Partea I

Cerințe generale pentru anestezie

Toți pacienții trebuie examinați de medic înainte de a fi sedați, imobilizați sau premedicați (animalele
retive fac excepție, dar medicația poate fi administrată doar sub supravegherea medicului veterinar
în conformitate cu legislația în vigoare) și din nou înainte de inducția anesteziei. Rezultatele acestor
examinări ar trebui înregistrate în notele medicale.

Când se urmează protocoale de anestezie noi, întreaga echipă medicală ar trebui să monitorizeze
întotdeauna și să observe îndeaproape pacientul, de la administrarea premedicației până la
recuperarea din anestezie. Această observare atentă asigură o înțelegere mai mare a modului în care
pacientul este afectat de fiecare medicament. Observarea îndeaproape ar trebui să se realizeze
pentru primele cinci proceduri de anestezie în care un nou protocol este implicat.

Toată informația de protocol pentru anestezie se bazează pe așteptările pe care le aduce anestezia și
pe funcționarea corespunzătoare a echipamentului de monitorizare. Este responsabilitatea medicului
supraveghetor de a se asigura că echipamentul funcționează corect înainte de a proceda către
premedicație și anestezie.

Protocoalele de imobilizare și anestezie generală necesită un membru al echipei cabinetului care să

monitorizeze pacientul și să noteze/înregistreze parametri monitorizați de la inducție până la
recuperare. Acest lucru include procedurile dentare în care unul dintre medicii veterinari titulari de
cabinet ar trebui să monitorizeze anestezia în timp ce alt medic veterinar realizează procedura.

Medicamentele afectează pacienții în mod diferit. Medicul supraveghetor este responsabil de luarea
la cunoștință față de anestezia pacientului, de realizarea unui examen fizic complet, de interpretarea
testelor de diagnostic și de înțelegerea sistemului de anestezie prezentat în acest curs pentru a alege
protocoalele adecvate și a determina dozajele specifice medicamentelor.

Schimbările în dozajul medicamentelor ar trebui să se bazeze prima dată pe starea de sănătate și mai
apoi pe temperamentul pacientului. Medicul este responsabil de stabilirea dozajului de siguranță
pentru fiecare pacient. Nu depășiți dozajul maxim.

Când se alege un dozaj, țineți minte că doza minimă este egală cu riscul minim, dar totuși este
important să luăm în calcul că doza minimă a medicamentelor pentru durere va însemna de
asemenea o gestionare a durererii mai redusă. Și, dacă o doză mai mică de tranchilizant este utilizată
în premedicație, va fi necesară o doză mai mare de agent pentru inducție și întreținere.
Cel mai bine este să evităm vaccinările în asociere cu anestezia generală. Dacă vaccinurile trebuie să
fie administrate, așteptați până ce animalul s-a recuperat complet pentru cel puțin două ore.

Definiții și cerințe

Cerințele enumerate în următoarele pagini sunt standarde minime de practică. Dacă sunt necesare
măsurile adiționale precum un cateter IV pentru un pacient imobilizat, procedați în consecință.

Tranchilizarea/sedarea

Definiție

Pacientul poate să meargă.

- utilizați tranchilizarea/sedarea pentru proceduri precum colectarea sângelui și examenul otoscopic,

pentru a ajuta la contenție în vederea procedurilor nedureroase, precum pasajul sondei orogastrice
și pentru a ajuta la scăderea anxietății.

Cerințe:

- un examen fizic complet și deliberat (EF)

- monitorizarea temperaturii, pulsului, respirației (TPR) și a calității pulsului la fiecare 15-60 de

minute în funcție de pacient, mereu cu observarea vizuală

- profunzimea tanchilizării astfel încât sonda endotraheală să nu poată fi plasată

- electrocardiograma (ECG), pulsoximetru și monitor al tensiunii arteriale pentru a fi utilizate la

discreția medicului
- cateterul IV pentru a fi utilizat în accesarea de urgență a venei la discreția medicului; recomandat
pentru animalele mai învârstă de 5.

Pentru tranchilizarea unui pacient în cabinet:

- butorfanol (Torbugesic®): 0.2 – 0.4 mg/kg SC, IM și acepromazină 0.05 mg/kg SC, IM (1.5 mg doză
maximă)

Sau

- butorfanol 0.2-0.4 mg/kg SC, IM și

- Midazolam -.2-0.4 mg/kg IM sau

- Acepromazină sau midazolam pot fi utilizate singure, dar nu vor asigura analgezia.

- Nu utilizați acepromazină la animalele retive

Pentru călătoriile aeriene și terestre

- Informați proprietarii cu privire la faptul că sedativele orale au efecte variabile asupra animalelor și
sunt mai eficiente când sunt administrate înainte ca animalul să devină anxios sau excitat.
Proprietarii vor avea nevoie să monitorizeze îndeaproape reacția animalului la sedativ și să se
consulte cu medicul pentru ajustările dozajului. Este cel mai bine să se înceapă cu dozele minime.

- Recomandați o doză de test cel puțin cu 24 de ore înainte de călătorie pentru a evalua răspunsul
animalului. Acest lucru va ajuta proprietarul să determine doza necesară precum și să asigure faptul
că animalul nu are un răspuns advers la medicație. Unele animale experimentează
hiperexcitabilitatea ca și răspuns la alprazolam; în aceste cazuri doza ar trebui înjumătățită, sau ar
putea fi recomandată altă clasă de medicamente.

- Animalele ar trebui adaptate cu dispozitivul de cărat pentru a scade stresul care conduce la lătrat,
anxietate și hiperexcitabilitate.
- Plasarea păturii favorite în dispozitivul de transport și hrănirea animalului sau oferirea
recompenselor în timp ce acesta se află în cușca de transport poate fi de asemenea de ajutor.
Colierele cu feromon de calmare a câinelui (D.A.P.®) și difuzoarele și spray-ul Feliway® pot să ajute la
reducerea anxietății în timpul acomodării animalului cu cușca precum și în timpul călătoriei. Clienții
ar trebui să înceapă să își acomodeze animalul cu cel puțin două săptămâni înainte de plecare.

Pentru animalele care călătoresc pe cale aeriană

- Recomandați zborurile fără escală pentru a minimaliza stresul. Animalelor adesea le este frig sau
cald în timp ce avionul stă la sol.

• Alprazolam

-Câini: 0.025-0.1 mg/kg PO (maxim doză de 2 mg), în general 0.25-2 mg doză totală pentru 8-12 ore

- Pisici: 0.1 mg/kg PO în general 0.125-0.25 mg doză totală pentru 8-12 ore

SAU

• Difenhidramină: 2 mg/kg PO (doza maximă de 50 mg) pentru 6-8 ore.

Este recomandat ca medicii veterinari să nu administreze sau prescrie acepromazină sau alt
tranchilizat de tipul fenotiazină animalelor care călătoresc cu avionul. Derivații de fenotiazină,
precum acepromazina, blochează creceptorii adrenergici alfa-1 din sistemul circulator, rezultând
vasodilatația. Acest lucru poate crea susceptibilitatea la hipotermie și o inabilitate de a răspunde la
schimbările de presiune atmosferică și temperatură la care ar trebui un animal în timp ce se află în
cală când ceva nu merge cum trebuie. Este posibil ca animalele să moară în timpul transportului
aerian ca rezultat al tranchilizării cu fenotiazină.

Pentru animalele care călătoresc terestru

- agenți orali care pot fi prescriși:

• Alprazolam:

- Câini: 0.025-0.1 mg/kg PO (doză maximă 2 mg), în general 0.25-2 mg doză totală pentru 8-12 ore

-Pisici: 0.1 mg/kg PO de obicei 0.125-0.25 mg doză totală pentru 8-12 ore

Sau

• Difenhidramină: 2 mg/kg PO (doză maximă de 50 mg) pentru 6-8 ore

Sau

• Acepromazină: 0.25-1 mg/kg PO pentru 8-12 ore.

Vezi contraindicațiile în secțiunea anterioară pentru fenotiazină înainte de prescriere.

Imobilizarea

Definiție

Pacientul nu poate merge, experimentează un nivel nechirurgical de anestezie, poate fi trezit cu un

efort minim și menține reflexul laringian și cel de retragere al membrului.

- Utilizați imobilizarea pentru proceduri care pot fi complete în mai puțin de 10 minute, care nu sunt
dureroase și care nu necesită anestezie generală precum:

• Tăierea părului mat

• Radiografii care nu necesită o poziționare specială

• Curățarea ușoară a urechilor

• Toaletarea unghiilor la pacienții agresivi

• Îngrijirea rănilor minore

Cerințe

- Un examen fizic complet și deliberat cu excepția animalelor retive (pentru animalele retive, realizați
examenul fizic odată ce animalul este imobilizat)

- Profunzimea anesteziei astfel încât sonda endotraheală să nu poate fi plasată. (dacă o sondă
endotraheală poate fi montată, se consideră că pacientul experimentează o anestezie generală și
sunt necesare toate măsurile de monitorizare și de susținere.) Chiar dacă o sondă endotraheală nu
poate fi montată, o sondă endotraheală ar trebui să fie pregătită în caz de nevoie pentru o urgență.

- Monitorizarea continuă și observarea tuturor funcțiilor vitale. Înregistrați pulsul, calitatea acestuia,
temperatura, respirația și profunzimea la fiecare 5-10 minute până la recuperare.

- Monitorizați tensiunea arterială și pulsoximetrele. Din moment ce un reflex de înghițire este încă
prezent, senzorul pulsoximetrului va trebui să fie cel mai probabil utilizat în zone alternative ale
corpului – de ex. baza ventrală a cozii, rect, degetul membrului, vulva, prepuț, ureche, buza.

- Un cateter IV este necesar pentru propofol

- Un cateter IV poate fi plasat pentru accesarea de urgență la discreția medicului pentru combinațiile
de Telazol® sau dexmedetomidină (Dexdomitor®)

- Accesul venos direct pentru administrarea de fluide sau de medicamente este foarte recomandat și
scade riscurile pacientului, în special pentru cei cu stare de sănătate incertă
- Dacă un animal este imobilizat și medicul constată că procedura este mult mai extensivă decât a
anticipat și necesită anestezie generală, atunci testele sangvine preanestezice, inserarea cateterului
IV și medicația preanestezică adecvată trebuie completate înainte de inducția anesteziei generale.

Pentru a imobiliza pacienții sunt utilizați următorii agenți:

Câini:

- Telazol® 1-4 mg/kg IM și butorfanol 0.2 mg/kg IM. Utilizați doze mici, sau evitați utilizarea la
pacienții debilitați

SAU

- Propofol: 2-6 mg/kg lent IV până la producerea efectului. Propofolul singur nu asigură analgezia.

SAU

- Dexmedetomidina: 0.005-0.02 mg/kg IM și butorfanol 0.2 mg/kg IM. Utilizați doze mici sau evitați
utilizarea la pacienții debilitați.

Pisici:

- Propofol: 2-6 mg/kg lent IV până la producerea efectului. Propofolul singur nu asigură analgezia.

SAU

- Dexmedetomidina, ketamina și butorfanol (Torbugesic®) (DKT): 0.065 mL/kg IM din amestec.

Nu imobilizați rasele de câini sau de pisici brahicefalice.

- Datorită potențialului de apnee și/sau obstrucție a căilor respiratorii care conduc la hipoxemie
și/sau hipercarbie la rasele brahicefalice aparent sănătoase (Figurile 1 și 2) în timpul imobilizării,
specialiștii în anestezie recomandă anestezia generală la toți pacienții cu potențiala compromitere a
căilor respiratorii și pulmonare sperioare. Acestea includ:

• Toate rasele brahicefalice (câini și pisici)

• Cei cu falduri faringiene excesive precum Shar-pei

• Orice animal cu suspiciune de anomalii ale faringelui, laringelui, traheei și esofagului, cum ar fi
traumatismul, leziunile majore etc.

- Acest lucru permite întreținerea imediată a căilor respiratorii cu o sondă enditraheală și un sprijin
ventilator cu 100% oxigen. Toate condițiile prealabile de anestezie generală și toate procedurile de
monitorizare sunt necesare în aceste cazuri.

- Scopul este de a preveni moartea care nu este necesară în timpul imobilizării la un grup de pacienți
cu risc crescut.

Partea II

Anestezia generală

Definiție:

Pacientul nu poate merge, nu are reflexul faringian, este inconștient și are un răspuns foarte
diminuat față de durere.

-Cu utilizare pentru radiografiile care necesită o poziționare specială (șolduri etc.), procedurile
chirurgicale, procedurile de diagnostic invazive și procedurile dureroase.
Evaluarea pacientului:

-Realizați un examen fizic preanestezic și a testelor de sânge la nevoie

- Semnalați toate anomaliile înainte de a continua cu anestezia

- Revedeți complet înregistrările medicale ale pacientului

- Confirmați faptul că echipa medicală este conștientă de fiecare procedură care este realizată asupra
pacientului.

Cerințe

Un examen fizic complet și deliberat

Hrana ar trebui reținută pentru minim 2-12 ore. Doctorul supraveghetor ar trebui să determine
timpul adecvat de reținere în funcție de animal și de procedură; utilizați perioadele mai scurte de
reținere pentru pacienții tineri care pot fi susceptibili la hipoglicemie. Apa ar trebui reținută pentru
minim 2 ore înainte de procedură. Există indicații separate pentru pacienții exotici, puteți consulta
cursul de anestezie la animalele exotice I - anestezie pentru reptile si păsări sau II anestezie pentru
mamifere mici, de asemenea acreditate CMVRo).

Hemoleucograma completă și verificarea funcțiilor organelor interne (FOI) și a electroliților pentru 48

de ore înainte de anestezie pentru animalele cu vârsta de peste 2 ani, sau orice pacient bolnav sau
pentru procedurile neelective. Hemoleucograma completă, verificarea înainte de anestezie a
funcțiilor organelor interne și electroliților cu 14 zile înainte de anestezie pentru pacienții sub 2 ani
pentru provedurile elective.

- Cateter IV

- Plasarea sondei endotraheale

- ECG, pulsoximetru și monitorizarea tensiunii arteriale

- Monitorizare continuă și evaluare manuală - înregistrați în fișa medicală la fiecare 5 minute până la
recuperare

- Sprijin cu fluide IV pentru procedurile mai lungi de 10 minute

Utilizați următorii pași pentru anestezia generală:

- Premedicație în conformitate cu protocoalele de anestezie

- Inducția în conformitate cu protocoalele de anestezie

- Întreținerea cu oxigen și sevofluran

- Monitorizarea în conformitate cu graficul fluxului de anestezie și monitorizarea algoritmilor.

Asigurați-vă că vă conformați cu toate reglementările legislative în plus față de cele enumerate în
algoritmii de monitorizare

- Îngrijirea de susținere, monitorizarea recuperatorie și postoperatorie a gestionării durerii conform

cu algoritmii de anestezie.

Antibioticele perioperatorii

Istoric vorbind, administrarea antimicrobienelor perioperatorii a fost o practică acceptată pentru

animalele care sunt supuse majorității procedurilor chirurgicale inclusiv curățarea, procedurile
elective. Totuși, utilizarea antibioticelor perioperatorii în procedurile chirurgicale elective, de
curățare a devenit din ce în ce mai controversată. Există o îngrijorare precum că utilizarea profilactică
a antimicrobienelor poate contribui la suprainfecțiile, colonizarea cu specii bacteriene rezistente sau
la infecțiile nosocomiale. În declarația de acord cu privire la utilizarea medicamentelor
antimicrobiene în medicina veterinară a Colegiului American de Medicină Veterinară Internă (CAMVI)
a fost recomandat faptul că medicii veterinari ar trebui să rezerve utilizarea profilactică pentru
situații cu risc crescut în care cercetarea sau experiența clinică au arătat clar că aceste aplicații
asigură beneficii clinice măsurabile. Într-un eventual raport, nu a fost identificată nicio asociere
semnificativă între administrarea profilactică antimicrobiană și rata infecției locului de intervenție
chirurgicală. Un alt studiu a indicat o rată de infecție semnificativ scăzută dacă antibioticele
profilactice au fost administrate și intervenția chirurgicală a depășit 90 de minute, dar nu pentru un
timp chirurgical mic.
Urmând îndrumarea CAMVI, medicii veterinari chirurgi nu mai recomandă administrarea
antibioticelor perioperator în procedurile elective, de curățare, inclusiv în ovariohisterectomiile și
castrările la canide și feline. Nu este necesară utilizarea medicamentelor antimicrobiene în toate
cazurile de intervenție chirurgicală pentru a preveni infecțiile. Este posibil să minimalizăm eficient
posibilitatea infecțiilor postoperatorii prin promovarea viguroasă a tehnicii aseptice, minimalizarea
timpului de chirurgie și minimalizarea manipulării tisulare. În cele ce urmează se află o listă a
factorilor de risc pe care studiile le-au determinat în posibilitatea creștereii infecției postoperatorii.

- Durata intervenției chirurgicale (riscul infecției s-ar putea dubla la fiecare 70 minute)

- Experiența chirurgului

- Nivelul de contaminare a plăgii preoperator

- Obezitatea

- Numărul de paraprofesionaliști din camera de chirurgie

- Debilitarea pacientului (nevoia de îngrijirea ICU)

- Prezența materialelor străine precum drenul

Prin urmare, continuăm să recomandăm utilizarea antibioticelor profilactice preoperatorii în

circumstanțe care s-ar califica sub factorii de risc descriși mai sus. Totuși, judecata clinică a
practicianului ar trebui să prevaleze mereu.

Antibioticele preoperatorii nu intenționează sub nicio formă să reducă nevoia pregătirii propriu-zise a
pacientului, practicile sterile de chirurgie, manipularea tisulară adecvată sau îngrijirea postoperatorie
corespunzătoare.

Procedurile neelective sau elective complicate

Medicii veterinari din Statele Unite recomandă utilizarea antimicrobienelor profilactice în toate
procedurile elective sau neelective complicate. Cercetarea continuă să sugereze că tratamentul
profilactic cu antimicrobiene este util în prevenirea dezvoltării infecțiilor postoperatorii la animalele
care sunt supuse procedurilor chirurgicale asociate cu un risc mare de infecție. Selecția și durata
antibioticelor profilactice sunt importante.

Administrarea trebuie să apară înainte de intervenția chirurgicală sau în momentul inciziei pentru a fi
eficientă. Tipul de intervenție chirurgicală și tipul de contaminare preoperatorie sunt factori pentru
determinarea celui mai potrivit antibiotic.

Chirurgia țesutului moale

Pentru a reduce șansele de interferență a legării proteinelor cu agenții anestezici, ampicilina ar trebui
administrată cel puțin cu o oră înainte de inducție. Două ore ar trebui să fie mai ideale pentru ca
animalele să poată fi observate pentru orice reacție anafilactică posibilă. Ampicilina poate fi utilă
pentru intervențiile chirurgicale complicate cu sterilizarea și pentru alte intervenții chirurgicale ale
țesutului moale. Totuși, s-a arătat că ampicilina nu are beneficii în bacteriemia asociată cu scalarea
dentară. Are o eficiență foartă bună împotriva streptococilor betahemolitici, enterococcus faecalis,
obligatoriu anaerobi și Pasteurella multocida. Ampicilina ar trebui dozată la 10 mg/kg IM și repetată
la intervale de 6-8 ore dacă este necesar.

Procedurile dentare.

Utilizarea clindamicinei sistemice și a clorhexidinei topice este asociată ci cele mai mari nivele de
reducere a bacteriilor cavității bucale. Clindamicina ar trebui ideal administrată cu 2-3 zile înainte de
procedurile dentare, dar rata de absorbție orală este foarte rapidă și ar putea fi administrată în spital
prin stabilizarea unui minim de două ore înainte de anestezie. Clindamicina are o activitate intrinsecă
de blocare neuromusculară și ar trebui utilizată cu grijă împreună cu alți agenți de blocare
neuromusculară. Creează de asemenea legături proteice puternice.

Dozajul oral recomandat este de 5.5-11 mg/kg PO. Clindamicina ar trebui continuată pentru un
minimum de 5 zile post-curățare dacă există evidență că animalul are nevoie să beneficieze
deextinderea terapiei cu antibiotice. Soluția orală de aspersiune cu clorhexidină ar trebui să fie
aplicată pe dinți și gingii imediat ce o sondă endotraheală adecvată a fost plasată pentur a asigura
faptul că aspirația produsului nu apare. Acest lucru este benefic dacă îi este permis să stea montat
pentru 10 minute înainte de a proceda către curățarea dentară.

Procedurile ortopedice (inclusiv îndepărtarea ghearelor)

Cefazolin este o cefalosporină de primă generație și are o eficiență excelentă împotriva Stafilococului
intermedius, streptococilor betahemolitici și pasteurella multocida. Are o eficiență bună împotriva E.
coli, Blebsiella pneumoniae și a majorității anaerobilor. Cefazolin este cel mai adecvat anetibiotic
pentru procedurile ortopedice sau pentru pacienții cu pielea infectată. Cefazolin poate fi administrat
și lent intravenos la orice moment în timpul perioadei preoperatorie sau intraoperatorie datorită
faptului că nu se leagă de proteină. Este foarte eficientă când este administrată înainte ca incizia pileii
să fie făcută. Cefazolin ar trebui redozat dacă intervenția chirurgicală este mai lungă de 90 minute.
Dozajul recomandat este de 22 mg/kg lent IV.

Alte proceduri

Pentru aplicațiile care nu sunt enumerate mai sus, este recomandat ca medicul veterinar să cerceteze
ce bacterie este cel mai probabil să fie prezentă la locul intervenției chirurgicale și să selecteze
antibioticul adecvat bazat pe sensibilitatea acestuia. Ar trebui să fim atenți cu medicamentele care se
leagă puternic de proteine, iar posibilitatea oricărei interacțiuni cu medicamentația utilizată pentru
anestezie ar trebui cercetată.

Informații adiționale

Recomandăm menținerea numărului de paraprofesionaliști prezenți la intervenția chirurgicală la un

număr minim necesar pentru monitorizarea anestezică și îngrijirea corespunzătoare a animalului.

Standarde de practică pentru anestezie în cazul procedurilor multiple

Scopul acestei secțiuni este de a defini și de a comunica beneficiile și riscurile realizaării procedurilor
concomitente multiple care necesită anestezia, electivă sau neelectivă.

Sunt mai multe motive pentru care riscul crește odată cu numărul de proceduri care sunt realizate:

- durata suplimentară de anestezie

- riscul crescut de hipotermie

- riscul crescut de hipoperfuzie

- contaminarea încrucișată a țesutului

- bacteria aerosolizată de la profilaxia dentară în inciziile chirurgicale

- contaminarea locului de sterilizare de la locurile unor intervenții chirurgicale secundare nesterile

- bacteriemie tranzitorie de la profilaxia dentară care se răspândește hematogen spre locurile

intervenției chirurgicale.

- Procedurile elective nu ar trebui să fie realizate la pacienții bolnavi și, prin urmare, instabili

- Procedurile de anestezie electivă includ sterilizarea, castrarea, gastropexia canină profilactică,

îndepărtarea ghearelor la feline și profilaxia dentară reală (nicio boală periodontală prezentă).

Procedurile de anestezie electivă ar trebui realizate pe animalele care sunt sănătoase sau care nu au
condiții de amenințare a vieții sau condiții stabile. Determinarea ar trebui realizată pe un sistem caz
cu caz.

Exemple de proceduri neelective:

- intervenții ortopedice, intervenții asupra plăgilor, curățarea abceselor, îndepărtarea de masă,
piometrul, hematomul auricular, cistostomia, chirurgia gastrointestinală tratamentele periodontale
etc.

În același timp ar putea fi realizate mai multe proceduri chirurgicale dacă:

- există un risc minim sau niciun risc de contaminare adițională, de ex. îndepăratarea unei mase de la
nivelul cavității bucale și profilaxia dentară.

- Animalul este stabil și nu există niciun motiv pentru a fi îngrijorat cu privire la durata anticipată de
anestezie, de ex. combinarea castrării, a nărilor stenotice și a rezecției palatului moale

- Toate procedurile sunt necesare pentru a menține sănătatea animalului, de ex. intervenția
concomitentă a fracturilor traumatice, lacerației și herniei.

- Animalul este atât de agresiv încât realizarea anesteziei este cea mai traumatică parte a
procedurilor.

CHESTIONAR

Chestionar anestezie conditii generale

DR COSMA IOAN DR COSMA IOAN Rezultate chestionar:

DR COSMA IOAN's Scor: 100%

Care sunt cerintele obligatorii pentru tranchilizare

un examen fizic complet și deliberat

monitorizarea temperaturii, pulsului, respirației și a calității pulsului la fiecare 15-60 de minute

cateterul IV pentru a fi utilizat în accesarea de urgență a venei

Felicitări! Răspunsul este corect.

Urmatoare definitie se aplica pentru:

„Pacientul nu poate merge, nu are reflexul faringian, este inconștient și are un răspuns foarte
diminuat față de durere.”
anestezie generala

sedare

imobilizare

Felicitări! Răspunsul este corect.

Imobilizarea poate fi realizata pentru

Tăierea părului mat

Radiografii care nu necesită o poziționare specială

Curățarea ușoară a urechilor

Toaletarea unghiilor la pacienții agresivi

Îngrijirea rănilor minore

Felicitări! Răspunsul este corect.

Rasele brahicefalice se imobilizeaza cu agenti?

Nu

Da

Felicitări! Răspunsul este corect.

Procedurile mai lungi de 5 minute sub anestezie trebuie sprijinite cu fluide?

Da

Nu

Felicitări! Răspunsul este corect.

Care din urmatoarele definitii pot fi considerati factorilor de risc in posibilitatea creștereii infecției
postoperatorii:

Durata intervenției chirurgicale

Experiența chirurgului

Nivelul de contaminare a plăgii preoperator

Obezitatea

Numărul de paraprofesionaliști din camera de chirurgie

Debilitarea pacientului

Prezența materialelor străine precum drenul

Felicitări! Răspunsul este corect.