METODOLOGIA EXAMINĂRII ULTRASONOGRAFICE.

PARTICULARITĂȚI ÎN EXAMENUL STOMATOLOGIC.

AVANTAJE ȘI DEZAVANTAJE.

Rezidenta an. III Sprinceană Maria

Catedra de ORTODONȚIE
Introducere
Ecografia este o metoda de examinare imagistica ce utilizeaza drept
vector al informatiei medicale ultrasunetele reflectate în corpul uman.
Ultrasunetele sunt vibratii mecanice ale materiei, transmise ca unde
acustice sau unde sonore. Ultrasunetele au frecvente superioare
spectrului audibil (peste 20 KHz) fiind compuse din oscilatori
corpusculare longitudinali.

Undele sonore sunt oscilatii mecanice transmise de catre

particulele mediilor solide, lichide sau gazoase, fara a se
propaga în vid. Cu cât densitatea moleculară este mai mare, cu
atât transmisia este mai rapidă şi viteza sunetului este mai mare.
 Ultrasonografia apartine tehnicilor imagistice pentru ca furnizeaza informatie specifica sub
forma de imagini sectionale. Metoda apartine in acelasi timp si specialitatilor clinice prin
caracterul non–iradiant, prin inocuitate si prin potentialul de repetitivitate in functie de
cerinte si de evolutia bolii, prin mobilitatea si potentialul de a fi transportata la patul
bolnavului, in camera de urgente, in salvare.

Echipamentele ecografice pot sa fie extrem de sofisticate, cu potential de

utilizare foarte larg, pentru diferite maladii anatomice, functionale,
vasculare sau pot sa fie simple, portabile, dedicate unei singure
întrebuințări.
 Imaginea ecografica este “dinamica”. Aceasta caracteristica, rezultata
din succesiunea rapida a sectiunilor la nivelul ecranului, și permite
obtinerea de informatii asupra contractilitatii miocardului, a miscarilor
fetale sau a mobilitatii intestinale exact in timp ce aceste evenimente se
desfasoara.

Imaginea dinamica confera ecografiei sansa de a genera un

diagnostic foarte rapid, in timpul examinarii, ceea ce
valideaza metoda ca pe o procedura clinica.
 Scurt istoric
 Primele aplicatii ale ultrasunetelor au fost in domeniul
navigatiei, fiind reprezentate de echipamentul denumit
“sonar” (acronimul de la termenul anglo – saxon: Sound
Navigation And Ranging) utilizat pentru detectarea
obstacolelor aflate in calea navelor aflate in mars.
 In timpul primului Razboi Mondial, sonarul era folosit
pentru a usura navigatia submarinelor. In anul 1928
fizicianul rus Sergei Sokolov a perfectionat o tehnica de
detectare a defectelor in corpuri solide cu ajutorul
ultrasunetelor largind astfel paleta de aplicatii ale metodei .
 În 1940, ultrasunetele au fost întrebuinţate pentru prima data
în domeniu medical, ca mijloc de fizioterapie pe diferite
zone inflamate.
 În 1950, ultrasunetele au fost utilizate pentru prima data în
scop diagnostic.
 Printre primele aplicatii, din anul 1957, ale ultrasonografiei
bidimensionale se cunosc cele in care pacientul era cufundat
intr-un bazin cu apa iar imaginea obtinuta era circulara.
 Ȋn 1958, s-a pus la punct tehnica de studiere neinvaziva a activitatii
aparatului cardio-vascular la animale folosind principiul Doppler .
 in anul 1960, se detectau batailor cordului fetal folosind tehnica
unidimensionala (denumita A-mode)
 In anul 1963 a apărut masurarea diametrului sacului gestational folosind
tehnica bidimensionala (denumita B-mode) si diagnosticul suferintelor
oculare in cataracta.
 Ulterior, odata cu dezvoltarea tehnologiilor transductoarelor si inlocuirea
tehnicii cu brat mobil cu cea cu transductor mecanic, rotativ, s-au extins
rapid in aproape toate domeniile practicii medicale.
 Alaturi de explorarea uni- si bi- dimensionala, folosita in principal pentru
evaluarea texturala si detectarea/discriminarea colectiilor, in anul 1975 s-a
pus la punct explorarea codificata color.
 In acelasi an au aparut pe piata primele echipamente care furnizau imagini
tridimensionale (3D) usor de exploatat de catre practicieni
 Tot in anii ’90 s-au extins procedurile bazate pe abordul endocavitar,
examinarea cu contrast, explorarea armonica a tesuturilor. Ulterior s-a reuşit
examinarea creierului printr-o gaură de trepan sau transfontanelar la copii.
 Ultrasonografia s-a extins in domeniul procedurilor interventionala prin
capacitatea de vizualizare a acelor de punctie. Principalul beneficiu a fost
acela de reducere a duratei procedurii interventionale si crestere a preciziei si
eficientei acesteia. 
 Caracteristicile generale ale undelor sonore
Undele sonore reprezinta variatii de presiune, care determina miscarea particulelor mediului respectiv în jurul
pozitiei de echilibru. Grafic unda sonora poate fi reprezentata sub forma unei curbe sinusoide, alcatuita dintr-o oscilatie
pozitiva, urmata de una negativa.

Principalele caracteristici ale undelor sonore sunt:

 Perioada (T) - reprezinta timpul necesar particulei pentru efectuarea unei oscilatii complete si revenirea la pozitia
initiala de echilibru. Se măsoară în secunde (s).

 Lungimea de unda () - reprezinta distanta parcursa de unda sonora în timpul unui ciclu (o perioada) si are
unitatea de masura metrul (m). 

 Amplitudinea (A) - reprezinta deplasarea maxima a particulei într-un sens sau altul fata de pozitia de echilibru.

Se măsoară în metru (m).

 Frecventa (F) - reprezinta numarul de oscilatii

complete pe unitatea de timp (secunda).

Unitatea de masura pentru frecventa este hertz-ul (Hz).

Un Hz = o oscilatie/secunda.

Ultrasunetele utilizate în ecografie au frecvente

cuprinse între 1-10 MHz, pâna la 20-25 MHz.

 Viteza (c) sunetului - reprezinta distanta parcursa de unda în unitatea de timp si se masoara în
m/sec.
Viteza de propagare a ultrasunetelor într-un mediu omogen este constanta la o temperatura data si
depinde de caracteristicile mediului, respectiv de elasticitatea si densitatea acestuia. Deoarece viteza
sunetelor într-un mediu este constanta, frecventa si lungimea de unda a ultrasunetelor care strabat
mediul vor fi invers proportionale (cu cât frecventa ultrasunetului este mai mare, cu atât lungimea de
unda este mai mica). Vitezele de propagare a ultrasunetelor în corpul uman sunt în medie cuprinse în
intervalul 1540-1570 m/sec (creier, ficat, rinichi, muschi, sânge), cu valori usor mai mici 1430-1450
m/sec (apa, tesut adipos), între valorile extreme 331 m/sec în aer si 4000-6000 m/sec în os, în functie
de tipul anatomic si gradul de mineralizare al osului.
 Energia acustica. Întrucât undele sonore reprezinta variatii de tensiune exercitate asupra
particulelor unui mediu, sursa acustica genereaza o cantitate de energie, care determina oscilatiile
particulelor si care se transmite o data cu unda. Energia se masoara în jouli (J).
 Puterea acustica sau fluxul de energie acustica, reprezinta cantitatea de energie care trece în
unitatea de timp printr-o suprafata data a mediului de propagare. Unitatea de masura este joule/sec
sau watt (W).
 Intensitatea acustica reprezinta fluxul de energie pe unitatea de suprafata si se masoara în W/cm 2.
Principalele consecinte ale caracteristicilor ultrasunetelor si relatiilor dintre ele sunt:

- Undele acustice cu frecventa mare genereaza o rezolutie mai buna.

- Viteza ultrasunetelor depinde de elasticitatea si densitatea mediului (tesutului)
traversat, dar si de temperatura acestuia.
- Atenuarea (absorbtia) transmiterii de energie depinde de distanta parcursa de unda
prin mediu, având ca efect scaderea intensitatii, prin conversie în caldura si energie de
legatura moleculara.
Pe masura ce undele se îndeparteaza de sursa si patrund în corpul uman, pierd din energie,
direct proportional cu distanta de la sursa dar si cu frecventa undelor. Rezulta ca o
consecinta:
- Cu cât frecventa sursei este mai mare, cu atât absorbtia este mai mare, deci undele
vor patrunde mai putin în corpul uman (la mai mica profunzime).
- Prin urmare frecventa mare genereaza rezolutie mica (buna) si penetrabilitate
scazuta în tesuturi.

Este necesar pentru diversele aplicatii practice de a utiliza ultrasunete cu frecvente

diferite, adaptate profunzimii tesutului de examinat sau mai nou multifrecvente concomitent.
Producerea US

• Efectul piezoelectric. Ultrasunetele utilizate în diagnosticul ecografic sunt generate de efectul

piezoelectric constând în aparitia unei diferente de potential electric între cele doua suprafete ale unui cristal
de cuart, atunci când acesta este supus unei deformari mecanice. Acesta este efectul piezoelectric direct, prin
care este generat curent electric.
Fenomenul se produce si în sens invers prin efectul piezoelectric invers, când un cristal de cuart supus unei
diferente de potential va suferi o deformare mecanica. Aceasta deformare genereaza ultrasunetele.

• Sursa acustica. Piesa care emite ultrasunetele si receptioneaza ecourile ultrasonore se numeste traductor
sau transductor .În limbajul curent sunt utilizate si denumirile de sonda ecografica sau palpator.

• Efectul piezomagnetic reprezinta o alternativa mai rar utilizata de producere a ultrasunetelor.

 Materialele fizice utilizate pentru producerea

ultrasunetelor, la nivelul traductorului sunt în principal:

- materiale electrostrictive - cuart sau ceramici sintetice de tipul

zirconatului de plumb, sau titanatului de bariu, precum si derivati de
mase plastice de tipul fluorurii de poliviniliden;

- materiale magnetostrictive - saruri ale unor metale cu proprietati

magnetice: Ni, Co, Cu, Pb.
•    Frecventa nominala a unui traductor.

O piesa din ceramica sintetica este caracterizata printr-o frecventa de rezonanta, care

reprezinta frecventa US emise în conditiile randamentului maxim al conversiei
energiei electrice în energie acustica. Frecventa de rezonanta depinde de grosimea
ceramicii fiind prestabilita la fabricarea traductorului si are o valoare fixa pentru
fiecare traductor în parte.
  La aplicarea impulsurilor electrice va rezulta un spectru de frecvente ultrasonore,
în care domina cele având valoarea frecventei de rezonanta. Acest spectru de frecvente
se numeste largimea de banda a semnalului ultrasonor, care are aspectul unei curbe
gaussiene.
  Frecventa dominanta în largimea de banda, care are utilitate maxima în generarea
imaginii ultrasonore, poarta denumirea de frecventa nominala a
traductorului respectiv. Aceasta se afla în strânsa interdependenta cu frecventa de
rezonanta a ceramicii.
  Prin urmare frecventa nominala a unui traductor este prestabilita prin
constructia aparatului si este nemodificabila.
Proprietatile acustice ale tesuturilor
            Ţesuturile biologice prezinta câteva proprietati care influenteaza
interactiunea lor cu undele ultrasonore:

     Viteza de propagare a ultrasunetelor este o constanta pentru fiecare

tesut în parte si ea variaza în limite relativ mici pentru diferitele tipuri de tesuturi
moi (vezi domeniul vitezelor mentionat anterior, între 331-6.000 m/sec, cu valori
medii 1540-1570 m/sec).
    Densitatea tesuturilor influenteaza viteza de propagare. Ţesuturile mai
dense vor genera viteze de propagare crescute (os, calcul), tesuturile moi vor
genera viteze medii de propagare, iar lichidele vor genera viteze mici de
propagare.

     Elasticitatea reprezinta proprietatea unui corp de a reveni la forma si

volumul initial dupa ce a fost supus unei deformari mecanice. Pentru organele
parenchimatoase ea depinde de proportia de tesut conjunctiv fibros, care intra în
structura organului. Elasticitatea contribuie la generarea ecourilor ultrasonore si
este unul dintre factorii determinanti ai vitezei de propagare a US printr-un tesut.

     Impedanta acustica (Z) reprezinta produsul dintre viteza sunetului

printr-un anumit mediu si densitatea mediului respectiv: (între 0,0001 pentru aer si
7,8 pentru os, cu valori medii: 1,38 (tesut adipos), 1,5 (apa), 1,61-1,70 (sânge,
rinichi, ficat, muschi).
Comportarea ultrasunetelor în corpul uman
            Undele US se propaga liniar în interiorul corpului uman, având un
comportament similar cu cel al unui fascicul luminos. Prin urmare undele US
sufera fenomene de reflexie, refractie, difractie (cu modificarea traiectoriei de
propagare), precum si fenomene complementare atenuarea, absorbtia si
difuzia (cu modificarea energiei ultrasunetelor incidente, initiale).
            Pentru definirea comportamentului ultrasunetelor în cursul propagarii este
considerata notiunea de interfata ecografica. Notiunea reprezinta suprafata de
separare între doua medii cu impedante acustice diferite (practic cu densitati fizice
diferite).
 Comportamentul ultrasunetelor la nivelul suprafetelor de separare:

            a) Transmisia si reflexia ultrasunetelor

            Un fascicul US la nivelul unei interfete se va reflecta, o parte din energia fasciculului initial, considerat incident,
se va întoarce în mediul de provenienta sub forma undelor US reflectate (fasciculul reflectat) sau a ecourilor ultrasonore,
elemente care definesc diagnosticul ecografic.

      Înregistrarea grafica a ecourilor ultrasonore si prin aceasta a caracterizarii tesuturilor care le-au reflectat, reprezinta
rezultanta examenului ecografic.

Termenii de ultrasonografie sau ecografie reprezinta înregistrarea grafica a ecourilor ultrasonore reflectate.

                  Energia reziduala a fasciculului incident dupa reflexie se transmite celui de-al doilea
mediu în care va suferi noi fenomene de reflexie si transmisie. Energia US reflectata si cea
transmisa dupa reflexie mediilor urmatoare se afla în relatie de inversa proportionalitate. Cu cât
se reflecta mai multa energie la nivelul unei interfete cu atât se transmite mai putina energie în
cel de-al doilea mediu. Se instaleaza astfel la fiecare interfata o noua atenuare a fasciculului
incident.

            Directia fasciculului reflectat depinde de unghiul pe care-l realizeaza fasciculul incident

cu interfata. Daca fasciculul incident este perpendicular pe interfata unda reflectata va avea
aceeasi directie perpendiculara. Daca fasciculul incident este înclinat sub un unghi - fata de
perpendiculara pe interfata, fasciculul reflectat va emerge sub acelasi unghi -1, situat de cealalta
parte a perpendicularei si nu va putea fi receptat . Datorita acestor consecinte fizice rezulta
necesitatea obiectiva ca unghiul incident - sa fie cât mai aproape de 0 grade, pentru ca unghiul
undei reflectate sa fie de asemenea aproape de 0 grade si astfel reflexia respectiva sa poata fi
captata. Tot ceea ce se reflecta sub unghiuri mari, apropiate de 90 de grade se pierde, nemaifiind
 La nivelul organelor parenchimatoase unde exista
interfete multiple se produc reflexii multiple ale unor
fascicule de energie din ce în ce mai joasa. Aceste reflexii
sau ecouri depind nu numai de unghiul de incidenta ci si
de numarul si calitatea interfetelor. Se produc astfel ecouri
de împrastiere (dispersie) care diminua mult energia
fasciculului incident.

            b) Refractia ultrasunetelor

            Reprezinta schimbarea directiei de transmitere a
fascicului US incident la traversarea unei interfete.
Refractia nu afecteaza examenul ecografic întrucât
acelasi traductor este utilizat ca emitator si receptor, iar
ecourile se refracta si în sens invers fata de fasciculul
incident.
             c) Difractia ultrasunetelor
            Reprezinta deflectarea undelor US în jurul
unei interfete mai mica decât largimea de banda a
semnalului sonor. Astfel, undele US se vor
propaga în spatele obstacolului, fara a-si pierde
energia initiala, generând artefacte ecografice care
paraziteaza imaginea.

d) Difuzia fasciculului US
            Reprezinta preluarea de catre unele particule din
mediul de propagare a unei cantitati din energia incidenta
si reemiterea acestei energii în toate directiile. Difuzia sau
dispersia sta la baza aparitiei ecourilor de împrastiere
importante în generarea imaginii ecografice.
       e) Absorbția ultrasunetelor
            Reprezinta pierderea treptata a energiei fascicului incident, în
cursul propagarii prin transformarea treptata a energiei acustice în
energie termica.
              f) Atenuarea fasciculului ultrasonor
            Reprezinta suma pierderilor de energie acustica rezultate din absorbtie, difuzie
,reflexive și depende de caracteristicile mediului strabatut. In general, fiecare tesut biologic,
avand caracteristici fizice care decurg din structura histologica, au o atenuare specifica
 Se masoara in decibeli (dB).
Factorii care influenteaza atenuarea sunt:           
 - absorbtia, care determina 80 % din pierderile de energie;

 - difuzia, prin numarul mare de interfete mici (de exemplu în tesutul

adipos sau fibros);

  - reflexia, la nivelul unor interfete dense ecografic, puternic reflectogene

(aer, os, calculi, metal, pasta baritata);

  - distanta parcursa influenteaza atenuarea în mod exponential, atenuarea

fiind direct proportionala cu patratul distantei parcurse de fasciculul US;

Atenuarea unui fascicul de ultrasunete cu frecventa   - frecventa US este direct proportionala cu atenuarea, frecventele mari
de 1 MHz la nivelul unor tesuturi biologice vor fi atenuate rapid, dupa un parcurs scurt, iar în profunzime se vor
transmite doar US cu frecventa mica.
Utilajul ecografic
 Aparatul utilizat în diagnosticul medical cu
ultrasunete se numeste ecograf.

Echipamentul ecografic este alcatuit în

esenta dintr–o:
 unitate centrala cu un monitor
 din transductor (transductoare),
 modulele auxiliare, 
 unitatile accesorii si unitatile de arhivare.
 Unitatea de baza este sistemul complex al
ecografului, alcatuita din placi si circuite
integrate, care determina transformarea
impulsurilor electrice provenite din
ecourile reflectate în puncte de imagine,
redate pe display-ul aparatului,
corespunzând sectiunii topografice în
corpul uman de la care au fost culese
informatiile. Se compune la rândul ei din
sistem de focalizare al ultrasunetelor, de
compensarea atenuarii în functie de timp,
un sistem de afisare a informatiei
(convertor analog sau digital de imagine) si
un computer încorporat.
 Traductoarele reprezinta dispozitivele de producere a
ultrasunetelor si de transformare în impuls electric a
ecourilor captate. Pot fi subîmpartite dupa modul de
emergenta al fasciculului US în liniare si sectoriale, fiecare
fiind de doua tipuri, mecanice si electronice. Traductoarele
liniare produc pe ecran o imagine dreptunghiulara iar cele
sectoriale o imagine în forma de sector de cerc.
Traductoarele mecanice au în structura lor un dispozitiv
mecanic de activare a cristalelor de cuart care poate actiona
pendulant sau rotativ. Traductoarele electronice poseda un
dispozitiv electronic de activare a cristalelor de cuart fiind în
general convexe sau inelare, dupa forma imaginii pe care o
genereaza (sector de cerc cu raza de curbura mare sau
imagine circulara).
 Modulele auxiliare separate sunt module tehnologic moderne în
ecografia Doppler (spectral, continuu, color sau CFM si power),
modul EKG pentru stress eco, modul 3D angio, modul de
supracontrast.
 Unitatile accesorii sunt monitorul, videoprinterul, imprimanta,
placa de conectare la PC, trolleyul - caruciorul si kiturile de
Transductor folosit pentru
biopsie. explorarea vaselor (modul Doppler
continuu).
 Unitatile de arhivare sunt hard disk-ul, unitatea floppy si discul
optic.

Transductor 3D

Kit de biopsie
Transductor endocavitar pentru investigarea Transductor endocavitar pentru explorarea
pelvisului tubului digestiv superior si pancreasului
Principiile fundamentale de obtinere a imaginilor ecografice:
    Formarea imaginii. Traductorul functioneaza alternativ ca emitator si
receptor de US, generând impulsuri cu durata de o microsecunda si receptionând
ecouri timp de 99 microsecunde, dupa care ciclul emisie-receptie se reia. Emisia
de US are deci un caracter pulsator, intermitent. La nivelul interfetelor o parte
din energia acustica se reflecta generând ecourile iar restul de energie se propaga
mai departe, spre o alta interfata. Undele reflectate parcurg traseul invers al
fasciculului incident si la nivelul ceramicii traductorului genereaza impulsuri
electrice prin efect piezoelectric direct.
     Modalitati de înscriere. Afisarea
grafica a impulsurilor electrice corespunzatoare
ecourilor se poate face în mai multe moduri
ecografice: 

- Modul A (modularea amplitudinii) reprezinta grafic o singura linie de informatie în

spatiu cu profunzimea de la care provine.

 - Modul B (modularea stralucirii, initiala "B" provine de la termenul brightness - engl.

stralucire). Fiecare ecou al unei linii de informatie este transformat electronic într-un punct
luminos, având stralucirea cu atât mai mare cu cât amplitudinea ecoului este mai mare. Prin
miscarea traductorului se obtin mii de astfel de puncte, mai mult sau mai putin stralucitoare care
genereaza imaginea ecografica bidimensionala. Imaginea ecografica modul B reprezinta o
tomograma bidimensionala ultrasonora a unei regiuni limitate a organismului, în planul în care
este miscat traductorul. Ecografia bidimensionala (2 D) este modalitatea de diagnostic US cea
mai frecvent utilizata în practica medicala.

 - Modul M (modularea pozitie timp sau miscare timp - time motion - modul TM).
Fasciculul de Us intersecteaza structuri mobile care genereaza ecouri puternice în miscari ritmice
pozitive si negative fata de linia de informatie. Înregistrarea este similara celei
electrocardiografice cu doua dimensiuni: pe verticala este prezentata miscarea în spatiu iar pe
orizontala timpul. Ecograma în modul M înregistreaza miscarea tuturor structurilor de pe o linie
de informatie în functie de timp.
Semiologia ecografica generala
            Echografia utilizeaza o terminologie specifica. Ea se refera la particularitatile de propagare ale ultrasunetelor in
mediile biologice. Exista urmatoarele notiuni ecografice sau de structura:
                        -transonice/anecogene:
                        -ultrasunetele strabat mediul biologic fara a se reflecta;imaginea pe ecran este de culoare neagra;
                        -structura poate fi omogena sau neomogena (structuri canaliculare- artere,vene,capilare,organe cu continut
lichidian – vezicula biliara,vezica urinara,colectii lichidiene patologice,chiste,necroza,hematoame vechi etc.
                        - hiperecogene/sonolucente:
     - sunt date de structurile parenchimatoase solide cu aspect omogen ale caror echogenitati in ordine
descrescatoare sunt:sinusul renal,pancreas,ficat,splina,parenchimul renal,placenta.
In echografie, organul de referinta pentru structura de tip parenchimatos este ficatul.
Comparativ cu echogenitatea normala a ficatului deosebim:
                        - parenchime hipoechogene (splina,rinichi,placenta);
                        - parenchime hiperechogene (pancreas,sinus renal);
                        - formatiuni nodulare “izoechogene”,care pot fi delimitate de tesutul de provenienta numai in conditiile
existentei unui halou;
                        - structuri heterogene (mixte) – necroze,metastaze etc.;
                        - imagini hiperechogene cu con de umbra sunt date de structurile dense,frecvent impregnate cu calcar
(calculi,calcificari tumorale,cicatrice fibrocalcare,cleme,sterilete).
Interpretarea conventionala a imaginilor ecografice

Pornind de la codificarea conventionala a imaginii ecografice pe fond negru, pe display-ul ecografului,

în sectiunile examinate, vor fi vizualizate structurile biologice
reflectogene cu nuante de gri, în asa numita scala de gri, cuprinzând nuante progresive de la negru pâna
la alb.

Structurile biologice lichidiene(de ex. continutul veziculei biliare, al vezicii urinare, continutul
vascular), care nu produc nici un fel de reflexie a ultrasunetelor,vor fi redate pe ecran în culoarea neagra.
Asemenea structuri vor fi denumite anecogene, transsonice.

Structurile biologice solide cu densitate mare la reflexia ultrasunetelor (de ex. osul,calculii, incluziunile
metalice), care produc o reflexie intensa a ultrasunetelor datorita densitatii fizice crescute, vor fi redate
pe ecran în culoarea alba. Asemenea structuri vor fi denumite hiperecogene sau sonolucente.
Structurile biologice cu densitati parenchimatoase vor reflecta diferit ultrasunetele, proportional cu
densitatea lor, pe mai multe paliere de ecogenitate:
- primul palier de ecogenitate corespunde structurilor dense, fibroase cu continut crescut de tesut
conjunctiv (de ex. fascii, capsule de organ, pereti vasculari, peretiiunor organe cavitare, peretii
caliceali grupati în sinusurile renale);

- al doilea palier de ecogenitate îl reprezinta structurile glandulare, datorita multiplelor interfete

produse de structura tubulo-acinoasa, care determina reflexii multiple repetate (de ex. parenchimul
glandelor submandibulare, parotide, tiroida,pancreas, endometru, placenta);

- al treilea palier de ecogenitate este reprezentat de parenchimul splenic ,urmat de celhepatic (în mod
normal, desi comparabil cu parenchimul splenic,parenchimul hepatic este usor mai hipoecogen);

- urmatoarele paliere de ecogenitate corespund structurilor  parenchimatoase, cu densitati fizice mai

mici decât cele enumerate, fiziologic sau în conditii patologice prin procent mai mare de apa sau prin
potential congestiv; se vor prezenta hipoecogene parenchimul renal, format din corticala si medulara,
structurile musculare fiziologice sau proliferarile musculare, datorita procentului mare de apa,dar si
ficatul de staza sau unele structuri tumorale congestive sau intens vascularizate.
 Particularități în examenul stomatologic.

USG este investigație imagistică care poate fi utilizată

în diagnosticarea maladiilor regiunei oro-maxilo-faciale, în special în caz de:

1. Maladiilor glandelor salivare, determinarea calculilor salivari

2. Leziuni periapicale
3. Procese inflamatorii ale țesuturilor moi
4. Maladiile nodulilor limfatici
5. Procese canceroase ale cavității bucale
6. Leziuni intraosoase
7. Maladii ATM
8. Disfuncții musculare
9. Maladii congenitale ale țesutului vascular a capului și gîtului
10. Maladiile limbii
11. Fracturi de condil și ram mandibular
12. Diverse fomațiuni nodulare și tumorale ale capului și gîtului
13. Detectarea corpilor străini
14. Biopsia ghidată
15. Litotripsia ghidată a calculilor salivari
Ecografia este prima modalitate imagistică de alegere pentru
patologiile glandelor salivare. Glandele salivare prezintă o
ecogenitatea normală în caz de omogenitate, cu o variație a
imaginei de la foarte luminos la puțin hiperecogen în comparație
cu mușchii adiacenți care apar ca bandă hiperecogenă.
USG ne servește la diferențierea maselor solide și chistice, la
diagnosticarea inflamației acute, inflamație cronică, sialolitiază,
sialoză și sindrom Sjögren, la depistarea formațunilor tumorale.
Adenoamele pleomorfe sunt de obicei hipoecogene, au margini
bine definite și ascuțite cu contur. Cistadenolimfomul
este în general ovoid, hipoecogen.
USG nu este o modalitatea preferată pentru ATM, dar totuși poate fi
utilizată ca una dintre modalități împreună cu RMN, scanare CT și
artrografie.
Pe USG condilul mandibular este în general hipoecogene, în timp ce
marginea osului este hiperecogen. Cu toate acestea capsula articulară,
precum și suprafața mușchilor, apare hiperecogen, în timp ce discul
articular poate fi hiperecogen, hipoecogen sau izoecogen în dependență
de diferite anomalii structurale, morfologice și de poziție a meniscului.
 Ultrasonografia ganlionilor limfatici
USG poate diferenția ganglionii limfatici benigni de maligne, ganglioni limfatici la pacienții cu cancer oral.
Ganglionii limfatici maligni apar hipoecogene în comparație cu mușchii , cu margini ascuțite. În caz de malignitate, margini
neregulate sau încețoșate marginile indică de obicei conturul invaziv franc extracapsular și răspândirea extranodală cu absența
hilului.
USG poate poate fi, de asemenea, utilizat pentru a diagnostica boli sistemice, cum ar fi tuberculoza, granulom eozinofil,
limfadenită necrotizantă histiocitară, histiocitoză sinusală, limfom, cancer pulmonar și cancer tiroidian, metastaze și sifilisul prin
examinarea ganglionilor limfatici.
Rolurile majore ale USG sunt de a verifica metastazele nodulare, de a verifica dimensiunea ganglionilor limfatici și evaluarea în
dinamică a extinderii bolii.
Specificitatea USG este de 93% atunci când este combinată cu bipsia ghidată.
Ultrasonografia în detectarea patologiei musculare
Imaginea cu ultrasunete poate fi un adjuvant pentru evaluare și
diagnosticarea bolilor care implică mușchii feței, permite
diagnosticul inflamației mușchilor cu etiologie necunoscută și la
diagnosticul hipertrofiei musculare idiopatice. Permite
descrierea dimensiunilor leziunii.
Ultrasonografia în diagnosticul proceselor inflamatorii
Examinarea clinică a leziunilor inflamatorii nu este cu precizie; prin urmare, au
fost introduse diverse investigații pentru a le evalua, USG fiind una dintre cele
mai recente instrumente.
Ecogenecitatea USG a proceselor inflamatorii variază de la imagini
hiperecogene (mai luminos), izoecogen (egal), hipoecogen (mai întunecat),
anecoic (fără semnale interne), la imagini mixte.
Majoritatea neoplasmelor benigne au limite clare și forme neregulate și sunt
hipoecogene.
Chisturile precum chistul radicular prezintă hipoecogenitate până la
anecogenitate; cheratocistul odontogen prezintă leziuni hipoecogene.
Ultrasonografia în alte domenii ale stomatologiei
• Imaginea cu ultrasunete poate fi utilizată și în domeniul
endodonției. Poate determina accesul canalului radicular,
monitoriza vindecarea postchirurgicală a leziunilor
periapicale de origine endodontică. Conform unui studiu
recent USG poate avea un rol în detectarea leziunilor
periapicale.
• USG parodontal poate fi folosit in măsurarea adâncimii
pungilor parodontale.
• Dopplerul color în sonografie ajută la diagnosticarea
malformații vasculare orale și tumori vasculare.
Avantajele examenului USG:

• Este neinvazivă și nedureros

• Provoacă un disconfort mai mic și este relativ rapid
• Este deosebit de util în examinarea structurilor superficiale
• Este disponibil pe scară largă și relativ ieftin
• Este bine tolerat de pacient
• Nu necesită o pregătire prealabilă
• Tehnica este extrem de acceptabilă pentru majoritatea pacienților
• Artefactele sunt puține
• Imaginile sunt ușor de stocat și recuperat
• Imaginile sunt dobândite rapid în timp real
• Imagnile obținute sunt ușor de citit odată ce observatorul este instruit
• S-a dovedit a fi reproductibil și simplu
• Investigația nu necesită sedare
• Nu interferează cu funcția normală
• Este de natură absolută neionizantă
• Nu are efecte biologice cumulative cunoscute
• Echipamentele sunt portabile și poate fi efectuată chiar și la patul
pacientului
Dezavantajele ultrasonografiei:

1. Tehnica este foarte dependentă de profesionalizmul medicului și de performnța

echipamentului
3. Dificultatea de a vizualiza structurilor profunde ale ATM, în special a discului,
datorită absorbției undelor sonore de către porțiunea laterală a capului condilului
și procesul zigomatic al osul temporal
4. Imaginile arhivate sunt mai dificil de orientat și interpretat spre deosebire de
rezultatee CT și RMN, imaginile sunt mai puțin clare
5. Undele USG nu vizualizează osul care acționează ca o barieră absolută atât în ​
timpul emisiilor cât și al reflexiei, numai suprafețele superficiale osoase și nu
întregul os poate fi vizualizat
6. Sonografa are loc foarte slab în caz că între transductor și organul de interes se
află un gaz, datorită diferenței exteme în impedanța acustică
6. Imaginile cu ultrasunete sunt afectate de zgomotul incident, semnalul returnat
traductorului care face interpretare dificilă
8. Imaginea ecografică nu este exhaustivă, nefiind capabilă să cuprindă pe ecran
decât secțiuni limitate, interesând regiuni anatomice de dimensiuni variabile.
Bibliografie:
1. Tratat de ultrasonografie clinică. P.Mircea, R.I.Badea, S.Dudea, F.Stamatin
2. Ultrasonography – A boon in dentistry. Abhijeet Alok, Shivani Singh, Mallika Kishore, Anjani Kumar
Shukla
3. http://ultrasonografia.ro/arhive/1594
4. https://ro.scribd.com/doc/135093645/Ecografie-Imagistica
5. https://ro.scribd.com/doc/267886044/Ultrasonografie-23-02-2015-Curs-1
6. https://ro.scribd.com/document/266414053/Ultrasonografie
7. https://ro.scribd.com/doc/259368647/T-ultrasonografie
Mulțumesc pentru atenție