TEHNICA EXAMENULUI ECOGRAFIC ISTORIC

Ecografia-metoda paraclinica de diagnostic nonevaziva,care se bazeaza pe

folosirea ultrasunetelor in aparitia imaginii ecografice.
Primele imagini,realizate cu ecografe din prima generatie,au fost
obtinute in anii 1960. Intre 1970-1980,imaginile devin din ce in ce mai
vizibile,prin realizarea convertoarelor de imagine(imagini in diferite nuante de gri).
Dupa anii 1980,se constata o imbunatatire a calitatii si imaginii
ecografice,prin abordarea si limitarea emisiilor de ultrasunete,in straturi
profunde ,alaturi de introducerea tehnicii numerice,de memorare a
imaginii.O importanta deosebita,in calitatea imaginilor ecografice,o are
miniaturizarea sondelor ecografice,care a permis introducerea ecografului in
domeniul endoscopiei(endorectala)etc

Principii fizice

Tehnica examenului ecografic, se bazeaza pe folosirea ultrasunetelor.

Ultrasunetele, sunt vibratii mecanice care se caracterizeaza printr-o
lungime de unda,frecventa si viteza de propagare.
a.Lungimea de unda,in special unda ultrascurta,este comparata cu cea a
sunetelor perceptibile de om,dar lungimea de unda a ultrasunetelor,e mai redusa.
In functie de structura tisulara,prin care trece fascicolul de unde
ultrascurte,se formeaza in corp unde longitudinale,constand din compresiuni si
rarefactii.Zonele de compresiune apropie moleculele,in timp ce zonele de rarefactie
le plaseaza la distante mai mari.
b.Frecventa unui sunet,e data de numarul de unde sinusoidale
complete(cicluri)pe unitatea de timp.
Frecventa sunetului si lungimea de unda,sunt invers proportionale.Pe masura
ce frecventa creste,lungimea de unda scade.
Frecventa se exprima in numarul de vibratii/secunda(1milion de vibratii
pe(ciclu)/secunda=1MHz).Frecventa ultrasunetelor,folosite in tehnica ecografica
variaza intre 1-12 MHz.
Superioritatea rezolutiei imaginii ecografice,este conditionata de
lungimea de unda.Rezultate optime,se obtin folosind ultrasunete,cu o lungime de
unda cat mai mica.
c.Viteza de propagare poate fi definita,ca viteza cu care sunetul,parcurge
un anumit mediu.
 Viteza de propagare a ultrasunetelor,nu este aceiasi pentru toate tipurile de
tesuturi.Viteza sunetului,pentru structurile tisulare vii,este de aproximativ
1540m/secunda.
Viteza de parcurgere a structurilor tisulare moi,ce intra in alcatuirea
organismului este apropiata,in schimb aceasta difera,in cazul gazelor si al
tesuturilor osoase,prin diminuarea si reflectarea undelor.In cazul aerului si tesutului
pulmonar,unda este de 330m/s,iar in cazul tesutului osos de 3000-4000.
Relatia intre viteza,frecventa si lungimea de unda a sunetului,poate fi
exprimata prin urmatoarea formula:
Viteza m/s = Frecventa(ciclu/s) X Lungimea de unda
Profunzimea penetrarii sunetului,in tesuturile moi,este direct
proportionala cu frecventa acestuia,astfel ca sunetele de inalta frecventa,sunt mai
usor atenuate decat cele de joasa frecventa.Cresterea frecventei,fascicolului de
ultrasunete,va detemina o penetrare mai redusa a acestuia,ceea ce duce la
obteinerea unei imagini de proasta calitate.
Dupa parcurgerea tesutului investigat,de catre fluxul de ultrasunete,acesta
se intoarce catre sonda ecografului(TRANSDUCER).Timpul necesar returnarii
sunetului la transducer,este masurat si procesat(transformat in imagine),obtinand
date privind rezistenta opusa de tesuturile investigate.

ARTEFACTELE IMAGINII ECOGRAFICE

Artefacte-imagini ce nu corespund realitatii(defecte).

Calitatea examenului ecografic,depinde in primul rand,de
experienta specialistului in domeniu,dar si de aparat,de posibilitatile de
reglare a aparatului,de sondele folosite,etc.
Ecografia,prezinta numeroase artefacte,adica reprezentarea pe imagine,a
unor elemente ce nu corespund,realitatii organului examinat.Unele artefacte sunt
nedorite,deoarece degradeaza calitatea imaginii si o fac mai dificil de
interpretat.Ex:reglarea defectuasa a aparatului,o pozitionare inadecvata a
pacientului sau prin folosirea unei sonde cu o frecventa neadecvata.Alte artefacte
sunt utile,deoarece rezulta din interactiunea specifica a ultrasunetelor cu tesutul de
examinat,iar recunoasterea acestora completeaza interpretarea cu privire la
structurile examinate.Aparitia acestor artefacte,nu depinde nici de reglarea
aparatului,nici de tehnica de examinare.
Discutam despre artefactele unei imagini ecografice,luand in considerare
urmatoarele posibilitati:
-imagini ale unor structuri care nu exista;
-lipsa de imagine a unei structuri reale;
 -localizarea spatiala eronata a unei structuri;
-ecogenitatea eronata(prea mica sau prea mare) a
unei structuri;
-forme sau dimensiuni eronate ale unui organ.

Clasificarea artefactelor

In functie de calitatea imaginii,de prezenta acelor imagini”parazitare”,de

folosirea corecta a sondelor,de buna pregatire a pacientului,in imaginea
ecografica,apar o serie de artefacte si imagini care sunt:
1. Artefactele de reverberatie
2. Artefactele”coada de cometa”
3. Artefactul:conul de”umbra acustica”
4. “Umbra acustica”de margine
5. Imaginea in oglinda
6. Artefacte generate de grosimea sectiunii
7. Artefacte date de lobii laterali si lobii de retea
8. Intarirea posterioara
9. Artefacul vitezei inconstante

1.Artefactul de reverberatie

Reverberatia este un fenomen,care apare atunci cand fascicolul de

ultrasunete,loveste o interfata extrem de ecogena.In acesta situatie,fascicolul
incident,este reflectat aproape in totalitate.
Acest fenomen,apare in cazul interfetei tesut moale/aer,care se intalneste la
examinarea unei structuri digestive ce contine gaze sau in cazul aerului,ce ramane
intre sonda si piele,atunci cand nu s-a folosit suficient gel.In primul caz,este vorba
de un artifact de reverberatie interna,iar cel de-al doilea caz,un artifact de
reverberatie externa.
Aparitia acestui artefact se datoreaza miscarilor de”dute-vino”ale
ultrasunetelor,intre sonda si interfata ecogena,miscari care genereaza tot atatea
ecouri,dintre care numai primul,corespunde interfetei reale.Ecourile urmatoare
sosesc de 2,3,4…ori,mai tarziu decat primul,generand pe imagine,linii situate de
2,3,4 ori mai profund decat prima.
Acest artifact apare si in cazul ecografiei toracice,datorita aerului existent
in pulmoni.
 2.Artefacul”coada de cometa”

E un caz particular,de artefact de reverberatie,fiind legat de existenta unei

structuri foarte ecogene,dar de dimensiuni mari(bula de gaz),prinsa intre faldurile
mucoasei gastrice sau intestinale.
Aceste artefacte,au aspectul unor benzi,constituite din ecouri
intense,aliniate si foarte apropiate unele de altele,si a caror stralucire,se atenueaza
in regiunile profunde,de unde si denumirea,de ”coada de cometa”.

3.Conul de”umbra acustica”

Conul de”umbra acustica”este o imagine hipo sau anecogena,situate

deasupra unei structuri,ce atenueaza mult ultrasunetele.
Acest artefact,se produce in special,la interfata dintre doua medii,de
interfata acustica foarte diferite.Ex:interfata tesut moale/aer,sau tesut moale/os.In
acest tip de imagine,se constata o mare reflexie a ultrasunetelor.
Conul de umbra poate fi”murdar”,cand interfata este:tesut moale/aer,si
99% din fascicol e reflectat,iar conul de umbra este heterogen.Din fascicol,mai
poate fi reflectat,conul de umbra”curat”,cand doar 66% din el,este reflectat,restul
fiind absorbit,iar conul de umbra este anecogen si omogen.
Conul de umbra“murdar”,este intalnit frecvent,in cazul existentei unei
cantitati de gaz,in cel”curat”.Se intalneste in cazul calculilor urinari si
biliari.Obs.:Foarte rar aceste reguli pot fi inversate.

4.Umbra acustica”de margine”

Acest artefact,apare la marginea structurilor rotunde,in interiorul

carora,viteza ultrasunetelor este diferita de viteza initiala.Cand ultrasunetele ajung
tangential marginea structurii in cauza,fascicolul este deviat convergent sau
divergent,in functie de accelerarea sau dimpotriva,incetinirea lor in cel de-al doilea
mediu.
Imaginea respective,se intalneste de o parte si de alta a colecistului,la
nivelul apexului vezicii urinare sau la nivel renal.

5.Imaginea in oglinda

Aceasta imagine,se produce la nivelul interfetelor rotunjite si foarte

reflectogene,cum ar fi interfata hepato-frenica(diafragm).Atunci cand ultrasunetele
traverseaza ficatul,genereaza o imagine reala a acestuia,iar celalalte,datorita formei
anatomice rotunjite,nu sunt reflectate perpendicular si deci,nu se vor reintoarce
direct la sonda.Astfel,genereaza o serie de ecouri,care pe ecranul ecografului vor fi
illustrate,ca o a 2-a imagine a ficatului,situata mai departe decat prima,adica de
partea cealalta a diafragmului.
Aceasta imagine,se poate confunda frecvent,cu un process tumoral
pulmonar sau cu o hernie diafragmatica.
Pentru realizarea diagnosticului diferential,este necesara modificarea
pozitiei sondei.

6.Artefactele generate de grosimea sectiunii

In situatia,in care avem de aface cu structuri diferite,dar foarte apropiate

si situate in aceeasi profunzime,vor fi reprezentate pe ecran in acelasi loc,deci vor
fi suprapuse.Cand organul de examinat,se afla in intregime in planul de
sectiune,artefactul nu e suparator.In schimb,cand alte elemente se suprapun peste
acestea,apar imagini”parazit”in planul de sectiune.
In cazul vezicii urinare:Ex:atunci cand planul de sectiune se afla aproape
de marginea acesteia;imagini provenite din ecouri extravezicale,suprapuse peste
continutul vezical,care in mod normal e anecogen,se observa ecouri de intensitate
redusa,situate in partea dorsala a lumenului vezical,ecouri ce pot fi confundate cu
sediment vezical.In acest caz se utilizeaza termenul de pseudo-sediment.

7.Intarirea posterioara

In situatia in care,ultrasunetele traverseaza o structura anecogena,cu

continut lichid (vezica urinara colecist,chisturi), la nivelul tesuturilor aflate dincolo
de aceasta structura,ajung o cantitate mare de ultrasunete,comparativ cu tesuturile
alaturate,situate la aceiasi profunzime.
Tesuturile,situate dedesubtul structurii lichide,vor aparea astfel
hiperecogene,in raport cu cele alaturate.

8.Artefactul vitezei inconstante

Pentru a masura lungimea unei raze osoase fetale,la o femela gestanta,este

important ca masuratoarea sa fie efectuata cand osul este perpendicular pe
fascicolul ultrasonic si nu in axul acestuia,deoarece in acest caz,va fi de 2ori mai
scurt decat in realitate,datorita faptului ca viteza de propagare a ultrasunetelor in
os,este de doua ori mai mare,decat in tesuturile moi,luate ca referinta de catre
computer.
 Imaginea ecografica

Sonda ecografica,prin efectul piezoelectric,emite un flux de

ultrasunete,ca raspuns al excitatiei electrice.Acest flux de ultrasunete este transmis
catre tesuturile biologice,propaganda-se din aproape-n aproape.Dupa transmiterea
acestor unde,sonda functioneaza si ca un receptor,imediat dupa transmiterea
ultrasunetelor.
De fiecare data cand acest ecou se produce,sonda emite un semnal
electric(efectul piezoelectric),care are o amplitudine proportionala cu amplitudinea
ecoului.
Odata ce ecoul revine din profunzime,este detectat de catre sonda si se
emite un nou flux de ultrasunete.
Dupa emitere ultrasunetelor(sub forma unui puls de ultrasunete),catre
segmentele tisulare investigate,se va obtine o succesiune de ecouri reflectate si
prelucrate,de sonda ecografului.Ulterior,aceste valori sunt stocate si procesate de
catre calculator,realizandu-se imaginea ecografica.
Obtinerea unei imagini ecografice,se bazeza pe timpul de revenire al
ecoului,de la nivelul structurilor investigate.
Pentru aprecierea amplitudinii sau a capacitatii de intoarcere a ecoului,se
foloseste o scara de GRI,proportionala cu ecodensitatea tesutului
investigat.Convertorul de imagine al ecografului,va transforma diferitele ecouri
obtinute in urma investigarii structurilor tisulare,astfel:
-ecouri slabe(de joasa intensitate)vor genera o imagine apropiata
de negru.
-ecouri de intensitate medie-vor genera diferite nuante de gri.
-ecouri puternice(de inalta intensitate)va genera o imagine
aproape alba,pe fondul monitorului.
Obs:Omul distinge 10-12 nuante de gri,ecografele materne 32-128 de
nuante,sau chiar mai mult.
Exprimarea imaginii ecografice,poate fi realizata in 3 moduri,doua dintre
acestea fiind folosite mai des in Medicina Veterinara.
Modulul A(A-amplitudinea)-prima modalitate de folosire a
ultrasunetelor si cea mai simpla.
Ecourile obtinute,sunt convertite si exprimate ca niste peak-uri,pe un
graphic.Intensitatea ecoului,este direct proportionala cu marimea peak-
ului.Domeniile de utilizare sunt extrem de limitate,folosindu-se uneori in
investigatiile oftalmologice si pentru masurarea stratului subcutanat de grasime,la
porci.
 Modulul B(B-amplitudinea)converteste ecourile in puncte(pixeli)a caror
stralucire,sau mai bine zis,intensitatea de gri,este direct proportionala cu
amplitudinea ecoului.Un singur ecou,va fi reprezentat de un singur punct.
Un punct pe monitor,corespunde adancimii la care s-a format
ecoul.Intensitatea de culoare,este proportionala cu intensitatea ecoului.Cu cat
intensitatea ecoului este mai mare,cu atat punctual este mai luminos.Imaginea
astfel creata,este o”felie anatomica tridimensionala”,care in medicina,ofera
date,privind localizarea,profunzimea si ecodensitatea structurilor investigate.Acest
mod de conversie,este folosit curent.
Modulul M(M-miscare)este folosit in domeniul electrocardiografiei
pentru investigarea cordului,aprecierea grosimii si a peretilor cardiaci.
Pentru obtinerea unor imagini concludente,de o deosebita importanta este
alegerea sondei ecografului,care trebuie sa aiba o frecventa adaptata tipului de
ecograf.
In prezent,se folosesc mai multe tipuri de sonde(transductori),cele mai
folosite sonde,fiind cele liniare si cele sectoriale.Acestea au forma si dimensiuni
diferite si realizeaza emisia si prelevarea ecourilor.
Sondele sectoriale,au avantajul ca realizeaza un baleaj sectorial in orice
directie.
In tehnica ecografica,unul din avantajele cele mai importante,este acela
ca organul sau organele,pot fi abordate sub diferite incidente(lateral stanga,lateral
dreapta,oblica,dorsala etc.),oferind detalii de pozitie,forma si structura.
Organele parenchimatoase si tesuturile,sunt vizibile ecografic sub forma
unor nuante de gri.
In diagnosticul ecografic,se obisnuieste folosirea unor termeni
specifici,cum ar fi:
-ecogen=indica structure,care reflecta majoritatea ultrasunetelor,inapoi
catre sonda,iar pe monitor apare culoarea alba.
-anecogen=penetrarea ultrasunetelor catre straturile profunde,nefiind
capabile sa opuna rezistenta.
Mai sunt cu o ecogenitate intermediara,utilizandu-se termenii de:
-hiperecogen=mai deschis la culoare pe monitor.
-hipoecogen=organe care reflecta sunetul,intr-o mai mica masura,decat
tesuturile din jur si apar mai intunecate.
-izoecogen=termen folosit pentru a desemna tesuturile cu ecogenitate
asemanatoare cu cele din jur.
Structurile organice,in funtie de caracteristicile fiecaruia,reflecta o
imagine particulara,in functie de densitatea si tipul acestora.
Astfel,dupa cum urmeaza,sunt reprezentate imaginile pe monitor,de la
anecgene spre hiperecogene:
 -urina,bila
-medulara renala
-tesut muscular
-cortex renal
-ficat
-grasimea din deposit
-splina
-prostata
-grasimea structurala
-oase,gaze