Universitatea de Medicin i Farmacie Carol Davila

Catedra de Anatomie Departamentul de Anatomie Radiologic i Secional

INTRODUCERE si scurt istoric

Radiologia este stiinta utilizarii radiatiilor in scopuri medicale 8 nov. 1895 William Konrad Roentgen descopera razele X si la cateva zile face prima rgr. medicala 13 ian. 1896, la Berlin, apare prima revista medicala in care se publica descoperirea lui Roentgen 1896, Hashek si Lindenthal folosesc pentru prima data substanta de contrast ( Ca - Hg ), injectata in vasele unei maini amputate 1899, Freund comunica la Viena succesul obtinut in tratarea unui nev pigmentar prin iradiere cu raze X 1901, Roentgen primeste premiul Nobel pentru Fizica 1896, se face prima rgr. din Romania, la Spitalul Coltea 1899, functioneaza primul laborator de radiologie, la Spit. Coltea

 In prezent, Radiologia Medicala are 4 sectiuni :

Radio-diagnostic Radio-terapie Radio-biologie Medicina Nucleara

Radio-diagnosticul = investigatia morfologica si functionala a diferitelor organe si sisteme, folosind:

razele X magnetismul nuclear ( RMN ) ultrasunetele ( ECO sau ultra-sonografia )

Metodele de explorare radio-imagistica cu raze X sunt :

radiologia clasica tomografia uni-planala computer-tomografia angiografia

Efectul comparativ al radiatiilor X

Sunt raportate fata de iradierea naturala
Rgr. Toracica Rgr. Abdominala Urografia i.v. Irigoscopia CT = 15 zile de iradiere naturala = 6 luni de iradiere naturala = 18 luni de iradiere naturala = 3 ani de iradiere naturala = 1-2 ani de iradiere naturala

Raportat la o rgr. Pulmonara, care are cea mai mica iradiere :

Radioscopie conventionala toracica = 50-150 radiografii Tomografia plana toracica = 10-15 radiografii / sectiune rgr. Craniu = 1 radiografie rgr. Abdominala = 10 radiografii urografia i.v. = 35 radiografii irigoscopia = 77 radiografii CT = 26-48 radiografii Doza admisa = 0,1 Rad / saptamana

Formarea imaginii radiologice

Definitie : este o reprezentare a umbrelor, pe un film, de catre fasciculul de radiatii emergente care a suferit un grad mai mare sau mai mic de absorbtie la nivelul corpului examinat Elemntele care participa la formarea imaginilor radiologice sunt :
Absorbtia Contrastul Luminiscenta

Absorbtia
Fotonii radiatiilor electro-magnetice penetrante au energie, dar nu au masa ( sunt neutri d.p.d.v. electric ) Fotonul care strabale materia interactioneaza cu ea realizand :
interactiuni ale radiatiilor cu electronii interactiuni ale radiatiilor cu nucleonii intercatiuni cu campul electric din jurul particulelor incarcate interactiuni cu campul magnetic din jurul nucleonilor

Absorbtia se caracterizeaza prin disparitia fotonilor ca urmare a absorbtiei razelor X si are 3 trepte distincte
absorbtie deosebit de redusa( la trecerea prin aerul din cavitati naturale ) = imagine transparenta ( neagra ) pe film.
Fenomenul de substractie = diminuarea intensitatii opacitatilor prin suprapunerea unei transparente Fenomenul de sumatie = suprapunerea intensitatilor transparent - opac

absorbtie la nivelul partilor moi = apare sub forma de tonuri de gri, cu intensitate variabila, in raport cu grosimea stratului ( muschi, tesuturi conjunctive, capsule articulare, lichid, tesut adipos ) absorbtie mare = img. opaca ( alba )

Contrastul Reprezinta totalitatea tonurilor de gri intre albul stralucitor si negrul puternic de saturatie Contrastul corect are 4 grade :
contrast propriu natural sau amplificat cu substante de contrast, ex. : insuflatie de aer in articulatii :
zone transparente = contrast negativ zone mai opace ( cartilaje ) = contrast pozitiv

contrastul determinat de caracteristicile fasciculului de radiatii :

kilovoltaj crescut ( raze dure, penetrante ) - scad nuantele de gri miliamperaj scazut - predomina gri ( img. supra-expusa )

contrastul filmelor radiologce - determinata de compozitia gelatino-bromurii de argint contrast obtinut prin developare ( actiunea chimica a substantei de revelare )

Luminiscenta
Proprietatea fasciculului de raze X de a produce luminiscenta corpuriolr avand la baza 2 fenomene : fluorescenta si fosforescenta

Tipuri de examinare
Radioscopia cu ecran conventional ( fluor-scopie ) = zone luminoase pentru partile moi si intunecate pentru oase Radioscopia televizata, pe monitor TV Radiografia - filme Rx de 13/18, 18/24, 24/30, 30/40, 35/35 Tomografia conventionala uni-planala = img. in care un singur plan este net reprezentat Xero-radiografia - in locul filmului se utilizeaza placa de aluminiu acoperita cu un strat subtire de seleniu ( san, laringe ) CT = metoda densimetrica prin care, cu ajutorul unui calculator, densitatile fizice se transforma in nuante de gri. Fasciculul este colimat la grosime variabila intre 1-10 mm. Sursa se roteste in jurul pacientului continuu sau periodic ( rotatii de 360 ). CT spiral = achizitie prin expunere continua in jurul unui corp care se deplaseaza lent prin fasciculul colimat.

 RMN : pacientul trece printr-un camp magnetic cu intensitate crescuta ( 0,1-3 Tesla ), care analizeaza protonii de hidrogen aflati pe directia respectiva.

Ultrasonografia are la baza dispozitivul utilizat in primul razboi mondial la detectare submarinelor ( 1917 ) = sonar. Fasciculul de ultrasunete este reflectat, iar ecourile sunt receptionate si decodificate prin aprecierea distantei dintre sursa si obiectul tinta. Ecoul este semnalul aparut daca o parte a fasciculului se intoarce la emitator

Radioimagistica aparatelor digestiv si renal

Tehnici de examinare A. explorri radiologice Explorri radiologice standard: permit studiul morfologic i funcional al diverselor segmente fr substan de contrast (radiografie abdominal pe gol) i cu substan de contrast (sulfat de bariu), pentru evidenierea lumenului tubului digestiv Explorarea computer-tomografic: studiaz global tubul digestiv (lumenul, mucoas, perei, spaiul celulo-grsos din jurul organului) Studiaz concomitent organele parenchimatoase Studiaz axelor vasculare i al ganglionilor Studiaz spaiul retroperitoneal Angiografia (metod complementar de explorare RX), util pentru: Stabilirea unei patologii vasculare Stabilirea tipului de vascularizaie Stabilirea modului de vascularizaie B.Alte explorri imagistice Ultrasonografia (ecografie) (exploreaz organele parenchimatoase intraabdominale, retroperitoneale, ci biliare extrahepatice, vase mari, i densiti variabile de la solid pn la lichid Explorare scintigrafic (pentru patologia organelor parenchimatoase i a cilor biliare) Explorarea RMN, utilizat pentru patologia ficatului, ci biliare intra i extrahepatice i pentru pancreas

Densitatile specifice ale structurilor anatomice, exprimate in unitati Hunsfield

Tesut adipos Apa Colectii lichidiene Colectii parafluide Tesut muscular si organe parenchimatoase Singe Tesut cartilaginos Tesut osos spongios Tesut osos compact

< 0 UH 0 UH 0 10 UH 15-20 UH 40 70 UH

50 70 UH 100 -200 UH 200 400 UH > 400 UH