COMPORTAMENTUL BOVINELOR


 PROIECT FIZIOLOGIE

 Paven Maria Mihaela

 FZB, Zootehnie
 Anul II
 Comportamentul social
 Strămoşii taurinelor sălbatice, ca şi alte specii de bovine, trăiau
în
grupuri de diferite dimensiuni. Viaţa în grup asigură şanse mai
bune de


supravieţuire prin posibilităţile mai mari de descoperire rapidă a
prădătorilor, precum şi prin capacitatea mai bună de apărare a
teritoriului
ocupat.
 În cazul bovinelor sălbatice, numărul de animale ce formează
un grup
social este dependent de resursele existente pe teritoriul ocupat
(furaje
disponibile, surse de apă).
 Ca şi strămoşii lor sălbatici, taurinele domestice sunt animale
sociale,
 Comportamentul agonistic (conflictual)

 Comportamentul agonistic cuprinde o serie de relaţii interindividuale care
se manifestă sub forma unor tipare comportamentale specifice, de atac şi
apărare. În urma disputelor dintre animale, în cadrul grupului se stabileşte
ierarhia de grup, respectiv rangul (poziţia) pe care-l ocupă un individ în
raport cu ceilalţi indivizi din acel grup de animale. Interacţiunile dintre
taurine apar ca urmare a competiţiei pentru accesul la furaje şi apă, pentru
un loc mai bun de odihnă, pentru apărarea teritoriului sau, în cazul
taurilor, pentru un partener sexual.
 Se exteriorizează prin acţiuni de ameninţare, lovire sau luptă.
Ameninţarea este o formă de comunicare prin intermediul căreia animalul
îşi manifestă intenţia de atac. Acţiunea de ameninţare se exteriorizează
prin poziţia caracteristică a trunchiului, a gâtului şi a capului.
 Lupta se declanşează dacă în urma acţiunilor de intimidare prin
ameninţare, nici unul din cei doi adversari nu se retrage.
 La taurine lupta se manifestă prin împingere „cap la cap”, lovire şi
împungere cu coarnele.
Comportamentul neagresiv

 La taurine, comportamentul neagresiv se
exteriorizează prin interacţiuni care au drept
finalitate biologică creşterea coeziunii sociale
dintre animalele care fac parte din acelaşi
grup social. Comportamentul neagresiv se
manifestă prin: lins, mirosire, salt şi joacă.
 În acelaşi timp, prin lins taurinele îşi
igienizează reciproc acele regiuni corporale
pe care nu şi le pot curăţi singure. La
activitatea de igienizare prin lins participă toţi
membrii grupului social, în cupluri de câte doi
indivizi, chiar dacă aceştia sunt de rang
ierarhic diferit. Reprizele de igienizare prin
lins au loc pe timpul perioadelor de odihnă, pe
timpul zilei, între reprizele de păşunat sau
după administrarea tainului de furaje la iesle.
Comportamentul nutrițional

 Taurinele sunt animale poligastrice având aparatul digestiv adaptat
ingerării şi digestiei furajelor de origine vegetală. Aparatul digestiv al
taurinelor prezintă o serie de particularităţi morfologice şi fiziologice
specifice.
 Procesul de rumegare este împărţit în 12 - 17 reprize de rumegare
care corespund, în principiu, cu perioadele de odihnă. O repriză de
rumegare poate dura de la câteva minute până la o oră. Numărul
mediu de mişcări remasticatorii este de 20000 - 30000 pe zi, ceea ce
presupune un important consum de energie din partea animalului.
 Pentru remasticarea unui bol alimentar sunt necesare 50-60 mişcări
masticatorii, iar pauza între două boluri este de 3 - 5 secunde.
Rumegarea are loc, îndeosebi, după amiaza şi noaptea (55 - 60% din
durata totală a rumegării are loc între orele 18:00 şi 3:00), în poziţie
decubitală şi numai în unele cazuri în poziţie ortostatică în cazul
întreţinerii legate, lipsa aşternutului, pajişte umedă.
 Comportamentul
dipsic(adăparea)

 Apa reprezintă o componentă chimică majoră a organismului, cu rol
important în toate procesele metabolice vitale (termoreglare, digestie, excreţie
etc.), dar şi pentru realizarea producţiei (în special a producţiei de lapte, dar şi
a celei de carne).
 Cantitatea de apă consumată este de 40 - 60 litri/zi, acest parametru fiind
influenţat de o numeroşi factori, între care: rasa, vârsta, starea fiziologică
(gestaţie sau lactaţie), nivel productiv, cantitatea de substanţă uscată ingerată,
conţinutul raţiei furajere în proteine şi sare, sezon calendaristic, temperatura
mediului ambiant, efortul fizic depus de individ, sistemul de adăpare,
caracteristicile fizice, chimice şi biologice ale apei, etc.
 Cel mai mare consum de apă se înregistrează în primele ore de după furajare,
consumul de apă pe timpul nopţii fiind foarte mic. Se apreciază că pentru
fiecare litru de lapte sintetizat în glanda mamară sunt necesari 4-5 litri de apă.
 Comportamentul de
excreție(defecarea și micțiunea)

 La taurine, defecarea (eliminarea fecalelor) şi micţiunea (eliminarea
urinei) au, în principal, un rol metabolic (de eliminare al produşilor de
excreţie). Spre deosebire de alte specii de animale domestice, taurinele nu-
şi marchează teritoriul prin intermediul fecalelor şi al urinei. Pe timpul
estrului, urina femelei joacă rol de socio-semnal. Astfel, în urina femelelor
în călduri creşte concentraţia de feromoni (cu rol de apelanţi sexuali), ceea
ce asigură contactul dintre parteneri.
 Taurinele elimină fecalele spontan, imediat ce rectul a atins un anumit grad
de plenitudine, indiferent de locul în care se găseşte animalul (pe păşune,
în adăpost, în padoc sau în sala de muls). Din acest punct de vedere,
taurinele fac parte din grupa animalelor cu defecare difuză (fără o
localizare specifică). La taurine nu se poate realiza, prin dresaj, reflexul de
reţinere al fecalelor şi a urinei, aşa cum este posibil la unele specii de
animale domestice (pisică, câine).
 Taurinele elimină zilnic 15 - 25 litri urină.
 Comportamentul sexual

 La taurine, primele manifestări ce amintesc de comportamentul sexual
se pot observa cu mult timp înainte de instalarea maturităţii sexuale a
indivizilor. Femelele ating vârsta pubertăţii cu cca. două luni înaintea
masculilor.
 În perioada intensă a căldurilor manifestările comportamentale specifice
vacilor în călduri sunt foarte evidente, astfel: acceptă să fie sărite de alte
vaci, adoptând poziţia caracteristică pentru montă; prezintă un interes
viu faţă de ceea ce se întâmplă în jurul lor, sunt foarte agitate, mişcările
cozii sunt energice, execută frecvent şi insistent controlul olfactiv al
zonei vulvare la alte vaci; vulva este edemaţiată, iar la comisura
inferioară a acesteia se observă un mucus filant şi transparent; apetitul,
rumegarea şi durata odihnei se reduc; uneori, compoziţia chimică a
laptelui se modifică, iar dacă este administrat viţeilor sau copiilor poate
determina apariţia unor tulburări digestive.
 
 Comportamentul sexual al taurilor se exteriorizează printr-o serie de
manifestări specifice, reunite sub denumirea de reflexe sexuale (de
apropiere, de salt, de erecţie, de intromisiune şi de ejaculare).
Pe păşune, taurii experimentaţi pot depista vacile ce urmează să intre
în călduri, cu 2 - 3 zile înainte de faza propriu-zisă a căldurilor.
La taur (dar şi la masculii altor specii), reflexul de salt are un caracter
nespecific. Astfel, un taur cu motivaţie sexuală intensă va executa
saltul şi pe vaci care nu sunt în călduri, pe alţi tauri sau pe manechine.
Această particularitate comportamentală este valorificată de personalul
calificat în vederea recoltării materialului seminal cu ajutorul unor
dispozitive special concepute (vagin artificial) de la tauri care execută
saltul pe alt taur sau pe manechin.
 Comportamentul matern și al
nou-născutului

 Comportamentul vacilor gestante se modifică progresiv, pe măsură ce
se apropie termenul fătării.
 La scurt timp după fătare vaca-mamă se ridică şi se apropie de viţelul
nou născut şi îl cercetează, mirosindu-l. Apoi vaca începe să lingă
energic viţelul (timp de 5 până la 40 de minute) începând dinspre cap
spre trenul posterior al acestuia. Acest comportament al vacii-mamă
are drept scop activarea circulaţiei periferice la viţel, îndepărtarea
resturilor de lichide şi anexe fetale şi contribuie la intensificarea
legăturilor reciproce dintre mamă şi viţel (fenomen ce în etologie
poartă denumirea de imprimare reciprocă).
 
În acelaşi timp, feromonii din saliva
vacii-mamă conferă viţelului un miros
unic, care asigură şi facilitează
recunoaşterea propriului viţel. După ce
se ridică pe picioare, viţelul se apropie de
vaca-mamă, căutând instinctiv ugerul,
fiind ajutat (dacă este cazul) de vacă,
care-l dirijează împingându-l uşor cu
capul. Înainte de primul supt, vaca
execută un control olfactiv al viţelului,
mirosindu-se reciproc la nivelul botului.
 Comportamentul de odihnă și
somn

 Pe parcursul unei zile, la taurinele întreţinute pe păşune, se înregistrează
mai multe reprize de odihnă ce alternează cu reprizele de păşunat.
Durata totală a odihnei este influenţată de o multitudine de factori, între
care: categoria de vârstă, starea fiziologică, masa corporală, starea
timpului şi rangul animalului în cadrul ierarhiei sociale.
 Pentru odihnă, timp în care are loc şi rumegarea, taurinele adoptă
poziţia de decubit sterno-costal, cu membrele anterioare flexate
(adunate) sub trunchi, unul din membrele posterioare fiind adus sub
abdomen, iar celălalt fiind întins lateral.
 În timpul odihnei, animalele ţin capul ridicat pentru eliminarea gazelor
ce rezultă din fermentaţiile ruminale. Dacă condiţiile climatice sunt
nefavorabile, taurinele nu se culcă pe păşune ci se apropie unele de
altele şi rămân în poziţie ortostatică sau caută loc pentru adăpostire.