, art. tibio-tarsiene, picior, genunchi etc. şi se compară
cu tabele

7) Varietăţi anatomice
= mici abateri de la dezvoltarea osoasă normală care nu determină statică sau
funcţie vicioasă a segmentului scheletic respectiv (la vârsta adultă)
- Anomalii, malformaţii (displazii osoase) = modificări extinse importante
asociate cu tulburări morfofuncţionale
Varietăţi anatomice obişnuite:
- oasele supranumerare la picior, genunchi, articulaţia coxo-femurală
- oase sesamoide la mâini şi picioare
- apofize nesudate
- suturi supranumerare
- insule osoase compacte în spongioasă
- mici osificări tendinoase
8) Metode convenţionale şi imagistice de examinare a sistemului osos
Metode standard –
 Radiografia standard = document obiectiv ce oferă informaţii detaliate, se
efectuează uşor cu iradiere mică
- reguli: - distanţa focus-film = 1-1,2 m
- segment de radiografiat aproape de film
- calitatea radiaţiilor(moi sau dure) în funcţie de segmentul examinat - grila
antidifuzoare Buky
- se radiografiază segmente limitate de 20-40cm pentru ca razele periferice să
nu deformeze imaginea
- se fac 2 incidenţe perpendiculare
- radiografie comparativă la elementele scheletale perechi
- pe radiografie să fie prezente şi zone de ţesut sănătos şi părţi moi
Variante ale radiografiei standard
- Rgr.cu raze dure - pentru structuri de detaliu în opacităţi
- Rgr.cu kV crescut şi mA scăzut pentru reducerea iradierii
- Rgr. cu raze moi: kV şi mA scăzut - pentru părţi moi
- Rgr. mărită - scăderea distanţei focus-film - pentru structurile trabeculare
- Rgr.ţintite în incidenţe speciale - pentru detalii anatomice
- Rgr. în poziţii funcţionale cu încărcare
- Rgr. în imersie - pentru mâini - evidenţierea părţilor moi în PR
Metode imagistice
- Ecografia - mod B si Doppler
- CT nativ şi cu substanţă de contrast
- Artrografia cu substanţă de contrast iodată hidrosolubilă sau aer - pentru
spaţiul sinovial
- Arteriografia
- Arterioscintigrafia
- Xeroradiografia
- RMN nativ şi cu substanţă de contrast
- Scintigrafia cu Tc
- delimitarea extinderii neoplasmelor
- detectarea metastazelor
- diagnosticarea precoce în PR şi SA
- urmărirea evoluţiei proceselor inflamatorii

9) Procese patologice ale osului ca ţesut

= tulburări ale rezorbţiei şi reconstrucţiei osoase
a) Osteoporoza = tulburare a rezorbţiei osoase care constă în rarefacţia şi subţierea
trabeculelor osoase, subţierea compactei, reducerea până la dispariţie a corticalei -
datorită demineralizării - matricea conjunctivă rămânând intactă
- spongioasa-porozată
 - osul devine transparent
- Osteoporoza acută - pătată ( apare în pete-posttraumatic sau inflamator )
- subcondrală - localizată
- difuză - interesează un segment osos
- Osteoporoza cronică – difuză - uniform un os sau tot scheletul
- hipertrofică - pe fondul unei osteoporoze difuze apar
travee hipertrofiate pe liniile de forţă
- Osteoporoza - localizată
- generalizată - senilă, postmenopauză, deficit de proteine, boli:
Cushing, enteropatii cu malabsorbţie, gastrectomie, acromegalie, sindrom Turner
Osteoporoza pentru a putea fi evidenţiată radiologic, pierderea de Ca trebuie să fie
mai mare de 30%
- aprecierea osteoporozei
- Rx - măsurarea indexului cortical
- densitometrie
- fotodensitometrie
b) Osteoclazia = proces patologic în care osteoclastul distruge osul atât matricea
proteică cât şi sărurile minerale.
Rx - zone de transparenţă numite zone de osteoliză
Osteoliza - difuză
- circumscrisă
- număr - unică
- multiplă
- sediul - os scurt, lat, lung - diafizar
- metafizar
- epifizar
- forma - rotundă, ovalară, neregulată, polilobată
- dimensiuni
- contur - net, discontinuu, flu, condensat
- structura - omogenă
- neomogenă
- modificări ale parţilor moi
Osteoliza – circumscrisă - în interiorul osului = geodă sau defect osos
- la periferie - uzură (dimensiuni mici)
- carie (dimensiuni mari)
- difuză - porţiune mai mare sau mai mică din os fără a putea fi net
delimitată de restul osului
c) Osteoscleroza = tulburare a reconstrucţiei osoase ce duce la producerea de ţesut
osos în exces în os determinând condensarea osului
- Osteoscleroza – generalizată - cuprinde osul în întregime
 - localizată - canalul medular – osteoscleroza endostală
- epifize, oase scurte şi plate-spongioscleroza
Rx :trabecule îngrosate şi trabecule noi
- Apozitia periostală = producere de ţesut osos într-un ţesut unde în mod normal nu
există os.
- se formează os pe partea interna a periostului
- în inflamaţii - periostită
- alte cauze (tumorale) - periostoză
Rx - foiţe lamelare paralele cu axul osului
- spiculi perpendiculari pe axul osului
- pinteni oblici pe axul osului
- Osteofit = producţiune osoasă caracterizată prin osificare ligamentară (pintene
calcanean) sau subligamentară (osteofiţii coloanei vertebrale)
- e caracteristic proceselor degenerative
- Sindesmofit = calcifiere ligamentară sau subligamentară a ligamentelor coloanei
vertebrale
- apare în spondilita anchilozantă
- Exostoza = excrescenţă condro-osoasă dezvoltată pe suprafaţa unui os
d) Osteonecroza – produsă din variate cauze de obicei obliterarea vaselor sanguine
(septică sau aseptică)
- Osteonecroza septică - în inflamaţii
Rx – porţiunea necrozată se detaşează de osul sănătos formând aşa numitul
sechestru – zonă opacă de diferite dimensiuni separată printr-un spaţiu transparent
de restul osului
- Osteonecroza aseptică - de regulă localizată la apofize si epifize
Rx - zone de osteoporoză si osteoliză (aspect pătat) şi prăbuşirea parcelară a
epifizei respective cu păstrarea cartilagiului articular

10)Modificari de forma si dimensiuni ale osului ca organ

- Hipolazie = diminuarea dezvoltării normale a unui os
- Hiperplazie = dezvoltare excesivă
- Aplazie sau agenezie = absenţa unui os
- Hipostoza = os mai mic decât normal (prin osteoliză)
- Hiperostoza = os mai mare decât normal (prin apoziţie periostală şi/sau
osteoscleroză)
- Anostoza = dispariţia unui os prin distrucţie osoasă
- Oedostoza = os umflat (prin distrucţie centrală şi apoziţie periostală)
- Scoliostoza = os încurbat
 Tesutul osos-compozitie

· Substanta fundamentala

-oraganica(35%)

· Fibrele colagene

· Collagen amorf

-Anorganica=saruri minerale(65%)

· Fosfat+carbonat Ca,hidroxiapatita

· Celule

-osteoblast

-osteoclast

-osteocit

STRUCTURA TESTULUI OSOS

Os adult

Os compact(diafiza oase lungi)

· Osteon

-lamele concentrice

-canal Harvers

· Canale transversal Volkmann

· Lamele periferice concentrice

 Os spongios

-lamele cu orientare variata

-spatii lacunare intre lamele

-lamele dense periferice =corticala

->os spongios= 2 organe : -osul=gazda

-măduva hematogena

=>2 patologii: a t osos și a măduvei hemat

-o patologie hematogena poate genera o patologie osoasa și invers

-> ex: mielom multiplu- boala cu debut în măduva hematogena dar

care începe sa distrugă osul

Os imatur

-fără structura trabeculara

-osteocite mari f. Active

Osteogeneza :plane.scurte ,lungi

· Osificare de membrana

-Oasele palne-nuclei-extensie in “pata de ulei”

Cellule conjunctive =>cellule osoase+Ca

-Ose scute-macheta cartilaginoasa-osificare excentrica

Osteogeneza

· Osificare encondrala

-Oasele lungi-

· Tesut conjucntiv-schita cartilaginoasa a osului

· Pericondru-manson osos+

· Periost=osificate periferica-creste in latime

· Nucleu epifizare

· Fiza(cartilaj de conjugare)-crestere in lungime

-Maturare tisulara si morfologica

· Tesutul osos primitive si nelamelar=>t.haversian

· Osteoclazie central->canal medular

· Osteoclazie metafizara(subperiostala)

Preponderent în os se produc 2 tipuri de modificări fiziologice:

1. Remaniere osoasa

Osteoresorbtie-osteoclaste ex: osteoporoza

-PTH

-VIT A

-CORTIZOL

-CALCITONINA
Osteoformare-osteoblaste

-STH

-INSULINA

-VIT C

-ANDROGENI

-ESTROGENI

-CALCITONINA

2. Mineralizare osoasa

Demineralizrae

-aport<fosfocalci

-hipotvit D

-tulb abs inst.

-pierderi renale P CA

-HIPEREMIA =principalul factor care produce demineralizare osoasa(=debit sangvin in

capilare)-în inflamate

-PH local acid

-imobilizare

HIpermineralizarea

-exces alim P Ca

-aport>prin aa

-hipervit D
 -staza

-ph local alcalin

Anatomia radiologica normal

· Os lung

-diafiza: -canal nutritiv

-canal medular

-compacta

-metafize

-epifize: -spongioasa

-corticala

-periost(membrane conjunctiva –vasculara)-fiziologic este invizibil deoarece nu

conține săruri de P și Ca

-> are rol in hrănirea osului , protecție mecanica, continuitate

-> esențial: prod osteoblaste-> prod t osos-> pe baza lui se face creșterea în gresime a osului

-> calusul este primordial rezultatul periostului

Anatomia radiologica normala

· Os scurt

-spingioasa

-corticala

-vertebremanson periostal

· Os plan

-spiongioasa-diploe

-os compact-tablii
 Patologie ososasa-clasificare

· Traumatisme

· Inflamatii

· Tumori

-anomalii –malformatii

-boli sistemice ce pot interesa scheletul si articulatiile

-displazii

-distrofii

Clasificarea traumatismelor osteo-articulare

· Fracture

· Entorse

· Luxatii-subluxatii

Semiologie-os ca organ

· Hipoplazie-mai mic

· Hiperplazie-mai mare

· Aplazie/agenezie-absent din nastere

· Hipostoza-mai subtire

· Hiperostoza-mai gros

· Anostoza-absent dobandit

· Oedostoza-umflat
 · Scoliostoza-os incurbat

A nu se încurcă scoliostoza (os incurbat) cu scolioza (deviate laterala a coloanei vertebrale în

plan frontal)

Semiologie radiologica

· Os ca organ

· Tesut oso

· Articulatiile

Semiologie radiologica –modificari de structura osoasa

o Cu minus de os

- Osteoporoza

- Osteoliza

o Cu plus de os

- Osteoscleroza- în os

- Apariție/reactie periostala- la suprafața osului

Modificarile de la nivelul osului se produc foarte lent(sapt/luni pt a fi vizibile)

Semiologie-modificari tesut osos

Cu plus de tesut osos

· Productii osoase -exostoze=proeminente ale osului

-osteofite =osificare a ligamentului/tendonului la locul la

care acesta se prinde pe os (inafara osului)

-nu sunt o patologie a osului

 - ex: pintenii calcanieni

· Calcifiacri paraarticulare

Osteonecroza

· Septica

· Aseptica

Osteoporoza(-)

►Definitie:

►reducerea componentei minerale + matrice conjunctiva intacta

►Rarefactie a t osos(datorită scăderii densității lamelelor osoase/trabeculelor) + subtierea

compactei +- diparitia corticalei

►Scădere a densității osoase

►Scădere a rezistentei osoase

►Se produce mai ales la niv. Vertebrelor lombare=> tasări

►pierdere de Ca >30% = vizibil Rgr.

►hiperemia

► Rgr: subtiere +rarefiere a trabeculelor

subtierea compactei + disparitia corticalei

spongioasa perozata (poroasa)

osul =transparent

-> hernie intraspongioasa(instrasomatica)=osteoporoza (scade densitatea si rezistenta osoasa)

+ discurile intervertebrale se deshidratează =>se rigidizeaza(întăresc)
 Tipuri:

Acuta

-difuza(de segment)

-patata

-subcondrala(in banda)

Cronica

-difuza(de schelet)

-hipertrofica

-vitroasa

Semne de osteoporoza

► La nivelul coloanei
► Hipertransparenta
► Canale nutritive (Han)
► Aspect în chenar
► Hernii intrasomatice (intraspongioase)
► Tasari anterioare
► Cifoza rotunda
► Vertebre biconcave
► Indicele lombar L3
► Normal = 0,80

Semne de osteoporoza

► La nivelul oaselor lungi

►Subtierea compactei

►Hipertransparenta

►Largirea canalului medular

►Indicele cortico-diafizar 1/3 medie tibie, femur, MC 1

 ▪ Normal = 0,4 – 0,55

Semiologie radiologica
– modificări structurale osoase

► Cu minus de os

►Osteoporoza

►Osteoliza

► Cu plus de os

►Osteoscleroza

►Apozitie / reactie periostala

(-)Osteoliza

► Definitie:

► distructie osoasa

► osteoclazie ( deoarece cu scăderea materialului osos se ocupa osteoclastele)

► Rgr: lipsa de substanță osoasa =

(-) Osteoliza

►Tipuri

▪ Limitata

►Superficiala

▪ Uzura

▪ Eroziune

▪ Carie

►Internă

▪ Caverna

▪ Geoda
 ▪ Chist

▪ Difuza: mancat de molii

->gravitate :

1. geografic

2. mancat de molii

3. permeativ

->cauze : osteomielita, tumori maligne

Semiologie radiologica
– modificări structurale de tesut osos

► Cu minus de os

►Osteoporoza

►Osteoliza

► Cu plus de os

►Osteoscleroza

►Apozitie / reactie periostal

(+) Osteoscleroza - osteocondensare

► Definitie: tesut osos in plus (osteoblastic)

- la interior sau la exterior sau ambele

- in locuri anormale

► Tipuri

▪ Generalizata

▪ Localizata

►Endostoza =osteocondensare în oasele lungi (compacta oaselor lungi)

 ►Spongioscleroza =afectează scleroasa

Cauze

► Osteodistrofie renala

► Anemie falciforma – siclemie, drepanocitoza (patolog. Măduvei hematog.)

► Mielofibroza

► Osteopetroza – b. Albers Schonberg (oase de marmura)

► Pycnodisostoza

► Tumori osoase benigne si maligne

► Metastaze

► Mastocitoza

► Boala Paget

► Fluoroza

(+) Apoziție periostală

reacție periostală – periostită, periostoză

► Definitie: calcificare subperiostala= exacerbare a rolului periostului=> Prod. T. Osos

în cantitate mare dar cu o dispoziție diferită

► Tipuri

▪ Paralela – lamelara

►Unica

►Stratificata

▪ Perpendiculara – spiculi

▪ Oblica – pintene osos

▪ Mamelonata

▪ Alte aspecte
 Osteonecroza

► Aseptica

► Septica – sechestru osos

Inflamatii si tumori osoase

1. Inflamatii osteo-articulare

-> infecțiile osoase au devenit f rare, au un debut spectaculos iar Modificarile radiologice apar
după minim 2-3 sept de la debutul bolii(semnelor clinice).

Inflamatie nu e egal cu infecție daaar inflamate osoasa=infecție osoasa

-> inflamația este data de infecție

Definitie – secventa de modificari patologice osoase cauzate dey infectie. (rare de - radiation,
medicamente, droguri, toxice…)

- procesul infectios poate interesa partile moi periosoase (abscess), periostul (periostita),
osul compact si spongios , maduva osoasa

- osteita – infectie directa,

- osteomielita – infectie pe cale hematogena - septicemie.

Cauze:- bacterii - Staphylococcus aureus, Gonococ, Streptococcus, Brucellosis, Tuberculoza,

sifilis, lepra

- virusi - Rubeola, Varicela, HIV

- fungi - Coccidioidomycosis, Cryptococcus, Mycetoma

- paraziti – Ecchinococcus
 OSTEOMIELITA
 
DEFINIŢIE - inflamaţie a ţesutului conjunctiv intraosos produsă de diverşi
agenţi patogeni prin diseminare hematogenă sau inoculare din afară sau din
vecinătate
 
ETIOLOGIE - stafilococul aureu in 80-90% din cazuri
Osteomielita afectează de obicei copii si adolescenţii

LOCALIZARE - frecvent la nivelul oaselor tubulare lungi -femur,tibie humerus

- procesul poate fi monostic sau poliostic
Copii şi tineri - localizarea cea mai frecventă în:
- metafizele vecine cartilagiului de creştere
-în partea spongioasă a diafizei situată în vecinatatea epifizei
sau sub cartilagiul articular.
Adulţi - sunt afectate mai des compacta şi periostul
CLINIC - simptome de ordin general - cefalee, frison, febră, adinamie
- simptome de ordin local – durere localizată la segmentul afectat,
tumefacţie de părţi moi în jur, împăstare în profunzime
 PARACLINIC - modificări ale constantelor sanguine:-leucocitoză VSH
crescut,etc.
- modificări radiologice
 MODIFICĂRI RADIOLOGICE
1- Perioada de debut
- edemul părţilor moi - 7-10 zile
- osteoporoza 10-21 zile
- osteoliza localizată - în metafiză în partea centrală-mici lacune rotunde
sau ovalare în axul vertical al osului
- periostita - fin lizereu osos în dreptul zonei afectate - 3-6 săptămâni de la
debut
2 - Perioada de stare
- sechestrul - urmare a necrozei osoase
=imagine osoasă înconjurată de lizereu clar
- 4-6 săptămâni în forma acută
- câteva luni în forma cronică
-periostita
-osteoscleroza endostală – determină dispariţia canalului medular

Sechestru, periostita, endostoza, hiperostoza

 3- Perioada de vindecare
- cavităţile se umplu cu ţesut fibros şi determină apariţia ariilor de
rarefacţie în osul îngroşat şi sclerozat
- osteoscleroza endostală - dispariţia canalului medular şi îngroşarea
neregulată a osului
- sechestrul

COMPLICAŢII
1. Artrita purulentă - foarte rar
2. Fractura patologică
3. Deformări ale membrelor datorită distrugerii cartilagiului de creştere

PROGNOSTIC
- bun sub tratamentul cu antibiotice

FORME CLINICE

1 .Abcesul Brodie
- cavitate rotundă sau ovalară în metafiza oaselor lungi, de obicei fără sechestru
- lizereu opac la marginea zonei de osteoliză datorat osteosclerozei
 - fină reacţie periostală
2. Forma hiperostozantă
– osteomielita sclerozantă Garre. = formă cronică - nu se produce supuraţie

Rx - osul este mult îngroşat prin reacţia corticalei şi scleroza spongioasei

Abces Brodie

3. Forma pseudotumorală - diagnosticul se face numai histologic

4. Osteomielita craniului
- foarte rară - la nivelul calotei
- mai frecvent la nivelul osului frontal - în urma unor sinuzite

5. Panarţiul = inflamaţie de parţi moi localizată la nivelul degetelor care poate

interesa şi falanga
Rx - liza unei porţiuni sau a întregii falange
- se distruge întâi periostul şi nu există reacţie periostală
6. Osteomielita coloanei
- discul intervertebral ramâne mult timp intact
- durată lungă
Rx - predomina reacţiile de reconstrucţie osoasă
- osteoscleroza
- punţi osoase
- osteofite
7. Osteomielita bontului de amputaţie
- proces inflamator la nivelul bontului deseori cu sechestru

1) Osteomielita

->tratată inițial-> stoparea evoluției bolii (fără stricaciune osoasa)

-os mai dens=osteoscleroza

-os mai gros=hiperostoza

-în stadiu avansat de osteomielita=> sechestru osos

► Patogenie

▪ Stafilococ aureu

▪ Diseminare hematogenă !!!

▪ Localizare in metafize

▪ Semne Rx la 14 – 21 zile după debut clinic

► Caracteristici

▪ Boala cronica, evolutie in pusee

▪ Monostica =apare intr-o singura parte a scheletului(nu în tot)

▪ Afecteaza metafize + diafize, NU afecteaza epifize si articulatii

▪ Caracteristici Rx:

►Sechestru osos
 ►Osteoscleroza

►Reacție periostală

►hiperostoza=îngroșarea osului

► Evolutie radiologica

▪ Perioada de debut

►Tumefacţie parti moi – 7-14 zile de la debut clinic

►Osteoporoza – 10 - 21 zile

►Osteoliza metafizara(deoarece prezintă o circulație bogata) microlacunara

►Reacție periostală – lamelara – 3 – 6 sapt. ->uneori poate fi primul semn

de osteomielita

Modificări radiologice: leziuni osteolitice dificil de delimitat, reacție osteosclerotica și

îngroșare a osului

+semne clinice=> osteomielita

▪ Perioada de stare

►Sechestrul osos – 4 – 6 sapt

►Periostita = reactie periostala

►Endostoza=suflarea osului

►Hiperostoza=îngroșarea osului

▪ Complicatii

Artrita purulenta – extensie la articulatii din vecinătate

Fractura patologica (pe os patologic prin scăderea densității osoase)

Deformari ale membrelor (scurtare/alungire)

 ► Forme atipice:

►Abces Brodie

►Albuminoasa

►Hiperostozanta

►Pseudotumorala

►Panaritiul

►A bontului de amputatie

►A craniului

►A coloanei vertebrale

Tuberculoza osteo-articulara

-termen medical: osteo-artrita

=morbul lui Pot

->boala silențioasă-evolueaza insidios(lent evolitiva) dar foarte agresiva

► Patogeneza

►Varsta tanara, boala secundara, hematogena

►Localizare epifizara, articulatii fertile

►Semne Rx la 6 luni – 2 ani de la debut clinic

-> diseminare hematogena a bacilului Koch după o boala pulmonara=> afectarea osului se
produce lent la 6 luni-2 ani de la TBC pulmonar
 1) -ajunge și la disc

2) -localizare preferata: coloana dorsala/lombara

1) și 2)=> spondilo-discita

► Caracteristici generale:

►Boala cronica, evolutie in pusee

►Osteo-articulara intotdeauna (2 oase in o articulatie)

►Afecteaza epifizele dintr-o articulatie, NU afecteaza diafize

▪ Caracteristici Rx:

►Osteoporoza intensa si intinsa

►Modificari articulare - anchilozaa

►Modificari osoase

► Modificari osoase

►Osteoporoza intensa + intinsa

►Osteoliza

►FARA:

► Sechestru

► Apozitie periostala

► Modificari articulare:

►Ingustare

► uniforma

► Neuniforma - pensare

►Disparitie – anchiloza = osificarea unei articulatii=os continuu (scăderea

mobilat articulare)
 ►Devieri in ax – subluxatie, anchiloza vicioasa

►ANCHILOZA OSOASA APARE NUMAI IN ARTRITE, NU SI IN ARTROZE

->osteite/osteomielitele-> se vindeca fără o impotenta funcțională( fără anchiloza de

exemplu)

->osteoartrita stadiu avansat/netratat=> anchiloza

► Modificari ale tesuturilor moi

►Ingrosare, tumefiere

► Forme tipice

►A genunchiului

►A coloanei = morb Pott-> spondilo-discita TBC

► Incipient = osteoporoza + distructii vert. In jurul discului

► Avansat = osteoliza vert + bloc vert + cifoza unghiulara +

fus pottic

► Vindecata = bloc pottic calcificat

->spondilo= pt ca afectează vertebra și discuta pt ca afectează discul

intervertebral => spondilo-discita

Tuberculoza coloanei vertebrale

► Afecteaza :

- corpii vertebrali (spondilo-)

- discul intervertebral (-discita)

Exclusiv în:

- spatiul paraspinal (partile moi)

- spatiul extradural (epidural)

->netratată la timp: distrugerea vertebrelor+discurilor => puroi-> extensia lui în părțile moi
(spațiul paraspinal) sau în canalul medular (spațiul extradural) =>> FUS POTTIC
Fus pottic = opacitatea fusiforma dispusa paravertebral data de acumularea de puroi

Artrite septice

->apar direct în articulatii (nu sunt transmise de la os)

► Infectii bacteriene articulare

► agenti:

1. Staphylococcus aureus

2. Haemophylus influenzae

3. Streptococcus B hemolitic

4. Neiseria gonoreae

-duc la:

► distructia articulatiei prin enzime produse de bacterii si leucocite

► afectare vasculara prin tromboze si compresiuni

Clinic : -debut brusc

- sindrom febril

- durere articulara

- impotenta functionala

- tumefactie de parti moi

- laborator: leucocite, proteina C- reactiva ,VSH

 TUMORI OSOASE

1 substrat radiologic variat:

- litic, sclerotic, mixt , reactie periostala

2 aceasi tumora poate avea aspect radiologic diferit (mai ales cele maligne)

->nespecificitate de aspect radiologic

EPIDEMIOLOGIE

► Incidenta – 3/100.000

► Maligne = 1/3 ( 1/100.000)

► Metastaze – de pana la 10 X mai frecvente

► B/F = 5/4

► Varsta – 10 – 25 ani (excepție plasmocitom la varstnici >60 ani)

► Localizare – epifize(sau metafize) din jurul genunchi, pelvis, coaste, craniu

CLASIFICARE

► Caracter

►Benigne -modificări tisulare și de structura

-nu au caracter distructiv atât de pregnant

►Cu potential de malignizare - semimaligne (tu. Benigne care in timp se pot

malogniza)

►Maligne
► Origine

►Primitive

►Secundare (metastaze) -ex: cancer pulmonar cu metastaze osoase

->diseminare limfatica=adenopatir

->diseminare hematogena=metastaze

► Tesutul de origine (primare)

Tesut de origine Benign Potential malign Malign

Osos Osteom Osteosarcom

Osteom osteoid Sarcom parostal
Osteoblastom
Cartilaginos Condroblastom Condrom Condrosarcom
benign Osteocondrom
Exostoza
Conjunctiv Fibrom Tum cu cel gigante Fibrosarcom
Mixom (mieloplaxe)
Vascular Hemangiom Angiosarcom
Chist anevrismal
Reticuloendotelial Sarcom Ewing
Sarcom Parker-Jones
Maduva hematogena Plasmocitom
Adamantina Adamantinom
Substanta Chist osos
fundamentala
►
►
Criterii de diferentiere benign – malign

Criteriu Benign Malign

Numar Unic 2-3 Unice/multiple

Delimitare, contur Neta/lizereu sclerotic Imprecisa/invaziv
Marime <2cm >2cm
Structura -apreciere mai Omogena/trabecule Anarhica
mult prin CT pastrate
Contur osos Pastrat/suflat Intrerupt/invadat
Periost Fara/remaniere lenta Spiculi/pluristratificat/pintene
Evolutie Lenta Rapida
Tesuturi moi periosoase Comprimate Invadate, tumefiate

Simptomatologie Locala moderata Locala marcata + generala

Probe biologice Normale VSH, fosfataze, proteinograma,
Tabloul sanguin

Morfopatologic Celule adulte Celule atipice

Caractere radiologice sugestive pentru malignitate – osteoliza

► Permeativ – infiltrativ

► Difuz – mancat de molii

► Geografic

Osteomul -benign
► Localizare
 ►Sinusuri faciale (frontal) -paranazale

►Calota (tablia externa)

► Aspect Rx

►Opacitate

►Limba de clopot

Osteomul osteoid
Localizare:

-în compacta(diafiza) oaselor lungi

->insula de osteoscleroza - în centru:zona nonosificata -> zona de t osos osteoblastic inca=os

imatur(fără săruri fosfocalcice)

-> femur, tibie (oasele lungi) (60%)

-> craniu, coloana, stern

RGR: - transparenta centrala, rotunda-ovalara

(nidus = osos imatur)

- scleroza osoasa perifocala + apozitii periostale

-nidus=hipervascularizant ->pe Rx: mică zona mai transparenta

Hemangiomul AC
= tu. de țesut hematogen(vascular) care se dezvolta în os
-hemangioamele vertebrale- cele mai frecvente tumori benigne ale osului

► Cavernos / capilar

► Localizare

►Corp vertebral

►Oasele boltii craniului

► Aspect Rx: tumora care distruge tesutul osos

->distrucție osoasa prin compresie

->osul încearcă sa se reorganizeze=> aspect tigrat/zebra

►Retea de trabecule verticale îngroșate

►Aspect de alternenta de dungi opace si transparente

►Cea mai frecventa tumora osoasa benigna

Chistul osos
- nu conține lichid (ca toate celelalte forme de chisturi din alte țesuturi)

- Sunt mai rare

► Localizare

►Metafiza

▪ Femur

▪ Humerus

▪ Tibia

► Aspect Rx

►Transparenta - osteoliza

►Delimitare neta
 ►Lizereu sclerotic (opac)

►Unica / septat

TUMORI SEMIMALIGNE

► - Osteocondromul

► - Condromul

► - Tumora cu celule gigante (mieloplaxe, osteoclastomul)=GCT

->osteoclastom pt ca e form din osteoclaste=cel mari cu rol de distrucție osoasa

Osteocondromul (exostoza)
-> se dezvolta în exteriorul osului=> deformarea osului

->este rezultatul unei tulburări a cartilajului de osificare (de creștere)

->dezvoltare în interiorul osului=encondrom ->leziune osteolitica

► Localizare

►Metafiza oase lungi

►pelvis

►coaste (anterior)

► Aspect Rx

►Formatiune osoasa acoperita de cartilagiu

►Corticala in continuare cu cea a osului

 ►Axul in axul diafizei

►Boala exostozanta multipla (ereditara dominant autosomal)

Condrom (cartilagiu hialin matur)

► Eccondrom (subperiostal) -encondrom

-eccondrom->dezvoltare anormala de țesut osos în afara osului pe baza cartilajului de creștere

-encondrom->. -||- în interiorul osului

-> acesta nu deformează conturul osos decât în mică măsură (și subțiază corticala) -> nu
balonizeaza osul, dar afectează o zona mai mare din os

-frecvent duc la fracturi pe os patologic

► Localizare

►Falange maini

►Bazin

►Epifize prox humerus

► Aspect Rx

►Transparenta (lacuna)

►Policiclic

►Oedostoza

►Corticala suflata dar continua

► Condromatoza

►Diseminata= b. Maffucci

►Unilaterala – discondroplazia Ollier

->boala Ollier=boala exostozanta

->toate metafizele încep sa producă leziuni multiple și cronice=> duc la deformarea

întregului schelet al oaselor lungi

 Tumora cu celule gigante – mieloplaxe =tu. semimaligna
► Localizare

►Epifizele oaselor lungi

►Prox. Tibia, peroneu, dist. femur, radius

► Aspect Rx

►Transparenta

►Septe – bule de sapun

►Delimitare spre diafiza - suport de ou

►Oedostoza =os umflat

►Corticala subtiata dar intacta (uneori poate fi întreruptă)

►Potential de malignizare !!!

►Uneori nu prezintă lizereu sclerotic

Tumori maligne primitive

- Osteosarcomul

- Condrosarcomul

- Sarcomul parosteal

- Sarcomul Ewing ->reactie periostala de tip “foi de ceapa”

- Mielomul multiplu ->afectează f multe părți ale scheletului mai ales coloana și calota
craniană și oasele bazinului =leziuni osteoLITICE multiple

=> sarcomul Edwin și mielomul multiplu au caractere reconoscibile, restul mai Putin

Osteosarcomul
► Mai frecvent la copii
 ► Localizare

►Metafizara

►“aproape de genunchi si departe de cot”

►Respecta articulatiile

▪ Determina prognosticul – proximal de trunchi = mai rau (humerus, femur)

Osteosarcomul osteolitic
► Aspect Rx

►Osteolitic

►Osteosclerotic (-genic)

►Mixt

► Aspect Rx

►Lipsa substanta - lacuna

►Margini imprecise

►Corticala distrusa

►Tesuturi moi invadate

►Reactie periostala:

► Pintele sau triunghiul Codman

► Orientare perpendiculara pe ax osos – spiculi

Osteosarcomul osteosclerozant
->tumora cu + de țesut osos

->foarte agresiv cu interesarea întregului os și caracter exostozant (dezvoltare extraosoasa)

->cu localizări multiple

->dezorganizare completa a structurilor osoase și invazia de părți moi (nu mai știi unde sunt
părți moi și unde e os)

► Aspect Rx

►Plaja de osteoscleroza - osteocondensare

►Imprecis conturata

►Periost:

▪ Pintene

▪ Spiculi

►Invazie tesuturi moi invecinate

►Aspect de

▪ Explozie solara

▪ Far in ceata

▪ Somoiog de vata

Condrosarcomul

-o forma de osteosarcom
-> dezvoltare de t osos patologic tumora în părțile moi
► Deceniul sase de varsta

► Localizare

►Metafize prox. Femur, tibia, humerus

►Bazin

► Forme

►Centrala

►Periferica

► Aspect Rx

►Masa transparenta (cartilagiu hialin)

►Osificari in “floricele de porumb”, “fulgi de zapada”

-> nu se regăsesc tot timpul

►Osteoliza

►Invadeaza tesuturi moi

►spiculi

Sarcom Ewing
► Afecteaza copii + tineri (5-20 ani)

► Debut clinic cu fenomene tip inflamator (pseudo-osteomielita)

 ► Localizare

►Diafize – oase lungi (femur, tibia, peroneu, humerus, clavicula)

►bazin

► Aspect Rx

►Osteoliza diafizara

►Reactie periostala concentrica lamelara in “bulb de ceapa”

►Invazie tesuturi moi

->sarcom parosteal -> pornește din os dar se dezvolta în părțile moi din os(dinafara osului)

Plasmocitomul (mielom multiplu, b.Kahler)

-> leziuni ale calotei craniene bine conturate (poate sa aibă caracter benign) / imprecis
conturate doar multiple leziuni

► Localizare

►Craniu, bazin, coloana, coaste, stern, clavicule

► Biochimic

►Proteinurie

►Proteina Bence-Jones

► Aspect Rx

►Osteolize multiple

►Rotunde/ovale

►Dimensiuni asemanatoare

►Net trasate

►In interiorul osului

►Fara reactie periostala

Angiosarcom
-> leziune primitiva osoasa multifocala

-aspect “ciuruit”

Metastazele osoase
-> sunt mai degrabă osteoLITICE

->adenocarcinomul de prostata -> osteoSCLEROTIC

->foarte frecvent da repede metastaze în os => metastaze osteoSCLEROTICE(albe)

►Cele mai frecvente tumori osoase

►Dupa 40 ani

►Incidenta B/F = 1/2

► Originea:

►Mamar (70% osteolitice, 10% sclerotice, 20% mixte)

►Prostata (sclerotice)

►Bronhopulmonar - litice

►Renal - litice

►Tiroidian – litice
► Localizare

►Coloana D – L

►Bazin

►Coaste

►Calota

►Segmente proximale oase lungi

 ► Aspect Rx

►Osteolitic

▪ Centroosoase

▪ Rotunde/ovale

▪ Dimensiuni variate

▪ Fara reactie periost

▪ Fracturi patologice, tastari vert cu disc intact

►Osteosclerotic

▪ Opacitati

▪ Os patat

▪ Vertebra de fildes

►Mixt

-> tasare vertebrală + scăderea densității osoase => dacă nu avem un fond de osteoporoza
trebuie sa suspicionam ca e pe os patologic (tumora)

->dacă observam leziune osteoSCLEROTICA pe coloana sau scheletul bazinului =>

suspicionam adenocarcinom de prostata cu metastaze osoase

->metastaze mixte -boala Paget - rară, distincta; intra în dgn. dif. Al metastazelor osoase
mixte(litice+sclerotice) și a. Mielomului multiplu
Articulatii

Classificare

1. Fibroase - suturi, gomfoze

2. Cartilaginoase – discuri epifizale, symfize – discuri intervertebrale

3. Sinoviale - mobile, structura complexa alcatuita din:

a) Suprafete articulare acoperite de cartilaje articulare

b) Capsula articulara si membrana sinoviala

c) Cavitate articulara

d) Structuri anexe - ligamente, meniscuri

Sistemul Articular - Patologie

• Inflamatorie - reumatism. =ARTRITA

• Degenerativa =ARTROZA

-> diferentierea lor se face prin radiografie

-> se aseamănă clinic -durere, impotenta funcțională, tumefactie de părți moi

-> pe radiografie- vizibile doar modificarile de spațiu articular (semn indirect)

=> examinarea gold/standard pentru articulații: RMN

->în cazuri avansate de - ARTRITA -> anchiloza OSOASA (osificarea cartilajului)

-ARTROZA -> anchiloza FIBROASA ( fără osificarea cartilajului)

=> în ambele cazuri -> distrugerea cartilajului (reducerea spațiului articular)

-> osteoPOROZA subcondrala -> în ARTRITA

-> osteoSCLEROZA subcondrala -> in ARTROZA

- SINDESMOFIT= în ARTRITA în SPONDILITA ACHILOZANTA

- OSTEOFIT= calcifieze a ligamentului care se insera pe os (nu este o modificare

osoasa)

◼ traumatica,

▫ tumorala

Reumatism – patologie a tesutului conjunctiv - mecanism autoimun

• Policondrita

• Lupus eritematos sistemic

• Artrita reumatoida

• Sindrom Sjogren

• Sclerodermie

• Polimiozita

• Dermatomiozita

• Artrita psoriazica

Guta – hiperuricemie
Guta – hiperuricemie

Patologie articulara- 1. Inflamatorie

2. degenerative

Patologie articulara

Artritele

– inflamatii articulare
 POLIARTRITA REUMATOIDĂ CRONICĂ

Definiţie : afecţiune inflamatorie cronică, de etiologie neprecizată, deformantă

distructivă, evoluând în pusee catre extensie şi agravare cronică.
Articulaţii atinse în ordinea frecvenţei:
- debut - mâini bilateral
rar– articulaţiile piciorului, tibiotarsiană, genunchi, umăr

- mult timp - la o singură articulaţie, apoi poliarticulară.

(A)Modificări anatomopatologice în P.R.

leziuni: - punct de plecare-sinoviala - se extind asupra tuturor elementelor
articulare.
-leziunile sinovialei : - hipertrofie a sinovialei
- vilozităţile devin papilomatoase
- se organizează în panus=masă granulomatoasă care
ulterior distruge cartilagiul şi osul .
- distrucţiile pe cartilagiu, os, ligamente determina anchiloza.

(B)Criterii de diagnostic clinic ,radiologic şi de laborator ale PR

a) Clinic : - ARA - criterii pozitive :
- redoare articulară matinală cu durată lungă
- durere la mobilizarea sau presiunea cel puţin a unei articulaţii

- tumefacţie articulară+ lichid -cu durată de peste 6 saptămâni

- tumefacţie observată de medic la cel puţin încă o articulaţie la un interval mai mic de 3
luni
- tumefacţie articulară simetrică (la ambele mâini) observată de medic a articulaţiilor
metacarpo-falangiene, inter-falangiene proximale cu excluderea articulaţiilor inter-falangiene
distale
- nodozităţi subcutanate
b) Laborator : ARA
- reacţia de aglutinare ( + ) pentru factorul reumatoid
- precipitare alterată a mucinei din lichidul sinovial
- cel puţin 3 din urmatoarele alterări ale sinovialei
- hipertrofie viloasă
- proliferarea celulelor sinoviale superficiale
- infiltraţie limfoplasmocitară a sinovialei cu tendinţa la formare de noduli limfocitari
- depozite de fibrină la suprafaţa sau în interiorul sinovialei
- focare de necroză
- prezenţa histologică a nodulului reumatoid în nodozitaţile subcutanate.
c ) Radiologic:
1 - modificări ale parţilor moi – iniţial tumefacţie apoi atrofie
2 – osteoporoză
3 - eroziuni osoase marginale şi chiste
4-modificări ale spaţiului articular (îngustări-dispariţii)
 5 - distrucţii osoase
6 - modificări în ax (de aliniere normală a oaselor)

Mâna
La început: - articulaţiile interfalangiene proximale deget II şi III sunt tumefiate fusiform
(evidenţiat cu Rgr. în imersie)
1 - tumefacţie metacarpo-falangiană - plicile interdigitale, tumefacţie a carpului
2 - oseoporoza moderată - la capetele osoase ale articulaţiilor IF proximale MCF, CMC.,
carpiene, extremitaţi distale radius si ulnă — benzi transparente-osteoporoza în bandă
3 - eroziuni discrete ale osului subcondral - localizate la zona unde se termină cartilagiul
articular şi se inseră capsula articulară
4 - chiste subcondrale microcalcifieri punctiforme cu deosebire în epifizele interesate - pe Rgr.
marită
5 – modificarea spaţiului articular- datorită degradării enzimatice a cartilagiului
cu distrugerea cartilagiului articular- produs de panusul granulomatos la început la
articulaţia pumnului apoi articulaţiile MCF, IF proximale şi CMC
- în evoluţie spaţiul articular dispare
6 - distrucţii osoase - (în fazele mai avansate) - datorate unor rezorbţii mai mult sau mai puţin
accentuate ale capetelor osoase - aspect clasic "în toc de călimară"
7 - modificări în ax (în fazele avansate) - datorate distrugerilor osoase şi modificărilor
structurale ligamentare şi tendinoase
- subluxaţii, diastase, dislocări ale capetelor articulare - mai frecvente la articulaţiile mici
(mâna, picior) şi coloana vertebrală
exp: - subluxaţia scafoidului care alunecă sub epifiza stiloidă radială
- axul carpului formează cu axul antebraţului un unghi deschis în afară
- mâna “în gât de lebadă” - flexiunea MCF. hiperextensia IF proximale , semiflexia IF
distale
- deviaţia cubitală a degetelor
- mâna "în butonieră" - flexia IF proximale cu hiperextensia IF distale
8 - anchiloza osoasă - datorată distrugerii cartilagiului articular, a capetelor osoase
- traveele trec dintr-o epifiză în cealaltă (ultima formă)

Picior:
- la început – articulaţiile MTF deget IV şi V – halux valgus
- mai rar afecţiunea duce la anchiloza piciorului
- afectarea calcaneului – tumefacţia inserţiilor tendonului lui Achile şi a
aponevrozei plantare
- osteoporoza
- eroziuni
- calcifierile inserţiilor
Tendinoase

C)Modificări Rx ale coloanei vertebrale în PR

- modificări caracteristice: subluxaţia atlo- axoidiană - se observă în flexia coloanei cervicale
- distanţa dintre faţa anterioară a apofizei odontoide şi faţa postero-inferioară a masei
anterioare a corpului vertebral Cl=mai mare de2,5-3mm- e datorată rupturii ligamentului
transvers sau distrucţiei odontoidei
 - distanţa arc posterior Cl şi apofiza spinoasă C2 e mai mare de 7mm (pe rgr. LL în flexie şi
în extensie)
- subluxaţii multiple la nivelul coloanei cervicale cu aspect “în scară”
- articulaţii interapofizare-îngustate
- tulburări nervoase prin compresie
(D)Forme particulare ale PR
1 – Articulaţia genunchiului:
- afectare bilaterală
- osteoporoza accentuată periarticular cu regiunea imediat subcondrală discret scleroasă.
- eroziuni la marginea condililor femurali şi marginea platourilor tibiale
- chiste sinoviale - ale spaţiului popliteu – Baker
2 – Articulaţia coxofemurală - mai rar prinsă
- osteoporoza
- îngustarea cartilagiului
- capul femural migrează axial (din cauza distrucţiei cartilagiului- protruzia acetabulară).
(E)Clasificarea stadiala pe baza examinarii Rx
Stadiul I -unul din urmatoarele semne:
- fără semne Rx
- tumefieri de părţi moi periarticulare
- osteoporoza în bandă
- microchiste, microcalcifieri
- reacţie periostală la apofiza stiloidă ulnară sau la metacarpieni
Stadiul II
- tumefacţie de parţi moi
- osteoporoza
- eroziuni subcondrale
- osteoliza circumscrisă
- microchiste
- discrete îngustari sau pensări ale spaţiului articular
Stadiul III
- osteoporoza difuză intensă
- osteoliza (uzuri marginale, neregularitatea suprafeţei articulare)
- îngustarea spaţiului articular
- distrucţii osoase
- subluxaţii, deviaţii (cubitale), telescopări
- microchiste

Stadiul IV - modificari avansate cu caracter mutilant

- anchiloza osoasă
- deformari accentuate
 Poliartrita reumatoida (PR) = inflamatie
-> cel mai frecvent

• Date generale

▫ femeile (F/B = 3-4/1)

▫ Varsta = 35 – 45 ani

▫ Localizare de debut – articulatiile mainilor

▫ Afectare bilaterala, posibil asimetrica

▫ Initial localizata, apoi poliarticulara

▫ Poliartrita inflamatorie cronica, evolutie in pusee, spre generalizare si

impotenta functionala

• Morfopatologie:

• Hipertrofie sinoviala -NU se vede pe Rx

• Panus

• Distructie cartilaj -NU se vede pe Rx

• Distructie suprafata oase -se vede pe Rx

• Distructie ligamentara -NU se vede pe Rx

• Luxatii/ subluxatii -se vede pe Rx

• Anchiloza -se vede pe Rx

• Afectare viscerala

• Criterii ARA de diagnostic pozitiv

▫ Redoare articulara matinala

▫ Durere la mobilizare sau presiune a cel putin 1 artic

▫ Tumefactie articulara > 6 sapt.

▫ Tumefiere la alta artic, la interval < 3 luni

▫ Tumefiere bilaterala MCF, IFP, MTF, NU IFD

 ▫ Nodozitati subcutanate

▫ Leziuni Rx tipice = inflamatie

▫ Aglutinare factor reumatoid

▫ Histologic nodul reumatoid subcut.

• Rolul ex. Rx:

1. Diagnostic pozitiv

2. Stadializare

3. Urmarirea evolutiei

• Tipuri de leziuni radiologice:

-> la o pers cu dureri articulare urmărim:

1. Tumefactie ale partilor moi

2. Osteoporoza subcondrala “in banda”

3. Eroziuni osoase marginale + chiste

4. Ingustari uniforme de spatiu articular

5. Distructie osoasa

6. Subluxatii

7. Anchiloza osoasa=disctructie completa a articulatei

Etapele de evoluție a poliartritei reumatoide

• a) Normal

• b) proliferare capsulara si edem

•
c) tesutul inflamator aparut (pannus) acopera suprafata cartilajului hialin – apar
eroziuni

• d si e) distructii progresive ale cartilajului de acoperire si osul subcondral.

• f) Ankiloza osoasa.
• Localizare Rx tipica:

▫ Micile articulatii ale mainilor (si picioarelor)

▫ Coloana cervicala

▫ Marile articulatii

▫ Pulmonar – noduli

• Radiografia comparativa a mainilor

* Cartea de vizita

* Permite dg.

▫ Pozitiv

▫ Stadial

• Radiografie .MAINI BILATERAL

® Tumefiere de tesuturi moi

( Rgr. In imersie)

® Osteoporoza in banda

® Eroziuni subcondrale epifizare

® Microchiste subcondrale

® Microcalcifieri

® Reducerea spatiului articular

® Distructii osoase – artrita mutilanta

® Devieri in ax – subluxatie ulnara

® Anchiloza osoasa
 Leziunile coloanei cervicale:

▫ Subluxatie atlanto-axoidiana
 In flexie, distanta > 3 mm (odont-atlas)
 Dist > 7 mm intre spinoasa C2 si arc post C1
▫ Liza odontoidei
▫ Subluxatii in scara

 Leziunile marilor articulatii

▫ Genunchi – chist sinovial Baker
▫ Coxo-femural – protruzie acetabulara
▫ Umar
▫ Cot

▫ Modificari de artrita (generice)

 Leziuni pulmonare
▫ Sindrom interstitial

SPONDILITA ANCHILOZANTA (SA)

 Date generale
▫ Afecteaza mai frecvent barbatii (B/F = 5/1)
▫ Debut la 15 – 25 ani
▫ Leziuni pe schelet axial
▫ Localizare
 Afecteaza artic. SI bilateral, posibil asimetric
 Artic. coloanei vertebrale
▫ Asociata cu HLA B27 (90%)

 Morfopatologic
▫ Osteita subcondrala cronica
▫ Artrita cu evolutie lunga
▫ Remaniere + calcificare in
 Tesut fibros capsula articulara
 Inel fibros disc intervertebral
 Ligamente paravertebrale
Criterii de diagnostic ARA

▫ Durere lombara > 3 luni, necalmata la repaos

▫ Durere + redoare cutia toracica
▫ Limitarea excursii respiratorii
▫ Limitarea mobilitatii coloanei
▫ Irita ( prezent sau antecedenta)
▫ Sacroileita Rx
▫ Sindesmofite Rx

 Clinic
▫ Durerea:
 Persistenta, progresiva
 Nocturna
 Bilaterala
 Sensibilitate la compresiune locala
 Obiectiv
 Dist. Occiput – zid
 Dist. Deget – sol
 Test Schober
 Expansiunea toracica

 Radiologic

* Artrita sacroiliaca
* Modificari vertebrale
* Periostita
* Alte leziuni articulare

 Artrita sacro-iliaca
• Rgr bazin AP pt. artic. sacro-iliace este cartea de vizita a pacientului cu SA

• Modificari obligator bilaterale, posibil asimetrice

• Ex. radiologic stabileste dg.

• Pozitiv
• Stadial
  Dg. Rx. pozitiv
▫
▫ Scleroza subcondrala, initial iliaca, apoi in jurul intregii articulatii
▫ Stergerea conturului spatiului articular
▫ Eroziuni articulare (margine de timbru)
▫ Falsa largire a spatiului articular
▫ Punti osoase
▫ Ingustare reala a spatiului articular
▫ Anchiloza + osteoporoza

SPONDILITA ANCHILOZANTA

STADIU 1- modif. Suspecte, osteita condensate

STADIU 2- stergerea marginii, eroziuni, scleroza osoasa, pseudolargirea spatiului

STADIU 3- severe+bilaterale+punti osoase mici

STADIU 4- III+ ingustare, punti osoase, scleroza remite

STADIU 5-anchiloza

Modificari vertebrale:

--Osteoscleroza unghiurilor vertebrale “Unghi stralucitor”

--Deformare osoasa “Vertebra patrata”

!Sindesmofite – caracteristic + patognomonic pt. SA

· Calcif. inel fibros + tesut subligamentar

· Coloana in “bat de bambus”

!Calcifieri ligamentare

· Interspinos - Fir electric

· Interapofizar - Sina de tramvai

!Osteoporoza

!Cifoza
Periostita

Entezopatie - aspect spiculiform, perie

1. insertii tendoane

2. creste iliace

3. mare trohanter

4. tuberozitate ischiatica

Alte articulatii

Artrite

1. Coxo-femurale

2. Scapulo-humerale

3. Costo-vertebrale, costo-transverse

4. Pintene calcanean
 ARTROZELE
ARTROZELE PERIFERICE ŞI ALE COLOANEI VERTEBRALE
 
Definiţie: Artroza = artropatie cronică ale carei leziuni anatomice constau în
alteraţii distructive ale cartilagiului articular, asociate cu leziuni proliferative
ale ţesutului osos subjacent,în timp ce sinoviala nu prezintă leziuni inflamatorii
- pot exista semne discrete de inflamaţie aseptică
- modificările sunt încadrate în reumatismul degenerativ
A - primare: articulaţiile mâinii, coloanei, coxofemurale, genunchi
- secundare : traumatisme, infecţii, necroze aseptice, luxaţii congenitale,
leziuni neurologice
A - mono sau biarticulare, simetrice
- poliartroza
(A) Modificări anatomopatologice în A periferice şi ale CV
1- leziuni cartilaginoase - mai ales în centrul suprafeţelor articulare (presiune
şi frecare mai mari)
a) - eroziuni
b) - ulceraţii
c) - fisuri
2 - osteoscleroza subcondrală - ca reacţie a osului la presiunile crescute din
cauza lipsei cartilagiului
a) - apoziţii de lame osoase
b) - întărirea traveelor osoase existente
3 - osteofitoza marginală
- osteofite - producţiuni osoase ce apar la periferia suprafeţelor articulare la
joncţiunea condro-sinovială
- constituite din - ţesut osos spongios şi suprafaţa lor e acoperită de
fibrocartilagiu sau de periost fibros.
4 - osteoporoza epifizei
- apare odata cu reducerea activitaţii funcţionale a articulaţiei
5 - chiste subcondrale - cavităţi ovoide sau sferice în epifizele articulare
-goale
- umplute cu - ţesut necrotic
- măduvă-fibroasă
- adipoasă
 - apariţia lor - datorata unor focare hemoragice în osul care nu mai are
cartilagiu 6-
modificări ale spaţiului articular – îngustări

(B)Criterii clinico radiologice şi de laborator ale A

Clinic - vârsta - peste 40 ani - afectarea articulară şi gravitatea creşte cu vârsta

- sex - mai frecvent la femei
- simptomatologie - durere provocată de mişcare şi calmată de repaus
- impotenţa funcţionala a regiunii afectate
Laborator - nu există semne inflamatorii sau biologice
- concordanţa intre modificările radiologice şi
simptomatologia clinică

Radiologic
a) - modificări ale spaţiului articular – îngustat - uniform
- pensat
b) - modificări ale suprafeţelor articulare - ondulări
c) - spongioscleroză sub platoul articular
d) - chiste subcondrale
e) - osteofite
f) - modificări de parţi moi - tumefacţii, lichid în capsula articulară
(hidartroza)
g) - modificări periarticulare - condrocalcinoza
- osteocondromatoza
 (C)Semnele radiologice generale ale artrozelor C-F, genunchi
1 ) Artroza C-F
a) - îngustarea spaţiului articular global sau mai frecvent în regiunea supero-
externă
b) - osteofitoza localizată la nivelul:
- cavităţii cotiloide
- capului femural
- jonţiunii cap col femural
- colului femural
c) - osteoscleroză cu localizare la nivelul:
- acoperişului cotilului
- polului superior al capului femural
d) - chiste subcondrale

COXOFEMURAL

- Coxartroza
2) Artroza genunchiului
Radiologic există - artroza femuro-tibială( F-T)
- artroza femuro-rotuliană(F-R)
- ambele
Artroza F-T
a) - îngustarea sau pensarea spaţiului articular
b) - osteofitoza condiliană sau tibială
c) - hipertrofie condiliană sau modificări ale spinei tibiale (ascuţire)
d) - osteoscleroză;
e) - chiste
f) - modificări în ax:valg, var

Artroza F-R
a) - îngustarea spaţiului femuro- rotulian

b) - osteofitoza - rotuliană
- condiliană
c) - osteoscleroza

GENUNCHI

Gonartroza
 (D) Modificări artrozice ale coloanei vetebrale
- modificări spondilozice: sunt afectate articulaţiile somatice şi articulaţiile
discale dintre corpii vertebrali
- modificări artrozice ale micilor articulaţii
- modificări spondilartrozice: - sunt afectate articulaţiile discale şi articulaţiile
mici
- modificări uncartrozice: - interesează apofizele uncinate de la nivelul
coloanei cervicale
Spondiloza
a) - modificări ale spaţiului articular - îngustat -uniform
- pensat
b) – modificări ale platourilor vertebrale- condensări,neregularităţi
c) - modificări ale osului subcondral: decalcifieri
d) - modificări discosomatice - osteofite
Spondilartroza
a)+b)+c)+d)+
e ) - modificări artrozice ale micilor articulaţii
- neregularităţi
- condensarea suprafeţelor articulare
Spondiloliza = ruperea micilor articulaţii ale istmului vertebral
Spondilolisteza = alunecarea corpilor vertebrali unul faţă de altul datorită
spondilolizei - peste 2,5 mm
Cervicartroza - apare peste 40 ani
- modificări mai importante la C5-C6, C6-C7
- îngustarea discului
- osteofite
- lipsa de mişcare a corpului vertebral în flexie şi extensie (bloc
vertebral funcţional)
- condensarea unghiurilor vertebrale
+ deseori – uncartroza - osteofitoza uncartrozica proemină în canalul
rahidian-irită rădăcinile nervoase- radiculalgii cervico-braniale
Dorsartroza
- semne radiologice
- deseori fără simptomatologie
Lombartroza - cea mai frecventă localizare
- modificări la nivelul L4-L5
- îngustarea discului
 - neregularităţi şi condensări ale platourilor
- răsfrângeri ale unghiurilor articulare
- discrete spondilolisteze

Spondilolisteza + spondiloliza

(D)Modificări degenerative abarticulare

Periartritele - afecţiuni consecutive unor procese degenerative sau rupturi
ale tendoanelor, ligamentelor periarticulare şi în ţesuturile din jurul lor care
favorizează depunerea sărurilor calcare, în timp ce articulaţia şi capsula
articulară sunt respectate
- localizare frecventă-umăr
 Periartrita scapulo-humerală(PSH)
Articulaţia umărului formată din doua articulaţii:
I - articulţie a umărului - articulaţia S-H=articulaţie cu sinovială şi
cartilagiu articular
a-II-a articulaţie a umărului - între capul humeral acoperit de tendonul
muşchiului rotator şi bursa acromio-deltoidiană.
= sediul modificărilor de PSH
Clinic: - durere de intensitate foarte mare
- abducţia dificilă
Radiologic: - aspect normal sau:
- calcifieri periarticulare localizate mai frecvent între marea
tuberozitate şi acromion sau pe faţa externă a marii tuberozităţi la nivelul
bursei subacromiale
- edemaţierea părţilor moi
- osteoporoza
Tendinitele achiliene
- etiologie: - microtraumatisme
- localizare: - la nivelul tuberozităţii calcaneene
- plantar - la locul de inserţie a muşchilor plantari
- dorsal: la locul de inserţie a tendonului lui Achile
- afecţiunea e bilateral
Rx - calcifieri ale tendoanelor - exostoze calcaneene

Periartrita,
condromatoza
intraarticulara

Modificari articulare degenerative

Date generale: primara si secundara

Primara: mana, coloana, coxo-femurala, genunchi

Secundara : leziune articulara anterioara, traumatism, necroza aseptica, luxatie.

DATE GENERALE!!!

▪ Mono-biarticulare

▪ Simetrice

▪ Poliartroza

▪ Degenerare cu inflamatie aseptica

Morfopatologic:

❖ Leziuni cartilaginoase

❖ Osteoscleroza subcondrala

❖ Osteofitoza marginala – la jonctiunea condro-sinoviala

❖ Osteoporoza difuza la distanta

❖ Chiste subcondrale

❖ Reducerea spatiului articular dar NICIODATA disparitia lui (ankiloza fibroasa)

Clinic

· Dupa 40 ani

· Mai frecv. la F

· Durere

· La miscare

· Cedeaza la rapaos

· Impotenta functionala

· Fara semne inflamatorii – clinic/biologic

· Fara concordanta intre semnele clinice si modificarile Rx.

Semne radiologice generale:

1. Ingustarea spatiului articular

-Uniforma

-Pensare (unilaterala, neuniforma)

2. Osteoscleroza subcondrala

3. Chiste subcondrale

4. Osteofite

- și deviere în ax și subluxatie ( și deformări ale suprafetei articulare)

COXARTROZA
-pe Rx: -osteoSCLEROZA focală subcondrala (mai expresiva pe RMN)

-îngustare nu f mare a sp. articular

- ciocuri osteofitice

- în stadiu mai avansat : anchiloza fibroasă + impotenta functionala

COLOANA VERTEBRALA

▪ Spondiloza -> nu se ajunge la anchiloza osoasa

▪ Artroza micilor articulatii posterioare

▪ Spondilartroza

▪ Uncartroza

-> spondilo-discita = distrucție osoasa subondrala + disc distrus cu formare de corp

vertebral=> diferit de spondiloza
SPONDILOLISTEZA

-laterolistezis
- anterolistezis
- retrolistezis

!!! Ne cere sa recunoaștem osteoporoza subcondrala fata de o osteoscleroza subcondrala => pt a

diferenția ARTRITA de ARTROZA

-> NU ne cere sa rec. pe Rx modific de tip spondilită anchilozantă

Imagistica plamanilor si a pleurei

Anatomia radiologica toraco-pleuro-mediastino-pulmonara
Metode de examinare radio-imagistica
Anatomie radiologica - toraco

-delimitare

- peretele toracic

- diafragm

- glande mamare

Anatomie radiologica – pleuro

- foita parietala (Tapeteaza cutia toracica pe interior)

- foita viscerala (scizuri) (tapeteaza suprafata plamanului)

- cavitate pleurala - lichid pleural

- Sinusuri (recesuri, unghiuri) costo-frenice si cardio-frenice

Anatomie radiologica – mediastino

A.complexitate structurala si patologica!

B.antero-superior – timus, VCS, crosa aortica si ramurile sale, trahea

C.antero-inferior – cardio-pericardic

D.posterior – esofag, aorta descendenta, duct toracic, sistem venos azigoz-hemiazigoz,

!!! Ganglioni limfatici mediastinali : deservesc plamanii dar si organele din mediastin

Azotul din aerul respirat se elimina prin urina. Nu exista mecanism de transport ca in cazul o2

Anatomie radiologica - pulmonara

A.spatiu aerian – alveole pulmonare

B.sistem de ventilatie – arbore traheo-bronsic

C.sistem perfuzie – artere – capilare – vene

D.nervi

E.Interstiţiu – perialveolar, peribronho-vascular

Metode radiologice conventionale de diagnostic

Radioscopia – Rx (foarte rar utilizata) și Radiografia - Rgr

Examinari radiologice cu contrast pozitiv – substante radioopace (iodate)

•Bronhografia

•Arteriografia pulmonară

•Cavografia si azigografia

•Limfografia

•Fistulografia

Edemul pulmonar este determinat prin angio CT pulmonar

Planul de analiza a unei radiografii t-p-m-p

o Configuraţia şi simetria toracelui

o Scheletul şi părţile moi toracice

o Opacitatea si configuratia cordului

o Diafragmul şi bula de gaz gastrica.

o Transparenţa pulmonară

o Desenul pulmonar

o Pleura şi scizurile

o Sinusurile costo-frenice – SCD

Rgr toraco-pleuro-mediastino-pulmonara

Aerul din plamani ofera un contrast negativ – transparenta - substractie

Desenul pulmonar normal:-Artera (in mod normal desenul este dat doar de ramificatiile
arterei,celelalte structuri nu se pot vedea)

-Vena

-Bronhie

-Interstitiu

Semiologie radiologica

Opacitati (usor de detectat)

· condensare, consolidare, voalare, (scaderea transparentei pulmonare)

· nodul- miliar, micronodular, nodular, macronodular, colectie pleurala (epansament)

Hipertransparente (greu de detectat) ex Astmul bronsic

Localizate și Difuze

· cu desen pulmonar present – exces de aer

· fara desen pulmonar- distructie pulmonara

Imagini mixte

– leziuni cavitare ce asociaza componenta hipertransparenta și componenta opaca

-Aceeasi leziune are si o componenta transparenta si una opaca

- nivel hidro-aeric

-imagine cavitara ex abces pulmonar

Opacitati – Cauze

1- miliar

2- micronodular - pnemoconioza

3- condensare/atelectazie (pneumonie)

4- nodular - metastaze

5- liniar – linii Kerley

6- reticular - interstitial

7- banda - atelectazie lamelara

8 - ? leziune mixta

9- macronodular absces, cancer,TB

10- colectie pleurala

Hipertransparente si imagini mixte – Cauze

1 – chist hidatic

2 - bronchiectazie

3 – bronhograma aerica

4 – plaman polichistic

5 – bula de emfizem

6 - hidropneumotorax

7 – abces

Plan de descriere a unei leziuni focale

1 - localizare – regiuni pulmonare, cadrane, lobi

2 - numar

3 - forma - rotunda, ovala, segment, lob, lineara, reticular, in banda, policiclica (lobulata)

4 - dimensiuni

5 - margini (contur, limite)

6 - intensitate (densitate) – mica, medie, mare, costala

7 - structura - omogena sau ne-, calcifieri

8 - raporturi, efect de masa sau tractionari

9 - evolutie (evaluare comparativa)e descrierea a unei leziuni focale

Tipuri de opacitati :

-Micronodulare (pneumonie)

-Nodulare (pneumonie, potologie oncologica)

-ingrosari septale

-modificari cavitare

-noduli excavati

-condensare pulmonara (pneumonie bacteriana)

-Colectii pleurale

-sticla mata (covid)

Sindroame pulmonare – clasif anatomica

-Majoritatea cazurilor de cancer bronho-pulmonar au ca punct de plecare mucoasa bronsica

--grup de modificari ce intereseaza predilect o componenta structurala toraco-pulmonara

1. Sindrom Parietal

2. Sindrom Pleural

3. Sindrom Mediastinal

4. Sindrom Bronsic

5. Sindrom Interstitial

6. Sindrom Vascular

7. Sindrom de Umplere Alveolara - ”air space disease”

Sindrom bronsic:
Ce produce o obstructie bronsica completa?
-colabarea pulmonara. In momentul in care, fie datorita unui cancer sau unei tumori
endobronsice, fie un corp strain care ajunge intr o bronsie, Bronsia este complet blocata si se
produce fenomenul de ATELECTAZIE.
Atelectazie- colaps. Aerul din plaman dispare
Unde dispare aerul? - in sange.

La sindromul bronsic vom avea modificari si de desen pulmonar pentru ca daca se edematiaza
sau se ingroasa mucoasa bronsica atunci raportul dintre lumenul bronsic si peretele bronsic va fi
in favoarea peretelui bronsic si vom avea o accentuare a desenului pulmonar prin edem al
mucoasei sau fibroza sau ingrosare a peretelui bronsic.
Vom avea si semne indirecte cum este cel de atelectazie atunci cand avem blocaj al bronsiei.
Daca blocajul este partial ex in Astmul bronsic atunci avem fenomenul de "Air trapping
syndrome" aerul intra si nu mai poate iesi. Atunci vom avea o hiperinflatie.
Daca vom avea o obstructie completa atunci vom avea atectazie.

Asadar, SINDROM BRONSIC

⁃ modificare a desenului pulmonar
⁃ modificare a ventilatiei pulmonare respectiv atelectazie sau hiperinflatie

SINDROMUL INTERSTITIAL
-ground glass (sticla mata)
-ingrosari septale

SINDROMUL VASCULAR
Atat modificarea arterelor cat si a venelor vor
avea impact asupra desenului pulmonar
ex staza pulmonarea

SINDROM DE UMPLERE ALVEOLARS "air space disease"

-de cele mai multe ori se face cu lichid, vom avea lichid in alveolele pulmonare
-exudat /transudat - ambele vor duce la apariti a de lichid in alveolele pulmonare
-se obs opacitate pt ca aerul va disparea + condensare pulmonara (hepatizatie)

SINDROM PLEURAL
-pleura normala nu se vede
-daca avem colectie pleurala sau aerica in pleura sau ambele : Pneumotorace/ Hidrotorace/
Hidropneumotorace
-ingrosarea foitelor (tumora pleurala) : Mezoteliom/Pahipleurita

-cheag de sange (tromb) care poate sa porneasca de la tromboza membrelor inferioare

-poate sa ajunga in arterele pulmonare, arterele cerebrale etc
-sursa trombului poate sa fie: tromboza de membru inferior, inima (tromb in atriu, ventricul)
-poate fi diag prin tomografie computerizata cu protocol angio = punere in evidenta cu substanta
de contrast a modificarilor arterelor pulmonare .
-este important daca embolul blocheaza vasul (infarct pulmonar) sau doar il obstrueaza partial
(ischemie)
-scintigrafia pulmonara
 Metode imagistice

A. Computer Tomografia – CT

B. Ecografia toracică

C. Imagistica prin Rezonanţa Magnetică (IRM)

D. Scintigrafia pulmonară: de perfuzie, de ventilaţie

E. Pozitron emmision tomography – PET

F. Imagistica hibrida – PET/CT, PET/MR

Infecții pulmonare

Infectiile pulmonare au o evolutie fazica, in etape

Patologia pulm. Incepe de la structura si componenta lobului secundar a lui Miller:

1. Afectare centrolobulara -leziuni micronodulare sau nodulare

2. Afectare periferica-segm. interalv.- tesuturile sau vasele limfatice – ingrosarea septelor

perialveolare sau a interstitiului perialveolar

Infectiile in spatiul alveolar- nodulare sau perialveolare(reticulare) sau combinatii intre ele-
peribronhovasc.

Sindroame pulmonare – clasif anatomica

- grup de modificari ce intereseaza predilect o componenta structurala toraco-pulmonara

1. Sindrom Parietal

2. Sindrom Pleural

3. Sindrom Mediastinal

4. Sindrom Bronsic

5. Sindrom Interstitial

6. Sindrom Vascular

7. Sindrom de Umplere Alveolara - ”air space disease”

Boli inflamatorii pulmonare = pneumonie pneumonita

Clasificare:

1. Pe criterii morfologice

2. Pe criterii etiologice – cea mai utila in practica clinica)- descoperirile radiologice nu dau
diagnostic etiologic

Sindrome radiologice intalnite:

· interstitial,

· umplere alveolara,

· bronsic,

· pleural.-lichid pleural in exces

Sindroamele pot sa fie si sdr. combinate

Sindrom interstitial = pneumopatie interstitiala difuza

Cauze ale sindromului interstitial – aspect radiologic

1. edem, proliferare celulara, infiltrat, depozite, fibroza, malignitate- limfangita

carcinomatoasa

2. Opacitati micronodulare( pattern micronodular de 1-2mm), reticulare(desen pulmonar

accentuat prin combinatia in special a ingrosarii septelor interalv sau periseptale) sau
reticulo-micronodulare(combinatie intre modif reticulare dominante si cele
micronodulare mai dificil de izolat)

3. Aspect de sticla mata, fagure de miere, voalare, fine opacitati lineare

4. Afectare bilaterala, simetrica sau nu

5. Foarte dificil de recunoscut si evaluat pe radiografii

6. Metoda de electie – HRCT

Cauze ale sindromului interstitial:

o Infectii: - TB, viroze, pneumocystis, fungoze

o Staza venoasa - edem pulmonar (interstitial )

o Neoplasme: - limfom, leucemie, limfangita carcinomatoasa

o Boli sistemice – tesut conjutiv : - boli reumatismale, hemosideroza,

granulomatoza Wegener, sclerodermie

o Pneumoconioze

o Alveolite alergice

o Altele: - histiocitoza X, scleroza tuberoasa, efecte secundare medicamentoase.

Pneumonia virala (interstitiala)

I. Rara la adulti, (deficiente imunitare).

II. Debut in bronhiile distal si bronsiole, ca proces interstitial cu distructii epiteliale, edem
si infiltrat limfocitic,

Aspect radiologic :

I. Voalare peribronsica

II. Opacitati reticulo-nodulare

III. Condensari focale ?-micronodulare

IV. Condensari lobare ?-condensari lobare

Cel mai frecvent:

I. Gripa (suprainfectie bacteriala)

II. Varicella -Mycoplasma pneumonie

-Chlamidia
-Rickettsia
-Febra Q - Coxiella burneti
Sindromul de umplere alveolara(= condensare pulmonara)- afect. Spatiu alveolar

· Transudat: - edem pulmonar (cardiogenic sau non-c)

· Exudat: - pneumonie, eosinofilie(in alergii, astm, boli parazitare), proteinoza,

ARDS.

· Hemoragie: - contuzii, infarct, hemosideroza.

· Infiltrat: - carcinom alveolar, carcinomatoza, limfom

· Altele : - aspirat, sarcoidoza, medicatie, postradic, boala membranelor hyaline

Pneumonia franca lobara - aspect tipic in faza de stare

infectie localizata a spatiilor aeriene --edem inflamator --exudat -- condensare lobara.
- Streptococcus pneumonie

Pneumonia franca lobara

- Evolutie : 1. Alveole normale

2. Voal- lobulii sec. ai lui Miller

3. Opacitate- aerul aproape dezlocuit, dar volumul ramane acelasi

4. Resorbtie

- condensare = dislocuirea aerului din acini cu lichid

o Daca unii acini sunt normal – alveolograma - benzi mai transparente neomogen-
aspect lichid-aer

o Daca ramificatiile bronsice sunt aerate - bronhograma

o Volumul plamanului condensat nu se modifica

o Se poate asocia atelectazie periferica

Aspect radiologic - condensare lobara

Opacitate omogena bine delimitata de scizuri

Pneumonia pneumococcica

Evolutie

- Resorbtie centrifuga

- Resorbtie centripeta

- Resorbtie percelara – tabla de sah

- Migrare

❖ Klebsiella pneumonie - Friedlander’s bacillus

❖ Legionella pneumophila - gram negativ bacillus

❖ Hemophilus influenzae,

❖ Pseudomonas aeruginosa,

❖ Escherichia coli - only in debilitated patients

Bronhopneumonia = pneumonie lobulara- ocupa un spatiu mic si au cel putin 2 leziuni-

multifocal

- process multifocal® condensare pulmonra parcelara

- Cel mai frecvent - Staphylococcus aureus

Examenul radiologic - important in :

o confirmarea presentei si localizarii

o urmarirea evolutiei postterapeutice

o detectarea complicatiilor

o abcedare-se poate ajunge des

o interesare pleurala
Bronhopneumonia (staphylococcus)

Adulti imunocompromisi, copii, suprainfectii pneumonii interstitiale

1. Multiple focare de condensare 2-3 cm, tendinta la confluere

2. Abcedarea este comuna (pneumatocele)

3. Colectii si ingrosari pleurale

4. Empiem , abscese, arii atelectatice

Complicatii - supuratii pulmonare

I. Necroza

II. Colectie purulenta

III. Excavare – cavitare

IV. Opacitate sau imagine mixta cu nivel hidro-aeric

Abcesul pulmonar

Neevacuat NU se vede ! - opacitate

Evacuat parţial = imagine hidro-aerică

Evacuat total = imagine cavitară (aerică)

1. Abces recent = perete gros, neregulat, flu conturat

2. Abces cu evoluţie cronică = perete subţire + calcificare parietală

Parazitoze

1.Pneumocystis carinii – copii si pacienti imunocompromisi

2.Toxoplasmosis - interstitial pneumonia

3.Sindrom Loeffler – eosinofilia pulmonary

❖ Parazitoze digestive (Ascaris, Taenia, Ankylostoma)

❖ Focare de condensare migratorii

Condensare pulmonara- aspect de pneumonie

4.Boala hidatica - Echinococcus granulosus – chiste

❖ Opacitati rotunde, ovalare

❖ Dupa vomica – nivel hidro-aeric

Chistul hidatic

Neevacuat = opacitate nodulară omogenă (lichidiană)

Evacuat parţial = imag. hidro-aerică cu perete subţire + nivel orizontal + membrana

ondulantă

Evacuat total = chist aeric cu o opacitate in interior, în partea declivă

Infectii fungice

❖ Candidoza

❖ Histoplasmoza

❖ Cryptococcoza

❖ Aspergilloza – 3 forme distincte

Colonizarea unei leziuni cavitare preexistente – fungus ball

Bronhopneumonie – aspergiloza invaziva

Forma alergica – astm

Diagnosticul Radiologic al Cancerului Bronho-Pulmonar

1.Clasificare dupa: origine (histologie), frecventa, malignitate, aspect radiologic

2.Aspect radiologi:

❖ Crestere in volum si intensitate a opacitatii hilare (cancer central)

❖ Obstructie bronsica – semnul lui Golden (atelectazie, cancer central)

❖ Masa periferica – nodul (cancer periferic)

❖ Interesarea mediastinala = limfadenopatie

❖ Interesare pleurala = colectie, pneumotorace

❖ Interesare osoasa sau alte metastaze

Clasificare:

· Histopatologic

❖ Primar

1.Carcinom bronsic

A.Scuamos (epidermoid) - 50%

B.Celule mici - carcinom nediferentiat - bob de ovaz - 25%

C. Adenocarcinom - 10%

D.Carcinom cu celule mari - 15%

2.Carcinom alveolar 2%

3.Adenom bronsic

4.Sarcom- cancer care pleaca din tesut conjunctiv

❖ Secundar-Metastaze pulmonare
 · Aspect radiologic

· Localizare:

A. Central - cancer hilar – cel mai frecvent

B. Periferic

C. Intermediar

D. Apical - Pancoast-Tobias

E. Cancer pe cicatrice - frecvent

· Frecventa

A. Comun

B. Atipic

C. Rar sau foarte rar

· Mod de dezvoltare

A. Endobronsic – blocare/obstructie

B. Transbronsic – blocare +nodul

C. Exobronsic – nodul periferic

Clasificare

1. SCLC – small cell - celule mici, mai agresiv

2. NSCLC – non-small cell :

-cel mai frecvent

-are cel putin 6 subtipuri

-dificil de diagnosticat, mai putin agresiv

-celule mari

- mai multe subtipuri, greu de diagnosticat

Semne radiologice de suspiciune CBP

1. Tumora primitivă

❖ Mărire în dimensiuni și densitate a hilului pulmonar (central)

❖ Obstrucția căilor aeriene – tulburări ventilatorii

❖ Nodul periferic – NPS

2. Adenopatie mediastinala – al 2-lea motiv de marire in volum si intensitate a hilului

3. Determinări secundare – metastaze

❖ Interesare pleurală – colecții, pneumotorace

❖ Interesare osoasă sau alte metastaze (GSR, hepatice, cerebrale)

Semne radiologice!!

1.Directe

❖ Nesistematizate:

- opacitate nodulara de aspect, dimensiuni, localizare- diferite

- opacitate hilara - adenopatie

- colectie pleurala

2.Indirecte

❖ Sistematizate:

- Cauzate de tulburarile de ventilatie (obstructie bronsica)

- hiperinflatie lobara sau segmentala

- atelectazie ---------- = ----------

- pneumonie recurenta --------- = ---------- (paraneoplazica)

Hemoptizia apare mult mai frecvent la cancerele primitive centrale

Opacitate Hilara
-mai mult de 1/2 din cancere BP sunt centrale

- dificil de detectat in formele endobronsice - nodular

- devin vizibile tardiv pentru un tratament adecvat

- adenopatia mediastinala se poate suprapune tumorii primitive – contur policiclic al hilului

pulmonar

- Interesarea nodala e demonstrata de CT

!!! De subliniat aprecierea intensitatii umbrei hilare nu doar a dimensiunii

Obstrucție bronșică

- Carcinoamele se dezvolta din mucoasa bronsica

- Se dezvolta in lumen (obstructie) sau in jurul bronhiei

· endobronsic

· exobronsic

· transbronsic

- Pe radiografia simpla se pot detecta doar semne indirecte

- Pe masura ce bronsia se stenozeaza plamanul deservit sufera:

· initial hiperinflatie

· apoi atelectazie (segmentala, lobara, intreg plamanul)

· consolidare – pneumonie paraneoplazica

- Cea mai eficienta procedura - bronhoscopia + biopsie

❖ cancer BP – central
- cu atelectazie – semnul S – “Golden sign”
- clinic hemoragie = hemoptizie

ATELECTAZIE-colaps pulmonar(clasificare)
1. Obstructiva-resorbtia aerului din alveole dupa obstructie completa bronsica -semnul
 Golden
2. Compresiva- lichid,mase tumorale,pneumotorace
3. Pasiva-compresie extraoulmonara
4. Secundara fibrozei pulmonare (scaderea elasticitatii)
5. Adesion-lipsa sau surfactant anormal

SEMNE RADIOLOGICE DE ATELECTAZIE

•Directe
-deplasarea scizurilor (colabare)
-Pierdere de aeratie, scaderea transparentei
-Deplasari/tractionari ale ramificatiilor bronho-vasculare -desen pulmonar

•Indirecte
-sunt primele pe care le observam
-sunt rezultatul unei reduceri a presiunii in teritoriul pulmonar
-elevarea (ridicarea) unui hemidiafragm
-displacement (deplasare) mediastinala
-displacement hil pulmonar
-hiperinflatie compensatorie

Masă periferică – nodul

Nodul pulmonar solitar - NPS

- Radiografia nu ofera semne concludente de diferentiere

- totusi : benign/ malign

1.Dimensiuni mic (stabil)/ mare (rata de dedublare 1-18 luni)

2.Forma rotund/ round, ovalar, ombilicat, lobulat

3.Contur net/ imprecis, spiculat, halou

4.Densitate neconcludenta (ambele pot avea calcificari)

5.Structura omogena/ heterogena

6.Altele fara complicatii / cavitare (5%), atelectazie, pneumonia

invazie parietala, adenopatie

!!! 3% din NPS sunt metastaze.

 - HRCT si PET CT sunt metodele de diagnostic concludente

Metoda de electie de detectie a CANCERULUI BRONHOPULMONAR este HRCT

Criterii de diferentiere a nodulilor pulmonari

1. radiologie conventionala
2. tomografie computerizata
3. stabilitatea nodulului la trecerea timpului: daca isi pastreaza dimensiunea => benign
daca a crescut intr un anumit interval de timp => malign (tumora bronhopulm periferica in
progresie) se recomanda interventia chirurgicala

CANCER PERIFERIC

De obicei adenocarcinom sau carcinom alveolar

- Fara simptomatologie

- Diferentierea benign-malign este esentiala

cancer BP – periferic
- NPS – nodul pulmonar solitar
- dificil de detect pe Rgf – asymptomatic

cancer BP – periferic
- metoda de electie de dtectie = HRCT
(High Resolution Computed Tomography) – sectiuni subtiri

NPS localizare:

- in parenchimul pulmonar

- endobronsic

INTERESARE MEDIASTINALĂ
 · Carcinomul bronsic metastazeaza in mod uzual in nodulii limfatici mediastinali

o Tumorile centrale pot invada direct mediastinul

o SCLC metastazeaza precoce - limfadenopatie mediastinala extensiva (adesea

primul semn radiologic este largirea mediastinala)

o Tranzitul baritat esofagian poate demonstrata adenopatia inaparenta pe radiografia

simpla

o Apar semne indirecte ca urmarea a compresiei diferitelor structuri:

o nerv frenic - elevarea hemidiafragm

o vena cava superioara – edem si venectazii membru superior

o invazia pericardului – colectie pericardica

o Stadializarea - CT

Grupuri Limfatice Mediastinale

Peribronsic - intrapulmonari

1. Hilar - (bronhopulmonari)

2. Subcarinal

3. Traheobronsic

4. Inferior and superior paratracheal

5. Fereastra aortico-pulmonara

6. Paraesofageali

7. Paraaortici

8. Mamari interni (retrosternal)

Interesare pleurala si parietala

Colectia pleurala prin:

- invazie directa - tumori periferice

- secundara obstruction limfatice sau pneumoniei

- uneori primul semn

- In cantitate mare poate masca tumora primara

- Metastazele pleurale sunt rare

- Pleura parietala este o bariera rezistenta insa poate fi depasita – invazie parietala

- CT este important, dar metoda de electie ramane scintigrafia osoasa)

TNM

METODE

- radiologia conventionala

- CT (HRCT)| +biopsie

- bronhoscopie

- mediastinoscopie

- scintigrafie

- PET CT
STADIALIZARE TNM

T - tumora

- Tx - inaparenta (celule maligne in sputa)

- To – fara semne de tumora

- T1 - <3 cm, fara invazie

- T2 - >3cm, bronhie primitiva (paste >2cm de carina)

- T3 - orice dimensiune, cu invazie in diafragm, pleura parietala, pericard, bronhie primitiva

(<2cm)

- T4 - invazie in mediastin, cord, vase mari, vertebre, carina, pleurezie maligna.

N - adenopatie

- Nx - inaparenta / No - fara

- N1- ipsilaterala peribronsica sau hilara

- N2 - N1 + carina

- N3 - alte groups mediastinale sau supraclavicular

M - metastaze / Mx, Mo, M1

CANCER APICAL-PANCOAST TOBIAS

- Tendinta de invazie coaste, vertebre, vena subclavie, plex brahial, lant simpatic paravertebral
(sindrom Claude-Bernard-Horner)

CANCER CAVITAR

· Rezultat al necrozei centrale sau abcedare

· Perete gros, margini neregulate

· Cancerul pe cicatrice este de 10 ori mai frecvent decat cel aflat pe plaman indemn
METASTAZE

- tumorile metastatice pulmonare apar prin 4 mecanisme:

- extensie (invazie) directa + bronhogena

- limfatica

- hematogena (80%)

- Cel mai frecvent tumora primitiva - mamar, urogenital, osos, ano-rectal, tegument (melanom).

- 75% multiple, bilaterale, predominant bazal, periferic

- Pot avea orice aspect radiologic, dar mai frecvent:

- micronodulare (ovar)

- nodulare

- reticular (lymphangitis carcinomatosa)

EVALUAREA RADIO-IMAGISTICA A NODULULUI PULMONAR SOLITAR=NPS

ETIOLOGIE NPS- DIMENSIUNI PANA LA 3 CM!!- maxim 2 cm- mai mare-semn de

malignitate ( la prof scria pana la 5cm !?)

Neoplazica: malign sau benign

❖ -Carcinom bronchogenic:

· Adenocarcinoma

· Squamous cell carcinoma

· Large cell lung carcinoma

· Small cell lung cancer

❖ Metastaza:

· Limfom

· Carcinoid

· Hamartom

· Tumori conj. Și neuronale- fibrom, neurofibrom, neuroblastoma, sarcom

Etiologie NPS

INFALAMATOR(infecțios)- se trateaza medicamentos

-> granulom(TB, histoplasma, coccidioidomycoza, blastomycoza, cryptococoza, nocardioza)

->abces pulmonar

->pneumonie modulara

->chist hidatic

INFLAMATOR(noninfecțios)

->artrita reumatoidă

->granulomatoza Wegner

->sarcoidoza

->pneumonie lipoidă

CONGENITALĂ

->malformații arterio-venoasă

->sechestru pulmonar

->chist bronhogenic

ALTELE

->infarct pulmonar – nu poate fi incadrat

->atelectazie- de tip obstructive- piramidala, triunghiulara, lamelara

->impactare mucoidă

->fibroza progresivă

Semne radiologice de suspiciune cc br-p

1. Mărire in dimensiuni și densitate - hil pulmonar

2. Obstrucție a cailor aeriene - tulb. ventilatorii

3. Nodul periferic- NPS

NPS - Rolul imagisticii medicale

1. Detectie

2. Diagnostic histopatologic- biopsia

3. Monitorizare

Forme geometrice noduli – rotund, ovalar, mamelonat, polilobat, stelat, aspect reniform, diferite
forme geometrice

CAUZE HEMOPTIZIE

Precedata intotdeauna de tuse

Non respiratory tract sources(diag. dif.)

-nosopharyngeal source of bleeding- epistaxis

- upper gastrointestinal bleeding- hematemeza

Common causes of respiratory tract bleeding

INFECTION(60-70% of Hemoptysis)

-bronsita acuta (26%)

-pneumonia(10%):staphylococcus aureus, pseudomonas aeruginosa

-tuberculoza 8%

-organism fungic: aspergilloza

-raceala

Cancer pulmonar-23%- metastazele cauzeaza rar hemoptizie

Cauze mai rare de sangerare pe tractul respirator

-cardiovascular causes: pulmonary venous hypertension, congestive heart failure, severe mitral
stenosis,pulmonary embolism, arteriovenous malformation.

-pulmonary causes: bronchiectasis, airway trauma of foreign body, lung abcess, Goodpasture
Syndrome,Wegener Granulomatosis,Lupus pneumonitis.
Examenul radiologic al aparatului digestiv - Tehnici de examinere

1.Conventionale

- Radiografie – RGR/ radioscopie – Rx abdominala simpla pe gol

- Examinare cu substanta de contrast – monocontrast, dublucontrast

- Tranzit baritat eso-gastro-duodenal (sulfat de bariu)

- Enteroclisma

- Irigrografie – clisma baritata

- Colangiocolestitografie, colangiopancreatografie

- Angiografie

2.Imagistice – ecografie, CT, IRM

Aspecte normale pe RGR abdominala simpla

o Esofagul – normal nu este vizibil

o Stomacul

· Bula de gaz subfenic stanga

· Umbra gastrica depinde de dimensiunea, pozitia si gradul de umplere

o Intestinul subtire

· Ocupa zona centrala abdomino-pelvina

· Se pot distinge mici nivele-hidroaerice (max 3)

· Diametru max – 2,5-3cm

· Gaz in cantitate mica

· Se pot distinge valvule conivente in jejun

o Intestinul gros – colon

· Dispus periferic (cadrul colic)

· Nivele hidroaerice normale (max 5) cu calibru de pana la 5-7cm (cec)

· Se desting haustre si continut fecal

Calcifieri – vizibile uzual

- Arteriale – aorta, a.splenica (varstinici)

- Fleboliti – in pelvis

- Ganglioni mezenterici calcifiati

- Cartilaje costale

Elemente anormale

- Nivele hidroaerice multiple

- Anse dilatate – gaz sau lichid sau ambele

- Dislocari ale anselor intestinale (tumori)

- Calcifieri anormale – calculi (litiaza), fecoliti

- Gaz anormal – intra sau retroperitoneal, perete enteric sau colic, perete abdominal
(emfizem), cai biliare (aerobilie)

- Deplasari ale diafragmului, colectii pleurale

- Modificari scheletale – vertebrale, coxo-femurale

Examenul cu contrast al tubului digestiv

- Radioscopie simpla – contraindicatiile adm. Sulfatului de bariu

- Radioscopie – radiografii tintite cu sulfat de Bariu

Sulfatul de Bariu

- Insolubil => suspensie

- Particule coloidale

- Aderenta la mucoasa, sedimentarea, precipitarea, formarea de bule de aer (aditivi metil

celuloza, citrat de sodiu, simethicon)

- Neabsorbabil (calitatea contrastului nu scade)

- Netoxic

- Nu modifica raporturile anatomice si functionale

- Concentratie variabila cu segmental examinat si metoda (MC sau DC)

- Contraindicatii

o Perforatii digestive – nu se reabsoarbe – process inflamator peritonitic sever – aderente

extinse

o Constipatie, ocluzie intestinala : se concentreaza -> stop tranzit

Examenul colonului

- Irigoscopia in monocontrast

o Control radioscopic la introducerea suspensiei

o Compresiune dozata sub ecran

o Examinare in cat mai multe pozitii

- Irigoscopia in dublucontrast

Anatomie

- Faringe

- Esofag

- Stomac

- Intestinul subtire – duoden, jejun, ileon

- Colon

o Valva ileocecala
o Cecul

o Colon- Ascendent, transvers, descendent, sigmoid, ampula rectala

Terminologie – modificari radiologice

- Repletie, semirepletie, evacuare

- Imagine de aditie

- Imagine de substractie

- Relief – contur

- Secretie

Examinare cu substanta de contrast

- Sediul

- Forma

- Volum

- Perete – contur, relief

- Opacifierea lumenului

- Tonus

- Peristaltism

- Secretie

- Umplere evacuare

Diverticulul Zenker

- De pulsiune

o La unirea faringelui cu esofagul

o Pe fata posterioara a esofagului

o Poate comprima esofagul subiacent

Patologie gastrica – ulcer

- Radiologic

o Semne directe – nisa + modificari organice

o Semne indirecte

· Stomac hiperton, hyperkinetic, hipersecretor

· Spasm – cardia, pilor, mediogastric, antral

· Gastrita de acompaniament – antrala

· Tulburari de evacuare

- Ulcer gastric acut – aspect de profil

o 1.Imagine de aditie

o 2-3.Limitele interne si externe a edemului perisinic

o Linia lui Hampton

o Halou lunat

o Mucoasa gastrica

Aspectul radiologic al niselor

1. Hemisferic

2. Triangular

3. Oval

4. Spiculat

5. Dreptunghiular

6. Gigant

7. Gigant Lobulat

8. Detasat

9. Pediculat

10. Nisa Haudeck

Ulcer duodenal

- Tipuri clinico-radiologice

o Acut – nisa + bulb normal

o Cronic – bulb deformat cicatricial

o Cronic acutizat = bulb deforamt + nisa

Tumori digestive

- Benigne

o Polipi (hiperplastici, adenomatosis) – mici (sub 1cm), multipli, margini regulate, defect de
umplere, potential malign

o Sindrom

§ A. polipoza familiala – adenoamele multiple

§ B. Peutz-Jegers – hamartoamele

§ C. Canada-Cronkhite

o Alte – leiomioame, lipom, fibrom, neurofibrom, Schwannom

Cancer gastric

- Forme

o Incipient – early – extinderea in profunzime se limiteaza la mucoasa si submucoasa

o Avansat – extins cel putin in musculara

· Linita plastica (schirus)

· Nisa maligna

· Nisa in menisc

· Vegetant

· Infiltrativ
- Early cancer – Aspect radiologic DC

o Tip I – polip sesil mic ( cu diametrul de >1cm) = lacuna cu contur net

o Tip II

· supradenivelat sub forma de placa

· nodularitati ale mucoasei

· ulceratii putin adanci

· combinatii intre cele de mai sus + pliuri ingrosate sau fuzionate

o Tip III – ulceratie mai adanca decat tipul II c ( strat de Ba mai gros)

o Clasificarea cancerului incipient

· I – polipoid >5mm

· II superficial

• A. elevat <5mm

• B. plat

• C. subdenivelat

III – excavat

- Aspect morfo – radiologic – c.avansat

o Tip I polipoid – lacuna cu semitone

o Tip II ulcerat – nisa maligna

o Tip III ulcerat si infiltrative = nisa in lacuna + rigiditate parietala

o Tip IV difuz – infiltrativ = schirus, linita (antral sau tot stomacul)

Radiologia aparatului reno-urinar

Metode radiologice

· Radiografie renală simplă - RRVS

· Urografia intravenoasă

· Tomografia convenţională (plană)

· Pielografie şi ureteropielografie antegradă și retrogradă

· Retropneumoperitoneu

· Arteriografia renală

Metode imagistice

· Ecografia

· CT

· IRM

· Scintigrafia renală

Pregatirea pacientului pentru UIV

1.Eliminarea suprapunerilor intestinale:
- dieta alimentara, absorbtia gazelor intestinale, evacuarea continutului intestinal (clisma)
2.Cura de sete (concentrarea substantei de contrast)
3.Profilaxia accidentelor la substanta de contrast

Urografia intravenoasă – UIV

· Odiston 75%, 2 f. sau (Ultravist)

· Prima oră 80% se elimină renal

· Prin filtrare glomerulară

· Formarea imaginii opace a S.C:

- concentraţia plasmatică a S.C

- presiunea de filtrare glomerulară

- funcţia de concentrare a urinii

Radiografia renala simpla
- Ariile renale:
- Localizare
- Forma
- Contur
- Dimensiuni
- Calculi radioopaci
- Calcificari
- Reper:muschiul psoas
Urografia intravenoasa – UIV
- La 5 min: functia renala
- Secretorie
- Evacuatorie
- La 15 min:
- Morfologia cailor urinare
Indicatii Urografia intravenoasa - UIV

1. Ofera o evaluare rapida a anatomiei intregului tract urinar

2. Cea mai buna metoda de detectare si localizare a calculilor renali sau ureterali

3. Evidentiaza detali privind sistemul pielo-caliceal si ureteral

Limite

1. Nu poate diferentia intre corticala si medulara renala

2. Caracterizare insuficienta a maselor renale

3. Informatii functionale limitate – perfuzia

Radiologic

· Nefrograma: secunde – 3 (5) min.

· Pielograma : faza de excretie – 15 min

· Opacifierea cupelor caliceale: urina definitivă concentrată

· Concentraţie S.C.slabă:

- hiperhidratare

- funcţie de resorbţie tubulară a apei slabă (deficit de conc.)

Măsurători – UIV

Grosimea parenchimului.

➢ pol sup. şi inf. = 2,5-3 cm

➢ mediorenal = 2-2,5

Rinichi :

➢ longitudinal = 9-13 cm

➢ transversal = 5-7

Diferenţa de 1,5 cm diam long. între stg şi dr. = patologic

Uretere calibrul = 4-8 mm

Rinichi : parenchim şi ap. pielocaliceal

Uretere

Vezica urinară -se apreciază morfologic:

· Număr

· Sediu

· Formă

· Contur

· Opacitate

funcţional: secreţia renală şi evacuarea

SEMIOLOGIE

Opacităţi calcare:

o calculi

o calcificări parenchimatoase

o calcificări în chiste, tumori, vase

Opacităţi în plus a S.C:

▪ caverne

▪ diverticuli

▪ reflux (extravazare a S.C)

SEMIOLOGIE UIV:

Defect de opacifiere a ap. pielocaliceal şi vezicii:

- calculi radiotransparenţi

- tumori, cheaguri sang. (lacune)

- amputarea tijelor caliceale

Lipsa opacifierii ap. pielocaliceal =rinichi ’’mut’’ functional

Sindromul deficitului de funcţie renală

1.Secreţia renală:

❖ lipseşte (rinichi mut funcţional)

❖ este tardivă (semnul Lichtenberg)

❖ concentraţie scăzută a S.C.

❖ ( asimetric, semnul Ravasini)

2.Leziuni de parenchim (uni sau bilaterale)

Deficitul de evacuare-radiologic

Sindromul stazei urinare acute:

1. Apare în colica renală,la 3 ore după

2. Deficit de eliminare a S.C.

3. Nefrogramă prezentă

4. Reflux interstiţial sau pielo-parenchimatos

Sindromul stazei urinare cronice

1. Obstacol evidenţiabil:

- calculi,tumori,stenoze,compresiuni

- reflux vezico-ureteral

- hipo-atonie segmentară

2. Stază urinară: S.C. întârziată sau nu apare în ap. pielocaliceal

3. Hiperpresiune +,- dilatarea ductului

4. +,- afect. parenchim şi a cupelor caliceale

Sindromul hidronefrotic

dilatarea bazinetului şi a calicelor prin retenţie de urină (s. de stază)

Poate fi :

- bazinetală (internă sau externă)

- caliceală

Parenchimul renal redus sau nu (IP)

Hidronefroza-radiologic

❖ Mărire a ap. pielocaliceal

❖ Marginea supero-internă a bazinetului convexă

❖ Marginea internă hemisferică

❖ Marginea inferioară largă sau fără convexitate

❖ Calice rotunde, contur net

❖ Cauza = sindrom de joncţiune

Sindromul rinichiului mic

1. Hipoxic: mic, contur regulat,

IP normal

opacifiere slabă iniţial şi

accentuată (frumoasă) tardiv

2. de Stază cronică:

mic, contur regulat,

IP redus uniform

+, - hidronefroză

opacifiere slabă (secreţie şi evacuare slabă

3.Pielonefrită cronică :

· mic, contur neregulat, incizuri

· IP redus inegal

· calice deformate: (tampon,conglomerate)

· funcţie slabă (deficit de conc.)

· stază

4. Nefroscleroza:
 · mic, contur regulat sau discret deformat

· fără funcţie

5. Hipoplazie:

· rinichi miniatural cu structură proporţional redusă

· funcţie prezentă

Sindromul rinichiului mare

1.Colica renală:

· moderat mărit, unilateral

· cu nefrogramă

· fără pielogramă

· durere violentă

2.Pielonefrita acută:

· mare, contur reguat,

· IP mărit uniform ,

· ap. pielocaliceal hipoton,

· funcţie renală slabă

3.Tromboza de vena renala :

 idem cu 2 + functie renala absenta

4.Hidronefroza interna :

- mare, contur regulat, IP redus dilatatie bazinet si calice, functie normala sau scazuta

5. Rinichi polichistic:

mare, bilateral

contur boselat

IP mărit la nivelul boselurii

 funcţie alterată

6. Formaţiuni tumorale:

parţial mărit ( pol renal sau boselură pe contur)

IP mărit la acest nivel

calice deformate sau amputate

7. Congenital:

aspect normal dar mărit în toate diametrele

funcţie normală

Sindromul de formaţiune parenchimatoasă renală

Cuprinde:

chist renal esenţial, chist hidatic, tumori maligne, abcese, tuberculom

Conturul: boselură renala

pol renal de dim. crescute

dublu contur

Structura: calcificări punctiforme sau arciforme,

opacitate crescută a parenchimului

Necesar evaluare ecografica si CT

Aparat pielocaliceal:

tijele caliceale împinse,

îndepărtate

amputate, cu incizuri

Ureterul: deviat prin împingere

Malformaţii renale
Număr : agenezie, supranumerar

Dimensiune: aplazic, hiperplazic, hipoplazic

Poziţie: malrotaţie (viciu de rotaţie în ax lung)

malpoziţie (modificarea axului faţă de coloana vertebrală)

ectopie

simfiza renală – rinichi in potcoava

Malformaţii pielo-ureterale

Pielon dublu:

uni sau bilateral

bazinet dublu

uretere separate sau unite

aria rinichiului comun mai mare

Litiaza renală

Calculi radioopaci: oxalaţi,fosfaţi de Ca, fosfaţi amoniacomagnezieni

Calculi radiotransparenţi: cistină, ac uric, colesterol
Rx simplă şi urografie
Localizare: caliceali, bazinetali, ureterali, juxtavezicali, intramurali
Forma
Dimensiuni: f. mici — f. mari: coraliformi

aspecte urografice

a. obstrucţie în evacuare,

b. stază urinară,

c. dilataţie segmentară în amonte,

d. hidronefroză

e. afectarea funcţiei renale,

+ infecţie: hipotonie ureterală, modificări de papilă caliceală

RADIODIAGNOSTICUL APARATULUI RESPIRATOR

EXPLORAREA RADIOLOGICĂ A APARATULUI RESPIRATOR

1 .Radioscopia: este un examen iradiant, ce nu permite o analiză

riguroasă a pulmonului dar este utilă pentru:
- aprecierea mişcărilor toracelui , plămânilor şi diafragmei.
-localizarea leziunilor focale pleuro-pulmonare.
-evidenţierea pulsaţiilor cardio-vasculare.
2. Radiografia: este examenul de bază în investigarea pulmonară.

Incidenţele folosite sunt:

a. Radiografia de faţă : se realizează în incidenţă postero-anterioară, în
inspir profund,bolnavul fiind aşezat cu faţa anterioară a toracelui pe
caseta ce conţine filmul. Pe o astfel de radiografie jumătate din structura
pulmonară este acoperită de alte formaţiuni anatomice:coaste , mediastin,
diafragm. Sunt utilizate două tehnici:
-cu raze moi – permite observrea unor structuri fine ,dar suprapunerile
de părţi moi sunt supărătoare
-cu raze dure – permite disocierea structurilor mediastinale, dar şterge
detaliile structurale pulmonare.
Radiografia de faţă în incidenţă antero-posterioară se execută la patul
bolanavului imobilizat sau în decubit dorsal în cazul pacienţilor ce nu
pot sta în orostatism, situaţie în care imaginea cordului este mai mare şi
coastele orizontalizate.
b. Radiografia de profil: se practică pentru localizarea leziunilor. Ea
suprapune cei doi plămâni ,deci este inutilă executarea sistematică a
ambelor profile. De regulă se execută profilul la care suspicionăm
leziunea pentru ca el este mai aproape de film şi putem distinge mai bine
elementele prezente.
c. Incidenţe complementare:
-radiografia în incidenţă postero-anterioară în expir – poate fi folosită
pentru a demonstra existenţa unui pneumotorax, emfizem, colaps(datorat
unui corp stăin),pentru aprecierea mobilităţii diafragmatice, sau pentru a
distinge opacităţile costale de cele pulmonare;
-radiografia în incidenţe oblice :oblică posterioară dreaptă pentru
evidenţierea unui colaps al lobului inferior sau oblică posterioară stângă
pentru evidenţierea unui corp străin esofagian.
-radiografia în decubit lateral cu rază orizontala se practică în cazul
pacienţilor ce nu pot sta în ortostatism, pentru a evidenţia colecţii aerice
sau lichidiene pleurale;
-radiografia de vârfuri (sau în lordoză) este folsită pentru o mai completă
vizualizare a regiunilor apicale sau pentru evidenţierea unui revărsat
pleural interlobar.
3. Tomografia convenţională uniplan, de faţă sau de profil, se
execută alegând secţiunile dorite în funcţie de radiografie. În principiu
tomografia plană oferă imaginea radiografică a unei structuri aflată în
planul selectat, estompând imaginile structurilor aflate în faţa şi în
spatele acestui plan. Astfel se pot obţine informaţii utile privind
leziunile pulmonare localizate, noduli, cavităţi ,etc. Este o tehnică
iradiantă ,actualmente inlocuită de computer tomografie.
 4. Bronhografia constă în vizualizarea arborelui bronşic opacifiat cu
o substanţă de contrast radioopacă hidrosolubilă introdusă sub anestezie
locală. În cursul unui examen se opacifiază bronhiile unui singur plămân,
executându-se radiografii de faţă, de profil şi oblice. Metoda este utilă în
special în în investigarea bronşiectaziilor. Este contraindicată în
insuficienţa respiratorie severă.
5.Angiografia pulmonară permite studiul distribuţiei
intrapulmonare a vaselor sanguine cu ajutorul unei substanţe de contrast
iodate hidrosolubile nonionice introdusă printr-un cateter în cordul dept.
Angiografia pulmonară este folosită pentru evidenţierea anomaliilor
vasculare: fistule arterio-venoase, sechestraţii, sindromul de compresiune
al venei cave superioare.
6. Scintigrafia este o tehnică ce studiază distribuţia radioactivităţii
într-un organ sau în întreg corpul după administrarea unui izotop
radioactiv. Distribuţia radioactivităţii se determină cu ajutorul camerelor
de scintilaţie.
7.Computertomografia , fiind capabilă să detecteze diferenţe mici
de densitate, mult mai mici decât radiografia comnvenţională, este o
tehnică extrem de utilă şi tot mai des folosită.
8. Imagistica prin rezonanţă magnetică este o tehnică de vârf ,
fiabilă dar grevată de costuri ridicate şi de imposibilitatea folosirii la
pacienţi care au implanturi metalice în corp.

RADIOANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR

 1. Structuri vizibile la nivelul aparatului respirator
Traheea şi bronhiile principale

Pe radiografia de faţă traheea coboară ertical pe linia mediană a

toracelui până la vertebra T5 , unde se bifurcă în cele două bronhii
principale. Deasupra bifurcaţiei, pe marginea stângă, se observă o
incizură datorată aortei (amprenta aotică). Unghiul de bifurcaţie al
traheei variază între 45 şi 75 grade.
Bronhia principală dreaptă este puţin mai verticală decât cea stângă iar
cea stângă are o orientare puţin mai posterioară decât cea dreaptă.
Pe radiografia de profil traheea este oblică în jos şi posterior.
Bronhia principală dreaptă pare să continue traheea ,iar cea stângă apare
sub forma unei imagini ovoidale suprapusă iniţial bronhiei drepte , după
care capătă o orientare posterioară.
Crosa venei azygos încalecă bronhia principală dreaptă la originea sa,
putând simula o adenopatie.

Plămânii
Pe radiografia de faţă apar sub forma a două câmpuri
radiotransparente situate în interiorul cutiei toracice, de o parte şi de alta
a structurilor mediastinale. Radiotransparenţa lor este dată de aerul din
ţesutul pulmonar. Regiunile hilare sunt uşor de evidenţiat, de la acest
nivel pornind către periferie opacităţi lineare şi în bandă date de vasele
pulmonare. Aceste opacităţi vasculare au calibru mai mare în jumătăţile
inferioare ale câmpurilor pulmonare, fapt ce reflectă mai buna lor
perfuzie.
 Opacităţile hilare sunt dominate de imaginea radiologică a arterelor
bazale stângă şi dreaptă , cu origine ân artera lobară medie pe dreapta şi
în artera lingulară pe stânga. La opacităţile hilare mai contribuie şi
venele pulmonare şi într-o mai mică măsură bronhiile principale şi
lobare, precum şi nodulii limfatici hilari.
Hilul stâng este mai sus situat ca cel drept cu 0,5-1,5 cm .
Pe radiografia de profil cele două câmpuri pulmonare sunt suprapuse,
peste ele apărând ânsă şi structuri nepulmonare.
Posterior , radiotransparenţa pulmonară se extinde înapoia coloanei
vertebrale toracale, până în spaţiile costo-vertebrale.
Inferior, imaginea câmpurilor pulmonare coboară mai mult posterior
decât anterior.
Unghiul sterno-frnic şi recesul costo-frenic posteior sunt ascuţite , uşor
de evidenţiat. De remarcat delimitarea spaţiilor transparente retrosternal-
stern,umbra cardiacă,diafragm şi retrocardiac- marginea posterioară a
opacităţii cardiace, coloana toracală diafragm.
Lobulul pulmonar este unitatea morfofuncţională a plămânului , care
permite şi o corelare radiopatologică . el este format din bronhia
lobulară, bronhiolele respiratorii, canalele alveolare şi sacii alveolari.
Teritoriul deservit de o bronhiolă terminală este acinul pulmonar
format din alveole pulmonare.
Alveolele comunică între ele prin porii Cohn , iar bronhiolele distale
comunică direct cu alveolele prin canalele Lambert. Alveolele sunt
tapetate cu un endoteliu ce se află în contact direct cu pereţii capilarelor
pulmonare, realizându-se astfel schimburile gazoase. Suprafaţa
endoteliului este acoperită de un fluid tensioactiv-
surfactantul alveolar-care menţine expansiunea pulmonară şi împiedică
colabarea alveolelor.
Pleura
În condiţii normale pleura este vizibilă pe radiografia de faţă
medial şi paralel cu suprafaţa concavă a celei de-a doua coaste sub
forma unei opacităţi în bandă paralelă cu coasta. De asemenea pleura
mai poate fi evidenţiată şi în regiunea axilară inferioară, deasupra
sinusului costo-frenic,sub forma unei opacităţi liniare verticale cu
direcţie ascendentă pe o distanţă de cca 2cm. În sfârşit , doar pleura
interlobară mai poate apare radiologic , în special în incidenţa de profil.
Scizurile şi segmentaţia pulmonară
Plămânii sunt împărţiţi în lobi de către scizuri, în care pătrunde pleura
viscerală.
Plămânul drept are trei lobi (superior, mediu şi inferior) separaţi de
două scizuri. Marea scizură (scizura oblică) separă lobul inferior de cel
mediu şi superior având un traiect oblic , cu orientare în jos şi în faţă.
Mica scizură separă lobul mediu de cel superior având un traiect
orizontal(scizura orizontală) şi se uneşte la nivelul hilului cu scizura
oblică.
Plămânul stâng are numai doi lobi, superior şi inferior şi o singură
scizură, simetrică cu marea scizură dreaptă.
Scizurile sunt vizibile pe radiografii sub forma unor linii opace fine
numai cînd razele X sunt paralele cu traiectul lor. Astfel , scizurile mari
pot fi observate numai pe radiografiile de profil iar scizura orizontală se
poate vizualiza în ambele incidenţe.

Divizarea bronhiilor principale în bronhii secundare însoţite de

ramurile vasculare corespunzătoare, determină formarea de teritorii
ventilate şi irigate separat (independente),susceptibile a fi sediul unor
procese izolate. Acestea sunt segmentele pulmonare.
Lobul superior drept are trei segmente: apical, anterior şi posterior.
Lobul mediu are două segmente :lateral şi medial.
Lobul inferior drept are cinci segmente:apical(Fowler), antero-bazal ,
postero-bazal, latero-bazal şi medio-bazal(paracardiac).
Lobul superior stâng are următoarele segmente: apical, posterior,
anterior, lingular superior şi lingular inferior.
Lobul inferior stâng este format din segmentele :apical ,antero-bazal,
postero-bazal, latero-bazal şi medio-bazal.

Diafragmul
Pe radiografia de faţă cupola diafragmatică dreaptă apare în mod
normal situată între coasta a cincea şi jumătatea spaţiului dintre coastele
şase şi şapte. Hemidiafragmul stâng este mai jos situat decât dreptul cu
1,5-2cm , din cauza cordului care apasă porţiunea centrală a muşchiului
diafragm.
În condiţii normale diafragmul nu are o reprezentare radiografică
proprie ,poziţia sa fiind marcată de trecerea de la transparenţa pulmonară
la opacitatea subdiafragmatică ce include unele organe abdominale.
 În situaţia în care există aer în cavitatea peritoneală
(pneumoperitoneu) atunci acesta va delimita conturul inferior al
diafragmului ce va apărea sub forma unei opacităţi în bandă groasă de 2-
3mm.

Pe radiografie de profil hemidiafragmul stâng este şters în porţiunea sa

anterioară de către silueta cordului.

Peretele toracic
Radiografia de faţă şi profil evidenţiază coastele şi cartilagiile costale
calcificate sau nu, omoplaţii, sternul cu cele trei piese ale sale, coloana
toracală şi părţile moi ale peretelui toracic (glandele mamare,
mameloanele, muşchii sternocleidomastoidieni,etc).

Mediastinul
Este regiunea mediană , inter-pleuro-pulmonară a cavităţii toracice.
Un plan convenţional care trece posterior de trahee împarte mediastinul
în anterior şi posterior. Linia ce uneşte unghiul Louis cu margine
inferioară a vertebrei T4 împarte mediastinul anterior în două regiuni :
mediastinul superior şi mediastinul inferior.
Mediastinul superior
Elementele anatomice sunt dispuse în patru planuri:
- planul I sau compartimentul timic cuprinde inserţiile inferioare ale
muschilor sternohioidian şi sternotiroidian, timusul la copil şi esturi
timice la adult.
 - planul II ,sau compartimentul venos are în componenţa sa venele
brahiocefalice însoţite de ganglioni limfatici , vena cavă superioară
şi nervii frenici
- planul III, sau compartimentul arterial ,conţine arcul aortei , nervul
vag, nervul recurent stâng şi nervii cardiaci
- planul IV,sau compartimentul traheal în care se află traheea.

Mediastinul inferior este la rândul său împărţit în :

- compartimentul anterior sau precardiac, ce conţine :muschiul
transvers al toracelui, inserţiile sternale şi costale ale diafragmului ,
ţesut conjunctiv lax şi adipos
- compartimentul cardio-pericardic în care se situează cordul şi
pericardul, vena cavă inferioară, aorta ascendentă, artera pulmonară,
nervii frenici şi plexul cardiac
Mediastinul posterior prezintă topografic patru planuri:
- planul I cu pediculi pulmonari
- planul II în care se află esofagul şi nervii vagi
- planul III ce conţine aorta descendentă , vena azygos şi ductul toracic
- planul IV format din vena hemiazygos , arterle şi venele intercostale,
nervii splahnici şi simpaticul toracal.
Imaginea radiologică a mediastinului constă într-o opacitate a cărei margine
laterală se mulează pe marginea internă a plămânului şi creează interfaţă între aerul
pulmonar şi conţinutul mediasinal.
Pe radiografia de faţă există zone de tangenţă a acestor interfeţe care crează
imagini lineare.
Pe dreapta se identifică:
-linia paravertebrală dreaptă constituită din părţile moi juxtavertebrale
-linia paraesofagiană,sub forma unei linii descendente oblice,în faţa
coloanei toracale sub bifurcaţia traheei
-liniile paracardiace drepte date de venele cave şi de vene azygos
Pe stânga se identifică:
-linia paravertebrală stângă
-linia paraaortică , desenând marginea stângă a crosei şi aortei descendente
-linia paracardiacă

La unii pacienţi , pe radiografii cu raze dure şi în inspir profund, se pot vedea pe

linia mediană, în partea superioară, lini fine numite linii mediastinale ,ce
corespund contactului celor doi pulmoni.

ANALIZA RADIOGRAFIEI PULMONARE

Pe radiografia de faţă se urmăresc:

- elemente de identificare ale pacientului(nume, număr, data
executării)
- calităţile tehnice ale radiografiei
- se verifică contrastul –o expunere corectă permite observarea în
acelaşi timp a vaselor pulmonare până la 1-1,5cm de periferie,
precum şi vasele din baza stângă din spatele cordului
- se verifică poziţionarea corectă de faţă: extremităţile interne ale
claviculelor trebuie să fie simetric dispuse faţă de apofizele
 spinoase, sau articulaţiile sternoclaviculare la distanţă egală faţă de
linia mediană
- se verifică dacă radiografia este făcută în inspir-arcul anterior al
coastei a şasea corespunde vârfului cupolei diafragmatice drepte
- se verifică degajarea completă a omoplaţilor de pe ariile pulmonare
- scheletul şi părţile moi ale cutiei toracice-apreciind integritatea
simetria,grosimea şi regularitatea lor
- mediastinul-se urmăresc liniile mediastinale, silueta cardiacă,
aspectul hililor
- pleura-se urmăreşte grosimea ei în porţiunile parietală,
mediastinală, diafragmatică, precum şi scizurile

-parenchimul pulmonar – se analizează pe plaje succesive, de la vârf

către baze, comparând partea dreaptă cu cea stângă
Pe radiografia de profil se urmăreşte:
-poziţionarea corectă-arcurile costale posterioare să fie suprapuse
-forma şi volumul cordului, crosa aortică şi arterele pulmonare
-prezenţa spaţiilor transparente clare retrosternal şi retrocardiac
-reperarea scizurilor.

IMAGINEA TORACICĂ NORMALĂ

1.Toracele se prezintă din punct de vedere al constituţie sub trei forme

-stenic ,caracteristic persoanelor normostenice
- astenic, caracteristic longilinilor
-picnic ,caracteristic persoanelor obeze
Pertele toracic are componente osoase: claviculele care trebuie să fie simetrice, 12
perechi de coaste, colana dorsală ,sternul şi omoplaţii. Părţile moi vizibile pe
radiografie sunt muşchii pectorali, sânii.
2. Mediastinul reprezentat în principal de opacitatea cordului. Conturul
drept este reprezentat superior de vena cavă superioară şi inferior de
atriul drept. Conturul stâng este format superior de butonul
aortic,apoi de golful inimii ( 2/3 superioare reprezentate de conul
arteri pulmonare şi 1/3 inferioară reprezentată de urechiuşa atriului
stâng),iar inferior de ventriculul stâng.
3. Diafragmul –hemidiafragmul stâng mai jos cu 1-2cm decât cel drept
4.Câmpurile pulmonare transparente- transparenţa fiind mai accentuată la
baze datorită diametrului antero-posterior mai mare.
5. Hilii pulmonari sunt reprezentaţi de arterele pulmonare şi ramificaţiile
acestora. Uneori pot fi identificate venele pulmonareşi bronhiile
pricipale.
6. Desenul pulmonar este dat de ramificaţiile arterelor pulmonare care se
subţiază spre periferie şi dispar la o distanţă de aproximativ 1cm de peretele
toracic. Acest spaţiu liber de desen pulmonar se numeşte mantaua lui Felix.
Vascularizaţia este mai abundentă la baza câmpurilor pulmonare decât la vârfuri
raportul fiind de 2:1.
7.Foiţele pleurale se identifică doar când sunt surprinse ortograd.
Regiunile pulmonare.
Pentru o mai bună localizare şi descriere a unor procese patologice, câmpul
pulmonar se împarte convenţional în mai multe regiuni.
Modificările cutiei toracice
a. Modificări statice globale:

-de dimensiuni-mărirea cutiei toracice-creştera tuturor diametrelor

-orizontalizarea coastelor

-coborârea diafragmelor
-micşorarea cutiei toracice
-de formă-torace astenic

-torace hiperstenic
-torace cifotic, cifoscoliotic
- torace emfizematos
- torace în carenă
b. Modificări statice parţiale
1. scheletice-coastă cervicală
-hipolazie costală, coaste bifide, punţi intercostale.
-fracturi costale , spina ventosa etc
2. diafragmatice-diafragm înalt, aplatizat, cu feston.
3. mediastinale- mediasin lărgit saui deplast( aspirat, tracţionat, comprimat)
c. Modificări dinamice se evidenţiază doar la examinarea radioscopică
- mobilitate redusă a diafragmului
-mişcarea paradoxală a diafragmului( urcă în inspir- fenomenul Kimboek-în
paralizia de nerv frenic).
- pendularea mediastinului(fenomenul Holzknecht-Jakobson)- în stenozele
bronşice cu ventil( inspirator, expirator sau mixt).
Aspectul radiologic al opacităţilor pulmonare

Opacitatea pulmonară este scăderea transparenţei pulmonare datorată

absorbţiei crescute a radiaţiilor X de către procese patologice ce

determină apariţia unor modificări morfopatologice de tip: transudat,

exudat sau proliferare celulară sau prin scădera conţinutului aerian pulmonar.

Descrierea

1. Sediu : localizarea opacităţilor se face pe radiografia de faţă în una din

regiunile câmpurilor pulmonare- apical, intercleidohilar etc.
Completdându-se examinarea cu radiografie de profil, localizarea poate
fi precizată la nivel de lob,segment sau scizură.
Pentru precizarea apartenţei unei opacităţi periferice la parenchimul
pulmonar sau la peretele toracic se foloseşte semnul lui Bernou:- dacă unghiul
de contact al opacităţii cu peretele toracic este ascuţit, aceasta aparţine
plămânului, iar dacă unghiul este obtuz formaţiunea aparţine peretelui
toracic.Opacităţile situate în vecinătatea cordului pot fi localizate cu precizie
ţinând cont de semnul siluetei-dacă opacitatea vine în contact cu cordul
contururile celor două opacităţi se contopesc ,formând o siluetă unică.
2. Număr- unice- pneumonie, tumoră pulmonară
- multiple-simetrice bilateral –când procesul patologic se produce
prin diseminare hematogenă-TBC milară
-inegal diseminate –când diseminarea se face pe cale
bronşică.
 3. Formă:
-rotunde,ovalare-chist hidatic, tumoră pulmonară,bronhopneumonie
-segmentare, lobare-pneumonie, atelectazie
-liniare-procese interstiţiale-infiltrat, fibroză
-reticulare- în procesele interstiţiale

-policiclice-adenopatii hilare

-stelate- cicatrici fibroase

4. Dimensiuni –punctiforme-diametru până la 1,5mm
-miliare-diametru 1,5-3mm

-nodulare-diametru 3-10mm
-macronodulare –diametru 1-5cm
- masive-ocupă mai mult de 1/3 dintr-un câmp pulmonar
5.Contur :-net şi liniar: prin delimitarea de foiţa pleurală sau între lichid şi aer
-bine delimitat-chistul hidatic
-difuz- se pierde treptat în jur-pneumonia
-invadant- cu prelungiri spre ţesutul din jur-tumori
6. Structura-omogenă
-neomogenă-cu hipertranspareţe şi/sau calcifieri
7. Intensitate –medie- egală cu a mediastinului
-mare-o depăşeşte pe cea a mediastinului
-mică-voalare-mai mică decât cea a mediasinului.
8. Raporturi- cu ţesuturile din jur: tracţionare, împingere, modifică sau nu
volumul pulmonar şi toracic.
 Radiodiagnosticul hipertransparenţelor pulmonare

Hipertransparenţa pulmonară este creşterea transparenţei pulmonare prin

scăderea absorbţiei radiaţiilor X cauzată de pierderea de ţesut pulmonar sau de
creşterea conţinutului aerian.
Hipertransparenţele pot fi :
1 . Circumscrise- a)-congenitale-bule de emfizem
-chiste aeriene
-plămân polichistic

b)- câştigate- cavernă TBC

-abces pulmonar total evacuat
-dilataţii bronşice
-bule de emfizem

-pneumotorace posttraumatic
Ca şi în cazul opacităţilor, hipertransparenţelor li se descriu: sediu, număr, formă,
dimensiuni, contur, structură ,etc.
2. Difuze-a)-bilaterale –cu desen vascular normal şi hiperdistensie toracică-în
criza de astm bronşic
-cu desen vascular diminuat şi hiperdistensie toracică-
emfizem pulmonar
b)-unilaterale-fără distensie toracică( cu hipovascularizaţie)-în
hipoplazia arterei pulmonare
-cu distensie toracică unilaterală –în obstrucţia unei
bronşii principale cu ventil expirator
-hipertransparenţă laterotoracică fără desen pulmonar,net
 şi liniar delimitată medial prin pleura viscerală a
plămânului care este colabat spre –pneumotorace.

Imagini pulmonare patologice mixte

Sunt combinaţii de hipertransparenţe şi opacităţi.

Pot fi :a) –sistematizate- imagine hidroaerică- opacitate lichidiană cu
hipertransparenţă deasupra, separate prin nivel orizontal
indiferent de poziţia bolnavului – abces pulmonar, chist aerian

parţial umplut cu lichid,chist hidatic parţial evacuat,

hidropneumotorace-lichid şi aer în cavitatea pleurală

b)-asocieri de hipertransparenţe şi opacităţi- leziuni TBC sau fibroze

mutilante.
 Sindromul de umplere alveolară

Definiţie: dispariţia aerului alveolar dintr-o porţiune a parenchimului

pulmonar şi înlocuirea acestuia cu lichid(transudat, exudat, sânge, lichid de
aspiraţie) sau de proliferare celulară.
Radiologic se prezintă ca opacitate cu următoarele caracteristici:
1- flu conturată(conturul se pierde treptat în ţesutul din jur)
2- tendinţă la confluere(datorită difuziunii lichidului prin porii Kohn şi
canalele Lambert)
3- nu modifică volumul pulmonar şi toracic
4- prezintă bronhogramă şi alveologramă aerică( pe fondul de opacitate se
mai văd bronhii şi alveole fără lichid-hipertransparente).
Clasificare:
a) sindrom de umplere alveolară localizat
- pneumonia lobară sau segmentară , cu caracter sistematizat, cu
delimitare netă prin scizura care le opreşte extinderea,
- infarctul pulmonar
b) sindrom de umplere alveolară difuz

-edem pulmonar acut- cu caracter nesistematizat ( nu respectă un lob

sau un segment)
-bronhopneumonia.
 Atelectazia şi colapsul pulmonar

Atelectazia presupune absenţa aerului dintr-un teritoriu pulmonar.

Mecanismul de producere este prin obstrucţie endobronşică-cancer, corpi străini
sau exobronşică –prin compresie extrinsecă dată de tumori sau adenopatii. Aerul
se rezoarbe din teritoriul afectat , alveolele se colabează şi apare edemul.
Radiolgic se prezintă ca opacitate cu urmatoarele caracteristici
1. omogena
2. sistematizată-lobară sau segmentară
3. fără bronhogramă sau alveologramă aerică
4. bine delimitată prin scizuri care apar atrase de opacitate
5. micşorează spaţiile intercostale
6. are dimensiuni mai mici decât regiunea normală
7. atrage traheea ,cordul, esofagul
8. ridică hemidiafragmul de partea respectivă
9. tracţionează hilul
10.determină hiperinflaţia regiunilor învecinate.
Formă particulară de atelectazie- atelectazii în bandă,Fleischner-sunt benzi
opace situate frecvent supradiafragmatic întâlnite în afecţiunile abdominale
–se mai numesc atelectazi de hipoventilaţie

Colapsul pulmonar
Este o atelectazie pasivă ,datorată unei compresiuni externe care produce
colabarea parenchimului, bronhia fiind liberă.
Poate fi –de cauză pleurală-în pneumotorace, colecţii pleurale
-de cauză pulmonară- tumori pulmonare sau chiste aeriene ,bule
de emfizem care comprimă alveolele din jur
-fibroză pulmonară cicatricială
 -lipsa surfactantului-boala membranelor hialine la
non născut.

Aspectul radiologic este de opacitate în regiunea respectivă

nesistematizată.
Radiodiagnosticul pneumoniilor interstiţiale(virale)

Etiologie-virusuri:gripal, sinciţial respirator, Coxakie,etc

-microorganisme cu caractere apropiate de virusuri-mycoplasma
pneumoniae, chlamydia,ricketsii.
Anatomopatologic predomină modificări interstiţiale.
Ca frecvenţă se situează pe primul loc în cadrul pneumopatiilor acute.
Radiologic –modificările apar după 4-6 zile de la debutul bolii.
- desen peribronhovascular accentuat în formă de reţea, frecvent
infrahilar
- benzi opace hilifuge ( orientate de la hil spre diafragm),care în inspir
se desfac în evantai
-modificările interstiţiale apar pe un fond de transparenţă pulmonara
diminuată
- frecvent, hilul poate fi mărit, accentuat
- uneori apa opacităţi macro şi micronodulare(prin sumaţia
opacităţilor reticulare sau prin mici focare de atelectazie)sau
modificări pleurale.
Aspectul radiologic persitstă după vindecarea clinică până la 30de zile.
Pneumonia cu mycoplasma
 Este foarte frecventă -30%; şi interesează în general persoanele tinere

Radiologic-are caractere comune pneumoniilor interstiţiale sau poate avea

aspectul unei opacităţi pneumonice care nu cuprinde un lob întreg. Are evoloţie
staţionară timp de 2-3 săptămâni.
Diagnosticul de certitudine este imunologic prin demonstrarea creşterii titrului
de anticorpi antimycoplasma.

Pneumonia francă lobară

Etiologie : agentul patogen este diplococcus pneumoniae-pneumococul

Anatomopatologic se prezintă ca un proces inflamator alveolar cu localizare lobară
sau segmentară.
Clinic : simptomatologia este caracteristică cu evoluţie în faze.
Radiologic :-semnele apar ca evidente la aproximativ 6 ore de la debutul clinic
-opacitate de părţi moi ,- omogenă, de întindere variabilă (segmentară sau
lobară),
-delimită net şi liniar de către scizură ,care-i opreşte
extinderea-şi difuz în rest,
-care nu modifică volumul pulmonar al regiunii
respective,
-nu variază ca aspect timp de câteva zile
-prezintă bronhogramă şi alveologramă aerică.
Rezorbţia procesului pneumonic se poate face:
-de la centru spre periferie(pseudocavitară)-necesar diagnostic
diferenţial cu abcesul pulmonar
 -de la periferie spre centru
-neomogen(”în tablă de şah”)
Procesul de vindecare se face ad integrum fără sechele.

Complicaţii posibile-abcesul pulmonar

-pleurezie para sau metapneumonică.

Radiodiagnosticul pneumopatiilor supurate

În categoria supuraţiilor pulmonare intră abcesul pulmonar şi gangrana pulmonară.

Din punct de vedere al apariţiei supuraţiile pulmonare pot să fie primare- care se
dezvoltă pe ţesut pulmonar normal,sau secundare –care se dezvoltă pe fondul unei
pneumonii sau bronşiectazii.
Agenţii patogeni invadează ţesutul pulmonar pe cale bronhogenă sau hematogenă.
Abcesul pumonar
Radiologic se prezintă sub două forme în funcţie de momentul evolutiv
-înainte de evacuare prin vomică- opacitate similară cu cea din pneumonia
francă lobară
-după evacuare –aspect caracteristic de imagine hidroaerică, unică sau
multiplă,rotundă, regulată sau anfractuoasă cu diametrul mai
mare vertical.
- Localizarea cea mai frecventă este în lobul inferior drept, segment apical
(Fowler) datorită faptului că acest segment este drenat de bronhia Nelsson ce
prezintă un traiect particular-descendent şi apoi ascendent spre hil.
-Grosimea peretelui e diferită în funcţie de momentul evolutiv surprins:
 -gros şi difuz delimitat spre periferie în abcesele recente
-subţire, bine delimitat, mai opac în abcesele vechi.
Vindecarea se poate face fără sechele sau printr-o cicatrice fibroasă.
Gangrena pulmonară este o afecţiune mai rar întâlnită.
Radiologic :aspectul este la început de opacitate omogenă, care se întinde rapid , în
care apar apoi mici zone de transparenţă sau zone hidroaerice care fac opacitatea să
devină inomogenă.

Pneumotorace şi hidropneumotorace- aspecte radiologice

Pneumotoracele se defineşte ca prezenţa aerului în cavitatea pleurală.

Radiologic se prezintă sub forma unei hipertranspareţe laterotoracice, fără desen
pulmonar, limitată de peretele costal iar spre interior de pleura viscrală a
plămânului colabat către hil.
Poate fi- total (complet) când nu există adeernţe pleurale, plămânul fiind
total colabat în hil
-parţial când plămânul se retractă incomplet datorită unor aderenţe
între foiţele pleurale.
Hidropneumotorace semnifică prezenţa de aer şi lichid în cavitatea plurală.
Radiologic se prezintă ca imagine hidroaerică sistematizată, cu opacitate omogenă
la bază cu nivel superior orizontal ,indiferent de poziţia bolnavului şi
hipertranspareţă deasupra, fără desen pulmonar.
 Pleurezia
Pleurezia se defineşte ca acumulare lichidiană in tre foiţele pleurale.
Poate fi liberă sau închistată,localizată în marea cavitate pleurală sau la nivelul
scizurilor.
Pleurezia liberă
Radiologic : aspectul este în funcţie de cantitatea de lichid acumulată
a) -colecţie pleurală mică-100-300 ml- opacitate de intensitate redusă-voal-
localizată în sinusul costo-diafragmatic, posterior şi lateral,
mobilă cu mişcările respiratorii,la examinarea scopică;
pe radiografie în decubit lateral cu rază orizontală se
evidenţiază o bandă opacă laterotoracic.
b) -colecţie pleurală în cantitate medie 1000-1500 ml
-opacitate de intensitate medie, omogenă care ocupă 1/3 inferioară a unui

hemitorace cu marginea superioară concavă –concavitate orientată

spre medial-
- intensitatea opacităţii este mai mare bazal şi descreşte spre partea
superioară
- limita supero-internă este flu conturată-datorită plămânului colabat
şi lichidului care urcă prin capilaritate-numindu-se linia lui
Tournand corespondentul liniei lui Damoiseau.
-în decubit dorsal lichidul se etalează pe toata suprafaţa pleurală-
opacitatea este mai puţin intensă şi ocupă tot hemitoracele
-în decubit lateral opacitatea lichidiană este declivă sub forma
unei benzi laterotoracice
 c) -colecţie pleurală în cantitate mare –peste 1500ml
-opacitate omogenă care ocupă tot sau aproape tot hemitoracele ,ce
împinge mediastinul spre partea sănătoasă şi lărgeşte spaţiile intercostale;la
copii poate bomba peretele toracic.
După rezorbţia colecţiei pleurale poate persista un aspect de voal datorat pleurei
îngroşate.
Vindecarea se poate realiza fără sechele sau pot să rămână simfize:costo-
diafragmatice, pleuro-diafragmatice, pleuro-pericardice.

Pleureziile închistate
Radiologic:
a) –în marea cavitate pleurală- mai des axilar sau submamar- apar ca opacităţi
omogene bine delimitate, tangente la peretele toracic.
b) –în scizuri:
-în scizura orizontală dreaptă-opacitate fuziformă ,omogenă, foarte bine
delimitată, localizată în proiecţia scizurii mici atât pe radiografia de faţă
cât şi pe cea de profil.
-în scizura oblică(dreaptă sau stângă)
- pe radiografia de faţă opacitate difuză imprecis delimitată
-pe radiografia de profil:opacitate omogenă ,foarte bine delimitată ,care se
localizează în proiecţia marii scizuri, cu aspect biconvex putându-se regăsi în toată
scizura sau numai într-o porţiune –superior sau inferior.
c)-paramediastinal -suprahilar,subhilar anterior sau posterior
-opacitate în bandă ,omogenă, foarte bine delimitată spre câmpul
pulmonar ,care face corp comun cu mediastinul lărgindu-l.
d)-supradiafragmatic- diafragmul apare mai sus situat şi este hipomobil
-în stânga creşte distanţa dintre conturul diafragmului şi
 camera de gaz a stomacului peste 2cm

Cancerul bronhopulmonar
Principalele metode de investigaţie sunt: radiografia toracică, tomografia
computerizată, bronhoscopia, puncţia biopsie transtoracică, citologia exfoliativă.
Forme histopatologice
-nediferenţiată –cu celule mici (small)-23,2%
-non-small-5,59%
-diferenţiată-carcinom epitelial pavimentos56,2%(spinocelular sau bazocelular)
-adenocarcinom glandular-9,57%
-adenocarcinom bronhioalveolar-2,89%
-adenom mucipar-1,39%
-alte tipuri-0,91%
Localizare –central 65%-hilar, hilio-mediastinal,parahilar
-periferic-35%.
Forma centrală poate fi
a) endobronşică –determină obstrucţia bronhiei cu ventil expirator-
se produce emfizem şi apoi atelctazie în teritoriul tributar
b) transbronşică-evoluează de la epiteliul bronşic spre exterior
invadând parenchimul pulmonar adiacent- aspect macronodular
cu prelungiri.
Forma periferică se prezintă ca opacitate nodulară cu sau fără necroză centrală şi
calcifieri.
Semne radiologice în cancerul bronhopulmonar
-opacităţi nodulare sau sistematizate(atelectazie, alveolită)
-hipertransparenţe localizate
- opacităţi ganglionare
 -colecţii pleurale
-alterarea mobilităţii diafragmului, liză costală( în cancerul apical)etc.
Tumorile pulmonare metastazează pe cale limfatică în plămâni, pleură şi
ganglioni iar pe cale hematogenă în glandele suprarenale, oase, creier , ficat

Radiodiagnosticul metastazelor pulmonare

La nivelul plămânilor se regăsesc metastaze din cancere localizate primar în

organe al caror sistem venos drenează în venele cave.
În ordinea frecvenţei metastazele sunt provenite din cancere de:sân, sistem
osteoarticular,tiroidă,organe genitale, rinichi, ficat şi organe digestive.

Radiologic-opacităţi macronodulare multiple (seminom, cancer renal)

- opacităţi nodulare multiple (tiroidă, plămân, rect)
-opacităţi micronodulare multiple( sân,)
-opacitate nodulară unică(cancer osos)
-formă miliară-sân
- limfangită carcinomatoasă sân, plămân
- metastaze pleurale cu colecţie pleurală persistentă
- adenopatii hilare
Mamografia

Primele 4 slideuri lipsesc

- Sensibilitate – 80-90%

- Specificiatate relative mica – 20%

- Rezultatele depind foarte mult de calitatea tehnica si de experienta radiologului

- Examen iradiant – de analizat eficienta examenului care variaza in functie de

varsta

- 20 de ani – san de densitate mare (tesut glandular)

- 50 de ani – san de densitate mica (grasime)

- Atentie! Tratament hormonal substitutiv – sensibilatatea scade de la 92 la 70%

Calitatea diagnosticului mamografic

- Calitatea mamografiei

- Calitatea negatoscopului

- Calitatea interpretarii

Mamografia digitala

- Inlocuirea receptorului analogic (film) cu un receptor numeric

- 2 metode

o Receptori plani

o Placi fotostimulabile (ecrane radioluminescente cu memorie)

- Vizualizarea pe statii de lucru cu inalta rezolutie

- Producere facultative a unei copii (hard copy) pe film sau imprimanta cu rezolutie
mare
In Interpretare vom tine cont de –

- Informatii clinic (simptome, istoric, ex.clinic)

- Disponibilitatea cliseelor comparative

- Vizualizarea tesutului pre si retro glandular

- Compresia corecta

- Contrastul si rezolutia

- Absenta artefactelor

- Marcarea corecta

- Vizionarea filmelor in conditii optime, inclusive absenta factorilor de distragere a

atentiei

Tehnica mamografica/pozitionare

- Incidenta pozitie

o Fata (cranio-caudala/CC)

o Oblic extern (mediolateral oblic/MLO)

o Profil intern

- Incidente complementare

o Clisee centrate

o Clisee cu modificarea orientarii fasciculului RX sau a proiectiei glandei

o Clisee marite

o Tehnici particulare (perete, regiune axilara, proteze)

Topograifa sanului in raport cu peretele thoracic. Sanul nu poate fi cuprins in totalitate pe

o singura incidenta. In incidenta oblica este necesara tractionarea sanului si includerea
unei parti din pectoral pentru a vizualiza glanda aproape in intregime
Incidenta de fata

- Trebuie sa cuprinda obligatoriu pectoralul

- Ceva cu 30-45% 😊

- Lama grasoasa retro-glandulara vizibila

- Pielea nu este vizibila fara spot luminos

- Partea externa a glandei este adesea taiata in acesta incidenta (! Necesar

tractionare inainte de compresie, pentru evitarea unei expuneri suplimentare)

- Mamelon pe linia mediana

Slide 15 – poza – incidenta CRANIO – CAUDAL

Incidenta oblica externa prinde in parte muschiul pectoral si permite in aceste conditii
explorarea in quasi-totalitate a glandei mamare intr-o singura incidenta

Incidenta oblica

Pilul sub-mamar apare in imagine

Partea superioara a glandei apare in interiorul proiectiei (importanta mobilizarii partii

laterale a sanului)

Lama groasa retro-glandulara vizibila

Marginea anterioara a pectoralului convexa

Mamelonul se proiecteaza in afara sanului

In incidenta oblica, sanul trebuie intins si etalat pentru disocierea la maxim a elementelor
glandulare

Sanul este etalat

Mamografia – aspect normal

- Sanul este format din 12-20 lobi de forma conica

- Lobul glandular format din tesut glandular (lobular), ductal, adipos si conjunctiv

- Tesutul conjunctiv – intra si extralobular

- Tesutul adipos – intra si extralobular

Mamografia este proiecta suprapusa a tuturor imaginilor date de elemente constitutive ale
sanului

Cancerul mai greu dee depistat intr-un san dens (opac)

Structurile glandulare din jurul leziunii o pot masca (distorsiune arhitecturala/calcifieri)

Diferentierea leziune – pseudoleziune mamografica

Aspect similar pe incidente diferite Aspect diferit pe incidente diferite

Mai neta pe clisee focalizate Stergere pe clisee focalizate

Vizualizare mai buna pe cliseul maritDisocieri pe cliseul marit

Anomalie clinica Anomalie clinica absenta

Anomalie ecografica Anomalie ecografica absenta

Mamografia - aspect normal

- Tesutul adipos – radiotransparent (radiolucent)

- Tesutul glandular, ductal si conjunctiv – radioopace (radiodense)

- Mamografic, elementele anatomice radiodense nu se pot diferentia

- Ligamentele cooper – linii drepte sau curbe, radioopace, ce leaga tesutul glandular
de cel cutanat

- Septe fibroase

- Ductile galactofore – retroareolar

- Variatii mari de la individ la individ

- Variatii in functie de starea fiziologica si in functie de varsta

- Mamografia alba

o Tinere

o Premenstrual

o Sarcina\Alaptare

o Tratament hormonal

- Mamografie neagra

o Dupa alaptare

o Personae in virsta (trat.hormonal!)

- ACR – BIRADS (The American College of Radiology – Breast Imaging

Reporting and Data System

o Tipuri

§ A – san adipos

§ B – minim tesut glandular

§ C – San cu de toate, in proportii egale de t. glandular, adipos, conjunctiv

§ D – tesut intens/dens glandular

Mamografia aspect normal – variatii

- Dimensionale (anisomastia) sau de distributie a tesutului glandular ( la aceeasi

persoana) – asimetrie

- Macromastie

- Polimastie (tesut glandular accessor, glanda mamara supranumerara)

- Mamelon ombilicat

- Sarcina si lactatie

- Tratament hormonal de substitutie

Analiza mamografica

- Analiza comparative stg-dr : arhitectura si dispozitia tesutului glandular – imagine

in oglinda

- Examinare de la departare – simetria sanilor, aspectul tegumentului, distributia si

aspectul simetric al tesutului glandular

- Examinare de aproape

o Pt fiecare cliseu

o Depistarea densitatilor anormale (asimetrice), dist arhitecturale, densitatilor

nodulare (maselor, densitatilor circumscrise) sau microcalcifierilor

- Comparare cu filme vechi

Semiologia mamografica

- Densitate asimetrica

- Densitate nodulara (masa)

- Distorsiune arhitecturala

- Microcalcifieri
Formatiuni mamare

- Leziuni tridimensionale

- Analiza loc cuprinde

o Localizarea

o Dimensiunea

o Orientarea

o Forma

o Conturul

o Densitate

o Orice alte leziuni associate – distorsiune arhitecturala, calcifieri, modificari

cutanate
- Localizarea

o Concordanta/neconcordanta cu leziunea palpabila (ATENTIE: 1 lez palpabila +

m.m leziuni mamografice)

o In cedrane / orara

o Cancerul – tendinta de localizare la periferia glandei

- Dimensiunea

o nu este criteriu de malignitate dar este indicator de progresie

- Forma

o Rotunda

o Ovalara

o Lobulata

o Neregulata

o Distorsiune arhitecturala

- Contur – BIRADS

o Circumscirs

o Mascat

o Microlobulat

o Flu/imprecis

o Spiculiform

o Unul dintre cele mai importante elemente in descrierea unei leziuni

Calcifieri

- Frecventa si importanta

- Producere

- Localizare

- Isolate / associate cu alte leziuni

- Distributia si morfologia

o Etiologie

o Asoc benigna/maligna

- Se analizeaza

o Dimensiunea, numarul, forma, distributia

- Regula generala

o Benigne – calcifieri mari, rotunde/ovalare, dimensiune si morfologie similara

o Maligne – mici, neregulate, polimorfice, ramificate, dimensiuni si morfologie

heterogena

o Unele tipuri de calcifieri sunt patognomotice pt process benign

o Dublu – ex suplimentare

- Morfologia

o Cel mai important criteriu de diferentiere benign/malign

o Benign – calcifieri rotunde sau ovalare, uniforme ca aspect si dimensiune

o Malign – calcifieri neregulate, grupate, inomogene ca dimensiuni, morfologie si

densitate

- ACR – BIRADS

o Calcifieri tipic benigne

o Calcifieri intermediare

o Calcifieri cu probabilitate mare de malignitate

Calcifieri tipic benigne

- Cutanate

- Vasculare

- Pop-corn

- In vf de ac

- Rotunde

- Punctate

- Sferice/centru rx-transparent

- In coaja de ou

- De CaCO3 (milk of calcium) (tea cup)

- Suturilor

- Distrofice

BI-RADS

0 – necesar informatii suplimentare

1 – aspect normal

2 – leziune sigur benigna

3 – leziune probabil maligna

4 – leziune posibil maligna (a,b,c)

5 – leziune sigur maligna

0,1,2 – nu se face nimic

3 – ex.complementare (eco, cito) sau control mamografic la 6 luni

4 – (ex, cito), biopsie, excizie

5 – idem
Examenul ecografic indicatii

- Formatiuni mamare sau axilare palpabile la femei sub 30 de ani, gravide sau in
perioada de alaptare

- Sani densi mamografic

- Preoperator – pentru stadializare si excluderea multicentricitatii

- Investigarea leziunilor focale suspecte, detectate mamografic sau IRM

- Localizarea preoperatorie a formatiunilor nepalpabile

- Supravegharea tumorilor cu aspect clinic, mamografic si ecografic de benignitate

- Diagnosticul diferential al formatiunilor cu aspect mamografic benign: chist –

fibroadenom

- Urmarire post terapeutica si post operatorie, post chimio si radioterapie,

mastectomie, implant, hematom, serom, mastita

- Ghidarea manoperelor interventionale

- Traumatisme

- Ginecomastie

- Leziuni periferice

Caracterul leziunii

- Forma - ecogenitate

- Contur - Transmiterea US

- Margini - Umbra marginala

- Structura - Dimensiune

- Calcifieri - Orientarea axului

- Localizare - Compresibilitate

- Numar - Mobilitate
Caracterul de malignitate

- Extensia canalara si aspectul ramificat in directia mamelonului

- Microlobulatiile numeroase, mici

- Umbra Acustica posterioara

- Ingrosarea cutanata

- Cresterea ecogenitatii tesutului adipos subcutanat

- Conturi neregulate !

- Spiculi hiper-hipoecogeni !

- Halou perilesional!

- Raport dimensional: ax AP/ax transveral/sagittal >1

- Ecostructura hipoecogena – apreciata in raport cu ecostructura tesutului adipos

- Calcificarile punctiforme

Caractere de benignitate

- Ecostructura hiperecogena

- Conturi ovalare

- Lobulatii nete, putin numeroase

- Pseudocapsula fina, ecogena, bine circumscrisa

- Multiplicitatea

- Compresibilitatea

- Mobilitatea
APARATUL CARDIOVASCULAR

Explorarea radiologică a aparatului cardiovascular

a) Radiografia convenţională

Examenul radiologic de bază al cordului cuprinde:

-radiografia de faţă
-radiografia în poziţie oblică anterioară dreapta(OAD) la 50
-radiografia în poziţie oblică anterioară stângă (OAS) la 45
-radiografia de profil stâng.

b) Angiocardiografia
Permite analiza topografică a cavităţilor cordului. Poate fi :
-globală pe cale venoasă, care dă o imagine bună a cordului drept şi a
vascularizaţiei pulmonare,dar mediocră pentru cordul stâng;

-selectivă dreaptă-se injectează substanţa de contrast printr-o sondă plasată în

ventriculul drept;
-selectivă stângă –se injectează substanţa de contrast printr-o sondă plasată în
ventriculul stâng sau suprasigmoidian în aortă.
c) Computer tomografia-are indicaţie în pericarditele exudative,şi în tumorile
cardiace. De asemenea are rol în depistarea anevrismelor şi a disecţiilor arteriale.
d) Imagistica prin rezonanţă magnetică-este o investigaţie de mare importanţă
găsindu-şi utilitatea în multiple boli ale cordului şi vaselor mari
-boli ale aortei toracice –anevrisme , disecţii arteriale
 - boli ale pericardului-pericardite exudative, constrictive,hemopericard
- mase tumorale intra şi paracardiace
- complicaţii ale infarctului de miocard
- angiocardiopatii congenitale
e) Echocardiografia- este o metodă de investigaţie atraumatică, putând fi des
repetată , ce studiază dinamica cordului şi facilitează reperajul. Îşi gaseşte utilitatea
în diagnosticarea valvulopatiilor, cardiopatiilor congenitale şi a revărsatelor
pericardice.

Imaginea radiologică normală a cordului

Incidenţa de faţă-PA
-marginea stângă –este formată din :
- arcul superior stâng –butonul aortic-este format din marginea stângă
a arcului aortic situat la 2-3cm sub articulaţia sterno-claviculară
stângă
- arcul mijlociu stâng-este rectiliniu sau uşor convex, format de
marginea stângă a trunchiului şi a ramurei stângi a arterei pulmonare

-arcul inferior stâng- este convex şi corespunde camerei de ejecţie a

ventricului stâng.
-marginea dreaptă-este formată din:
- arcul superior drept-este scurt, oblic în jos şi medial-se proiectează în
spatele manubriului sternal şi corespunde trunchiului brahiocefalic drept
- arcul mijlociu drept-este rectiliniu şi corespunde marginii externe a venei
cave superioare
- arcul inferior drept- este convex şi corespunde marginii externe a atriului
 drept ; sinusul cardiofrenic este ascuţit şi în inspir profund în el
poate să apară vena cavă inferioară.

Incidenţa oblic anterioară dreaptă OAD

De obicei se realizează cu opacifierea esofagului cu pasta baritată.

În această incidenţă cordul are aspect triunghiular cu baza pe diafragm. Esofagul
baritat se află anterior de coloana vertebrală. Este o poziţie de elecţie pentru atriul
stâng, infundibul şi trunchiul arterei pulmonare.
-marginea anterioară este formată din
- arcul superior-corespunde aortei ascendente
- arcul mijlociu – e convex ,format din trunchiul arterei pulmonare
- arcul inferior – corespunde ventriculului drept sau stâng( la o rotaţie
de 50 grade corespunde întotdeauna ventriculului drept)
-marginea posterioară este formată din
- arcul superior( vascular) este rău delimitat
- arcul inferior ( cardiac) este format din atriul stâng în 2/3 superioare
şi de atriul drept în 1/3 inferioară.

Incidenţa oblică anterioară stângă OAS

- marginea anterioară-este separată de stern printr-un spaţiu transparent şi e

formată din:
-arcul superior – corespunde aortei ascendente
 -arcul mijlociu corespunde atriului drept dar la o rotaţie de peste 50grade
este format din artera pulmonară
- arcul inferior –este format din camera de ejecţie a ventriculului drept
- marginea posterioară-este formată din
-arcul superior (vascular)-este rău delimitat şi corespunde crosei aortei şi
ramurilor arterei şi venelor pulmonare;în această zonă se descriu: fereastra
aortică( zonă transparentă cuprinsă între crosa aortei şi coloana vertebrală,
traversată de artera pulmonară stângă şi bronhia primitivă stângă);şi
triunghiul aortic(zonă transparentă deasupra crosei aortei ,având anterior
artera subclavie dreaptă şi posterior coloana vertebrală).
-marginea inferioară-este formată dinspre posterior spre anterior din ventriculul
stâng şi camera de umplere a ventriculului drept.

Incidenţa de profil stâng LL

-marginea anterioară este formată din

-arcul superior –este format deaorta ascendentă
- arcul mijlociu – format de trunchiul arterei pulmonare şi infundibul
-arcul inferior – format de ventriculul drept
-marginea posterioară este formată din
-arcul superior- vascular rău delimitat
-arcul inferior-format din atriul stâng şi ventriculul stâng,în inspir forţat lângă
diafragm apare vena cavă inferioară.
-marginea inferioară –este formată din suprapunerea ventriculului stâng cu cel
drept.

. Leziuni valvulare dobândite

Semiologia radiologică elementară în leziunile valvulare dobândite
Mărimea cavităţilor cardiace:
• gradul I (cavitate uşor mărită);
• gradul II (cavitate mărită);
• gradul III (cavitate mult mărită).

Mărirea atriului stâng (AS)

• în incidenţa de faţă, AS se proiectează în mijlocul opacităţii cardiace;

• AS mărit este vizibil în incidenţă de faţă, unde pe marginea dreapt ă se pot
distinge 3 aspecte:
-dublu contur concentric (sau mărime de gradul I) - nucleu opac în interiorul
opacităţii cardiace care coafează în interior arcul inferior drept;
- măsurarea distanţei dintre această opacitate şi bronşia principală stângă (normal
este de 7 cm) este patologică atunci când depăşeşte 7 cm;
- dublu contur excentric (sau arc în plus pe dreapta, sau mărire de gradul II) când
AS apare pe conturul drept, acoperind zona de trecere între cele două arcuri;
- AS mult mărit (mărire de gradul III) când AS formează singur arcul inferior
drept, dar fără să ajungă pe diafragm.
• administrarea de contrast opac prin opacifierea esofagului cu bariu, indică
deplasarea esofagului spre stânga (excepţional spre dreapta) de către AS mărit;
• AS mărit poate orizontaliza bronşia principală stângă prin mărirea unghiului de
bifurcaţie traheală (normal este de 75%);
• pe marginea stângă, AS mărit apare ca o proeminenţă către câmpul pulmonar, la
nivelul treimii inferioare a arcului mijlociu;
• în incidenţă oblică anterioară dreaptă AS mărit se poate evidenţia cel mai bine
prin opacifierea esofagului cu pastă baritată, care va fi împins posterior de AS
mărit;
• incidenţa oblică anterioară stângă OAS permite de asemenea vizualizarea AS
mărit, care va produce o bombare a arcului postero-superior al opacităţii cardiace
precum şi reducerea spaţiului retrocardiac în partea superioară a opacităţii
cardiace;
• în incidenţa de profil, mărirea AS se poate aprecia printr-o bombare a arcului
posterosuperior al opacităţii cardiace;
• se poate determina dimensiunea AS pe baza raportului existent între aorta
ascendentă şi artera pulmonară dreaptă cu AS:
- peretele anterior al arterei pulmonare drepte şi al AS se proiectează aproximativ
pe acelaşi plan oblic;
- se trage o linie tangentă la peretele anterior al arterei pulmonare drepte, paralelă
cu axul lung al esofagului opacifiat cu bariu;
- distanţa maximă între această linie şi peretele anterior al esofagului reprezintă
diametrul AS care are ca valori normale la femei sub 36 mm, iar la b ărba ţi sub 40
mm;
- valori patologice: peste 38 mm la femei şi peste 40 mm la bărbaţi.

Mărirea atriului drept (AD)

• în incidenţa de faţă, AD formează arcul inferior drept şi o parte din suprafa ţa

anterioară a opacităţii cardiace;
• când este mărit, AD va bomba în câmpul pulmonar, depăşind mai mult sau mai
puţin treimea internă a hemidiafragmului drept, cu modificarea unghiului cardio-
frenic drept;
• în incidenţa OAS, atriul drept mărit formează marginea antero-superioară a
opacităţii cardiace, care va bomba în spaţiul retrosternal şi-l va micşora.

Mărirea ventricolului stâng (VS)

• în incidenţa de faţă, VS formează arcul inferior stâng al opacităţii cardiace;

• VS mărit face ca arcul inferior stâng să bombeze în câmpul pulmonar stâng,
crescând de asemenea în sens vertical, ceea ce face ca linia medio-clavicular ă să
fie depăşită (sau jumătatea internă a hemidiafragmului stâng);
• în inspir profund vârful inimii nu se poate separa de diafragm;
• în incidenţă OAS, VS mărit se poate evidenţia în mod optim:
- mărirea se face ca arcul posterior al opacităţii cardiace să bombeze posterior şi s ă
ocupe în totalitate spaţiul retro-cardiac (mărire de gradul I);
- dacă depăşeşte coloana avem mărire de gradul II;
- mărirea de gradul III a VS semnifică un VS mult mărit, acoperind şi mai mult
coloana, concomitent cu bombarea opacităţii cardiace anterior.

• în incidenţa OAD, VS mult mărit va deplasa esofagul posterior, amprenta

produsă asupra esofagului fiind mai largă decât amprenta produsă de AS singur;
• incidenţa de profil stâng permite aprecierea modificărilor mici ale VS, folosind ca
reper vena cavă inferioară:
- normal distanţa dintre vena cavă inferioară şi VS este de 1, 8 cm la 2 cm deasupra
punctului de intersecţie a acestor două elemente;
- acest punct este la 10 mm deasupra diafragmului în mod normal;
- valorile sub 0, 75 mm arată o mărire a VS (metoda Hoffmann-Riegler).

Mărirea ventricolului drept (VD)

• în incidenţa de faţă, ventricolul drept nu participă la formarea conturului cardiac;

• VD mărit modifică cel mai des arcul mijlociu stâng prin hipertrofia şi dilatarea
căii de ieşire a VD, care produce ridicarea vârfului cordului;
• VD mărit împinge VS şi face ca acesta să bombeze în câmpul pulmonar stâng,
împingând concomitent şi AD, ceea ce face ca diametrul transvers al cordului să
apară mult mărit;
în OAD, VD şi conul pulmonarei bombează anterior în porţiunea mijlocie a
opacităţii cardiace;
• în OAS se poate observa mărirea VD care formează arcul antero-inferior al
opacităţii cardiace, reducând spaţiul retrosternal GRAWITZ;
• în incidenţa de profil se constată bombarea în spaţiul retrosternal (gradul I-II),
până la dispariţia lui (gradul III);
• aorta, în incidenţa PA, apare ca o proeminenţă bine delimitată care formează
arcul superior stâng al opacităţii cardiace;
• distanţa între aortă şi marginea inferioară a claviculei trebuie să fie mai mare de 1
cm;
• aorta alungită produce o micşorare a acestui spaţiu;
• pentru măsurarea aortei se foloseşte metoda Kreuzfuchs:
- opacifierea esofagului cu pastă baritată;
- măsurarea în linie orizontală a distanţei între marginea externă a butonului
aortic şi impresiunea aortică pe esofag;
- valori normale 2-3 cm, în legătură cu vârsta.
• trunchiul arterei pulmonare şi artera pulmonară se examinează în incidenţa de
faţă şi OAD;
• în incidenţa de faţă trunchiul arterei pulmonare formează arcul mijlociu al
conturului cardiac, în cele două treimi superioare;
• în funcţie de mărirea care se produce, arcul mijlociu poate deveni:
- rectiliniu (mărire de gradul I);
- bombat (mărire de gradul II);
- mult bombat (mărire de gradul III).
• în OAD (care este şi poziţia de elecţie), trunchiul arterei pulmonare ocup ă partea
inferoexternă a pedicolului vascular, fiind situat între aortă şi ventricolul drept;
• artera pulmonară - prin metoda CHANG:
- diametrul transvers maxim al arterei pulmonare drepte descendente, deasupra
bifurcaţiei;
- valori normale: 16 mm la bărbaţi; 15 mm la femei.

Aspectul radiologic al stenozei mitrale:

• incidenţă de faţă sau PA:

􀂃 modificări ale circulaţiei pulmonare;
􀂃 micşorarea butonului aortic, produsă de rotaţia cordului de la dreapta spre
stânga, bombarea conului şi trunchiului arterei pulmonare şi reducerii cantităţii de
sânge din aortă;
􀂃 umplerea sau bombarea golfului cardiac, produsă de dilatarea trunchiului arterei
pulmonare şi măririi ventricolului drept;

􀂃 aplatizarea şi scurtarea arcului inferior stâng, ca urmare a atrofiei ventricolului

stâng - acesta poate fi nemodificat;
􀂃 atriul stâng mărit, vizibil pe marginea dreaptă unde poate să realizeze dublu
contur excentric şi concentric;
􀂃 mărirea urechiuşei stângi cu modificarea golfului cardiac, vizibilă pe conturul
stâng pe porţiunea inferioară a arcului mijlociu;
􀂃 modificarea traiectului esofagului datorită amprentei de diferite grade de mărime
produse de atriul stâng mărit;
􀂃 deschiderea unghiului de bifurcaţie al traheei datorită atriului stâng mărit care
produce orizontalizarea bronhiei stângi.
• incidenţa OAD:
􀂃 poziţia de elecţie pentru aprecierea măririi atriului stâng;
􀂃 aprecierea măririi trunchiului pulmonar;
• incidenţă OAS:
􀂃 mărirea atriului stâng;
􀂃 orizontalizarea bronşiei stângi prin atriul stâng mărit;
􀂃 mărirea ventricolului drept;
􀂃 modificările ventricolului stâng.
• incidenţă de profil stâng:
􀂃 mărirea atriului stâng;
􀂃 mărirea ventricolului drept;
􀂃 aprecierea modificărilor ventricolului stâng
Insuficienţa mitrală (reumatismală)

• de obicei combinată cu stenoza, ceea ce face ca să fie prezente majoritatea

modificărilor stenozei mitrale, la care se adaugă:
• mărirea ventricolului stâng:
􀂃 se dezvoltă spre stânga;
􀂃 îşi rotunjeşte contururile;
􀂃 iniţial se dezvoltă posterior şi deci este vizibil în OAS, formând jumătate din
suprafaţa anterioară a cordului;
􀂃 diametrul transvers este mare; la acesta contribuie atât mărirea ventriculului
stâng, cât şi a ventriculului drept.
􀂃 cu toată mărirea ventriculului stâng, nu se realizează o configuraţie aortică
deoarece:
- cordul se rotează spre dreapta şi ca atare ventriculul drept este deplasat spre
dreapta şi în sus ; calea de ieşire a acestuia proemină în arcul mijlociu şi ca
atare golful nu va fi adâncit;
- arcul mijlociu este şters prin atriul stâng mare şi prin conul arterei pulmonare
care devine marginal;
- mărirea ventricolului stâng se realizează mai mult în sens vertical şi
anteroposterior.
• atriul stâng se măreşte spre dreapta, în sus şi posterior;
• deplasează esofagul spre dreapta şi posterior;
• arterele pulmonare sunt largi până apare insuficienţa cordului drept;
• atriul stâng este şi pare mai mic decât în stenoza mitrală deoarece:
􀂃 insuficienţa valvulară evită umplerea excesivă;
􀂃 prin dezvoltarea ventriculului stâng, cordul se rotează spre dreapta;
􀂃 atriul stâng nu apare aşa de frecvent marginal drept.
• atriul stâng are pulsaţii ample care alternează cu cele ale atriului drept, expresie a
distensiei pereţilor prin sângele expulzat în timpul sistolei ventriculare spre atriul
stâng;
• regurgitarea mitrală se poate asocia defectelor valvulare aortice sau hipertensiunii
arteriale;
• consecinţele defectului valvular (dinamic):
􀂃 venele pulmonare se dilată în regiunea perihilară;
􀂃 ventriculul stâng se măreşte prin creşterea umplerii diastolice;
􀂃 staza şi creşterea presiunii în mica circulaţie determină mărirea arterelor
pulmonare;
􀂃 conul pulmonarei proemină;
􀂃 staza pulmonară este mai redusă decât în stenoza mitrală;
􀂃 decompensarea o recunoaştem când ventriculul drept este apreciabil mărit
(vizibil în OAS);
􀂃 insuficienţa cordului drept descarcă mica circulaţie reducând staza pulmonară;
􀂃 insuficienţă tricuspidiană relativă (sau pulmonară);
􀂃 revărsatul pericardic, ca şi în stenoza mitrală decompensată, contribuie la
aspectul mărit al opacităţii cordului.
• diagnostic diferenţial între stenoza şi insuficienţa mitrală trebuie făcut cu atenţie!
• diferenţierea lor sau gradul de participare al fiecăreia când cele dou ă afec ţiuni
coexistă, este destul de dificil de stabilit;
• examenul radiologic clasic:

􀂃 precizează modificările dimensionale ale fiecărei cavităţi;

􀂃 prezenţa calcificărilor valvulare;
􀂃 modificările marilor vase şi ale circulaţiei pulmonare;
• teleradiografia:
􀂃 evidenţiază mărirea atriului stâng, aspect tipic stenozei mitrale;
􀂃 aprecierea dimensiunilor ventriculului stâng (în incidenţă postero-anterioară şi
laterală);
􀂃 mărire peste 15 mm a ventriculului stâng, posterior de cava inferioară, în inspir
profund, atestă existenţa în acelaşi timp a unui grad de insuficienţă mitrală;
􀂃 proeminarea posterioară a conturului cordului în incidenţa laterală poate fi dată
numai de ventriculul stâng, ci şi de cel drept, care deplasează posterior acest
contur;
• calcificările valvulare se evidenţiază, uneori, cu dificultate;
• observate mai des în leziunile combinate, decât în stenoza pură;
• în stenoza mitrală pură pulsaţiile aortei au adesea intensitate mai redusă;
• hemosideroza pulmonară este mai frecventă în stenoză decât în insuficienţă
mitrală.
Este mai corect să vorbim de cord mitral cu predominenţa stenozei sau
insuficienţei, decât de la început de o formă pură.
Stenoza aortică
• bolile valvulare aortice - 15-20% din leziunile valvulare dobândite, în 25% din
cazuri fiind combinate cu leziuni mitrale;
• repartiţia pe sexe 3/1 în favoarea sexului masculin;
• cauzele principale care duc la apariţia lor:
􀂃 infecţia reumatismală ;
􀂃 infecţia luetică ;
􀂃 arterioscleroza ;
􀂃 endocardita acută şi subacută bacteriană ;
􀂃 traumatismele toracice ;
􀂃 cauze de natură congenitală.
• în urma procesului inflamator reumatismal, valvulele fuzionează şi se sclerozează
provocând stenoză:
􀂃 supravalvulară;
􀂃 valvulară;
􀂃 subvalvulară.
• cea mai frecventă stenoză este cea supravalvulară;
• dacă valvulele se sclerozează şi se retractă, se dezvoltă o insuficienţă aortică;
• cele două leziuni se asociază în grad diferit;
• insuficienţa este de 5 ori mai frecventă decât stenoza, modificările cordului fiind
cu atât mai pronunţate, cu cât insuficienţa domină mai mult;
• insuficienţa valvulară determină la fiecare diastolă ventriculară reîntoarcerea unei
cantităţi de sânge din aortă, care se adaugă cantităţii normale care vine din AS
dilatarea VS;
• trecerea de la dilatare la hipertrofie este dificil de apreciat;
• apariţia insuficienţei valvulare mitrale cu dilatarea AS, conduce la dilatare;
• hipertrofia VS în timp => lărgirea orificiului atrio-ventricular stâng (care devine
insuficient) => condiţiile unei insuficienţe mitrale => reflux în sistola ventriculară
=>suprasolicitarea VS=> mitralizare a cordului aortic;
• insuficienţă mitrală => hipertensiune arterială (cu toate consecinţele ei);
• decompensarea VS => edem pulmonar, acumulare de lichid pleural, dilatarea
cordului drept => instalarea insuficienţei cardiace globale => deces înainte să se
producă adaptarea cordului drept;
• stenoza aortică nu are aceleaşi consecinţe ca insuficienţa; munca ventricului stâng
este îngreunată de dificultatea expulziei sângelui în sistolă, printr-un orificiu
îngustat spre aortă;
• =>hipertrofie a miocardului;
• când miocardul nu mai poate face faţă prin efortul contractil cantităţii de sânge
din ventricul => dilatarea (se dilată orificiul atrio-ventricular şi atriul stâng);
• => repercursiuni asupra circulaţiei pulmonare => dilataţia cordului drept;
• stenoza aortică este mult mai bine suportată decât insuficienţa, bolnavii ajungând
la vârste destul de înaintate.

Aspect radiologic:

⇒ “configuraţie aortică”
• dată de dilataţia ventriculului stâng al cărui vârf se rotunjeşte;
• pulsaţii ample pe contururi;
• golful adâncit;
• butonul aortic proemină mult.
• examenul radiologic evidenţiază:

􀂃 creşterea diametrului transvers şi convexităţii ventriculului stâng;

􀂃 radioscopia contribuie puţin la diagnostic, doar calcificările valvulare dau
certitudine diagnostică de stenoză:
- calcificările sunt în procent dublu la bărbaţi;
- rar se produc sub vârsta de 20 de ani;
- incidenţă 85%.
􀂃 mărirea atriului stâng, congestia vasculară pulmonară şi dilatarea ventricolului
drept sunt modificări care fac diagnosticul mai dificil;
􀂃 mărirea atriului stâng - în 30% din stenozele aortice;
􀂃 dilatarea aortei, poststenotic:
- observată mai ales în porţiunea inferioară a conturului drept al cordului;
- dilatarea aortei poststenotic - frecvenţă de 70% în tipul subvalvular, 70% la
stenozele valvulare congenitale şi 84% la cele dobândite;
- dilatarea aortei în stenoză este, în general, mai redusă faţă de cea întâlnită în
insuficienţă, iar raportată la dimensiunile cordului, pare mică;
􀂃 cineangiocardiografia poate diferenţia diferitele tipuri de stenoză aortică;
􀂃 cateterizarea aortei ascendente evidenţiază stenoza valvulară, putându-se face
totodată măsurători exacte ale dimensiunilor şi ale gradientelor de presiune
consecutiv alterărilor valvulare;
􀂃 angiocardiografia:
- poate explica o stază în marea circulaţie, fără existenţa unei insuficienţe
cardiace drepte = sindromul BERNHEIM;
- relevă proeminarea ventriculului stâng în cel drept, reducându-i acestuia
debitul.
􀂃 în leziunile combinate (stenoză cu insuficienţă), amploarea configuraţiei aortice
este determinată de:
- proeminenţa uneia sau alteia din leziuni;
- gradul lor;
- stadiul evolutiv;
- momentul în care este investigată boala aortică

Diagnostic diferenţial :
• cordul hipertensivilor:
􀂃 ne interesăm întotdeauna de valorile maxime şi minime ale tensiunii;
􀂃 calcificările valvulare sunt tranşate pentru diagnosticul de leziune reumatică.
• coarctaţia de aortă:
􀂃 eroziunile costale;
􀂃 diferenţa tensională între membrul superior şi inferior;
􀂃 circulaţia vasculară de anastomoză, de la nivelul toracelui.
• dilataţia cordului dată de boli coronariene:
􀂃 aproape imposibil de diferenţiat de leziunile aortice, afară de cazurile în care
evidenţiem calcificări miocardice sau anevrisme miocardice post-infarct.
• anemii severe şi pericardite (uşor de diferenţiat).

Insuficienţa aortică

• vârful cordului este deplasat inferior şi extern putând ajunge în incidenţa PA până
la peretele lateral toracic;
• aorta ascendentă proemină prin alungire şi dilatare; este mai mare în
insuficienţele aortice luetice asociate de obicei cu aortite luetice;
• butonul aortic proemină contribuind împreună cu ventriculul stâng mărit la
adâncirea golfului;
• radioscopic, cordul prezintă mişcări de balansare; acest aspect este determinat de
alternarea contracţiilor puternice ale ventriculului stâng şi golirea rapidă a aortei;
• mărirea atriului stâng, supraîncărcarea vasculară pulmonară şi dilatarea
ventriculului drept apar după ce valvula mitrală devine insuficientă;
• staza pulmonară este cu atât mai mare cu cât ventriculul stâng este mai insuficient
şi ventriculul drept mai eficient;
• decompensarea dreaptă reduce staza.

Bolile valvulare tricuspidiene

• ca leziuni unice sunt rarităţi şi au caracter congenital (diagnosticul este
necroptic);
• nu există forme dobândite şi izolate de afectare tricuspidiană;
• sunt întotdeauna combinate cu boli valvulare mitrale sau aortice;
• când există, cel mai frecvent este vorba de insuficienţă relativă survenită în
decompensările cordului drept;
• deosebirea dintre insuficienţa şi stenoza tricuspidiană nu se poate face prin
examenul radiologic clasic;
• nu există modificări radiologice caracteristice; “configuraţia tricuspidiană” nu
este patognomonică:
􀂃 rotunjirea arcului inferior drept;
􀂃 mărirea diametrului transvers drept;
􀂃 transparenţa exagerată a câmpurilor pulmonare prin reducerea curentului
circulator pulmonar;
􀂃 staza în marea circulaţie.
• 3/4 sunt insuficienţe.
Aspect radiologic:

• atriul drept şi ventriculul drept mărite determină bombarea spre dreapta a

cordului, aspectul globulos asemănându-se cu cel din pericardita exudativă;

• vena cavă superioară se destinde şi radioscopic se pot decela pulsaţiile sale;

• asemenea pulsaţii se remarcă şi la trunchiul venos brahio-cefalic;
• hemidiafragmul drept este ridicat prin hepatomegalie şi uneori opacitatea
hepatică este pulsatilă;
• staza pulmonară de obicei nu există, iar când este prezentă este foarte redusă -
diferenţiază valvulopatiile tricuspidiene de afecţiunile congenitale în care există o
mărire a cordului spre dreapta, dar cu hipervascularizaţie pulmonară;
• angiocardiografia furnizează date utile în diagnosticul diferenţial;
• exclude pericardita exudativă, tumorile pericardice sau masele tumorale
mediastinale situate în vecinătatea marginii atriului drept;
• cateterismul evidenţiază un gradient considerabil de presiune între atriul şi
ventriculul drept în timpul sistolei ventriculare.

Bolile pericardului

Anatomie radiologică
• foiţa pericardică internă (sau viscerală) înveleşte întreg cordul până la r ădăcina
marilor vase;
• foiţa pericardică externă (sau parietală) fixează cordul în torace, stratul său fibros
extern fiind legat de centrul tendinos al diafragmului, de peretele toracic şi pleura
mediastinală;
• limita superioară a pericardului la examinarea în PA:
􀂃 porneşte de la marginea inferioară a venei cave superioare deasupra vărsării sale
în AD;
􀂃 merge apoi în sus, având punct maxim pe aorta ascendentă la 1-2 cm sub
emergenţa trunchiului brahiocefalic;
􀂃 coboară spre artera pulmonară, care este învelită în pericard până la nivelul
inserţiei ligamentului Botallo.
• posterior, marginea pericardului corespunde zonei cuprinse între pereţii posteriori
ai celor două vene cave şi emergenţele venelor pulmonare de pe faţa posterioar ă a
AS;
• grăsimea pericardică poate fi identificată în unghiurile cardio-diafragmatice, ca
zonă cu opacitate mai redusă decât cea a cordului - cel mai bine se observă în
vecinătatea vârfului;
• stratul de grăsime pericardică este mai pronunţat la obezi;
• în absenţa revărsatului pericardic, grăsimea pericardului şi marginea pericardului
au mişcare sincronă, cu amplitudine egală;
• în cazurile cu pericardită exudativă, se poate evidenţia stratul adipos epicardic,
lichidul situându-se între pericard şi această grăsime.

Pericardita exudativă
• mărire generalizată a imaginii cordului determinată de un exces de con ţinut
lichidian care depăşeşte cantitatea normală de 10-50 ml;
• radiografic aspectul cordului se modifică după ce s-au acumulat minim 300 ml
lichid;
• natura lichidului:
􀂃 exudat seros;
􀂃 exudat sero-fibrinos;
􀂃 exudat hemoragic;
􀂃 exudat purulent.
• revărsatul serofibrinos este întâlnit în:
􀂃 pericardita TBC;
􀂃 reumatism acut;
􀂃 boală lupică.
• revărsatul hemoragic poate apare:
􀂃 după traumatisme;
􀂃 discrazii sanguine;
􀂃 tumori pericardice primitive şi secundare.
• transudatul este prezent în:
􀂃 insuficienţe circulatorii;
􀂃 sindroame edematoase generalizate;
􀂃 disproteinemii.
• caracteristic pericarditelor exudative - transparenţă pulmonară normală sau chiar
crescută;
• dacă apar modificări ale câmpurilor pulmonare, evoluţia traduce decompensare
cardiacă;
• modificările de contur caracteristice apar numai după ce în pericard s-au
acumulat peste 300 ml lichid;
• lichidul se colectează anterior, superior şi lateral sau inferior şi aproape niciodat ă
posterior;
• simptomatologia - în funcţie de ritmul de acumulare a lichidului.

Radiologic:
• Incidenţa PA
􀂃 diametrul transversal crescut;
􀂃 cele două contururi drept şi stâng pornesc de la pedicolul vascular aproape în
unghi drept, unul faţă de celălalt, coborând spre diafragm în arcuri mari, convexe;
􀂃 extinderea convexităţilor contururilor determină o ascuţire a unghiului
cardiofrenic drept;
􀂃 un revărsat pericardic foarte mare transformă unghiul cardiofrenic drept într-un
unghi obtuz;
􀂃 gradul de deschidere al acestui unghi se modifică în decubit, odată cu
mobilizarea conţinutului pericardic spre baza cordului;
􀂃 în decubit cordul ia formă sferică, rotunjind zona de graniţă dintre cord şi
vase,unde revărsatul nu poate fi deplasat mai mult cranial (deoarece expansiunea
este limitată de inserţia pericardului);
􀂃 în decubit pericardul vascular rămâne îngust, nu se modifică;
􀂃 radioscopic pulsaţiile contururilor sunt reduse sau absente, bilateral;
􀂃 absenţa pulsaţiilor contururilor cordului este în contrast cu amplitudinea mare a
celor de pe butonul aortic;
􀂃 camera cu aer a stomacului turtită, hemidiafragmul drept în poziţie înaltă prin
hepatomegalia consecutivă stazei din marea circulaţie.
• în unele cazuri limită, röentgen-cinematografia ne aduce câteva date în plus

Pericardită exudativă cu lichid

în cantitate mare, acumulat între foiţele
pericardice, realizând un aspect de cord
“în carafă”, cu ascuţirea unghiurilor
cardio-diafragmatice.
􀂃 grăsimea pericardică se află la o distanţă semnificativă de foiţa pericardică
parietală;
􀂃 stratul de grăsime epicardică apare mai mare;
􀂃 grăsimea existentă în jurul marginii inferioare a cordului şi a şanţului
atrioventricular,
determină apariţia unei benzi opace în forma literei „U”;
􀂃 amplitudinea pulsaţiilor marginii pleuropericardice diminuează în contrast cu
pulsaţiile normale ale grăsimii epicardice.
• În incidenţa laterală
􀂃 spaţiul retrosternal şi retrocardic sunt mult reduse;
􀂃 esofagul baritat descrie un arc de cerc larg şi este deplasat la dreapta, din cauza
acumulării de lichid pe stânga;
􀂃 pulsaţiile suprafeţei anterioare sunt estompate de prezenţa lichidului (care se
colectează mai mult pe faţa anterioară).
Diagnosticul diferenţial radiologic - cu orice afecţiune care duce la mărirea
cordului:
• Miocarditele acute:
􀂃 cord flasc, etalat pe diafragm având o bază mare de implantare;
􀂃 unghi cardiofrenic obtuz;
􀂃 pulsaţii deficitare;
􀂃 antecedente evocatoare.

• Insuficienţa cardiacă:
􀂃 câmpuri pulmonare afectate de stază cu eventuale revărsate pleurale, unilateral
sau bilateral;
􀂃 în profil, pulsaţiile pe conturul anterior şi posterior sunt similare.
• Valvulopatii combinate:
􀂃 în decubit nu se modifică aspectul.
• Boala Ebstein:
􀂃 se exclude din diagnostic fiind foarte rară.
• Cordul mixedematos, din marile deficite alimentare:
􀂃 cord mare;
􀂃 pulsaţii de amplitudine redusă.
Diverticolul pericardic
• proeminenţă circumscrisă, dispusă pe conturul pericardului în regiunea unghiului
cardiofrenic drept şi anterior - extrem de rar în unghiul cardiofrenic stâng;
• punga diverticulară comunică cu cavitatea pericardică printr-un pedicul îngust;
• practic nu se poate diferenţia de pericardita închistată.
Pericardita închistată
• poate apare după o pericardită exudativă;
• extrem de rară;
• aspectul este similar cu al unui diverticol;
• închistarea are loc de obicei în partea dreaptă, unde conţinutul lichidian este mai
puţin mobilizat de pulsaţiile cordului;
• opacitatea este de intensitatea părţilor moi cu baza largă pe conturul cordului sau
la rădăcina marilor vase;
• nu prezintă mişcări proprii;
• îşi modifică aspectul cu poziţia cordului şi cu respiraţia (în inspir se alunge şte în
expir devine ovalară).