REGIUNILE INTERIOARE ALE CAPULUI

REGIUNEA CAVITĂŢII ORBITALE

Delimitare: Este circumscrisă de marginea orbitei. Cavitatea orbitală comunică aboral cu fosa
temporală, marcată de arcada zigomatică şi procesul zigomatic al frontalului care circumscrie lateral
orbita. Formaţiunile din cavitatea orbitală sunt acoperite de periorbită. Între periorbită şi peretele
orbitei se găseşte ţesutul gras orbito-temporal.
Straturi anatomice:
- În ţesutul gras orbito-temporal, ventral orbitei se întâlnesc: vena profundă a feţei care după ce
străbate periorbita trece peste protuberanţa alveolară a maxilarului spre vena facială; poţiunea orbitală
a arterei maxilare cu originea arterei palatine descendente, artera infraorbitală, artera sfenopalatină,
artera bucală, precum şi ramura maxilară a nervului trigemen şi ganglionul sfenopalatin.
- Periorbita este o structură fibroasă de aspect conic cu vârful fixat pe creasta orbitotemporală. Sub
marginea orbitei formează un inel prin care alunecă tendonul muşchiului oblic mare al ochiului.
- Ţesutul conjunctiv subperiorbitar include: vena profundă a feţei care părăseşte craniul prin fisura
orbitală; artera oftalmică externă; artera malară şi nervul zigomatic; pe planşeul periorbitei nervul
micul trochlear; caudo-lateral periorbitei nervul zigomatic îşi întreţese fibrele cu cele ale nervului
lacrimal; caudo-medial aderent de periorbită trece nervul frontal şi artera frontală; în apropierea
peretelui medial, se observă gaura etmoidală unde pătrunde nervul etmoidal şi artera oftalmică
externă; pe faţa dorsală a muşchiului oblicul mare se observă nervul trochlear.

Fig. 1. Structurile morfologice din țesutul conjunctiv submaseterin și subpterigoidian

a-inserția mușchiului maseter, b-creasta facială, c-procesul alveolar al maxilarului, b-hiatusul
maxilar, e-procesul pterigoid, f-gaura alară posterioară, g-gaura alară anterioară, h-gaura alară mică, i-
condilul articular al temporalului, j-stilohialul, k-porțiunea molară a mușchiului buccinator
1-periorbita, 2-vena profundă a feței, 3-vena facială, 4-vena palatină, 5-porțiunea guturală a arterei
maxilare, 6-artera meningică medie, 7-artera temporală profundă rostrală, 8-artera oftalmică externă, 9-
porțiunea orbitală a arterei maxilare, 10-artera bucală, 11-artera palatină descendentă, 12-artera palatină, 13-
nervul maxilar, 14-nervul palatin,15-nervul bucal, 16-nervul alveolomandibular, 17-nervul temporal
superficial, 18-nervul frontal

1
- Stratul muscular are aspect conic stratificat. În stratul superficial se observă dorsal m. ridicător al
pleoapei superioare, dorso-medial mușchiul oblic mare iar ventral mușchiul oblic mic. În stratul
mijlociu se găsesc muşchii drepţi (lateral, ventral, dorsal şi medial) ai globului ocular. Stratul profund
este reprezentat de muşchiul retractor al globului ocular, a cărui fascicule sunt dispuse în jurul
nervului optic.
- În ţesutul conjunctiv intermuscular se găsesc: nervul abducens situat pe faţa medială a inserţiei
distale a mușchiului drept lateral; nervul oculomotor comun care iese din craniu prin fisura orbitală,
înconjură nervul optic, emite ramuri pentru mușchii drepţi dorsal, medial, ventral, nervul micul
trochlear pentru oblicul ventral şi pentru fasciculele: dorsal, ventral şi medial al mușchiului retractor al
globului ocular; între dreptul medial şi dorsal se găseşte nervul nazociliar şi artera oftalmică externă;
între fasciculele retractorului globului ocular este nervul optic.

Fig. 2. Cavitatea orbitală- după secționarea arcadei zigomatice și a periorbitei

a-arcada zigomatică, b- procesul zigomatic al frontalului, c-hiatusul orbital, d-condilul articular al
temporalului, e- globul ocular, f- corneea, g-inserția m. drept lateral.
1-periorbita secționată, 2-n. frontal, 3-n. lacrimal, 4-n. abducens, 5-n. micul trochlear, 6-n. palatin
mare, 7- ramura maxilară a n. trigemen, 8-n. bucal, 9- a. maxilară- porțiunea guturală, 10-a.
meningică medie, 11- a. temporală profundă rostrală, 12- a. maxilară- porțiunea orbitală13- a.
bucală, 14- a. palatină mare

2
 Fig. 3. Cavitatea orbitală
– planul profund
a- procesul zigomatic al
frontalului, b-arcada
zigomatică,c-periorbita, d-
hiatusul orbitar, e-globul
ocular, f-m. drept ventral,
g-m. drept lateral, h-m.
drept dorsal, i-corneea, j-
m. oblic mare.
1-n. trochlear, 2-n. optic,
3-n. oculomotor comun, 4-
ramura maxilară a n.
trigemen,

- Globul ocular, are aspect sferoidal, se poate distinge un ax anteroposterior, iar planul perpendicular
pe ax reprezintă planul ecuatorial. Emisfera anterioară planului prezintă în centru corneea transparentă,
vizibilă prin fanta palpebrală, marcată de limbul sclerocorneean.
Tunica fibroasă de culoare alb sidefie este sclera. Emisfera posterioară prezintă în centru
locul de formare al nervului optic iar în jurul căruia se inseră fasciculele retractorului globului ocular.
În planul ecuatorial se remarcă inserţia mușchilor drepţi ai globului ocular şi mușchii oblic mare şi
mic. Sub scleră se găseşte lamina fusca care reprezintă un redus ţesut conjunctiv ce leagă sclera de
coroidă. Coroida reprezintă stratul musculo-vascular, pigmentat, care include irisul, corpul ciliar şi

3
capilare sanguine. Retina se găseşte pe faţa internă a coroidei, are culoare gălbuie şi reprezintă tunica
nervoasă. Pe procesele ciliare prin intermediul zonulei Zinn se inseră cristalinul.

REGIUNEA CAVITATILOR NAZALE

Se delimitează de la nivelul narinelor până la nivelul choanelor care se deschid prin gaura
guturală în faringe.
Vestibulul nazal este cuprins între planul rostral al narinelor și limita dintre tegument și
mucoasa respiratorie.
Cavitățile nazale sunt completate de corneți nazali care apar sub forma unor lame papiracee
rulate în jurul propriului ax, căptușite cu mucoasă respiratorie. Fundul cavităților nazale este ocupat de
volutele etmoidale acoperite de mucoasă olfactivă. La carnivore specii macrosmatice mucoasa
olfactivă se continuă și pe baza corneților nazali.
Mucoasa respiratorie are culoare roz-roșiatică, intens vascularizată prezintă glande (celule)
mucoase cu rol în încalzirea și umezirea aerului.
Mucoasa olfactivă, mai slab vascularizată de culoare ușor gălbuie prezintă neuroni bipolari.
Corneții nazali delimitează la nivelul cavităților nazale meaturi respiratorii. După poziția lor
meaturile respiratorii se impart în:
- meatul dorsal între cornetul dorsal și plafonul cavității
- meatul mijlociu între cei doi corneți
- meatul ventral între cornetul ventral și planșeul cavității
- meatul comun situat între septul nazal și planul medial al corneților nazali. Acesta comunică cu
cele 3 meaturi.
La nivelul planșeului cavității nazale, sub mucoasă, se întâlnește organul vomero-nazal,
continuat aboral cu nervul terminal și nervul vomero-nazal. Organul vomero-nazal lipsește la ecvine.
Vascularizația și inervația este realizată astfel:
- Plafonul, cornetul nazal dorsal și volutele etmoidale sunt irigate de artera etmoidală (ramură din
oftalmică externă)
- Planșeul și cornetul nazal ventral sunt irigate de artera sfenopalatină (terminala a arterei maxilare)
- Inervația senzitivă a plafonului, cornetului dorsal și volutelor etmoidale este realizată de nervul
etmoidal desprins din nazociliar, iar planșeul și cornetul nazal ventral este inervat de nervul
sfenopalatin (nerv din ramura maxilară a trigemenului).
- In sens caudal mucoasa respiratorie se continuă la nivelul nazo-faringelui (pe fata dorsala a valului
palatin până la nivelul conductului faringo-timpanic )
- La nivelul sinusurilor mucoasa nazală se continuă cu mucoasa sinusală. Mucoasa sinusurilor este
mai slab vascularizată față de mucoasa nazală.

Fig. 4. Secțiune transversală prin

cavitățile nazale la oaie
1-tuberculul facial, 2-molarul II
superior, 3- sinusul maxilar, 4-
palatul dur, 5-sinusul palatin, 6-
nazalul, 7-septumul nazal, 8- sinus
concal, 9-cornetul nazal dorsal, 10-
cornetul nazal ventral, 11- meatul
nazal ventral, 12- meatul nazal
comun, 13- meatul nazal mijlociu,
14- meatul nazal dorsal

4
 Fig.5 . Secțiune sagitală prin cap la ovine
1-cornetul nazal dorsal, 2-cornetul nazal ventral, 3-3-volutele etmoidale, 4-septumul nazal, 5-5-
plafonul dur al cavității bucale si mucoasa palatină, 6-vălul palatin, 7-choanele, 8- sinusul
frontal, 9-nasofaringele, 10-bucofaringele, 11-epiglota, 12-bazihioidul, 13-glota, 14-corpul
mandibulei, 15-bureletul incisiv, 16-limba, 17-bazisfenoidul, 18-bazioccipitalul, 19-condilii
occipitalului20-măduva spinării, 21-encefalul (masa intermediară a talamusului).

Fig. 6. Vestibulul nazal la ecvine

1-vestibulul nazal, comisura nazală
ventrală, 3-deschiderea conductului
nazolacrimal, 1”-diverticulul nazal

Sinusurile paranazale
Delimitare: Sinusul frontal la ecvine se delinitează anterior prin linia anterioară care unește
unghiurile nazale ale ochilor, lateral baza proceselor zigomatice ale frontalelor iar posterior de linia
care unește marginea caudală a proceselor zigomatice. Anterior sinusul frontal comunică cu sinusul
concal, antero-ventral cu sinusul maxilar inferior iar caudo-ventral cu sinusul sfeno-palatin.
Sinusul maxilar se delimitează dorsal prin linia care unește unghiul nazal al ochiului cu
comisura dorsală a nasului, ventral delimitată de creasta facială, anterior de linia perpendiculară pe

5
linia dorsală a botului din spina facială iar caudal de marginea anterioară a orbitei. Delimitarea
sinusurilor maxilar inferior și superior corespunde cu linia dintre unghiul nazal al ochiului și spina
facială. Comunicările sinusurilor maxilare sunt: sinusul maxilar superior comunică cu cavitatea nazală
la nivelul meatului nazal mijlociu iar sinusul maxilar inferior comunică cu cavitatea nazală și cu
sinusul frontal.

Fig. 7. Sinusurile le ecvine – aspect lateral

1.-sinusul frontal, 2-sinusul concal, 3-sinusul maxilar
superior, 4-sinusul maxilar inferior
Fig. Sinusurile la ecvine-aspect dorsal
1-sinusul frontal, 2-sinusul concal. 3-sinusul etmoidal,
4-cominicarea sinusului etmoidal cu sinusul maxilar
superior, 5-sinusul maxilar inferior, 6-sinusul maxilar
superior

REGIUNEA CAVITĂȚII BUCALE

Regiunea se împarte în vestibulul bucal și cavitatea bucală propriu-zisă.
Vestibulul bucal reprezintă spațiul dintre tablele dentare buze și obraji. Ca urmare el prezintă
o porțiune anterioară situată între buze și incisive și două porțiuni laterale situate între molari și obraji.
Mucoasa labială respectiv mucoasa bucală se răsfrânge pe gingii formând la baza acestora șanțurile
gingivo-labiale și gingivo-bucale.
Comunicarea între vestibul bucal și cavitatea bucală propriu-zisă se realizează printre tablele
dentare iar la animalele care prezintă diastemă se realizează și prin spațiile interdentare și retrodentare.
In șanțul gingivo-labial superior întâlnim frâul buzei superioare.
Mucoasa de la nivelul vestibulului labial se continuă la nivelul vestibulului bucal, în dreptul
molarilor formează crestele molare unde se găsesc și deschid glandele molare. La nivelul proceselor
alveolare corionul mucoasei se îngroașă formează gingia, apoi se continuă la nivelul plafonului
cavității bucale unde formează crestele palatine.
La marginea anterioară a valului palatin mucoasa se răsfrânge la baza limbi formează stâlpii
gloso- palatini (stâlpii anteriori ai valului palatin) iar la marginea liberă mucoasa urcă spre faringe
formând stalpii posteriori ai valului palatin (stâlpii faringo-stafilini) care delimitează deschiderea
faringelui împreună cu baza limbii. Între stâlpii anteriori și posteriori la carnivore, leporide, ecvine și
rumegătoare se găsește amigdala palatină iar la suine amigdala stafilină (situată pe fața ventral a
vălului palatin).
De la nivelul stâlpilor rostrali ai vălului palatin mucoasa palatină se continuă cu mucoasa
linguală mai îngroșată și cu papile gustative pe fața dorsală și mai subțire și netedă pe părțile laterale
și fața ventrală a limbii. Pe fata dorsală a limbi întâlnim papile cu rol mecanic (odontoide și
lenticulare), rol gustativ (papilele caliciforme și foliate) și cu rol mixt (papilele filiforme și
fungiforme). Papilele foliate lipsesc la rumegătoare. De pe părțile laterale mucoasa linguală se
continuă pe planșeul cavității bucale unde sub porțiunea liberă a limbii formează frâul limbii cu
dispoziție sagitală (la ecvine și carnivore) sau orizontală (la rumegătoare și suine). Mucoasa planșeului
cavității bucale formează câte o proeminență de o parte și de cealaltă a planului sagital, în dreptul

6
caninilor, numiți carunculi sublinguali. La baza carunculilor sublinguali se deschid canalele Wharton
și Bartholini. La nivelul recesurilor sublinguale mucoasa formează crestele sublinguale unde se găsesc
glandele salivare sublinguale și canalele lui Rivinius.
Sub mucoasa linguală întalnim glande sublinguale, situate la baza limbii, nervul lingual care
urmărește marginea dorsală a mușchiului stiloglos, nervul hipoglos cu traiect ventral mușchiului
stiloglos și arterei linguale. Stratul muscular al limbii este reprezentat de mușchii extrinseci și mușchii
intrinseci. Mușchii extrinseci sunt: genioglos, bazioglos și stiloglos. Musculatura intrisecă a limbii se
inseră pe rafeul fibros (lissa) evident la carnivore și are aspect plexiform. Modificări ale mucoasei
linguale apar la taurine unde mucoasa este cheratinizată, iar la pisică cornificată.
Dinții sunt organe dure cu rol în prehensiunea și masticația alimentelor precum și rol fonator.
Ei se împart în dentiție temporară (care se înlocuiește la animalele tinere) și dentiție definitivă
(permanentă). Înșiruirea lor pe oasele incisive și maxilare formează arcada superioară iar înșiruirea lor
pe mandibulă formează arcada inferioară. După apariție, formă și poziție ei se împart în: incisivi,
canini, premolari și molari. Formula dentară a unei specii este exprimarea sub formă de fracție a
dentiției.
Morfologic dintele prezintă: coroană, gât și rădăcină. Interiorul prezintă o cavitate numită
cornet dentar intern care adăpostește pulpa dentară. La ecvine incisivii prezintă o cavitate externă la
nivelul coroanei vizibilă pe suprafața de abraziune numită mișună. Fixarea dintelui în alveolă este
realizată de ligamentul alveolo-dentar care reprezintă continuarea periostului de la nivelul alveolei pe
rădăcina dintelui. Pe lângă ligamentul alveolo-dentar la fixarea dintelui mai participă și bureletul
gingival care se formează prin îngroșarea corionului gingival la nivelul gâtului dintelui.
Pereții cavității:
Plafonul cavității bucale reprezentat de palatal dur, delimitat de arcada dentară superioară.
Mucoasa, groasă are corionul îngroșat și formează creste palatine. Țesutul conjunctiv submucos
include: vena palatină care se varsă în vena profundă a feței, artera palatină și nervul palatin care
urmăresc conductul palatin apoi șanțurile palatine. Artera palatină emite numeroase ramuri
anastomotice iar în spatele incisivilor se anastomozează formând trunchiul palatolabial. Planul osos
este reprezentat de procesele palatine ale oaselor incisive, procesele palatine ale maxilarelor și lama
orizontală a oaselor palatine.
Peretele posterior, reprezentat de palatul moale care reprezintă continuarea palatului dur în
sens caudal. Mucoasa de tip bucal pe fața ventrală, formează stâlpii anteriori (gloso-palatini) și stâlpii
posteriori (faringo-stafilini). În stratul submucos se întâlnesc glandele salivare palatine. Tesutul
conjunctiv include ramuri din artera și nervul palatin mic precum și ramuri din artera palatină
ascendentă. Stratul musculo-aponevrotic include fascia palatină și aponevroza mușchilor tensori și
ridicători ai vălului palatin precum și mușchiul palato-stafilin.

10-nervul lingual Fig. 8. Vestibulul bucal și planșeul

cavității bucale după îndepărtarea
mandibulei.
1-secțiune prin mandibulă, 2- limba, 3-
mucoasa linguală, 4-glandele molare
inferioare, 5-papila salivară, 6-
limfonodurile mandibulare, 7-glandele
sublinguale, 8-canalul lui Warton, 9-
nervul hipoglos, 10-nervul lingual

7
 Pereții laterali sunt limitați de șanțurile gingivobucale maxilar și mandibular. Mucoasa netedă
prezintă papila salivară iar la nivelul șanțurilor gingivobucale crestele molare. La rumegătoare
mucoasa prezintă și papile odontoide. Stratul muscular îl formează mușchiul buccinator și mușchiul
maseter.
Planșeul cavității este circumscris de arcada dentară ventrală, sistematizat într-o porțiune
sublinguală apicală și două porțiuni laterale (lateral limbii). Porțiunea apicală are ca bază anatomică
corpul mandibulei. Porțiunile laterale au ca bază anatomică mușchii geniohioidian și milohioidian.
Mucoasa este fină formează frâul limbii, în porțiunea apicală formează carunculii sublinguali iar pe
părțile laterale crestele sublinguale. Țesutul conjunctiv adăpostește glandele sublinguale. Țesutul
conjunctiv subcutan adăpostește glandele mandibulare, la vârful glandelor pe traiectul arterei și venei
sublinguale se găsesc limfonodurile mandibulare.

Fig. 9. Structurile morfologice

din cavitatea bucală la ecvine

Fig. 10. Aspectul dentiţiei la taurine- mandibulă secţionată sagital-

Pm 2, 3- premolarii 2, 3, M1, 2, 3- molarii 1, 2, 3,

a- coroana dentară, b- gâtul dentar, c- rădăcina dentară, d- cavitate alveolară cu molar în erupţie.
1- canal alveolo-mandibular, 2- n. alveolo-mandibular, 3- pulpa dentară, 4- cornet dentar intern,
5- sept alveolar, 6- paradonţiu

8
Fig.11. Glandele salivare aglomerate la canide, suine, taurine şi cabaline
P- glanda parotidă, 1- canalul parotidien Stenon,
M- glanda mandibulară, 2- canalul gl. mandibulare Wharton,
Sl- glanda sublinguală: a- porţiunea polistomatică, b- porţiunea monostomatică, 3- canalul gl.
sublinguale monostomatice Bartholin,
Msp- gl. Molare superioare,
Minf- gl. Molare inferioare.
B- glanda bucală

CAVITATEA CRANIANĂ

Descoperiri: Pătrunderea în cavitatea craniană se poate realiza prin trepanarea oaselor

frontale pe linia care unește baza proceselor zigomatice ale frontalelor sau prin trepanarea oaselor
parietale prin mușchiul temporal.
Straturi anatomice:
- Planul osos reprezentat de porțiunea cerebrală a frontalelor, oasele parietale și occipital.
- Meningele. Duramater, aderă de cutia craniană, prezintă în plan sagital între cele două emisfere o
cută ,,coasa creierului”, iar caudal emisferelor o cută transversală care formează cortul cerebelos.
Coasa creierului adăpostește sinusurile venoase sagitale (dorsal și ventral) iar la nivelul cortului
cerebelos se găsește sinusul transvers. Arahnoida porțiunea lamelară aderă de fața internă a dureimater
iar porțiunea trabeculară delimitează spații arahnoidiene mai dezvoltate: confluientul arahnoidian
superior (înaintea cerebelului) și confluientul posterior (înapoia cerebelului). Piamater subțire aderă de
encefal.
- Encefalul reprezentat de emisferele cerebrale separate de fisura interemisferică, sunt parcurse de
șanțuri ce delimitează girusurile. La nivelul șanțurilor se remarcă numeroase ramuri vasculare.
- Pe planșeul neurocraniului după îndepărtarea encefalului se identifică:
- Anterior lobii olfactivi în fosele olfactive. Între lobii olfactivi artera oftalmică internă și nervul
etmoidal.
- Ventral în jurul hipofizei poligonul hipofizar și cortul hipofizar realizat de duramater. Nervii optici
uniți în chiasma optică, nervul trochlear, deasupra găurii sfâșiate ganglionul lui Gasser unde spre

9
înainte se desprind nervul maxilar și nervul oftalmic iar nervul maxilar iese prin gaura ovală. Între
nervul mandibular și cortul hipofizar se află sinusul cavernos care comunică anterior cu vena profundă
a feței.
- Lateral înapoia crestei cerebrocerebeloase se observă: nervul intermediofacial, nervul
vestibulocohlear, nervul glosofaringian, nervul vag, nervul accesoriu vagului și nervul hipoglos.

Fig. 12. Fața dorsală a sfenoidului

a.-bazisfenoidul, b.- presfenoidul, 1-chiasma optică, 2- gaura etmoidă, 3-incizura carotică, 4-
incizura ovală, 5-incizura spinoasă, 6- aripile presfenoidului.

Fig. 13. Fața endocranienă a piramidei temporalului

1- amprente cerebeloase, 5- hiatusul auditiv intern, 6- procesul muscular

Fig. 14. Secțiune sagitală prin craniu

I-XII – originile aparente ale nervilor cranieni și topografia lor la nivelul craniului

10
 Fig. 15. Planșeul craniului.
Originea aparentă a nervilor cranieni și
locul pe unde părăsesc craniul
1. Lama ciuruită a etmoidului
2. Canalul optic
3. Fisura orbitală
4. Gaura rotundă
5. Incizura (gaura) ovală
6. Gaura sfâșiată
7. Gaura jugală
8. Hiatusul auditiv intern
9. Gaura n. hipoglos
I-XII- Nervii cranieni

Fig. 16. Structurile morfologige generate de duramater la nivelul encefalului

11
Cursul nr. 6

REGIUNILE GÂTULUI

Fig. 3. Delimitarea regiunilor gâtului

1-regunea cefei, 2-regiunea coamei, 3-regiunea grebănului, 4-regiunea lateral, 5-regiunea
cleidocefalică, 6-regiunea jgheabului jugular, 7-regiunea traheală.

REGIUNILE DORSALE ALE GÂTULUI

REGIUNEA RETROAURICULARĂ

Delimitare: linia continuă ce pleacă la distanță de 3 cm. caudal bazei urechii, apoi urmărește
marginea aripii atlasului până la unghiul caudal apoi trece de partea opusă urmărind traseul
similar până la punctul de plecare.
Straturi anatomice:
Pielea groasă pe linia median cu pieri lungi.
Țesutul conjunctiv subcutanat include fibre nervoase din perechea I de nervi cervical
dorsali și inserția mușchilor cervico-auriculari.
Stratul aponevrotic include aponevroza mușchiului splenius și a mușchiului cleido-
mastoidian.
Stratul muscular cuprinde tendonul mușchiului semispinal al capului, mușchiul marele
drept dorsal, artera și vena occipitală, mușchiul oblicul cranial și caudal al capului.
Planul osteoligamentar include capsula articulației occipitoatloidiană, arcul dorsal al
atlasului și capsula articulară axoatloidiană.

MARGINEA DORSALĂ A GÂTULUI

1
Delimitare: Corespunde liniei dorsal a gâtului delimitată anterior de linia care unește
unghiurile caudale ale aripilor atlasului iar caudal de linia care unește unghiurile craniale ale
spetelor.
Straturi anatomice:
Pielea groasă aderentă cu peri lungi (coama).
Stratul conjunctiv fibrogrăsos.
Ligamentul cervical porțiunea funiculară pe care se inseră aponevroza mușchiului
trapez cervical, mușchiul romboid și mușchiul splenius, apoi porțiunea lamelară a
ligamentului cervical.

REGIUNEA CERVICALĂ DORSALĂ

Delimitare: dorsal corespunde cu linia dorsală a gâtului, lateral se delimitează prin linia ce
unește aripa atlasului cu unghiul cervical al spetei, cranial cu perpendiculara de la baza urechii
pe linia dorsală iar caudal perpendicular de la unghiul cervical al spetei pe linia dorsală.
Straturi anatomice:
Pielea subțire și mobilă.
Țesutul conjunctiv subcutanat include ramuri nervoase din plexul cervical dorsal
superficial.
Stratul musculo-aponevrotic include aponevroza mușchiului trapez cervical, ramura
ascendentă a nervului spinal, mușchiul romboid cervical, mușchiul splenius, ramuri din
arterele și venele dorsale ale spetei, artera și vena cervicală profundă precum și artera și vena
vertebrală. Între mușchiul splenius și semispinal al capului se întâlnesc ramuri nervoase din
plexul cervical mijlociu iar între mușchiul semispinal și lama ligamentului cervical se
întâlnesc ramuri nervoase din plexul cervical profund dorsal și ramuri vasculare din artera și
vena cervicală profundă.

Fig.1. Regiunile dorsale ale gâtului la ecvine

1.protuberanța occipitală, 2.lugamentul cervical-porțiunea funiculară, 3.mușchiul splenius, 4.mușchiul
longisimus capitis, 5.mușchiul longisimus atlantis, 6.mușchiul semispinalis cervicis, 6`mușchiul
semispinalis capitis, 7.plexul cervical mijlociu

2
 Fig.2. Structurile morfologice din regiunea dorsală a gâtului la ecvine
1.cartilajul auricular, 2.ligamentul cervical-porțiunea funiculară, 3.ligamentul cervical-porțiunea lamelară,
4.protuberanța occipitală, 5.inserția ligamentului cervical, 6.mușchiul semispinalis capitis și cervicis,
7.mușchiul splenius, 8.plexul cervical dorsal mijlociu, 9.ramuri vasculare din artera cervicală profundă,
10.ramuri din plexul cervical profund, 11.mușchiul marele drept dorsal al capului, 12. mușchii multifizi.

REGIUNILE LATERALE ALE GÂTULUI

REGIUNEA CERVICALĂ LATERALĂ
Delimitare: Dorsal prin linia care unește aripa atlasului cu unghiul cervical al spetei. Ventral
prin linia care unește olecranul cu aripa laterală a atlasului iar caudal prin șanțul prescapular.
Straturi anatomice:
Pielea relativ fină și mobilă.
Țesutul conjunctiv subcutanat include filete nervoase din plexul cervical superficial
dorsal.
Planul musculo-aponevrotic este reprezentat de mușchiul seratul ventral cervical,
nervul spinal, mușchiul splenius ramuri vasculare din artera și vena cervicală profundă.
Planul muscular profund este reprezentat de marele lung al gâtului, marele lung al
capului și atlasului.
Stratul conjunctiv profund include ramuri vasculare din artera și vena cervicală
profundă, ramuri nervoase din plexul cervical profund precum și porțiunea lamelară a
ligamentului cervical.
Planul osteo-articular include arcurile vertebrale și articulațiile interarcuale ale
ultimelor cinci vertebre cervicale.

3
 Fig.4. Stratul conjunctiv subcutan.
Ramurile nervoase ale plexurilor cervicale superficiale dorsal și ventral

REGIUNEA PAROTIDIANĂ
Delimitare: linia continuă care pleacă de la baza urechii, urmărește marginea caudal a
ramurei recurbate a mandibulei până la vena lingofacială pe care o urmărește până la
terminarea ei apoi urcă spre aripa atlasului care o urmărește până la baza urechii.
Descoperiri:
Vena lingofacială se pune în evidență la limita inferioară a regiunii.
Nervul auricular mare se descoperă la marginea dorsală a aripii atlasului.
Limfocentru parotidian se pune în evidență la 2-3 cm. sub condilul articular al
mandibulei la marginea rostrală a glandei parotide.
Straturi anatomice:
Pielea subțire și aderentă.
Țesutul conjunctiv subcutanat include nervul transvers al gâtului, vena maxilară
acoperită parțial de glanda parotidă, nervul cutanat al gâtului, mușchiul parotidoauricular,
vena auriculară mare și nervul auricular mare.
Glanda parotidă de culoare alb-gălbuie, printre acinii glandei respectiv sub mușchiul
parotido-auricular întâlnim nervul cutanat al gâtului. Dinspre condilul mandibular spre
confluarea venei lingofaciale întâlnim vena maxilară. După îndepărtarea glandei parotide loja
parotidiană se împarte în două (loja parotidiană superioară și loja inferioară) de mușchiul
occipito mandibular.
Loja parotidiană superioară: are formă triunghiulară, delimitată dorsal de ureche,
rostral de mandibulă iar ventro-caudal de mușchiul digastric, fundul fosei fiind reprezentat de
mușchiul occipito-hioidian, stilohial și punga guturală.

4
 La nivelul fosei întâlnim: confluența venei transverse a feței cu vena temporală
superficială, vena maxilară, nervul temporal superficial situate la 2 cm. sub condilul articular
al mandibulei, nervul facial cu traiect dinspre gaura stilomastoidă spre gâtul mandibulei.
În traiectul său prin loja parotidiană nervul facial emite dorsal nervii auriculari
anterior, mijlociu și posterior. Nervul auricular anterior urmărește marginea anterioară a
urechii spre mușchii scutuloauriculari împreună cu artera auriculară rostrală. Nervul auricular
mijlociu pătrunde în cartilajul auricular împreună cu artera auriculară profundă. Nervul
auricular posterior urmărește fața caudală a cartilajului auricular sub glanda parotidă spre
mușchii cervicoauriculari. În sens ventral din nervul facial se detașă nervul cutanat al gâtului.
La marginea caudală a stilohialului se descoperă nervul glosofaringian și nervul hipoglos.
Planul profund este reprezentat de mușchiul stilohioidian, stilohial și punga guturală.
Loja parotidiană inferioară: situată ventral mușchiului occipitomandibular. Se
delimitează dorso-cranial prin mușchiul digastric, ventral de vena lingofacială iar caudal de
linia care pleacă de la confluiența venei lingofaciale cu vena maxilară spre aripa atlasului și
baza urechii.
Ventral lojei se descoperă triunghiul lui Viborg delimitat anterior de unghiul caudal al
mandibulei, ventral de vena lingofacială iar dorsal de tendonul mușchiului sternomandibular.
În țesutul conjunctiv subparotidian se întâlnește glanda mandibulară cu traiect oblic de sub
aripa atlasului spre spațiul intermandibular. Sub glanda mandibulară se întâlnesc: vena
occipitală cu traiect sub aripa atlasului, nervul spinal cu ramura descendentă spre mușchiul
sternomandibular iar ramura ascendentă urcă pe sub mușchiul cleidomastoidian, nervul
mușchiului omohioidian, terminalele arterei carotide comune reprezentate de artera occipitală
cu traiect spre aripa atlasului, artera carotidă internă cu traiect spre gaura sfâșiată și artera
carotidă externă cu traiect lateral pungii guturale pe sub mușchiul digastric. Nervul vag
anterior arterei carotide interne emite nervul laringic anterior cu traiect spre incizura cranială a
laringelui. Ganglionul cervical superior situat caudal carotidei interne, legat caudal de
conectivul simpatic. Caudal stilohialului se găsește nervul hipoglos iar distal lojei mușchiul
digastric și originea trunchiului lingofacial. Lateral laringelui la ecvine întâlnim fundul de sac
distal al pungii guturale care ajunge până la nivelul trigonului lui Viborg. Sub aripa atlasului
pe traiectul arterei occipitale întâlnim limfonodurile retrofaringiene laterale iar pe fața dorsală
a faringelui pe traiectul arterei palatine ascendente limfonodurile retrofaringiene mediale.

Fig. 5. Regiunea
parotidiană planul
subcutan
1.mușchiul parotido
auricular, 2.glanda
parotidă

5
 Fig.6. Loja parotidiană-
structurile morfologice
din țesutul conjunctiv
subcutan
1.perechea a II-a de nervi
cervical ventrali, 2-nervul
transvers al gâtului,
3.nervul auricular mare,
4.mușchiul parotid
auricular, 5.plexul bucal

Fig.7. Loja parotidiană

1.vena jugulară, 2.vena
maxilară, 3.vena
lingofacială, 4.mușchiul
sternomandibular,
5.mușchiul omohioidian,
6.mușchiul
parotidoauricular, 7.nervul
auricular mare, 8.vena
auriculară caudală, 9.vena
auriculară cranială,
10.inserția mușchiului
occipitomandibular,
T.glanda tiroidă, V.trigonul
lui Viborg.

6
 Fig.8. Loja parotidiană
inferioară – după
îndepărtarea glandei
parotide
1.nervul jgheabului,
2.nervul aruicular mare,
3.plexul bucal, 4.nervul
bucal ventral, 5.nervul
bucal dorsal, 6.nervul
omohioidian, 7.nervul
vag.
a.inserția mușchiului
sternomandibular, b.aripa
atlasului, c.articulația
temporomandibulară,
d.arcada zigomatică,
e.cartilajul auricular,
f.mușchiul
parotidoauricular,
g.glanda parotidă în loja
superioară, h.mușchiul
sternomandibular.

Fig.9. Loja parotidiană superioară-

planul profund
1.plexul bucal, 2.nervul temporal
superficial, 3.nervul facial, 4.nervul
auricular rostral, 5.nervul auricular
profund, 6. nervul cutanat al gâtului,
7.nervul spinal , 8.ramura descendentă
a nervului spinal, 9.ramura ascendentă
a nervului spinal, 10.nervul auricular
mare, 11.artera maseterică aborală, 12.
Artera auriculară caudală, 13.artera
carotidă externă, 14.mușchiul splenius,
15.mușchiul sternomandibular,
16.mușchiul omohioidian, 17.mușchiul
occipitomandibular, 18.glanda tiroidă

7
Fig. 10. Loja parotidiană superioară și inferioară – planul profund
1.artera carotidă comună, 2.artera occipitală, 3.artera carotidă internă, 4.artera carotidă externă, 5.trunchiul
linguofacial, 6.artera maseterică aborală, 7.artera auriculară mare, 8.artera auriculară laterală, 9.artera
auriculară profundă, 10.artera maxilară, 11.trunchiul temporal superficial, 12.artera transversă a feței,
13.artera auriculară rostrală, 14.artera sigmoidă, 15.ramuri articulare (pentru articulația temporo-
mandibulară), 16.artera maseterică ventral.
a.nervul facial (VII), b- plexul bucal, c- n. glosofaringian (IX), d- nervul vag (X), e- n. spinal (XI): e'-
ramura ventrală, e''- ramura dorsală, f- n. hipoglos (XII)

8
CURSUL NR 7. REGIUNILE GATULUI - 2

REGIUNEA LARINGO-FARINGIANĂ

Delimitare: se delimitează rostral printr-o linie transversă tangentă cu marginea rostrală a

cartilajului tiroid, aboral prin linia transversă tangentă cu marginea caudală a cartilajului
cricoid iar lateral de venele lingofaciale. Baza anatomică o reprezintă laringele și faringele.
Straturile anatomice:
Pielea este relativ fină, mobilă prezintă o cută transversală la ecvine, ovine,caprine și
canide. La taurine prezintă o cută sagitală iar la suine depozit de țesut gras.
Țesutul conjunctiv subcutan prezintă ramuri nervoase din nervul transvers al gâtului.
Stratul muscular este reprezentat de mușchiul pielos, mușchii omohioidian,
sternohioidian și sternotiroidian.
Stratul conjunctiv submuscular cuprinde nervul mușchiului omohioidian, nervul
pretrașelian, nervul laringian cranial și caudal, nervul hipoglos și glosofaringian ramuri
vasculare din artera și vena lingofacială, tiroidiană cranială și occipitală.
Laringele este o structură musculocartilaginoasă care apare sub forma unui tub rigid
ce se palpează pe fața ventral a gâtului caudal unghiurilor mandibulare. Se compune din 2
cartilaje aritenoide, cartilajul tiroid, cartilajul cricoid și epiglota. Aceastea se articuleasă între
ele prin articulații sinoviale și fibroase care permit modificarea poziției structurilor
cartilaginoase și a dimensiunilor laringelui sub acțiunea mușchilor adaptându-se la funcția
respiratorie și cea fonatorie.
Stratul muscular care vine în contact cu cartilajele laringelui și pe care se inseră în
funcție de origine și inserție se împart în mușchi extrinseci și mușchi intrinseci.
Mușchii extrinseci au originea pe structuri morfologice extralaringiene și inserția pe
cartilajele laringelui. Mușchii extrinseci sunt: mușchiul hiotiroidian, mușchiul sternotiroidian
și mușchiul hioepiglotic. Aceștia acționează ca basculatori ai hioidului.
Mușchii intrinseci au ambele inserții pe structurile cartilaginoase ale laringelui. Prin
contracție aceștia produc modificări ale dimensiunilor laringelui acționând cu predominanță în
respirație sau în fonație prin acțiunea lor asupra corzilor vocale prin tensionarea sau relaxarea
acestora. Mușchii intrinseci cu acțiune predominant în respirație sunt: mușchiul
interaritenoidienul transvers, mușchiul cricotiroidian și mușchiul cricoaritenoidian dorsal și
lateral. Mușchii cu acțiune preponderent în fonație sunt mușchii vocal și vestibular
(ventricular). Aceștia se găsesc pe fața internă a cartilajului tiroid.
La exterior la nivelul incizurii craniale a laringelui întâlnim nervul laringian cranial iar
prin incizura caudală pătrunde nervul recurent.
Deschiderea anterioară a laringelui (comunicarea cu faringele) este delimitată de fața
anterioară a cartilajelor aritenoide, fața dorsală a epiglotei și lateral de cele două cute
ariepiglotice. Caudal comunică direct cu traheea. Dorsal laringele vine în contact cu originea
esofagului unde pe fața sa dorsală se inseră mușchii ariesofagieni și cricoesofagian.
La interior laringele este acoperit de mucoasă iar procesele vocale ale aritenoidelor și
corzile vocale delimitează o structură de formă romboidală ce proiemină în cavitatea
laringelui numită glotă.

1
 Glota după funcția prepomderentă în respirație sau fonație se împarte în glota
respiratorie și glota fonatorie. Glota respiratorie se întâlnește dorsal în dreptul proceselor
vocale ale aritenoidelor iar glota fonatorie se găsește ventral în dreptul corzilor vocale. Poziția
centrală a glotei la nivelul cavității laringelui împarte cavitatea laringelui în vestibul laringian
și cavitatea infraglotică.
Vestibulul laringian este situat anterior glotei delimitat anterior de deschiderea
faringiană a laringelui iar posterior de glotă. La nivelul pereților laterali ai deschiderii
laringiene respectiv în cutele ariepiglotice se întâlnesc ligamentele vestibulare și mușchii
vestibulari acoperite de mucoasă. Mucoasa vestibulului laringian la ecvine și carnivore
pătrunde printre ligamentul vestibular și ligamentul și mușchiul vocal unde realizează
ventriculii laterali ai laringelui.
Cavitatea infraglotică este situată caudal glotei (delimitată de glotă și intrarea în trahee).

Fig.1. Hioidul și Cartilajele laringelui – aspect dorsal

1.stilohialul, 2.epihialul, 3.cheratohialul, 4.procesul lingual al bazihioidului, 6.tirohialul, 7.epiglota,

8.cartilajul tiroid, 9.cartilajele aritenoide, 10.paftaua cricoidului, 11. Traheea, 12. inele traheale.

Fig. 2. Hioidul și Cartilajele

laringelui – aspect lateral

1.stilohialul, 2.epihialul,
3.cheratohialul, 4.proces
lingual, 5.bazihialul,
6.tirohialul, 7.epiglota,
8.cartilajul tiroid, 9.cartilajele
aritenoide, 10. cricoidul,
11.traheea, 12. inele traheale.

2
Fig.3. Hioidul și Cartilajele laringelui – aspect lateral

1.stilohialul, 2.epihialul, 3.cheratohialul, 4.proces lingual, 6.tirohialul, 7.epiglota, 8.cartilajul tiroid,

9.cartilajele aritenoide, 10.paftaua cricoidului, 11. traheea, 12. inele traheale, 13.mușchiul vestibular,
14.mușchiul vocal, 15.ligamentul vocal, 16.ventriculul lateral

Fig. 4. Deschiderea anterioară a

laringelui

1.epiglota, 2.procesele
corniculate ale aritenoidelor,
3.articulația tirohioidiană,
4.procesele musculare ale
aritenoidelor, 5.glota, 6.corzile
vocale, 7.mușchiul vestibular,
cuta ariepiglotică secționată,
9.ventricul lateral.

3
 Faringele este o structură musculo-membranoasă sub formă de pâlnie situată la baza
capului dorsal (dorso-caudal) laringelui, între cele două stilohiale, comunică anterior cu cele
două coane, cavitatea bucală, dorso-lateral cu conductele faringotimpanice iar caudal cu
laringele și esofagul. După îndepărtarea glandei parotide, glandei mandibulare, ramurei
recurbate a mandibulei cu mușchiul pterigoidian lateral și medial pereții faringelui vin în
contact cu: nervul glosofaringian, nervul vag, nervul hipoglos, artera lingofacială, terminalele
arterei carotide comune, limfonodurile retrofaringiene laterale și mediale. Ventro-lateral
faringele vine în contact cu mușchiul stilohioidian și mușchiul digastric iar dorsal cu mușchii
tensor și ridicător ai vălului palatin.
Stratul muscular al faringelui este reprezentat de mușchi extrinseci care prin contracție
exercită constricție asupra faringelui facilitând înaintarea bolului alimentar spre esofag.
După inserții și rol aceștea se împart în: mușchi constrictori de gradul I mușchii
pterigofaringieni și faringostafilin, mușchi constrictori de gradul II mușchiul hiofaringien și
mușchi constrictori de gradul III mușchii tirofaringieni și cricofaringieni. Mușchiul
stilofaringien cu inserție pe fața medială a stilohialului și pe pereții laterali ai faringelui
acționează în spasmul faringian.
Stratul fibros reprezintă continuarea în sens caudal a periostului de la nivelul
proceselor pterigoide și inserția pe părțile laterale ale laringelui.
Mucoasa de la nivelul faringelui este de două tipuri: respiratorie și digestivă. Cele
două tipuri de mucoasă sunt delimitate de stâlpii faringostafilini. Mucoasa de tip respirator
(aparține nazofaringelui) are culoare roșiatică provine de la nivelul cavităților nazale până la
stâlpii faringostafilini apoi se continuă la nivelul laringelui. Mucoasa de tip digestiv (aparține
orofaringelui) este roz pal se continuă de la nivelul cavității bucale delimitată la nivelul
faringelui de stâlpii faringostafilini și se continuă cu mucoasa esofagienă.
Între stâlpii anteriori și posteriori ai vălului palatin se întâlnesc tonsilele palatine care
apar sub formă de cripte la ecvine, diverticuli la rumegătoare, proeminente la carnivore și
leporide iar pe fața ventrală a vălului palatin la suine. Formațiuni limfoepiteliale diseminate
sau aglomerate se întâlnesc și în jurul deschiderii laringelui, conductelor faringotimpanice,
coanelor și orificiului bucofaringien.
Pungile guturale prezente la ecvine sunt hernieri ale mucoasei conductelor
faringotimpanice, localizate dorso-caudo-lateral faringelui, se continuă și lateral laringelui și
se pot aborda prin trigonul lui Viborg. Peretele pungii ajunge în contact cu baza craniului,
atlasul, mușchii drepți ventrali ai capului, vena occipitală, trifurcația carotică, nervul vag,
nervul hipoglos, nervul glosofaringian, nervul spinal, ganglionul cervical superior, mușchii
tensor și ridicător ai vălului palatin, mușchiul stilofaringian, mușchiul stilohioidian, mușchiul
pterigoidian, artera maxilară. Peretele medial vine în contact cu peretele pungii simetrice.

4
Fig.5. Structurile vasculare și nervoase care vin în contact cu pereții laterali ai faringelui și pungilor
guturale la ecvine

1.a. carotidă comună, 2.a. occipitală, 3.a. carotidă internă, 4. a. carotidă externă, 5. trunchiul linguo-facial,
6. a. linguală, 7.a. facială, 7. a. faringică ascendentă, 8. a. sublinguală, 9. a. maseterică aborală (secționată),
10. a. auriculară mare, 10'. a. auriculară laterală, 11. a. maxilară: a- porțiunea guturală, b- porțiunea
intraosoasă, c- porțiunea infraorbitală, 12. trunchiul temporal superficial, 12'. a. auriculară rostrală, 12''. a.
transversă a feței (secționată), 13. a. alveolo-mandibulară (secționată), 14. a timpanică, 15. a. temporală
profundă aborală, 16.aa. pterigoidiene, 17. a. temporală profundă rostrală, 18. a. frontală (din a. oftalmică
externă), 19. a. infraorbitală, 20. a. sfenopalatină, 21. a. palatină descendentă, 22.a. bucală, 22. ramură
musculară, 24. a. tirolaringică, 25.n.spinal, 26.n. laringic cranial, 28.n. hipoglos, 29.n. glosofaringian, 30.n.
auricular rostral, 31. Ramura mandibulară a n. trigemen, 32. N. alveolomandibular, 33.n. lingual, 34.
Ramura maxilară a n. trigemenTr- trahee, E- esofag, Gt- glanda tiroidă

5
ȘANȚUL JUGULAR

Delimitare: dorsal este delimitat de marginea ventrală a mușchiului cleidomastoidian, ventral

de marginea dorsală a mușchiului sternomandibular, cranial de confluența venelor maxilară cu
lingofacială iar caudal de o linie transversă situată între manubriul sternal și articulația
scapulohumerală. Fundul șanțului jugular în 1/3 mijlocie a gâtului este realizat de mușchiul
omohioidian.
Descoperiri:
Vena jugulară prin incizia pielii în 1/3 mijlocie a gâtului.
Artera carotidă comună prin incizie profundă în 1/3 mijlocie a jgheabului jugular.
Cordonul vagosimpatic cu traiect dorsal carotidei comune.
Nervul recurent situat dorsal traheei.
Straturi anatomice: pielea de grosime medie. Țesutul conjunctiv subcutan include
ramuri din plexul cervical superficial ventral, precum și nervul cutaneus coli. Mușchiul pielos
subțire acoperă jgheabul jugular. Vena jugulară cu diametrul mare și pereții subțiri inclusă în
țesut conjunctiv lax. Mușchiul omohioidian cu fibrele orientate oblic caudo-cranial în 1/3
mijlocie separă vena jugulară de artera carotidă comună.
Fascia cervicală mijlocie înconjură traheea și esofagul iar pe părțile laterale formează
vagina carotică care include carotida și cordonul vagosimpatic. Nervul recurent are traiect
ventral carotidei comune. În 1/3 distală fundul jgheabului jugular vine în contact cu pereții
laterali ai traheei.

Fig. 6. Regiunea ventrală a gâtului – jgheabul jugular planul subcutan

1.regiunea maseterică, 2.manubriul sternal, 3.inserția sternală a mușchiului pelos, 4.mușchiul

sternomandibular, 5.mușchiul cleidomastoidian, 6.mușchiul omohioidian, 7.vena jugulară, 8.vena maxilară,
9.vena lingofacială, 10.artera carotidă comună, 10`.conectivul vagosimpatic, 11.plexul brahial, 12.traheea,
13.mușchiul pectoral prescapular, 14.mușchiul pectoral descendent, 15.nervul supraclavicular.

6
 Fig. 7. Jgheabul jugular în 1/3 superioară a gâtului – planul profund

1.artera carotidă comună, 2. ramură musculară, 3. artera tirolaringică, 4. artera tiroidiană

cranială, 5. artera laringică, 6.artera faringică ascendentă, 7.artera occipitală, 8.artera carotidă
internă, 9.artera carotidă externă

IX- nervul glosofaringian, X- nervul vag, XI- nervul accesoriu al vagului (a- ramură dorsală, b-
ramura ventrală), XII- nervul hipoglos.

T- trahee, E- esofag, Gt- glanda tiroidă

REGIUNEA BRAHIOCEFALICĂ

Delimitare: Dorsal prin linia care unește aripa atlasului cu olecranul. Ventral prin marginea
dorsală a jgheabului jugular iar caudal prin șanțul prescapular.
Straturi anatomice:
Pielea relativ subțire și puțin mobilă.
Țesutul conjunctiv subcutan include ramuri nervoase din plexul cervical superficial
ventral.
Stratul muscular este reprezentat de mușchiul cleidocefalic și mușchiul omohioidian.
Țesutul conjunctiv submuscular include nervul spinal.

7
 Stratul musculoaponevrotic cuprinde inserțiile pe procesele articulare și transverse a
mușchilor: marele lung al atlasului, mușchiului splenius, mușchiului serat ventral cervical,
mușchiului intertransversar, iliocostal cervical, marelui lung al gâtului și scalen.
Planul osteoligamentar este reprezentat de vertebrele cervicale cu articulațiile
intervertebrale. La baza proceselor transverse prin găurile transverse întâlnim artera, vena și
nervul vertebral precum și ramuri rahidiene ventrolaterale care formează plexul cervical
ventral.

REGIUNEA PRESCAPULARĂ

Delimitare: Regiunea apare sub forma unei depresiuni la marginea cervicală a spetei. Se
delimitează printr-o linie care pleacă de la unghiul cervical al spetei spre tuberculul humeral
cranial care se unește cu jgheabul jugular după care urcă spre unghiul cervical al spetei.
Straturi anatomice:
Pielea relativ fină.
Țesutul conjunctiv include ramuri nervoase din nervul supraclavicular.
Stratul muscular reprezentat de mușchiul trapez cervical care coboară spre spina
scapulară iar ventral acestuia mușchiul cleidocefalic.
În țesutul conjunctiv profund sub mușchiul cleidocefalic dorsal articulației
scapulohumerale se găsesc limfonodurile prescapulare, ramura ascendentă a arterei și venei
cervicale superficiale.
La marginea anterioară a spetei se întâlnește inserția scapulară a mușchiului pectoral
prescapular.
Stratul muscular profund este reprezentat de inserțiile pe procesele transverse ale
mușchilor scalen, serat ventral cervical, iliocostal cervical, splenius, intertransversari,
multifizi, semispinal și lama nucală.

8
Cursul nr. 8

REGIUNILE TRUNCHIULUI

REGIUNEA INTERSCAPULARĂ (GREBĂNULUI)

Delimitare: Anterior se delimitează printr-o linie care unește unghiurile cervicale ale
spetelor. Caudal printr-o linie care unește unghiurile caudale ale spetelor iar lateral
corespunde cu margihea dorsală a celor două cartilaje suprascapulare.
Straturi anatomice: Pielea groasă, puțin mobilă cu pieri lungi. Țesutul conjunctiv
subcutan relativ dens. Inserția ligamentului nucal ajunge până pe procesul spinos al vertebrei
a IV toracală. Pe ligamentul nucal și procesele spinoase se inseră mușchii trapezul cervical și
toracal. Peste unghiul toracal al spetei trece aponevroza mușchiului marele lat dorsal.
Stratul muscular următor este reprezentat de mușchii romboid toracal și inserția scapulară a
m. romboid cervical.
Între mușchii trapezi (toracal și cervical) și mușchii romboizi (cervical și toracal) se
formează un spațiu conjunctiv dorsal conpletat cu țesut conjunctiv semiorientat.
Sub mușchii romboizi se întâlnesc ramuri din artera, vena și nervul dorsal al spetei.
Pe procesele spinoase și ligamentul interspinos se găsește aponevroza comună a
mușchilor splenius, semispinal și dințatul dorsal cranial.
Sub aponevroza comună jgheabul costovertebral este ocupat de mușchiul spinal,
semispinal al trunchiului și gâtului, artere și vene intercostale.
Stratul osteomuscular este reprezentat de vertebrele toracale , articulațiile
intervertebrale și costovertebrale. Stratul muscular profund este reprezentat de mușchii
multifizi, ridicători ai coastelor și intertransversari.

1
 Fig. 1. Secțiune transversală prin torace în regiunea grebănului – Spațiile conjuctive și
musculatura aferentă.

REGIUNEA DORSOCOSTALĂ
Delimitare: Cranial se delimitează printr-o linie care unește unghiurile toracale ale spetelor,
caudal prin linia care unește transversal procesele transverse ale vertebrei lombare L1 iar
lateral prin linia care unește unghiul toracal al spetei cu procesele transverse lombare.
Straturi anatomice: Pielea este groasă puțin mobilă.
Țesutul conjunctiv subcutan include ramuri nervoase din ramurile dorsale ale nervilor
intercostali și inserția mușchiului trapez toracal în regiunea anterioară și aponevroza
mușchiului marele lat dorsal.
Stratul osteo-ligamentar cuprinde procesele spinoase toracale, ligamentul interspinos
și ligamentul supraspinos.
Jgheabul costovertebral este ocupat de mușchiul marele lung dorsal unit în segmentul
anterior cu mușchiul spinal și mușchiul iliocostal.
Stratul osteomuscular este reprezentat de corpul vertebrelor toracale și extremitatea
proximală a coastelor, mușchii multifizi, mușchii ridicători ai coastelor și mușchii iliocostali.
Fasciile trunchiului în regiunea dorsocostală se comportă astfel:
Fascia superficială se inseră pe ligamentul supraspinos, coboară pe părțile laterale ale
trunchiului unde se dedublează. Între cele două lame se găsește mușchiul pielos al trunchiului.
Fascia profundă prezintă 3 lame doar la nivelul centurii scapulare. La nivelul regiunii
dorsale fascia prezintă două lame: mijlocie și profundă.
Lama mijlocie se găsește printre aponevroza mușchiului marele lat dorsal și mușchii
marele lung dorsal, și conferă aponevroză de inserție pentru mușchii dințați dorsali (cranial și
caudal) după care se continuă pe fața ventrală a toracelui și abdomenului unde se încrustează
cu țesut elastic formând tunica galbenă.
Lama profundă a fasciei profunde se desprinde la unghiul costal din lama mijlocie, se
inseră pe unghiul costal apoi trece printre mușchiul marele lung dorsal și mușchii ridicători ai
coastelor pentru a se insera pe procesele costotransversare ale vetrebrelor toracale apoi urcă
printre mușchii multifizi și marele lung dorsal spre vârful proceselor spinoase pe care se
inseră.

REGIUNEA LOMBARĂ
Delimitare: Anterior se delimitează prin linia transversă care unește procesele transverse ale
vertebrei lombare L1. Caudal prin linia transversă care unește unghiurile coxale iar lateral
prin liniile care unesc marginile laterale ale proceselor transverse ale vertebrelor lombare.
Straturi anatomice: Pielea este groasă și puțin mobilă.
Țesutul conjunctiv include ramuri dorsale ale nervilor toracali și lombari.
Stratul aponevrotic este reprezentat de aponevroza mușchiului marele lat dorsal care se
inseră pe ligamentul supraspinos.
Țesutul conjunctiv subaponevrotic, abundent, include anterior crestei iliace inserția pe
masa comună a mușchiului gluteu mijlociu.

2
 Masa comună este reprezentată de mușchiul marele lung dorsal în regiunea lombelor și
mușchii iliocostali ai lombelor. Aceasta ocupă șanțul dintre procesele spinoase și transverse
ale vertebrelor din regiunea lombară.
Planul osteoligamentar este reprezentat de vertebrele lombare și articulațiile
intervertebrale. În contact strîns cu vertebrele se găsesc și mușchii multifizi și
intertransversari.

REGIUNILE TORACELUI

REGIUNEA PRESTERNALĂ
Delimitare: Caudal se delimitează printr-o linie perpendiculară pe planul sagital tangentă cu
manubriul sternal. Cranial se delimitează printr-o linie paralelă cu linia anterioară la 15 cm.
cranial de aceasta. Lateral se delimitează de marginile ventrale ale mușchiului cleidocefalic.
Descoperiri: Se descoperă șanțul deltopectoral (situat între m. cleidobrahial și m. pectoral
descendent) în fundul căruia se găsește vena cefalică.
Straturi anatomice: Pielea relativ fină.
Țesutul conjunctiv include ramuri nervoase din plexul cervical ventral superficial.
Mușchiul pielosul gâtului este dezvoltat și se inseră pe manubriul sternal. Sub
mușchiul pielos se găsește țesut conjunctiv care include la nivelul șanțului deltopectoral vena
cefalică, ramura descendentă a arterei cervicale superficiale.
Stratul muscular este reprezentat de inserția mușchiului sternocefalic, sternohioidian și
sternotiroidian, mușchiul pectoral descendent și pectoral prescapular.

Fig.2. Disecșia regiunilor trunchiului la ecvine

3
 1. M.sternomandibular, 2-m.cleidocefalic, 3-m.cleidobrahial, 4-m. piectoral ascendent, 5-
m. marele lat dorsal, 6-aponevroza m. marele lat, 7-cartilajul suprascapular, 8-m. trapez
toracal, 9-m. romboid toracal, 10-m. splenius, 11-m.serat ventral cervical, 12-m.pectoral
prescapular, 13-m. infraspinos, 14-m. deltoid, 15-m. triceps, 16-m. seratulventral toracal, 17-
m. oblic extern, 18-tunica flava, 19-m. longisimus dorsi, 20-m. dințat dorsal toracal.

Dorsal inserțiilor musculare în țesutul conjunctiv profund se întâlnesc confluentul

jugular la nivelul căruia se descarcă vena cefalică, trunchiul traheal limfatic, conductul
limfatic drept, limfonodurile cervicale profunde caudale (presternale), trunchiul bicarotic,
nervul recurent, traheea, esofagul și mușchiul lungul gâtului. Lateral se întâlnesc mușchii
scaleni ventral și dorsal. Pe fața laterală a scalenului ventral se găsesc rădăcinile nervului
frenic. Pe fața medială a mușchiului scalen ventral se întâlnesc nervii recurent, conectivul
vagosimpatic, artera, vena și nervul vertebral. Printre cei doi scaleni se observă nervii plexului
brahial iar la marginea ventrală a scalenului ventral în contact cu prima coastă se observă
artera și vena axilară, precum și artera cervicală superficială.

REGIUNEA PECTORALĂ
Delimitare: Cranial printr-o linie perpendiculară pe planul sagital tangentă cu episternul.
Caudal prin linia care unește vârful olecranelor iar lateral de fața medială a membrelor
anterioare.
Straturi anatomice: Pielea subțire și mobilă. Țesutul conjunctiv subcutan include ramuri
nervoase din plexul cervical superficial și ramuri perforante din nervii intercostali.
Planul muscular este dispus pe două straturi (superficial și profund). Stratul superficial
cuprinde mușchiul pectoral descendent și transvers iar stratul profund cuprinde mușchii
pectorali prescapular și ascendent. Pe fața dorsală a mușchiului pectoral transvers se găsește
nervul toracic cranial II. Printre pectoralul descendent și articulația scapulohumerală se
găsește nervul subclavicular. La marginea dorsală a mușchiului pectoral ascendent se găsesc:
vena toracică externă (pintenului) și nervul toracic ventral.
Planul osteomuscular include mușchiul dreptul toracal, inserția cranială a mușchiului
oblic extern al abdomenului și dreptului abdominal, mușchii intercostali, sternul și cartilajele
condrosternale precum și ramuri perforante ale arterei și venei toracice interne iar pe fața
internă a planului osteoligamentar se găsesc artera și vena toracică internă.

REGIUNEA COSTALĂ
Delimitare: Se delimitează prin linia continuă care pornește din unghiul toracal al spetei spre
unghiul cranial al fosei paralombare, apoi coboară spre olecran la 10 cm de marginea caudală
a arcului hipocondral dup care urcă de la olecran spre unghiul toracal al spetei. Porțiunea
costală acoperită de regunea spetei și brațului corespunde regiunii subscapulare și spațiului
axilar.
Straturi anatomice: Pielea aderă de mușchiul pielos. Mușchiul pielos de culoare palidă
acoperă peretele toracoabdominal iar la nivelul regiunii scapulohumerale trece pe fața laterală
a acesteia ca mușchi pielos omobrahial.

4
 În țesutul conjunctiv subcutan se găsesc ramuri perforante ale arterelor, venelor și
nervilor intercostali. Sub mușchiul pielos pe partea lateroventrală a toracelui se găsesc nervii
toracic lateral și toracic ventral. În partea dorsală a regiunii se întâlnește mușchiul marele lat
dorsal cu fibrele dispuse în formă de evantai (oblice dorso-ventrale caudo-craniale) continuate
cu o aponevroză lată ce se inseră pe ligamentul supraspinos din regiunea toracală și lombară.
Țesutul conjunctiv profund include în spatele tricepsului dorsal olecranului fibre
nervoase din plexul intercostobrahial.
Planul muscular profund cuprinde mușchiul seratul ventral toracal inserat prin
dințături pe primele 8 coaste, iar ultimele patru dințături se întrețes cu primele dințături ale
mușchiului oblic extern al abdomenului. La nivelul unghiului costal se găsesc mușchii serați
dorsali (cranial și caudal) sub care se găsesc mușchii iliocostali. Lama mijlocie a fasciei
profunde este încrustată cu țesut elastic și acoperă peretele toracoabdominal.
Planul osteomuscular este reprezentat de coaste și mușchii intercostali (extern cu
fibrele orientate caudo-ventral și intern cu fibrele orientate ventro-cranial). Printre
intercostalii interni și extern trece nervul lui Thiernesse, iar paralel cu marginea caudală a
coastelor printre intercostalul intern și tunica fibroseroasă trece cordonul vasculonervos
(artera, vena și nervul intercostal).
Fig. 3. Musculatura gâtului și trunchiului.

FOSA AXILARĂ
Delimitare: Reprezintă spațiul dintre membru toracic și stern.

5
Straturi anatomice: Pielea fină ușor cutată. Planul muscular este reprezentat de mușchii
pectorali superficiali (m. pectoral transvers) și pectorali profunzi (m. pectoral prescapular și
m. pectoral ascendent).
Fosa axilară este un spațiu delimitat: cranial de m. pectoral prescapular, caudal de
mușchiul pielos, ventral de mușchiul pectoral transvers iar dorsal de inserția scapulară a
mușchiului serat ventral toracal.
Spațiul conține țesut conjunctiv care include ramurile de distribuție ale plexului
brahial, artera și vena axilară. Ramurile de distribuție ale plexului brahial sunt: n. dorsal al
spetei, n. subclavicular, n. suprascapular, n. musculocutanat, n. brahial, n. median, n. ulnar, n.
axilar, n. marelui rotund, n. radial, n. toracodorsal, n. toracic lung și n. toracic lateral.
Planul osteomuscular cuprinde mușchiul dințat ventral toracal și primele opt coaste cu
mușchii intercostali.

Fig. 4. Spatiul axilar și plexul brahial - la capră

a-traheea, b-sternul, c-m. sternocefalic (sternobazilar), d-inserția sternală a m.

sternomandibular, e-m. dințat ventral cervical, f-m. dințat ventral toracal, g-m. scalen ventral,
h-vena axilară, i-artera axilară, j-vena jugulară, k-plexul brahial, m- artera brahială, n-artera
colaterală ulnară, 1-n. suprascapular, 2-n. subscapular, 3-n. axilar, 4-n. median, 5-n. radial, 6-
n. brahial, 7-n. ulnar, 8-n. toracic lateral, 9-n. toracic ventral

6
Cursul nr. 9

CAVITATEA TORACICĂ

Conformaţia cavităţii toracice

La animalele domestice, cavitatea toracică are forma unui trunchi de con cu baza
secţionată oblic ventro-cranial, orientată caudal aplatizată în sens transversal.
Pereţii cavităţii sunt delimitaţi dorsal de corpul vertebrelor toracale şi articulaţiile
costovertebrale, ventral de stern şi articulaţiile costrosternale, pereţii laterali de coaste şi
muşchii intercostali iar posterior de diafragm.
Apertura cranială sau intrarea în cavitatea toracică are formă ovală şi este delimitată de
corpul primei vertebre toracale, prima pereche de coaste şi faţa dorsală a apendicelui tracheal
al sternului. Spaţiul este ocupat de mușchiul longus coli, trahee vase şi nervi, limfonodurile
cervicale profunde caudale şi mediastinale craniale, timus confluientul jugular şi ramurile
arteriale ale trunchiului brahiocefalic.
Diafragmul prezintă o porţiune musculară şi una aponevrotică. Porţiunea musculară
este dispusă periferic iar după inserţii se împarte în porţiune costală sternală şi lombară
reprezentată de pilierii diafragmatici. Datorită convexitaţii lui linia de origine a diafragmului
(inserţia porţiunii musculare) nu corespunde ca poziţie cu centrul aponevrotic, care este
plasat mult anterior. Porţiunea aponevrotică cunoscută şi sub denumirea de central frenic se
formează prin intersectarea prelungirilor tendinoase ale fibrelor musculare.
Diafragmul apare perforat de structurile morfologice ce trec din cavitatea toracică în
cavitatea abdominală. Aceste structuri determină apariţia unor orificii care poartă aceeaşi
denumire cum ar fi: orificiul aortic, esofagian şi orificiul venei cave caudale. Proiecţia liniei
de origine a diafragmului începe de la apendicele xifoid, apoi trece caudal la 2 cm de arcul
hipocondral şi 5 cm la coasta a 17-a, continuându-se apoi înaintea coastei a 18-a, până la a 2-a
vertebră lombară. De o parte şi de alta a porţiunii lombare a diafragmului şi porţiunea costală,
între porţiunea lombară a pilierilor se află o zonă triunghiulară (triunghiul lui Bachdalek),
formată din pleură, peritoneu şi ţesut adipos, acesta este un loc de minimă rezistenţă, prin care
se pot produce hernii diafragmatice.
Cavitatea toracică este captuşită la interior de fascia endotoracică şi pleura parietală.
Fascia endotoracică este o formaţiune fibroasă ce captuşeşte pereţii cavităţii şi care pe
linia mediană se detaşează de pe plafon pentru a suspenda viscerele în spaţiul mediastinal;
grosimea este variată în funcţie de regiunea pe care o acoperă şi de specie. Astfel, în dreptul
spaţiilor intercostale este mai groasă.
La apertura anterioară a cavităţii, fascia se continuă cu fascia mijlocie a gâtului care
suspendă viscerele din regiunea ventrală a gatului.
În spaţiul mediastinal mijlociu, dupa ce se insera pe originea vaselor mari, fascia endotoracică
formează sacul fibros al pericardului, care se prinde ventral pe faţa dorsală a sternului, prin
ligamentul sterno-pericardic.

1
 REGIUNEA PEREȚILOR CAVITĂȚII TORACICE

PLAFONUL se delimitează cranial prin apertura cranială a cavității toracice, inserția

lombară a diafragmului caudal și marginea laterală a șanțurilor costovertebrale laterale.
Straturi anatomice: Pleura parietală formează cei doi saci pleurali iar în plan sagital
se detașă de pe plafon în sens ventral formând peretele mediastinal. (Fig.1)
Fascia endotoracică, cu originea în fascia mijlocie a gâtului, apare sub forma unui țesut
conjunctiv redus care include: mușchiul lungul gâtului prezent până la vertebra a VI iar de la a
VII-a vertebră este prezentă pe fața ventrală a corpului vertebrelor aorta descendentă,
acompaniată de canalul toracic și vena azigos dreaptă.
Caudal articulațiilor costo-vertebrale se întâlnesc ganglionii și lanțul ganglionar paravertebral.
La nivelul ultimilor patru vertebre toracale se întâlnește originea mușchilor psoași iar
pe fața ventrală a lor se găsesc nervii splanchnici (mare și mic) în continuarea lanțului
ganglionar paravertebral.
Arterele intercostale se desprind din aortă din spațiile intercostale VI- XVII, pentru
spațiile III-V din artera intercostală supremă, pentru spațiul II din artera dorsală a spetei iar
pentru spațiul I din artera cervicală profundă. Sub articulația costovertebrală a primei coaste
se întâlnește a., v. și n. vertebral.
Planul osteo-ligamentar este reprezentat de corpul vertebrelor toracale și de
articulațiile costovertebrale.
PLANȘEUL se delimitează cranial prin apertura cranială a toracelui, caudal prin
inserția sternală a diafragmului iar lateral prin articulațiile condrocostale. Baza anatomică o
reprezintă sternul și articulațiile condrosternale.

Fig. 1Cavitatea toracică la ecvine - aspect lateral drept

1- pericard, 2- trahee, 3- bronhie principală dreaptă (secţionată), 4- esofag, 5- aorta descendentă, 6- pleură
mediastinală, 7- diafragm, 8- vena cavă cranială, 9- vena cavă caudală, 9’- orificiul cav al diafragmului, 10-
vena cervicală superficială, 11- vena vertebrală, 12- vena costo-cervicală, 13- vena azigos dreaptă, 13’- vv.
intercostale, 14- v. vertebrală, 15- vena frenică, 16- artera şi vena esofagienă dorsală, 17- n. vag, 17’- trunchiul
esofagien dorsal al vagului, 17”- trunchiul esofagian ventral al vagului, 18- n. frenic C1-C8, etc- coaste

2
 Straturi anatomice: pleura parietală care formează cei doi saci pleurali. Fascia
endotoracică care la nivelul cordului formează ligamentul sternopericardic. Mușchiul
transvers al toracelui aponevrotic, situat pe fața internă a articulațiilor condrocostale. Sub
mușchi se găsește artera și vena toracică internă care emit succesiv ramuri intercostale. La
nivelul primelor II-IV articulații condrocostale pe traiectul arterei toracice interne se găsesc
limfonodurilesternale craniale.
Planul osteoligamentar este reprezentat de stern și cartilajele condrosternale.
PERETELE POSTERIOR corespunde cu mușchiul diafragm.
Diafragmul are aspect de cupolă cu convexitatea orientată cranial, delimitând la
nivelul peretelui toracal un spațiu costodiafragmatic (sinus pleural) unde nu pătrunde
marginea caudală a pulmonului.
Straturi anatomice: Pleura parietală acoperă fața anterioară a diafragmului, pătrunde
până la inserția costală și sternală a diafragmului, se detașă de pe planșeu unde formează
mezoul venei cave caudale, prin care trece și nervul frenic drept, printre lobul diafragmatic și
azygos al pulmonului drept. Fascia endotoracică redusă include ramuri din nervii frenici,
arterele și venele frenice.
Diafragmul prezintă o porțiune lombară, una costală și una sternală.
Porțiunea lombară este reprezentată de pilierii diafragmatici (stâng și drept) și pilierii
intermediari (stâng și drept). Pilierii diafragmatici sunt reduși cu aspect de evantai iar pilierii
intermediari au aspect fusiform și ajung până la mujlocul centrului frenic.
Porțiunea costală se inseră prin dințături pe fața internă a arcului hipocondral dințături
care se întrețes cu cele ale mușchiului transvers al abdomenului. Printre inserțiile lor se
găsește artera și vena musculofrenică și ramuri intercostale.

Fig.2. Cavitatea toracică la câine

– aspect lateral dreapta
a- cord, b- diafragm, c- traheea
dreaptă,
1- v. cavă cranială, 2- v.
suclaviculară, 3- v. cervicală
profundă, 4- v. toracică internă, 5-
v. azygos dreaptă, 6- vv.
intercostale, 7- v. cavă caudală, 8-
orificiul diafragmatic al venei cave
caudale, 9- atriu drept

Porțiunea sternală se inseră pe fața dorsală a sternului în continuarea porțiunii costale.

La limita dintre porțiunea costală și pilierii șiafragmatici sunt două zone (dreaptă și stângă)
lipsite de fibre musculare numite trigoanele fibroase ale diafragmului.

3
 Orificiile diafragmului sunt: orificiul aortic situat între pilierul stâng și pilierul
intermediar stăng, orificiul esofagien situat între pilierii intermediari și orificiul venei cave
caudale situat la vârful pilierului intermediar drept.

PLEURA
Faţa internă a fasciei endotoracice este captuşită de o seroasă pleurală, formată din 2
saci seroşi, stâng și drept, perfect închişi, alăturaţi pe linia mediană şi care delimitează la
interior, două cavităţi: cavum pleurale dextrum et sinistrum; sensibili asimetrice.
În plan median - pleura mediastinală delimitează spațium mediastinale, umplut cu ţesut
conjunctiv, în care se găsesc organele din cavitatea toracică.
Seroasa fiecărui sac pleural, după felul în care îmbracă organele şi pereţii, se împarte
în parietală şi viscerală. Pleura parietală reprezentată de pleura costală, pleura sternală, pleura
diafragmatică şi pleura mediastinală. Aceasta din urmă împreună cu simetria ei delimitează
spaţiul mediastinal, iar la nivelul hilului pulmonar se răsfrânge pe acesta, prin intermediul
ligamentului pulmonar de unde se continuă cu pleura viscerală.
Ligamentul pulmonar leagă marginea obtuză a pulmonului de foiţa mediastinală, se
întinde în sens caudal până la diafragm.
Pleura pericardică înveleşte la exterior sacul fibros al pericadului. Sacii pleurali prin
foiţa lor parietală care aderă la pereţii cavităţii, primesc forma cavităţii toracice astfel: cranial
ei sunt ascuţiţi, formând cupola pleurală, în formă de fund de sac, iar posterior sunt mai largi,
baza pleurei, şi se sprijină pe diafragm.
La baza fiecarui sac pleural (nivel la care se continua pleura costală şi diafragmatică
cu foiţa mediastinală), se formează o serie de sinusuri care nu sunt ocupate de pulmon: sinus
freno-costal reprezintă spaţiul unde pleura costală se răsfrânge pe diafragm; recesus lombo-
diafragmatic, recesus costomediastinal si sternomediastinal, unde pleura se rasfrânge de pe
stern pe mediastin.
Asimetria celor doi saci pleurali se datorează în parte deplasării înspre stânga cordului,
precum şi dezvoltării mai mari a pulmonului drept. De la baza sacului pleural drept, se ridică
iniţial de pe diafragm, la nivelul trecerii venei cave caudale şi nervul frenic drept, o plică
seroasă plica venei cave, ligament vascular care se va continua şi pe planşeu până la cord,
împărţind cavitatea pleurală dreaptă în două porţiuni: porţiunea laterală şi porţiunea medială
denumită "cavitatea pleurală intermediară" sau "recessus mediastini", ocupat de lobul azigos
al pulmonului.

PROIECŢIA TOPOGRAFICĂ A SACILOR PLEURALI

O deosebită importanţă pentru practică prezintă proiecţia sinusurilor pleurale,
înfundături formate de continuarea pleurei mediastinale în cea parietală, diafragrnatică şi
viscerală. Pleura parietală este delimitată de trei linii, care se proiectează pe pereţii cavităţii
toracice, plafonul, planșeul şi baza.
Plafonul sau linia dorsală uneşte unghiul caudal al spetei pe direcţia tuberculului
ventral al iliului. La interior, această linie corespunde cu marginea ventrală a muşchiului
longus coli şi corpurile vertebrelor toracale, până la ultimul spaţiu intercostal unde întretaie

4
linia diafragmului. În lungul acestei linii se situează recesul costo-mediastinal, ocupat de
marginea obtuză a pulmonului.
Planșeul este format de linia sternului, nivel la care pleura sternală se continuă cu
pleura mediastinală (formând recesul sterno-mediastinal). În sens cranial, această linie
intersectează un unghi ascuţit în planul primei coaste, linia dorsală. În sens caudal, linia de
răsfrângere a pleurei la nivelul bazei formează recesul costo-diafragmatic sau sinusul freno-
costal, care nu este ocupat complet de pulmon, nici în timpul inspiraţiei. Proiecţia acestui
sinus la ecvine are forma unei pene curbe cu varful înspre apendicele xifoid şi baza dorsală la
marginea ultimei coaste.
Sinusul pleural apical sau cupola pleurală dreaptă şi stângă, atinge nivelul primei
coaste. Sinusul drept este format din două diverticule care depăşesc nivelul primei coaste,
diverticulul dorsal se sprijină pe faţa internă a mușchiului scalen şi depăşeşte coasta cu 3 cm.
Diverticulul ventral al sinusului drept este plasat sub vena cavă cranială şi depăşeşte prima
coastă.

MEDIASTINUL
Mediastinul reprezintă foițele sagitale ale celor doi saci pleurali (stâng și drept),
împreună cu țesutul conjunctiv și fascia endotoracică care se detașă de pe plafonul cavității
toracice și se inseră pe fața dorsală a sternului și fața anterioară a diafragmului, formând astfel
un perete despărțitor al celor doi saci pleurali. Țesutul conjunctiv dintre seroasele
mediastinului adăpostește organele, vasele sanguine, nodurile limfatice etc.
Delimitare: Cranial mediastinul se delimitează prin apertura cranială a cavității toracice unde
cei doi saci pleurali formează câte o cupolă proeminentă cranial, dorsal de plafonul cavității,
ventral de planșeu iar caudal de fața anterioară a diafragmului. La nivelul hilului pulmonar
pleura mediastinală se răsfrânge pe suprafața pulmonului formând pleura viscerală.
După topografia cordului mediastinul poate fi împărțit în: mediastinul precardiac (cranial),
cardiac (mijlociu) și postcardiac (caudal). În raport cu planul orizontal tangent cu baza
cordului la fiecare mediastin se poate distinge câte o porțiune dorsală și una ventrală.
Mediastinul precardiac se delimitează între coasta I și coasta a III-a. Este subțire format din
cele două foițe pleurale care ventral la animalele tinere adăpostește timusul toracal.
Mediastinul precardic dorsal între cele două foițe se găsește țesut conjunctiv care
adăpostește:
- Traheea
- Esofagul situat dorsal traheei
- Vena cavă cranială situată sub trahee în partea dreaptă
- Trunchiul brahiocefalic lateral stânga traheei
- Artera subclaviculară (stângă și dreaptă) cu colateralele sale dorsal: trunchiul
costocervical, cervicală profundă, vertebrală iar ventral: toracica internă și cervicală
superficială.
- Limfonodurile mediastinale craniale situate la originea colateralelor trunchiului
brahial
- Lateral dreapta și stânga traheei pe sub trunchiul brahial se întâlnesc nervul frenic
(stâng și drept) și nervul vag (stâng și drept)

5
- Nervii cardiaci (anterior, mijlociu și posterior)
Mediastinul precardiac ventral: la tineret adăpostește timusul iar la adulte este foarte subțire
întrucât timusul involuiază.
Mediastinul cardiac este delimitat cranial de planul care trece tangent cu marginea cranială a
coastelor III iar caudal de planul care trece tangent cu marginea caudală a coastelor VI.
Mediastinul cardiac dorsal este situat dorsal bazei cordului și cuprinde:
- Crosa aortică
- Trunchiul bronhoesofagien cu originea în concavitatea crosei aortice
- Esofagul situat dorsal traheei
- Bifurcația bronșică cu limfonodurile bronșice
- Nervul vag stâng și drept cu bifurcațiile lor în ramurile esofagiene dorsale și
ventrale
- Limfonodurile mediastinale cardiace situate la baza cordului lateral traheei și
esofagului
- Vena azigos și canalul toracic care încrucișează traheea și esofagul pe partea
dreaptă

Fig. 3. Mediastinul si structurile morfologice din cavitatea toracica la suine

a-aorta ascendentă, b-crosa aortică, c-aorta descendentă, d-trunchiul brahiocefalic, e-artera
subclaviculară stângă, B-hilul pulmonar, D-diafragmul, E-esofag, P-pulmonul, Ad-atriul
drept, As-atriul stâng, Vd-ventriculul drept, Vs-ventriculul stâng, 1-trunchiul costocervical,
1`- a. intercostală II, 1”-a. intercostală supremă și a. dorsală a spetei, 2-a. cervicală profundă,
3-a. vertebrală, 4-trunchiul bicarotic, 5-a. toracică internă, 6-a. axilară, 7- vena

6
 Mediastinul cardiac ventral este ocupat de cord acoperit de sacul pericardic. La
nivelul mediastinului pe lângă cord se mai întâlnesc:
Nervul frenic stâng și drept pe părțile laterale a bazei cordului
Nervul vag stâng și drept lateral de originea marelor vase. Nervul vag stâng în spatele crosei
aortice emite nervul recurent.
Originea trunchiului pulmonar
Traheea și bifurcația bronșică
Aorta situată în stânga arterei pulmonare, crosa aortică și originea aortei descendente
Deschiderea venelor cave cranială și caudală în atriul drept
Vena azigos
Venele pulmonare, deschiderea lor în atriul stâng
Mediastinul postcardiac este situat între coasta a VI-a fața anterioară a diafragmului.
Mediastinul postcardiac dorsal foarte subțire la ecvine, prezintă numeroase orificii. Între cele
două foițe se întâlnesc:
Esofagul flancat dorsal și ventral de trunchiurile vagale (dorsal și ventral)
Limfonodurile mediastinale caudale situate între aortă și esofag
Aorta descendentă și arterele intercostale
Limfonodurile toracoaortice situate la originea arterelor intercostale
Mediastinul postcardiac ventral are aspect triunghiular situat între esofag, cord și diafragm,
cuprinde între cele două foițe nervul frenic stâng

Fig. 4.Cavitatea toracica la ecvine.

1-rădăcinile nervului frenic stâng, 2-conectivul ortosimpatic, 3-ganglionul cervical
mijlociu, 4-ganglionul cervical caudal, 5-n. vag, 6-n. esofagien ventral, 7-n. esofagien
dorsal, 6'-trunchiul vagal ventral, 7'-trunchiul vagal dorsal, 8-n. recurent stâng, 10-
comunicantă, 11-lanțul ganglionar paravertebral, 12-limfonodurile toracoaortice, 13-nn.
splanchnici, a-cordul, b-trunchiul pulmonar, c-aorta, d-traheea, e-esofagul, f-diafragmul,
g-ligamentul frenopericardic

7
 Fig.5. Mediastinul precardiac si cardiac la ecvine
1-pericardul, 2-lobul apical al pulmonului stâng, 3-trunchiul pulmonar, 4-artera
subclaviculară, 5-conectivul vagosimpatic, 6-n. vag, 7-conectivul ortosimpatic, 8-
ganglionul cervical mijlociu, 9-ganglionul cervical caudal, 10-n. cardioinhibitor, 11-n.
cardiac posterior, 12-n. frenic, 13-n. recurrent stâng (n. laringic caudal stâng), 14-n. vag,
15-lanțul ganglionar paravertebral

PULMONII
Fiecare pulmon are forma unei jumatăţi de con cu vârful orientat cranial. Volumul şi
forma lor corespunde cavităţii în care se gasesc. Când cavitatea pleurală este închisă,
pulmonul este în contact cu pleura parietală, iar atunci când cavitatea se deschide, ei se reduc
în volum prin eliminarea aerului rezidual.
Pulmonii sunt organele esențiale ale aparatului respirator, situați în cavitatea toracică
acoperiți la exterior de seroasa viscerală care provine din seroasa parietală prin răsfrângerea ei
la nivelul hilului pulmonar. Între seroasa parietală și viscerală se realizează o cavitate închisă
numită cavitatea pleurală, la nivelul căreia se găsește o cantitate redusă de lichid pleural. Cei
doi pulmoni sunt separați între ei prin peretele mediastinal. Sunt legați între ei prin bronhiile,
arterele, nervii și venele pulmonare iar de peretele mediastinal prin ligamentul pulmonar care
rezultă din răsfrângerea pleurei de pe mediastin pe lobii caudali ai pulmonului. Fiecare

8
pulmon prezintă 3 fețe: diafragmatică, costală, mediastinală o margine dorsală, un vârf și o
margine ventrală.
Faţa costală (facies costalis) este netedă şi în contact cu peretele lateral al cavităţii.
Faţa mediastinală (facies mediastinalis) este în contact cu foiţa mediastinală şi
cuprinde rădăcina (hilul) pulmonului (radix pulmonis), formată din bronhia principală,
dreaptă şi stângă, artera pulmonară şi venele pulmonare, precum şi nervii pulmonului.
Porţiunea precardiacă a acestei feţe prezintă în sens dorso-ventral o amprentă
esofagiană ce se continuă şi în porţiunea postcardiacă, amprenta traheală (ambele intersectate
de amprenta venei costocervicale), ventral amprenta venei cave craniale şi v. toracală internă.
În porţiunea postcardiacă se observă: amprenta aortică, depresiunea esofagiană, precum şi
linia de inserţie a ligamentului pulmonar, care începe de la nivelul bronhiei traheale şi se
continuă până la nivelul marginii mediastinale.
Faţa diafragmatică este mulată pe faţa cranială a diafragmului şi este delimitată lateral
de marginea costală, iar medial de marginea mediastinală. La pulmonul drept, incizura venei
cave caudale delimitează lobul accesoriu ( lobul azigos), plasat medial de lobul diafragmatic.
Marginea dorsală este rotunjită în ambele sensuri şi mai groasă în sens cranial, ocupă
sinusul pleural costo-mediastinal.
Marginea ventrală este subțire și prezintă incizuri interlobare care delimitează lobii
pulmonari iar adâncimea incizurilor variază în funcție de specie.
Vărful pulmonului este rotunjit, flexat ventral şi este reprezentat de lobul apical.
La ecvine, pulmonul este mai puţin lobat, cu suprafaţa netedă şi cu o margine ascuţită
lipsită de fisurile pulmonare, prezintă o largă incizură cardiacă, ce separă lobul cranial de
lobul diafragmatic. Lobul azigos este redus şi de forma conică, cu vârful orientat dorso-cranial
Rădăcina pulmonului este plasată în spaţiul mediastinal mijlociu, corespondent la
exterior cu spaţiul intercostal 5-6 pe direcţia unei linii orizontale în dreptul articulaţiei
scapulo-humerale, intersectată de linia tricipitală. În sens cranio-caudal, rădăcina pulmonului
este constituită din urmatoarele formaţiuni:
- artera pulmonară;
- bronhia principală plasată dorso-caudal faţă de precedenta;
- venele pulmonare plasate ventro-caudal;
Limfonodurile bronhice sunt grupate în: limfonodurile bifurcaţiei medii (plasate
caudal pediculului bronho-vascular al pulmonului) şi limfonodurile bifurcaţiei drepte şi
stângi, plasate înaintea pediculului pulmonar.
Pulmonul drept este mai dezvoltat și prezintă 4 lobi: cranial, mijlociu, caudal și
accesoriu. Lobul cranial drept la rumegătoare și suine se desprinde din bronhia traheală iar la
rumegătoare este bipartit (lob apical și lob caudal al lobului cranial). Lobul accesoriu se
găsește pe fața mediastinală a lobului caudal separat de acesta printr-o incizură adâncă
parcursă de vena cavă caudală.
Pulmonul stâng prezintă doi lobi cranial și caudal. Lobul cranial al pulmonului stâng la
rumegătoare, suine, carnivore și leporide este bipartit (lob apical al bobului cranial și lob
caudal al lobului cranial).

9
Fig. 6. Cordul si pulmonii în cavitatea toracică la ecvine

Fig. 7. Pulmonii în seria animală

10
Cursul nr 10
REGIUNILE ABDOMINALE
Regiunea abdominală laterală (Regiunea flancului)
Delimitare. Regiunea se delimiteazăprin: Dorsal prin linia ce unește procesele
transverse ale vertebrelor lombare, caudal prin linia ce unește unghiul coxal cu
rotule, cranial prin linia curbă ce urmărește marginea caudală a arcului
hipocondral iar ventral prin linia care unește olecranul cu rotula.
La nivelul peretelui abdominal se evidențiază o proeminență ce pleacă de
la unghiul coxal spre genunchiul ultimei coaste, structură cunoscută sub
denumirea de ,,coarda flancului” care reprezintă marginea dorsală a mușchiului
oblic intern inserat pe unghiul coxal și genunchiul ultimei coaste.
Dorsal corzii flancului se evidențiază o depresiune de formă triunghiulară
delimitată dorsal de procesele transverse lombare, anterior de ultima coastă,
caudal de unghiul coxal iar ventral de coarda flancului.
Ventral corzii flancului se observă panta flancului, o zonă ce corespunde
cu porțiunea aponevrotică (la animalele de talie mare) a musculaturii abdominale.
Dorsal liniei ventrale de delimitare, în spatele arcului hipocondral se remarcă
prezența trigonului hernial, care reprezintă o zonă în care se suprapun toate
aponevrozele mușchilor abdominali, predispusă la deșirări în cazul loviturilor cu
corpuri contondente facilitțnd apariția herniilor în această zonă. Caudal liniei
ventrale, anterior patelei, se observă o cută a pielii ,,pliul iei” ce corespunde cu
trecerea pielii de pe abdomen pe membrul, pelvin.

Fig. 1. Peretele abdominal – stratul subcutanat.

1. Ramuri nervoase (n. Costoabdominal si n iliohipogastric) 2.limfocentru subiliac, 3-
m.pectoral ascendent, 4-ramuri perforante distale, 5-artera epigastrică caudală. A-lamboul
cutanat al peretelui abdominal lateral, B-lamboul cutanat al peretelui abdominal ventral.

1
Straturile anatomice: Pielea, relativ mobilă, inervată de nervul costo abdominal,
ramuri din nervul iliohipogastric și nervul cutanat femural lateral. Mușchiul
pielos mai dezvoltat la ecvine redus la restul speciilor caudo ventral în zona iei se
reduce la un nucleu de țesut conjunctiv ce formează baza anatomică a iei.
Tunica abdomională ,,tunica flava” provine din lama mijlocie a fasciei
profunde a trunchiului încrustată cu țesut elastic. Apare foarte dezvoltată la
erbivore unde aderă intens de porțiunea musculară și aponevrotică a mușchiului
oblic extern al abdomenului în special in zona ventrală a abdomenului
reprezentând un veritabil aparat pasiv al abdomenului.
Stratul muscular este reprezentat de mușchiul oblic extern care apare sub
forma unei benzi ce urmărește arcul hipocondral, continuat caudo-ventral cu o
aponevroză cu inserție pe linia albă. Caudal, la nivelul șanțului prefemural, se
observă o aglomerație a țesutului conjunctiv în care se găsesc: ramura
descendentă a arterei și venei circumflexe iliace profunde, nervul cutanat femural
lateral iar la ½ a șanțului prefemural limfonodurile subiliace. Dorsal mușchiului
oblic extern se găsește mușchiul oblic intern cu fibrele orientate perpendicular pe
cele ale oblicului extern dinspre coxal spre linia albă. Peste oblicul intern se află
mușchiul transvers al abdomenului a cărei porțiune musculară cu aspect de bandă
se inseră pe fața internă a arcului hipocondral iar porțiunea aponevrotică se
îndreaptă oblic caudo-ventral spre linia albă. Fața internă a peretelui abdominal
este căptușită de fascia transversă a abdomenului sub care se observă ramura
ventrală a nervului iliohipogastric cu traiect spre mușchiul dreptul abdominal și
ramurile nervului ilioinghinal cu traiect spre inelul inghinal superior. Peste fascia
transversă se suprapune peritoneul parietal strâns atașat de aceasta formând tunica
fibroseroasă.

Fig. 2. Peretele abdominal -Stratul muscular. A-lamboul cutanat al peretelui abdominal lateral, B-
lamboul cutanat al peretelui abdominal ventral. 1-m. Iliocostal, 2- m. Transvers al abdomenului, 3-m.
oblic intern, 5-m.drept abdominal, 6-aponevroza m. Transvers al abdomenului, 7-aponevroza m.
Oblic intern al abdomenului, 8-aponevroza m. Extern al abdomenului.

2
 Fig. 3. Peretele abdominal la suine – stratul muscular.

1. m. oblic extern al abdomenului, 2. m.oblib intern al abdomenului, 3- m. transvers al

abdomenului, 4-m. pectoral ascendent, 5-m. dreptul abdominal, 6- linia albă.

Regiunea abdominală ventrală

Regiunea abdominală ventrală se delimitează anterior prin planul transvers
ce trece prin apendicele xifoidian, caudal prin planul ce trece prin marginea
anterioară a pubisului iar lateral prin liniile ce unesc, pe fiecare parte, olecranul
cu rotula.
Particularitățile regiunii: Pielea în plan sagital la mijlocul distanței dinre
xifoid și pubis prezintă cicatricea ombilicală. La mascul anterior pubisului se
observă prezența furoului și a pungilor testiculare (scrotului). La femelă (suine,
carnivore și rozătoare) lateral planului sagital, de fiecare parte, se găsesc
mamelele abdominale.
Sub piele se găsește stratul fascialaponevrotic, format de tunica flava și
aponevroza mușchiului oblic extern. În plan sagital între apendicele xifoidien și
tuberculul prepubien se găsește linia albă ce apare întreruptă la mijloc de
cicatricea ombilicală. În țesutul conjunctiv subcutan, caudal, întâlnim ramuri din
artera și vena subcutanată abdominală.
Stratul muscular este reprezentat de mușchii drepți abdominali dispuși
lateral de linia albă. Dorsal mușchiului drept abdominal se găsește aponevroza

3
mușchilor oblic intern și transvers al abdomenului de care aderă tunica fibro
seroasă.
Prezența cicatricei ombilicale împarte peretele abdominal ventral în 3
zone: zona epigastrică (regiunea abdominală cranială), zona mezogastrică
(regiunea ombilicală) și zona hipogastrică (regiunea abdominală caudală).

Fig. 4. Peretele abdominal ventral

A-regiunea epigastrică

B-regiunea mezogastrică

C1-Regiunea hipogastrică-inelele
inghinale

C2-Regiunea prepubienă

Regiunea abdominală caudală sau pubiană

Cranial se delimitează prin planul ce trece la ½ a distanței dintre cicatricea
ombilicală și pubis.
Caudal prin planul care trece tangent cu pubisul iar lateral este delimitată de
pliurile iei.
La mascul. Pielea formează rafeul scrotal care acoperă caudal penisul iar
cranial formează furoul (prepuțul) care apare ca o invaginare a pielii ce acoperă
porțiunea liberă a penisului și comunică cu exteriorul prin orificiul prepuțial.
Furoul prezintă la exterior tegument acoperit cu peri fini iar la interior este fin
lipsit de pieri, onctuos cu numeroase glande prepuțiale, se rasfrânge pe porțiunea
liberă a penisului la nivelul unui inel prepuțial.
În țesutul conjunctiv întâlnim ramuri vasculare din artera și vena
epigastrică și pudenda externă precum și ramuri nervoase din nervii ilioinghinali.
Prepuțul adăpostește porțiunea liberă a penisului care prezintă în structura sa
glandul, uretra acoperită de țesut spongios care se deschide la nivelul unei fose
uretrale sau proces uretral (la rumegătoarele mici) și corpii cavernoși acoperiți de
albuginee.
În plan profund se remarcă prezența liniei albe care se inseră pe tuberculul
prepubian împreună cu tunica galbenă.

4
 La femelă. Pielea fină, formează rafeul mamar. Țesutul conjunctiv
subcutan include ligamentele suspensoare ale mamelei, ramuri vasculare din
artera și vena pudendă externă precun și ramuri nervoase din nervii ilioinghinali.
Regiunea inghinală
Este simetrică și se delimitează: cranial prin planul care trece la jumătatea
distanței dintre pubis și cicatricea ombilicală, caudal de planul care trece prin
comisura caudală a inelului inghinal inferior, medial prin planul paralel cu linia
albă tangent cu comisura caudo-medială a inelului inghinal iar lateral este
delimitată de șanțul inghinofemural.
La mascul. Subcutan la limita comisurii caudo-mediale a inelului inghinal
superficial se identifică limfocentrui inghinal superficial, artera si vena pudendă
externă.
Pielea prin epiderm și derm realizează o pungă testiculară (scrotul) comună
ambelor testicule separate printr-un rafeu median numită și tunica spermatică
externă. Hipodermul trimite dorsal un sept care se inseră pe fascia penienă
realizând căte o pungă testiculară pentru fiecare testicul. Fascia seperficială a
trunchiului se clivează pe fața internă a tunicei spermatice externe după care se
continuă cu fascia perineală. Fascia profundă se clivează pe fascia superficială,
aderă între ele, realizează cu aceasta tunica spermatică mijlocie după care se
continuă în regiunea inghinală unde la nivelul arcadei ischiatice se rasfrânge către
plafonul cavității pelvine unde realizează o diafragmă fibroasă ce delimitează
caudal fundurile de sac peritoneale.
Inelele inghinale sunt niște spărturi eliptuce în peretele abdominal. În
funcție de poziția lor în cadrul peretelui abdominal se denumesc: inelul inghinal
superficial și profund.
Inelul inghinal superficial are aspect eliptic, în aponevroza mușchiului
oblic extern, cu comisura anterioară ascuțită și comisura posterioară rotunjită. Are
poziție oblică latero-caudo-medial lateral de linia albă anterior pubisului. Fibrele
aponevrotice din comisura posterioară se dedublează, unele urcă către unghiul
coxal formînd ligamentul inghinal iar altele coboară pe fața medială a coapsei
unde formează aponevroza femurală. Pe unghiul coxal și marginea anterioară a
ligamentului inghinal se inseră mușchiul oblic intern a căror fibre se orientează
,,ca un evantai” oblin cranioventral. Marginea ventrală a mușchiului împreună cu
ligamentul inghinal formează inelul inghinal superior sau intern. Spațiul cuprins
intre cele două inele formează traiectul inghinal.
Fascia transcersă a abdomenului coboară la nivelul inelului inghinal
superior coboară prin traiectul inghinal pe fața internă a tunicii spermatice
5
mijlocii. Peritoneul care căptușește cavitatea abdominală acoperă și testiculul,
apoi odară cu coborârea testiculului la nivelul pungilor testiculare coboară și
peritoneul parietal care împreună cu fascia transversă a abdomenului formează
procesul vaginal sau tunica spermatică internă. Pe suprafața procesului vaginal
respectiv pe tunica fibroasă se inseră mușchiul cremaster extern care are originea
în mușchiul oblic intern. Testiculul acoperit de epididim (marginea epididimară)
prezintă la polul cranial (capul epididimului) curdonul testicular iar din coada
epididimului se detașă ligamentul diriguitor (care leagă testiculul de hipoderm).
Cordonul testicular este format din artera, vena testiculară, mușchiul
cremaster intern, filete nervoase și canalul deferent acoperite de seroasă. Acesta
urmăresc traiectul inghinal prin inelul vaginal în interiorul tunicii spermatice
interne. La nivelul comisurii caudomediale sub tunica fibroseroasă se remarcă
prezența trunchiului pudendoepigastric și fibre nervoase din nervul ilioinghinal.

Fig. 5. Peretele
abdominal ventral stratul
muscular.

1-m pectoral ascendent,

2-m. oblic extern

3-tunica galbenă

4-orificiu prepuțial

5-Comisura cranio-laterală

6-artera pudenda externă

7-lnn.inghinal superficial

8-tr.pudendoepigastric

9-procesul vaginal

10-cordonul testicular

11-testiculul

12-penisul

13-aponevroza femurală

14-ligamentul inghinal

6
 Fig.6. Inelul inghinal superficial și
cordonul testicular la câine

Fig. 7. Peretele abdominal ventral stratul profund

1-pectoralul ascendent, 2-tunica galbenă, 3-m.oblic extern, 4-m. Dreptul abdominal, 5-m. Oblic
intern, 6-procesul vaginal, 7-testiculul,

Fig. 8. Pungile testiculare,

structurile vasculo-nervoase,
testiculul, inelele inghinale și
traiectul inghinal la taur.

7
 La femelă. Regiunea este mascată de mamele. Aspectul mamelelor sau
glandei mamare diferă în funcție de specie. Pielea glandei mamare este fină, cu
peri fini formează o capsulă comună (la ecvine și rumegătoare) separate printr-un
rafeu median, fiecare glandă terminată cu câte un mamelon.
Capsula mamară de culoare alb-gălbuie, formează un sept median, se
inseră pe tunica galbenă a abdomenului iar caudal se continuă cu fascia perineală.
Țesutul mamar de culoare alb-gălmuie prezintă la bază ramuri vasculare din
artera pudendă externă la nivelul inelului inghinal inferior și ramuri din artera
pudenda internă pe fața posterioară. Venele mamare formează două rețele
(superficială și profundă) care converg spre vena epigastrică superficială caudală
(subcutanata abdominală) cât și spre venele satelite arterelor. Pe traiectul arterei
pudende externe se găsesc și limfonodurile inghinale superficiale. La vacă
limfonodurile retromamare se găsesc la baza glandei mamare pe linia care unește
baza corzii jaretului. Peretele abdominal (evidențiat după detașarea glandei
mamare) este asemănătoare cu cea a masculului. Diferența este în dimensiunile
mai reduse ale inelelor inghinale și traiectelor inghinale.

Fig. 9. Glanda mamară la vacă.

1-v. subcutanata abdominală, 2-ramuri venoase ale plexului superficial, 3-4-plexul bazal
profund, 5-a,pudendă externă, 6- n. pudend, 7-v. pudendă internă, 8-artera pudendă
internă (r. mamară), 9-limfocentrul retromamar, 10-glanda mamară, 11-mamelon, 13-14.
capsula mamară, 15-parenchimul mamar

8
Cursul nr.11

CAVITATEA ABDOMINALĂ

Cavitatea abdominală adapostește în cea mai mare parte organele aparatului

digestiv. Are aspect ogival prezentând un perete anterior (mușchiul difragm), un plafon
(regiunea sublombară), pereți lateroventrali (regiunea pereților ventro laterali) și un
perete posterior (apertura cranială a cavității pelvine sau regiunea iliacă).

REGIUNEA ABDOMINALĂ A DIAFRAGMULUI

Diafragmul, cu rol important în procesul de respirație, separă cavitatea toracică
de cavitatea abdominală.
Regiunea abdominală a diafragmului, apare sub formă de cupolă și delimitează
anterior cavitatea abdominală. Diafragmul prezuntă o porțiune musculară și o porțiune
aponevrotică (centrul frenic). Porțiunea musculară se împarte dură origine în porțiunea
lombară (pilierii diafragmatici), porțiunea costală și porțiunea sternală
Pilierii diafragmatici: stâng, drept, intermediar stâng și intermediar drept au
originea pe fața ventrală a vertebrelor lombare, dupî care pilierii stâng și drept se
distribuie flabeliform spre stânga și dreapta diafragmului iar pilierii intermediari se
inseră până aproape de centrul frenic.
Porțiunea costală și sternală a diafragmului are aspect inelar, cu originea prin
dințături ce se interpărtund cu cele ale mușchiului transvers al abdomenului, pe fața
cranio medială a coastelor și sternului, marcate și de traiectul arterei toracice interne,
continuându-se apoi cu aponevroze ce formează centrul frenic.
Aspectul concav al diafragmului cu marginea cranială a curburii diafragmatice
până în planul coastei a VII-a face ca porțiunea costală a diafragmului să vină în contact
cu peretele toracal realizând astfel un recesius costodiafragmatic, iar o parte din
organele din cavitatea abdominală să se proiecteze la nivelul peretelui toracal.
Între pilieri și porțiunea costală a diafragmului se observă o zonă lipsită de fibre
musculare numită trigoanele fibroase ale diafragmului.
Pe fața abdominală a diafragmului fascia transversă a abdomenului și peritoneul
parietal realizează trei ligamente în formă de ,,Y” ce pleacă de la nivelul orificiului
venei cave caudale respectiv din centrul frenic. Aceste ligamente respectiv brațele
dorsale leagă ficatul de diafragm prin ligamentele triunghiulare drept și stâng iar brațul
ventral coboară printre lobul patrat și lobul drept al ficatului spre fața internă a
cicatricei ombilicale ca ligament falciform și ligamentul teres (reminescență a venei
ombilicale și mezoul venei ombilicale).
Diafragmul mai apare străbătut de orificiul aortic, venei cave caudale și
esofagului. Orificiul aortic se găsește în regiunea lombară printre pilierii stâng și
intermediar stâng împreună cu canductul limfatic. Orificiul esofagian se găsește în 1/3
superioară între pilierii intermediari. Orificiul venei cave caudale se găsește în centrul
1
 frenic la vârful pilierului intermediar drept și aderă prin tesut fibros de acesta.

Fig. 1. Cupola diafragmatică și organele situate în cupolă – la ovine

A-aorta, D-diafragmul, H-ficatul, Vb-vezica biliară, Vp-vena portă, Cd-canalul coledoc, P-

pandreasul, D-duodenul, CA-colonul ascendent, CD-colonul descendent, C.cd-vena cavă
caudală, R-rinichiul drept

REGIUNEA PEREȚILOR VENTRO-LATERALI

Se delimitează printr-o linie care coboară din regiunea sublombară, urmărește
inserția costală a diafragmului până la nivelul apendicelui xifoid, urmărind apoi fața
dorsală a liniei albe până la pubis de unde urcă spre unghiul coxal apoi pe vârful
proceselor transverse până la punctul de plecare.
Peretele este acoperit de peritoneu care aderă de fascia endotoracică. Peritoneul
la mascul la nicelul inelului inghinal profund formează câte o cută pentru testicul și
canalul deferent. La mascul peritoneul și fascia transversă a abdomenului se evaginează
la nivelul inelului inghinal profund formând procesul vaginal.
În partea ventro cranială peritoneul realizează o cută de susținere a venei
ombilicale (în perioada fetală) cunoscută ca ligament falciform, ligament ce se întinde
de la diafragm până la cicatricea ombilicală.

2
 Sub tunica fibroseroaseă la nivelul pereților se pot evidenția ramura ventrală a
nervului iliohipogastric pentru mușchiul dreptul abdominal iar caudo ventral la
marginea dorsală a mușchiului drept abdominal artera și vena epigastrică caudală.
Caudal inelului inghinal se evidențiază trunchiul pudendoepigastric.

REGIUNEA SUBLOMBARĂ
Are aspect dreptunghiular și se delimitează astfel: Cranial printr-un plan ce trece
prin ultimul spațiu intercostal, lateral câte un plan ce trece tangent cu vârful proceselor
spinoase iar caudal un plan ce trece prin articulația lombosacrală.
Straturi anatomice: peritoneul parietal, aderent la fascia transversă a
abdomenului, este îndepărtat de perete datorită interpunerii între fascie și peritoneu a
rinichilor, glandelor suprarenale, ortei, venei cave caudale și a pancreasului. De
asemenea peritoneul în această regiune realizează numeroase ligamente sau mezouri
cu rol în contenționarea și susținerea organelor în cavitate. Astfel: în partea dreaptă, la
nivelul ultimelor coasete, peritoneul trece peste rinichiul drept, apoi peste duoden,
formând ligamentul renoduodenal și apoi parietoduodenal, iar mai jos ligamentul
triunghiular drept al ficatului. Spre caudal peritoneul acoperă pancreasul se continuă
pe cecum formând mezoul cecal și colon mezoul colic.
În partea stângă după ce acoperă rinichiul stâng formează în plan median mezoul
cecocolic între lamele căruia se găsesc artera celiacă și mezenterica cranială, continuat
caudal cu mezoul colonului descendent continuat caudal cu mezorectul. La nivelul
mezoului colonului descendent gasim artera mezenterică caudală. Pe pereții laterali la
femelă peritoneul formează ligamentele late ale uterului iar la mascul ligamentele
deferențiale. Fascia eddoabdominală la nivelul mezourilor coboară printre lamele
peritoneal împreună cu ramurile vasculare și nervoase ce abordează hilul organelor.
Acestea realizează anastomoze prin ramuri directe și indirecte pe mica curbură a
organelor din care se desprind ramurile perpecdiculare de distribuție.
La nivelul rinichilor țesutul conjunctiv subperitoneal apare încărcat cu țesut gras
realizând loja adipoasă cu rol în susținerea și protejarea rinichilor.
Glandele suprarenale sunt înglobate în țesutul conjunctiv de la polul cranial al
rinichilor. Ureterele se orientează dinspre hilul renal spre cavitatea pelvină.
Pancreasul, alungit, ajunge în parea dreaptă în contact cu ficatul, rinichiul drept
și duodenul iar în prtea stângă cu stomacul, splina și rinichiul stâng.
Aorta descendentă se întinde de la nivelul diafragmului, ușor deviată spre stânga
plafonului, până sub corpul ultimei vertebre lombare unde se termină prin iliacele
externe, iliacele interne și sacrata mediană (în funcție de specie).
Te fața ventrală a aortei se identifică în spatele diafragmului artera celiacă care
după un scurt traiect se trifurcă în arteragastrică stângă, artera splenică și artera
hepatică. La 4-6 cm. De originea arterei celiace are originea artera mezenterica cranială
care la nivelul mezoului enterocecocolic se ramifică în artera ileocecocolică, artera

3
colică medie și arterele jejunale. La nivelul rinichilor se desprind arterele renale iar
aproape de iliace arterele gonadice și arterele mezenterice caudale.
Vena cavă caudală își are originea în venele iliace comune care confluiază sub
vertebra a V-a lombară. În traiectul sau pe plafonul cavității lateral dreapta aortei
descendente vena cavă caudală primește afluiența venelor gonadice, renale,
suprarenale, după care are traiect spre centrul frenic în contact strâns cu marginea
dorsală a ficatului (acoperită parțial de parenchimul hepatic) nivel la care primește și
afluiența venelor sushepatice, urmându-și traiectul în cavitatea toracică printre lobul
accesoriu al pulmonului și lobul drept susținută de un mezou spre atriul drept al
cordului unde se descarcă.
În dreapta originii arterei mezenterice craniale, se găsește originea venei porte
rezultată din confluarea venelor splenică, mezenterică cranială și mezenterică caudală.

Fig. 2. Plafonul cavității abdominale și mezourile organelor-la suine.

R-rinichii, S-stomacul, P-pancreasul, D-duodenul, F-ficatul, Cd-colonul descendent, Ca-

colon ascendent, C-cecumul, Jj-jejunul, Sp-splina, 1-vena iliacă, 2-vena cavă caudală, 3-
vena renală, 4- vena portă, 5-vena splenică, 6-artera mezenterică cranială.

4
 Lateral de aortă la originea colateralelor viscerale se întâlnesc limfonodurile
celiace, mezenterice craniale, mezenterice caudale, lomboaortici și renosuprarenali.
Între artera celiacă și artera mezenterică cranială ventral aortei se observă ganglionul
celiacomezenteric (semilunar) abordat de nervii splanchnici mare și mic precum și de
trunchiurile vagale dorsale, care contribuie la realizarea plexului solar, plex ce se
distribuie pe adventicea vasculară organelor din cavitate. Caudal plexul se continuă cu
lanțul ganglionar paravertebral din regiunea lombară.
Sub structurile vasculare se evidențiază mușchii marele și micul psoas strîns
inserați pe fața ventrală a vertebrelor lombare. Din grosimea mușchilor psoași se
identifică nervii: iliohipogastric, ilioinghinal și cutanatul femural lateral, ultimul are
traiect comun cu artera circumflexă iliacă profundă.

REGIUNEA ILIACĂ

Corespunde cu intrarea în cavitatea pelvină, are formă ovală la mascul și

circulară la femelă. Se delimitează printr-o linie ce pleacă din articulația lombosacrată
spre unghiul lateral al iliumului de unde coboară spre pubis de unde urcă spre punctul
de plecare pe partea opusă.
Particularități. La mascul peritoneul parietel realizează unmezou pentru canalul
deferent de la nivelul inelului vaginal spre uretra intrapelvină. La femelă peritoneul
formează ligamentele late ale uterului care se continuă de la nivelul salpinxului din
cavitatea abdominală până la nivelul uterului în cavitatea pelvină.
Sub peritoneu se remarcă prezența arterelor iliace comune care urmăresc
apertura cranială a cavității pelvine , ușor caudal arterele sunt flancate de venele iliace
externe care dorsal confluiază cu venele iliace interne formând venele iliace comune,
rădăcinile venei cave caudale. Sub ramurile vasculare se identifică stratul muscular
reprezentat de mm. iliac lateral, m psoas mare, m. psoas mic și m. iliac medial. sub
tendonul mușchiului micul psoas se identifică nervul femural care se continuă pe fața
laterală a mușchiului croitor. Aproape de sacrum se detașă nervul iliomuscular care
pătrunde în mușchiul iliopsoas. Planul osos este reprezentat de articulația
lombosacrată, fața medială a paletei iliace, gâtul iliumului și fața anterioară a pubisului.

TOPOGRAFIA ORGANELOR ABDOMINALE

Delimitarea ariilor de proiecție la nivelul pereților cavității abdominale
presupune delimitarea cavității și găsitea unor puncte de reper care, prin utilizarea lor,
să ducă la o delimitare cât mai corectă.
Pentru delimitarea pereților cavității abdominale utilizăm următoarele repere:
- Linia 1 sau linia de plafon se obține unind unghiul coxal cu tuberozitatea
spinei scapulare
- Linia 2 este linia ce rezultă din unirea unghiului coxal cu articulația
grasetului. Corespunde cu apertura cranială a cavității pelvine.
5
 - Linia 3 este linia de mijloc a cavității abdominale și rezultă din unirea
articulației scapulohumerale cu ½ a liniei 2.
- Linia 4 este linia de planșeu a cavității rezultată din unire olecranului cu
pliul iei.
-Linia 5 este proiecția curburii diafragmatice (peretele anterior al cavității)
de la ultimul spațiu intercostal, ½ a coastei a VII și articulația condrosternală a coastei
a VI.

Fig. 3. Ariile de
proiecție ale
organelor la ecvine-
partea dreaptă

A-Linia 1, B- Linia 3, C-
linia 4, 1-cecumul 2-3-
colonul ascendent
(ansa I-IV). 4-ficatul, 5-
duodenul, 6-rinichiul
drept.

Fig.4. Ariile de
proiecție ale
organelor la ecvine-
partea stângă

A-Linia 1, B- Linia 3, C-
linia 4, 1-ficatul, 2-
stomacul, 3-splina,
colonul ascendent
(ansa I-IV). 4-jejunul,
5-rinichiul stâng, 6-
colonul descendent,
7-8-colonul ascendent
(ansa II-III), 9-curbura
colică pelvină.

6
 Fig.5. Ariile de proiecție
ale organelor la
taurine-partea dreaptă

A-Linia 1, B- Linia 3, C-
linia 4, 1-ficatul, 2-
vezica biliară, 3-foiosul,
4-chiagul, 5- cecumul,
6- colonul sigmoid, 7-
jejunul, 8-ileonul, 9-
rinichiul drept, 10-
colonul descendent.

Fig.6. Ariile de
proiecție ale
organelor la taurine-
partea stângă

A-Linia 1, B- Linia 3, C-
linia 4, 1-splina, 2-
rumenul, 3- rețeaua,
4-chiagul, 5-vezicula
conică dorsală și
ventrală.

Fig. Nr. 7. Ariile de

proiecție ale organelor
la suine- partea
dreaptă

1-colonul descendent,
2-duodenul, 3-jejunul,
4-rinichiul drept, 5-
pancreasul, 6-ficatul

7
 Fig. Nr. 8. Ariile de
proiecție ale organelor la
suine- partea stângă

1-ficatul, 2-stomacul, 3-
splina, 4-duodenul, 5-
colonul ascendant, 6-
rinichiul, 7-anse jejunale.

Fig. 9. Ariile de proiecție ale organelor la canide- partea dreaptă

1-colonul descendent, 2-duodenul, 3-jejunul, 4-rinichiul drept, 5-pancreasul, 6-ficatul, 7-

stomacul.

8
Fig. 10. Ariile de proiecție ale organelor la canide- partea stângă

1-ficatul, 2-stomacul, 3-splina, 4-jejunul, 5-rinichiul, 6-colonul descendent, 7-duodenul.

Fig. 12. Organele din cavitatea abdominală la suine – parteastângă.

9
Fig. 11. Organele din cavitatea abdominală la ovine – partea dreaptă.

H-ficatul, Vb-vezica biliară, R-rinichiul, P-pancreasul, C-cecumul, CA-colonul ascendant, U-

coarnele uterine, JJ-jejunul

Fig. 13. Organele din cavitatea abdominală la câine – partea dreaptă.

H- ficat, 2- lob pătrat, 4- lob drept medial, 4- lob drept lateral, 5- lob caudar, Vb- vezică biliară,

St- stomac, Mep- mare epiploon, d- duoden: a- flexura cranială, b- porţiunea descendentă, c-
flexura caudală a duodenului, d- porţiunea ascendentă a duodenului, J- jejun, M mez- marele
mezenter, Cd- colon descendent, Vu- vezică urinară, V- vagin, R- rect.

10
 REGIUNILE MEMBRULUI THORACIC
Regiunea laterală a spetei
Regiunea lateral a spetei se delimitează prin marginea cranială a spetei (corespunde cu șantul
prescapular), dorsal prin marginea dorsală a cartilajului suprascapular, caudal prin marginea caudală
a spetei până la unghiul de flexie al articulației umărului iar ventral printr-o linie tangent cu tuberculul
humeral lateral.
Straturile anatomice. Pielea are grosimea moderată, relative mobile, alunecă peste
tuberozitatea spinei scapulare cu ajutorul unei burse sinoviale subcutanate.
Stratul subcutan este reprezentat de fascia superficială atrunchiului între foițele superficială și
profundă se găsește mușchiul omobrahial cu rol de tremurător al pielii. Sub mușchiul omobrahial se
remarcă inserția pe spina scapulară a mușchilor trapez toracal și cervical.
Sub mușchiul trapez toracal și cervical în partea dorsală a regiunii se observă prezența
cartilajului suprascapular de culoare alb-sidefie la care unghiul caudal este acoperit de aponevroza
mușchiului marele lat dorsal care se inseră pe procesele spinoase ale vertebrelor toracale și lombare
începând de la jumătatea grebănului.
Fascia scapulară este groasă se inseră pe marginea caudală a spetei, spina scapulară după care
pătrunde printre mușchiul pectoral prescapular și mușchiul subscapular continuându-se cu fascia
madială mult redusă.
Stratul muscular subfascial este reprezentat de mușchiul deltoid cu inserția sa pe spina
scapulară sub care se găsește mușchiul infraspinos ce ocupă fosa infraspinoasă. Anterior spinei
scapulare se găsește mușchiul supraspinos care ocupă toată fosa supraspinoasă.
In țesutul conjunctiv sumbuscular pe planul osos întâlnim la nivelul gîtului spetei artera
circumflexă a spetei iar pe sub tuberozitatea spinei scapulare trece nervul suprascapular. Baza osoasă
a regiunii o reprezintă fața laterală a spetei.

Fig. 1. Regiunea laterală a

spetei și brațului la ecvine
a-m. deltoid, b-m. triceps
brahial, c-m. cleidobrahial, d-
m. brahial, e-m. extensor
carporadial, 1-n cutanat
antebrahial cranial, 2- r.
musculară distală (pentru m.
cleidobrahial) a n. axilar, 3-
traiectul n. radial peste
epicondilul lateral spre
mușchii craniali ai
antebrațului, 4-n. cutanat
antebrahial lateral (din radial)

1
 Regiunea articulației scapulohumerale
Are dimensiunea unui cerc cu raza cuprinsă între tuberdulul humeral cateral și tuberozitatea
deltoidă.
Pielea relativ mobilă prezintă în țesutul conjunctiv subcutan o bursă sinovială subcutană peste
tendonul mușchiului infraspinos. În tesutul conjunctiv se mai remarcă ramuri nervoase din nervul
supraclavicular. Stratul muscular include un strat redus din mușchiul omobrahial sub care găsim
tendonul de inserție pe facies infraspinata a mușchiului infraspinos iar pe tuberculul humeral lateral
și cranial inserția mușchiului supraspinos. Între tendonul mușchiului infraspinos și tuberculul humeral
lateral se găsește o bursă sinovială subtendinoasă.
Anterior sub fasci se observă mușchiul brahiocefalic iar caudal mușchiul micul rotund la
marginea caudală a mușchiului infraspinos. În țesutul conjunctiv profund se remarcă prezența
ramurilor vasculare ale arterelor circumflexă humerale cranială și caudală precum și a arterei
subscapulare.
Pe unghiul de flexie al articulației în contact cu capsula articulară are traiect și nervul axilar
dinspre plex spre mușchiul cleidobrahial.
Pe unghiul de extensie (cranial) în contact cu capsula articulară sau prin capsula articulară
(canide) trece tendonul mușchiului biceps dinspre tuberculul supraglenoidal spre inserția radială. Prin
culisa bicipitală mușchiul alunecă cu ajutorul unei burse sinoviale. Culisa bicipitală este căptușită de
cartilaj hialin iar la ecvine este întreruptă de un tubercul intermediar.
Pe fața medială în contact cu articulașia se găsește tendonul mușchiului coracobrahial, artera
și vena axilară precum și ramurile plexului brahial.

Regiunea brațului
Se delimitează medial prin șanțul deltopectoral, lateral corespunde cu linia care uneste
tuberculul humeral cranial cu creasta deltoidă, dorsal prin linia care pleacă de la olecran spre unghiul
caudal al articulației scapulohumerale iar ventral prin planul tangent cu olecranul.
Pielea acoperă parțial fața craniolaterală a regiunii. Stratul conjunctiv conține fibre nervoase
ale nervului cutanat brahial lateral.
Planul muscular cuprinde anterior inserția mușchiului cleidobrahial, inserția humerală a
mușchiului pectoral transvers iar sub creasta deltoidă porțiunea mijlocie a mușchiului brahial.
Fascia mușchiului biceps inserată pe creasta humerală și creasta deltoidă acoperă mușchiul
biceps brahial.

Regiunea tricipitală
Are formă triunghiulară, baza anatomică o reprezintă mușchiul triceps și se delimitează astfel:
caudal prin linia care unește unghiul toracal al spetei cu olecranul, dorsal prin linia care coboară de
la unghiul toracal al spetei la tuberozitatea deltoidiană iar ventral prin linia care coboară de la
tuberozitatea deltoidiană la tuberozitatea olecraniană.
Pielea de grosime moderată, adăpostește în țesutul conjunctiv subcutan ramuri nervoase ale
plexului intercostobrahial care inervează senzitiv pielea regiunii. Fascia superficială a regiunii
adăpostește mușchiul omobrahial.
Planul muscular este reprezentat anterior de mușchiul deltoid (porțiunea scapulară), mușchiul
triceps porțiunea scapulară dorsal și porțiunea laterală, ventral. Printre mușchiul deltoid și marginea
ventrală a mușchiului triceps se remarcă prezența ramurei senzitive a nervului axilar respectiv
cutanatul brahial lateral. La limita cranială a 1/3 distale a marginii ventrale a regiunii apare ramura
senzitivă a nervului radial nervul cutanat antebrahial lateral.

2
 Regiunea medială a spetei și brațului
Această regiune apere, la animale, întotalitate atașată de torace încît pielea de pe trunchi trece
pe fața laterală a regiunii încât fața medială a spetei și brațului cu toracele realizează un spațiu
conjunctiv numit spațiul axilar.
Pe fața medială găsim inserțiile mușchilor: dorsal romboidul toracal și cervical, mușchii
dințați ventrali toracal și cervical iar ventral musculatura pectorală respectiv mușchiul pectoral
prescapular, pectoral ascendent, pectoral transvers și pectoral descendent. Acești mușchi realizează
sinsarcoza iar musculatura pectorală formează și planșeul spațiului axilar.
Țesutul conjunctiv din spațiu axilar adăpostește ramurile plexului brahial (Fig. ) artera și vena
axilară pe fața medială a articulației cotului continuată apoi la bivelul brațului cu artera și vena
brahială. Artera și vena axilară printre mușchii subscapular și marele rotund emite artera
subscapulară.
Cranio-medial se găsește mușchiul coracobrahial parcurs de artera circumflexă humerală
cranială și nervul brahial.
Mușchiul marele rotund cu originea pe marginea caudală a spetei și inserșia pe tuberozitatea
marelui rotund a humerusului împreună cu mușchiul marele lat dorsal. Sub inserția mușchiului marele
rotund se desprinde, din artera brahială, artera profundă a brațului care pătrunde în mușchiul triceps
împreună cu nervul radial.
La marginea anterioară a articulației cotului din artera brahială se desprinde artera biceps care
pătrunde în mușchiul biceps și artera transversă a cotului care trece oblic mediolateral pe fața cranială
a cotului în contact cu capsula articulară și acompaniată de nervul musculocutanat. Opus originii
arterei transverse a cotului are originea în artera brahială artera colaterală ulnară care urmărește
marginea ventrală a porțiunii mediale a mușchiului triceps brahial, către marginea caudală a
antebrațului, acompaniată de nervul ulnar.
La originea arterei subscapulare se observă topografia limfonodurilor axilare proprii iar la
originea arterei colaterale ulnare sunt prezente limfonodurile cotului
Stratul muscular este format de mușchii: subscapular, marele rotund, marele lat dorsal, tensor
al fasciei antebrahiale, coracobrahial, brahial și biceps.
Baza osoasă este reprezentată de fața medială: a spetei, articulației scapulphumerale și
humerusului.

Regiunea cotului
Are ca bază anatomică articulația humeroradioulnară și se delimitează dorsal printr-un plan
care trece tangent cu tuberozitatea olecraniană iar ventral prin planul care trece prin tuberozitatea
radială laterală. Cranial se delimitează prin planul cutanat al cotului iar caudal prin marginea caudală
a olecranului.
Pielea relativ fină, acoperă fața laterală iar cranial formează un pliu cutanat unde trece de pe
antebraț pe regiunea pectorală, incât fața medială este mai mult acoperită de musculatura pectorală.
În țesutul conjunctiv subcutan se întâlnesc: la nivelul unghiului de flexie (cranial) peste lancertul
fibros al bicepsului nervul cutanat antebrahial medial, lateral sub porțiunea laterală a mușchiului
triceps, la marginea laterală a mușchiului extensor carporadial, ramura distală a nervului radial și
cutanat antebrahial lateral. Cranio-lateral subcutan se întâlnește confluiența venei cefalice cu vena
cefalică accesorie rezultând cefalica brahială unde pe fața medială a articulașiei prin vena mediană a
cotului face anastomoză ci vena brahială. La marginea caudală a olecranului sub tuberozitatea
olecranienă, în țesutul conjunctiv subcutan, se găsesc ramuri ale nervului cutanat antebrahial caudal.
Planul muscular este reprezentat: craniolateral de originea pe creasta epicondilară a
mușchiului extensor carporadial și extensor digital comul. Cu originea pe tuberozutatea radială
laterale se găsește mușchiul extensor digital lateral. Caudolateral cu origine pe epicondil se găsesc
mușchii extensor carpoulnar cu rol de flexor și flexor carpoulnar.
Pe fața medială în țesutul conjunctiv se găsesc vena mediană a cotului, artera brahială și nervul
median. Stratul muscular de pe fața medială este reprezentat: craniomedial de inserțiile radiale ale

3
mușchiului biceps și mușchiului brahial iar caudomedial originea pe epitrochlee a mușchiului flexor
carporadial, flexor carpoulnar porțiunile humerale ale flexorului profund și flexorul superficial.
În țesutul conjunctiv profund (submuscular) se găsesc: anterior articulației în contact cu
capsula articulară artera și vena transversă a cotului precum și nervul musculocutanat. Sub inserția
distală a mușchiului biceps și brahial se găsește fundul de sac articular cranial. Caudo lateral
articulației între mușchiul extensor digital comun și ligamentul colateral lateral se găsește fundul de
sac articular caudolateral, dorsal ciocului olecranului (în fosa olecranienă) fundul de sac caudal iar
între originile flexorilor sub epitrochlee fundul de sac articular caudomedial.

Fig. 2. Regiunea
medială a spetei și brațului la
capră
a-m. supraspinos, b-m.
subscapular, c-m. marele
rotund, d-m. marele lat dorsal,
e-m. triceps, f-m. biceps
brahial, g-m. coracobrahial, h-
m. extensor carpo-radial, i-m.
flexor carpo-radial, j-m.
flexor carpo-ulnar, k-olecranul
1-a. axilară, 2-a. brahială, 3-a.
suprascapulară, 4-a.
subscapulară, 5-a.
toracodorsală, 6-a.
circumflexă humerală caudală,
7-a. circumflexă humerală
cranială, 8-a. profundă a
brațului, 9-a. colaterală ulnară,
10-a. mediană, 11-a.
interosoasă comună

Regiunea antebrațului
Se delimitează dorsal printr-un plan orizontal ce trece prin tuberozitatea laterală a radiusului,
distal printr-un plan orizontal ce trece tangent cu pisiformul. Șanțurile caudo-lateral șanțul caudo-
medial înparte regiunea în două respectiv regiunea cranială și regiunea caudală a antebrațului.
Pielea de grosime moderată se mulează pe suprafața formațiunilor pe care le acoperă, alunecă
peste tuberozitatea radială laterală cu ajutorul unei burse sinoviale subcutane. La ecvine pe fața
medială în treimea proximală prezintă o structură cornoasă numită castană.
Țesutul conjunctiv subcutan adăposteste ramuri nervoase ale nervilor cutanați antebrahiali
cranial, lateral, caudal și medial. Vena cefalică antebrahială însoțește nervul cutanat antebrahial
medial și vena cefalică antebrahială accesorie situată pe fața cranială a antebrațului impreună cu
nervul cutanat antebrahial cranial.
4
 Fascia antebrahială groasă de culoare alb sidefiu realizează un ciorap fibros la nivelul
antebrațului se inseră, medial pe fața medială a radiusului, lateral trimite septe fibroase anterior și
posterior mușchiului extensor digital lateral care se inseră pe interlinia radioulnară. Caudal fascia se
continuă realizând un tunel pentru mușchii caudali ai antebrațului cu inserții pe marginile caudo
laterală și caudomedială a radiusului. Proximal fascia apare în continuarea fasciei brahiale iar distal
se continuă cu fascia carpiană.
Stratul subfascial în regiunea antebrasială cranială se identifică stratul muscular format din
mușchii cranialiai antebrațului ai căror ordine medio-laterală sunt: extensor carporadial, extensor
digital comun, extensor digital lateral iar în ½ distală cu orientare latero-medială mușchiul adbuctor
al polexului. Printre mușchiul extensor digital comun și mușchiul abductor al polexului se observă
artera interosoasă cranială anastomozată cu artera transversa cotului, acompaniată de ramura
profundă a nervului radial.
Regiunea antebrahială caudală este delimitată de regiunea antebrahială cranială prin
șanțurile antebrahiale caudo-lateral și caudo-medial. Aceasta este acoperită de un tunel fibros propriu
al fasciei antebrahiale care acoperă și contenționează structurile morfologfice din regiune.
Sub fascie se identifică mușchii caudali ai antebrațului care sunt dispuși pe două straturi
superficial și profund. După poziția latero-medială stratul superficial este format din: mușchiul
extensor carpoulnar cu rol de flexor, mușchiul flexor carpoulnar, porțiunea ulnară a flexorului profund
și mușchiul flexor carporadial.
În interstițiile musculare dintre mușchiul extensor carpoulnar cu rol de flexor și mușchiul
flexor carpoulnar se găsește cordonul ulnar (artera,vena și nervul ulnar) iar între fața caudo-medială
a radiusului și mușchiul flexor carporadial se întâlnește cordonul median (artrea, vena și nervul
median).
În extremitatea distală a regiunii artera mediană emite artera radială proximală după care se
bifurcă în artera radială și artera palmară. Nervul median distal regiunii se bifurcă și el în nervul
palmar lateral și medial. Dorsal pisiformului printre inserțiile mușchiului extensor carpoulnar apare
nervul dorsal al mâinii care se distribuie pe fața dorso-laterală a carpului și metacarpului.
Stratul muscular profund este reprezentat de mușchiul flexor superficial și de porțiunile
humerale și radială a mușchiului flexor profund.

Fig. 3. Delimitarea regiunilor cotului și

antebrațului
A- Regiunea cotului
B1- regiunea cranială a antebrațului
B2- regiunea caudală a antebrațului

5
 Fig. 4. Planul subfascial al
regiunilor antebrațului – fața
medială la ecvine.
1-a. brahială, 2-a. Colaterală ulnară,
3-n. Ulnar, 4-m. Flexor carpoulnar,
5-m.flexor carporadial, 6-a.
Interosoasă, 7-porțiunea humerală a
flexorului superficial, 8-porțiunile
humerale ale flexorului profund, 10-
a. Radială, 11-inserția pe pisiform a
m. Flexor carpoulnar, 12-tendonul
m. Abductor al polexului, 13-
tendonul m. Flexor carporadial, 14-
a, palmară, 15-porțiunea radială a
flexorului superficial, 16-cordonul
median, 17-a. Transversă a cotului,
18-lancertul fibros al bicepsului, 19-
a. Brahială, 20-m. Brahial, 21-n.
Median, 22-m. Biceps, 23-inserția
m. Brahial, 24-n. Palmar medial.

Fig. 5. Regiunea distală a

antebrațului și regiunea
carpului – fața medială la
ecvine

M- a. mediană, P- a. palmară, R-
a. radială, CU- a. colaterală
ulnară, MpcII- a. metacarpiană
palmară comună II
1- a. radială proximală,
2- arcul supracarpian,
a- m. flexor carpo-radial
(secționat), b- m. flexor carpo-
ulnar
c- tendoanele mm flexori digitali,
superficial și profund
d- porțiunea radială a m. flexor
profund,
e- teaca carpiană superficială,
porțiunea cranio-medială
f- teaca carpiană superficială,
porțiunea caudo-medială
(secționată)
g- teaca carpiană profundă

6
 Fig.6. Regiunea medială a cotului,
antebrațului și carpului. La ecvine

B- a. brahială, I- a. interosoasă, M- a.
mediană, P- a. palmară, R- a. radială,
MpcII-a.metacarpiană palmară
comună II,
1- a. colaterală ulnară, 2- a.
bicipitală, 3- a. profundă a
antebrațului, 4- a. radială proximală,
5- arcul supracarpian, 6- arcul palmar
profund
a- m. biceps, b- m. triceps, c- m. m.
brahial, d- m. extensor carpo-radial,
e- m. flexor carpo-radial, f- m. flexor
carpo-ulnar, g- mm. flexori digitali,
superficial și profund, h- tendonul m.
flexor superficial al degetelor, i- m.
tendonul m. flexor profund al
degetelor, j- brida carpiană a m.
flexor profund, k- m. interosos
median

Fig. 7. Secțiune transversală prin

regiunea antebrațului la ecvine
1-m.extensor carporadial, 2-n.cutanat
antebrahial medial, 3-v. Cefalică
accesorie, 4-5 vena cefalică, 6-7
cordonul median, 8-m.flexor
carporadial, 9-fascia caudo medială,
10-ramuri ale n. Cutanat antebrahial
caudal, 11-m. Flexor carpoulnar, 12-
13. Cordonul ulnar, 14-porțiunea
humerală a flexorului superficial, 15-
porțiunile humerale ale m. Flexor
profund, 16-m. Extensor carpoulnar cu
rol de flexor, 17-extensor digital
lateral, 18-a.interosoasă, 19-m.
Adductor al polexului, 20-m.extensor
digital comun, 21-a. Transversa a
cotului, 22-n. Radial, 23-fascia, 24-
tegumentul.

7
Fig. 8. Ariile senzitive la nivelul membrului toracic

Fig.10. Topografia limfonodurilor

membrului toracic.
1-limfonodurile axilare proprii
2-limfonodurile cotului
3-limfonodurile primei coastea
a- Artera axilară,
b- Artera brahială,
c- M. Marele rotund
d- M. triceps

8
 REGIUNILE MEMBRULUI THORACIC
REGIUNILE AUTOPODIULUI

Regiunile autopodiului cuprind regiunile bazipodiului (carpului), metapodiului

(metacarpelor) și acropodiului (degetului).

Regiunea carpiană
Regiunea carpiană are ca bază anatomică articulația antebrahiocarpometacarpiană. Se
delimitează proximal prin planul orizontal care trece tangent cu pisiformul iar distal prin planul
orizontal paralel cu primul ce trece prin extremitatea proximală a metacarpelor.
Pielea din regiune apare mai elastică pe fața dorsală și mai îngroșată pe fața palmară. La suine
pe fața caudo-medială se găsesc glandele carpale.
Țesutul conjunctiv subcutan, abundent, prezintă ramuri vasculare din rețeaua carpiană dorsală
și ramuri nervoase din nervul dorsal al mâinii.
Fascia carpiană prin aderarea sa de ligamentele colaterale medial și lateral poate fi
sistematizată în fascia cranială a carpului și fascia caudală. Fascia cranială realizează un ciorap fibros
care trimite septe, printre tendoanele musculare, care se întrețes cu capsula articulară realizânde
adevărate tunele fibroase pentru tendoanele musculare de pe fața dorsală a căror ordine medio-laterală
sunt: mușchiul abductor al polexului, extensor carporadial și extensor digital comun. Mușchiul
extensor digital lateral trece printre fasciculele superficial și profund ale ligamentului colateral lateral.
Septele fibroase fasciale inserate pe capsula articulară au rol important în tensionarea capsulei
articulare în timpul extensiei articulației și astfel prevenirea prinderii sinovialei între suprafețele
articulare.
Caudal fascia este mult mai îngroșată iar capsula articulară este îngroșată și încrustată cu țesut
fibrocartilaginos care realizează un scut pentru tendoane dar în acelați timp limitează extensia
artioculației carpului.
Fascia prin inserția sa pe ligamentele colaterale realizează marea și mica teacă postcarpiană.
Marea teacă postcarpiană are peretele anterior format de capsula articulară, lateral de pisiform, medial
de scafoid iar caudal de lama profundă a fasciei. Prin marea teacă trec tendoanele mușchilor flexor
profund și superficial acompaniat medial de artera palmară și nervul palmar medial. Tendonul
mușchiului flexor profund alunecă prin teacă acoperit de o teacă vaginală de care se folosește și
flexorul superficial.
Mica teacă formată de fascie printr-o lamă profundă și una superficială este mai redusă și prin
ea trec: medial pisiformului arterași vena ulnară împreună cu nervul ulnar care se unește cu nervul
palmar lateral. Medial micii teci, aproape de scafoid, trece tendonul mușchiului flexorcarporadial iar
lateral de acesta artera și vena radială.
Articulația antebrahiocarpometacarpiană este un complex articular care prezintă ligamente
comule (ligamentele colaterale lateral și medial și ligamentul capsular) și ligamente proprii
(ligamentele pisiformului, ligamentele intercarpiene, ligamentele carpometacarpiene etc.).
Numărul mare de oase care participă la articulație, acoperirea suprafețelor articulare cu cartilaj
hialin, ligamentele multiple care leagă oasele între au un rol important în amortizarea șocului la
contacrul cu solul.
Pisiformul prin ligamentele sale (pisipiramidal, pisiunciform și pisimetacarpian) joacă rol de
braț al forței asupra articulațiilor la acțiunea mușchiului extensor carpoulnar cu rol de flexor și
mușchiului flexor carpoulnar.

1
 Articulația prezintă trei membrane sinoviale pe cele trei etaje: antebrahiocarpiană,
intercarpiană (între rândul I și II) și carpometacarpiană. Aceste sinoviale emit diverticuli și pentru
articulațiile secundare (intercarpiene și intermetacarpiene). Membrana sinovială dintre articulațiile
intercarpienă rândui I și II comunică cu membrana sinovială a articulației carpometacarpiană.
Articulația emite trei funduri de sac între ligamentele pisiformului.

Fig.1. Delimitarea regiunilor carpiene

I-fața laterală, II-fața medială

A-regiunea cranială, B-regiunea

laterală, C- regiunea medială.

Fig. 2. Secțiune transversală prin regiunea carpului (rândul I) – la ecvine (după Barone)

1-m. extensor carporadial, 2-sinoviala tendinoasă, 3-n. radial, 4- tend. M. abductor al polexului, 5-
marea teacă postcarpiană, 6-tend. M. flexor carporadial, 7-a. Palmară, 8-v.radială, 9-a. Radială, 10-
.n. palmar medial, 11-micateacă postcarpiană, 12-v. Ulnară, 13- a. Ulnară, 14- n. palmar lateral, 15-
tendonul m. flexor superficial, 16-tendonul m. flexor profund, 17-n. dorsal al mâinii, 18- tendonul
m. extensor carpoulnar cu rol de flexor, 19-extensor digital lateral, 20- tendonul m. extensor digital
comun.

2
Fig. 3. Regiunea carpului -aspect lateral (după Barone)

1-m. flexor carpoulnar, 2-m. extensor carpoulnar, 3-m. extensor digital lateral, 4-sinoviala tendinoasă,
5-fundul de sac articular, 6-pisiformul, 7-lig. Pisimetacarpian, 8-brida pisiformului pentru tendonul m.
extensor digital lateral, 9-fundul de sac distal al sinovialei tendinoase, 10-m. interosos median, 11-m.
flexor profund, 12-m. flexor superficial, 13-tendonul m. extensor digital lateral, 14- tendonul m.
extensor digital comun, 15-m. lui Thiernes, 16-fascia carpiană, 17- lig. Pisiulnar, 18-tendonul mm
abductor al polexului, 19-m. lui Thiernes, 20-m. extensor digital comun, 21-extensor carporadial.

Fig. 4. Regiunea carpului -aspect medial. (după Barone)

1-m. extensor carporadial, 2- radiusul, 3- sinoviala tendonului m. abductor al polexului, 5-inserția m.

extensor carporadial, 6- metacarpul, 7-tendonul m. flexor superficial, 8-tendonul m. flexor profund, 9-
fundul de sac distal al sinovialei m. flexor profund, 10- m. interosos median, 11-fascia postcarpiană,
12-pisiformul, 13-fundul de sac dorsal al sinovialei m. flexor profund, 14- m. flexor carpoulnar, 15-m.
flexor carporadial, 16- m. flexor profund.

Regiunea metacarpiană
3
 Se delimitează proximal printr-un plan orizontal perpendicular prin extremitatea proximală a
metacarpelor la nivelul tuberozității metacarpului trei. Distal prin planul perpendicular pe
extremitatea distală a metatarselor dorsal marilor sesamoizi.
Pielea este relativ mobilă acoperită caudal cu peri lungi cu variabilitate în funcție de specie.
În țesutul conjunctiv subcutal se remarcă prezența ramurilor nervoase ale nervilor dorsal al mâinii și
ramuri din nervii palmari lateral și medial.
Fascia regiunii apare îngroșată pe fața palmară, de culoare alb sidefie, aderă de marginilă
caudomediale și caudo laterală a metacarpelor formând un tunel fibros care acoperă structurile
morfologice ale regiunii. Sub fascie caudal sunt prezente tendoanele mușchilor cu acțiune distală care
caudo-dorsal sunt tendonul mușchiului flexor superficial, flexor profund și interosos median. Paralel
cu tendoanele lateral se remarcă prezența nervului palmar lateral, artera palmară superficială. Medial
tendoanelor se observă nervul palmar medial, artera digitală comună II și vena digitală comună II.
Pe fața dorsală a regiunii, fascia este redusă la un țesut conjunctiv semiorientat, este parcursă
de tendonul mușchiului extensor digital comun și lateral acestuia tendonul mușchiului extensor digital
lateral. La speciile poloidactile pe fața dorsală pe lângă tendoanele care se ramifică în funcție de
numărul degetelor se găsesc și arterele metacarpiene și nervii metacarpieni dorsali.

Fig. 5. Delimitarea regiunilor metapodiului și acropodiului – la ecvine (după Baronea)

A1-regiunea cranială a metacarpului, A2-regiunea caudală a metacarpului, B-regiunea buletului, c-

regiunea chișiței, D-regiunea coroanei, e-regiunea copitei.

Fig. 6. Structurile morfologice subcutane ale regiunilor metapodiului și acropodiului la ecvine. (după
Baronea)

1-tendoanele flexorilor, 2-lig. Pintenului, 3-mareateacă postsesamofalangiană, 5-micateacă

postsesamofalangiană.

4
 Regiunile acropodiului
În cadrul regiunilor acropodiului intră regiunile buletului, regiunea chișiței, regiunea coroanei
și regiunea copitei.

Regiunea buletului (metacarposesamofalangiană)

Regiunea buletului sau metacarposesamofalangiană se delimitează printr-un plan
perpendicular pe extremitatea distală a metacarpului III și un plan perpendicular pe extremitatea
proximală a falangei I.
Pielea regiunii este groasă, prezintă peri lungi în zona palmară formând moțul pintenului.
Fascia superficială aderă de tendoanele mușchilor extensori pe care îi contenționează de
capsula articulară. Dorsal se observă tendoanele mușchilor extensor digital comun și extensor digital
lateral.
Pe părțile laterale ale buletului, lateral sesamoizilor, se găsesc artera și vena digitală laterală
(pe fața laterală) și medială (pe fața medială), nervul digital propriu III lateral și digital propriu medial.
Planul ligamentar este reprezentat de brida mușchiului interosos median pentru tendonul mușchiului
extensorul digital comun și ligamentele colaterale ale articulației metacarpofalangiene.
Pe fața palmară țesutulconjunctiv subcutan apare abundent sub forma unui nucleu
musculogrăsos ce reprezintă baza anatomică a pintenului. Fascia postsesamo-falangiană apare
îngroșată de culoare alb sidefie cu fibrele dispuse transversal cu inserție pe marii sesamoizi,
extremitatea proximală a primei falange și extremitatea distală a primei falange. Anterior fasciei se
băsesc tendonul mușchiului flexor superficial, ușor aplatizat, iar anterior lui se găsește tendonul
mușchiului flexor profuna, de formă cilindrică. Tendonul mușchiului flexor profund apare înconjurat
de o teacă sinovială care facilitează alunecarea tendonului propriu dar de care se folosește și tendonul
mușchiului flexor superficial. Această sinovială tendinoasă realizează la nivelul regiunii acropodiului
6 funduri de sac tendinoase: unul dorsal, 2 dorsolateral și medial, 2 ventrolateral și medial și unul
ventral. Planul ligamentar este reprezentat de inserțiile sesamoidiene ale mușchiului interosos
median, ligamentul intersesamoidian transvers, ligamentele sesamofalangiene fasciculele decusate,
drept și oblice. Membrana sinovială realizează un fund de sac articular dorsal și unul palmar. Fundul
de sac palmar este mai mare, este delimitat de extremitarea dorsală a sesamoizilor, fața caudală a
metacarpului principal , butoanele metacarpelor rudimentare iar caudal de interososul median.

Regiunea falangei proximale (regiunea chișiței)

Are ca bază anatomică falanga I și se delimitează proximal prin planul orizontal ce trece prin
extremitatea proximală a primei falange sub marii sesamoizi iar distal prin planul orizontal ce trece
prin extremitatea distală a falangei I.
Pielea regiunii este îngroșată cu aglomerarea foliculuilor piloși pe fața caudală.
În țesutul conjunctiv subcutan pe fața dorsală se remarcă prezența nervului digital anterior și
a ramurilor vasculare desprinse din arterele perpendiculare. Planul tendinos este reprezentat de
aponevroza mușchiului extensor digital comun întrețesută cu bridele de întărire ale mușchiului
interosos median.
Pe fețele colaterale în țesutul conjunctiv se găsesc structurile vasculonervoase a căror ordine
antero-poposterioară este: nervul digital anterior, vena digitlă proprie, nervul digital mijlociu, artera
digitală proprie și nervul digital posterior situat dorsal ligamentului pintenului. Planul fascial profund
este prezent prin marea teacă postsesamofalangiană prin inserțiile sale pe extremitatea proximală și
distală a falangei I. Planul profund este reprezentat de tendoanele mușchiului flexor superficial și
flexor profund. Planul ligamentar este reprezentat de ligamentul sesamofalangian fasciculul drept și
de ligamentul capsular palmar al articulației interfalangiene care înpreună cu inserția tendonului
5
mușchiului flexor superficial și inserția ligamentului sesamofalangian fasciculul drept formează
marele burelet glenoidal.

Fig. 7. Regiunile metapodiului și acropodiului planul III -aspect lateral

1-m. interosos median, 2-tendoanele flexorilor, 3-n. palmar lateral, 4-brida pisiformului pentru
tendonul m. extensor digital lateral, 5-tendonul m. extensor digital lateral, 6-tendonul m. extensor
digital comun, 7-v. Metacarpienă superficială, 8- metacarpul rudimentar IV, 9-metacarpul principal
III, 10-n digitali, 11-lig pintenului, 12-v. Digitală laterală, 13-n. digital posterior, 14- teaca
postsesamofalangiană

Fig. 8. Regiunile metapodiului și acropodiului planul III -aspect medial

1-planul fascial, 2-n-palmar medial, 3-a. Digitală comună II, 4-trunchiul colector, 5-aponevroza m.
extensor digital comun, 6- brida m. interosos pentru extensor digital comun, 7- n. digital anterior, 8-
n. digital posterior, 9- artera digitală proprie, 10- v. Digitală proprie.

6
 Regiunea coroanei (sau falangei medii)
Corespunde cu marginea dorsală a cutiei de corn și se delimitează printr-o bandă de circa 2
cm. la marginea dorsală a cutiei de corn.
Pielea groasă și foarte aderentă de țesuturile adiacente.
Țesutul conjunctiv subcutan include ramuri din artera coronară, rădăcinile venelor digitrale
de la nivelul plexurilor cartilaginoase intern și extern precum și ramuri nervoase ale nervului digital
mijlociu. Pe părțile laterale se găsesc marginile dorsale ale fibrocartilajelor complementare. Planul
conjunctiv subcartilaginos include ligamentele colaterale ale articulației și fundurile de sac articulare.

Regiunea copitei
Corespunde cu extremitatea membrului acoperită de cutia de corn. Se delimitează dorsal prin
marginea dorsală a cutiei de corn iar ventral prin marginea soleară (marginea de sprijin a copitei).
Cutia de corn de aspect tronconic din punct de vedere clinic și podotehnic se înpatet în: fruntea
copitei sau pensa care corespunde porțiunii anterioare 3-5 cm. lateral de axul copitei. Lateral de
fruntea copitei pe o distanță de 3-4 cm. se află sferturile anterioare iar caudal acestora circa 4-5 cm.
se continuă cu sferturile posterioare. Sferturile posterioare se continuă cu bulbii călcâelor și barele.
Structura peretelui cutiei de corn este format din tubi cornoși dispuși paralel legați între ei prin
glazură. La exterior cutia de corn este acoperită de un corn elastic numit perioplă.
Fața internă a cutiei de corn prezintă dorsal șanțul perioplic care adăpostește bureletul
perioplic care generează periopla și șanțul cutidural care adăpostește bureletul cutidural care
generează tubii cornoși ce formează peretele cutiei de corn. Pe fața internă cutia de corn prezintă
lame cherafiloase care sunt generate de lamele podofiloase și care realizează și angrenajul cutiei de
corn de membrana cheratogenă.
Talpa cutiei de corn are aspect semilunar cu o grosime de 1-1,5 cm. Marginea cutiei de corn
apare delimitată de talpă printr-o linie de culoare mai deschisă, care delimitează cutia de corn de
țesuturile vii (membrana cheratogenă), numită linia albă.
Furcuța de formă triunghiulară situată pe fața soleară a copitei, face parte din aparatul de
amortizare este acoperită de un țesut cornos moale (asemănător perioplei) structurată în bulbii
furcuței, barele, corpul și vârful furcuței. Este formată dintr-un țesut fibros dispus areolar printre
ochiurile căruia se găsește țesut gras.
Sub cutia de corn se găsesc țesuturile vii ale copitei respectiv membrana cheratogenă care
acoperă falangadistală și fibrocartilajele complementare, formată din bureletul perioplic, bureletul
cutidural, lamele podofiloase și țesutul velutos al tălpii și furcuței.
Stratul fibrocartilaginos este reprezentat de fibrocartilajele complementare și furcuță sau
cuzinet.
Stratul osteo-articular este reprezentat de articulația interfalangiană distală cu inserția
ligamentelor colaterale, inserția dorsală a tendonului mușchiului extensor digital comun iar palmar
cu inserția mușchioului flexor digital profund pe creasta flexorie iar dorsal tendonului inserția
ligamentului sesamoungual. Tendonul mușchiului flexor profund alunecă peste micul sesamoid cu
ajutorul unei burse sinoviale (situată între ligamentul sesamoungual și tendon). Pe fața palmară după
îndepărtarea furcuței sau cuzinetului se observă fascia profundă care formează mica teacă
postsesamofalangiană care susține aponevroza flexorului profund și se inseră pe extremitatea distală
a falangei I. Articulația prezintă 6 funduri de sac articulare dispuse câte 2 pe părțile laterale în contact
cu fața medială a fibrocartilajelor unul dorsal micului sesamoid și unul pe fața dorsală a ligamentului
sesamoungual.

7
 Fig. 9. Fundurile de sac sinoviale
articulare și tendinoase la nivelul
acropodiului – la ecvine

1-m flexor profund,

2-m. flexor superficial,
3-m. interflexori,
4-fundul de sac dorsal al sinovialei
tendinoase,
5-m. interosos median,
6- fundul de sac palmar al articulației
buletului,
7-marea teacă postsesamofalangiană,
8- fundurile de sac laterale ale
sinovialei tendinoase,
9-fundul de sac ventral al sinovialei
tendinoase,
10-mica teacă postsesamofalangiană,
11-ligamentele colaterale ale
articulației interfalangiene proximale,
12-fundul de san articular al articulației
interfalangiene distale.
13- lig colateral,
14- lig. Colateral fasciculul posterior,
15-brida interososului pentru extensor
dig. Comun,
16-bursa sinovială a extensorului
digitasal comun
17-lig colateral
18-m. extensor digital lateral,
19-m. extensor digital comun,

Fig. 10 Regiunea copitei-

peretele intern al cutiei de
corn

1-lamele cherafiloase
2-șanțul cutidural
3-șanțul perioplic
4-membrana cheratogenă
5-lamele cherafiloase
6-bureletul cutidural
7-bureletul perioplic
8-tegumentul

8
 Fig. 11. Copita – stratul
subcheratogen

1- Șanțul cutidural
2- Tesutul conjunctiv sub
membrana cheratogenă
3- Fibrocartilajele
4- Plexul venos
5- Lig fibrocartilajelor
6- A. Falangei III
7- Falanga III
8- A. Circumflexă
9- Rețea vasculară
10- Linia albă

Fig. 12. Structurile morfologice de la nivelul copitei – planul profund

2-fibrocartilajele complementare,4-marginea soleară a falangei a III-a, 5-aponevroza mușchiului flexor

profund, 11- mica teacă postsesamo falangiană, 12-micul sesamoid, 13-lig sesamoungual, 14-
sesamoidul fix, 15-micul burelet glenoidal, 16-lig colaterale.

9
Fig. 13. Secțiune sagitală prin acropodiu – la ecvine

1-falanga I, 2-Sinoviala articulației buletului, 3-inserția m. extensor digital lateral, 4-tend. M.

extensor digital comun, 5- falanga II, 6- a. Perpendiculare, 7- sinoviala articulară
interfalangiană proximală, 8-periopla, 9-bureletul cutidural, 10-tubii cornoși, 11-lamele
cherafiloase, 12-a. Circumflexa piciorului, 13-m. interosos median, 14-marele burelet
glenoidal, 15-m. flexor profund, 16-sinoviala tendinoasă, 17-micul burelet glenoidal, 18-
micul sesamoid, 19-sinoviala tendinoasă, 20-tendonul flexorului profund, 21-furcuța, 22-lig.
Sesamoungual, 23-mica teacă postsesamofalangiană, 24-inserția tendonului m. flexor
profund, 25- falanga III, 26-țesutul velutos al tălpii, 27-tubii cornoși ai tălpii, 28- linia albă.

10
 REGIUNILE MEMBRULUI PELVIN

Regiunea gluteenă
Regiunea gluteeană se delimitează astfel: dorsal corespunde cu linia care unește unghiul
sacrat al iliumului cu baza cozii, cranial cu linia ce unește unghiul sacrat cu unghiul coxal al
iliumului, ventral prin linia care unește unghiul coxal cu tuberozitatea ischiatică ocolind dorsal
articulația coxo-femurală iar caudal prin linia care unește tuberozitatea ischiatică cu baza cozii.
Pielea este groasă, puțin mobilă. În țesutul conjunctiv subcutan se găsesc ramuri
nervoase senzitive ale nervilor lombari și sacrali. Fascia gluteană este groasă aderă de stratul
muscular în care trimite numeroase septuri intermusculare.
Planul muscular apare dispus în principiu în două planuri: superficial și profund.
Planul superficial este reprezentat de mușchiul gluteu superficial care la ecvine are
aspect de ,,V” iar la restul speciilor apare atașat la marginea cranială a mușchiului biceps
formând mușchiul gluteobiceps. Sub mușchiul gluteu superficial și parțial în contact direct cu
pielea se găsește mușchiul gluteul mediu cu originea pe creasta iliacă și inserția pe vârful
trocanterului mare. Caudal gluteului superficial succesiv cranio-caudal se evidențiază inserțiile
sacrate ale mușchilor biceps, semitendinos și semimembranos.

Fig. 1. Delimitarea regiunii gluteene

A-regiunea gluteenă, B-regiunea

sacrată, C-regiunea coccigică, D-
regiunea articulației coxofemurale

Planul muscular profund este reprezentat de mușchiul gluteu accesoriu, acoperit de

mușchiul gluteu mijlociu, cu originea pe ½ laterală a paletei iliace și inserția pe convexitatea
marelui trocanter. În țesutul conjunctiv intermuscular, anterior regiunii, se întâlnesc ramuri
vasculare ale arterei gluteane craniale și ramuri nervoase din nervul gluteu cranial. Caudal
regiunii se întâlnesc ramuri vasculare din artera glutee caudală și ramuri nervoase ale nervului
gluteu caudal, la marginea posterioară a mușchiului gluteu accesoriu iar ventral pe suprafața
ligamentului sacrosciatic către interstițiu dintre biceps și semitendinos apare nervul cutanat
femural caudal. Între fața medială a trocanterului mare și creasta supracotiloidă apare mușchiul
gluteu profund a căror fibre sunt dispuse transversal.
Stratul osteoligamentar este reprezentat dorsal de creasta sacrată laterală iar cranio-
ventral de coxal (paleta iliacă, corpul iliumului, corpul ischiumului și tuberozitatea ischiatică),
spațiul dintre sacru și coxal fiind completat de ligamentul sacrosciatic. Pe fața extrenă a

1
ligamentului sacrosciatic, în contact cu acesta, se găsesc nervii plexului sacrat cranial: n. gluteu
cranial, n, sciatic, n. cutanat femural caudal și n, gluteu caudal.
Regiunea perineală
Regiunea perineală include regiunea anală și regiunea urogenitală.
Regiunea anală se găsește în jurul anusului delimitată dorsal de baza cozii, lateral de
depresiunile perianale iar ventral de planul ce trece la 1 cm. ventral de anus.
Pielea regiunii este subțire iar la nivelul orificiului anal se observă linia cuto-mucoasă.
Țesutul conjunctiv perianal, abundent, include ramuri venoase perineale dorsale și ventrale
care vor contribui la formarea venei pudende interne. De asemenea se observă și ramuri
arteriale perineale ale arterei pudende interne, precun și ramuri nervoase ale nervului
hemoroidal. Stratul fascial reprezentat de fascia perineală se inseră lateral pe ligamentul
sacrosciatic iar sub anus formează centrul tendinos subperineal. Fascia profundă urcă pe fața
ventrală a sacrului formând diafragma pelvină. Deasupra anusului se observă ligamentul
rectococcigian format din două fascicule nusculare palide desprinse din mușchii rectali
longitudinali.
Stratul muscular este reprezentat de: mușchiul sfincter extern, de culoare roșie, sub
forma unei benzi de 4 cm. Mușchiul ridicător al anusului, de formă triunghiulară dinspre
creasta supracotiloidă spre fața internă a m. sfincter extern. Mușchiul longitudinal cutanat,
situat subcutan de la anus spre zonz genitală. Mușchiul sfincter intern situat sub mușchiul
sfincter extern. Mușchiul coccigic situat laterodorsal mușchiului ridicător al nausului.
Între mușchiul sfincter extern și sfincter intern la carnivore se găsesc glandele perianale
care se deschid pe fața internă a anusului, căptușită de mucoasa anală.
Regiunea urogenitală prezintă dimorfism sexual.
La femelă apare diferențiată în perineu superior (cuprins între anus și vulvă) și perineu
inferior (cuprins între comisura ventrală a vulvei și glanda mamară). Pielea regiunii fină aderă
de straturile adiacente, poate fi pigmentată. În țesutul conjunctiv găsin ramuri vasculare și
nervoase ale arterei, venei și nervului pudend. Stratul muscular este reprezentat de mușchiul
longitudinal al perineului, mușchiul constrictorul vulvar, mușchiul retractor al clitorisului.
Stratul conjunctiv profund include bulbii vulvei. Mucoasa vulvară de culoare roz, adăpostește
ventral clitorisul.
La mascul este cuprinsă între anus și pungile testiculare (variind astfel de la specie la
specie). Straturile anatomice sunt reprezentate de: piele, țesut conjunctiv subcutan, fascia
perineală superficială și profundă, penisul unde ventral prezintă uretra acoperită de țesut
spongios iar dorsal corpilor cavernoși se formează plexurile vasculare și nervoase dorsale. La
nivelul arcadei ischiatice, lateral rădăcinii penisului, se găsesc simetric nervul pudend care
formează nervul dorsal al penisului.
Regiunea articulației coxofemurale
Se delimitează printr-un cerc cu raza cuprinsă, la ecvine, între centrul trocanterului
mare și trocanterul al III-lea.

2
 Pielea regiunii ușor îngroșată cu mobilitate redusă. În țesutul conjunctiv subcutan se
observă fascia gluteană groasă aderentă de mușchiul gluteu superficial. Stratul muscular este
reprezentat de inserțiile pe trocanterul mare a mușchilor gluteu mijlociu, accesoriu și gluteul
profund. În țesutul conjunctiv profund caudal articulației, anterior mușchiului biceps se observă
traiectul nervului scintic. Caudal din sciatic la acest nivel se detașă nervul micul ischiatic care
se distribuie mușchilor biceps, semitendinos și semimembranos.
Craniomedial articulației se observă mușchii: dreptul femural și mușchiul iliopsoas cu
traiect spre trocanterul II. Printre mușchi se observă artera iloacofemurală cu vena satelită,
artera circumflexă femurală laterală și nervul femural. Stratul osteoligamentar este reprezentat
de articulația coxofemurală realizată între cavitatea cotiloidă și capul femural care pe lângă
ligamentul capsutar articulația se particularizează prin prezența ligamentului capului femural.

Regiunile coapsei
Regiunea cranială a coapsei
Se delimitează: dorsal prin linia care unește unghiul coxal cu baza trocanterului mare,
cranial prin linia care unește unghiul coxal cu patela, ventral prin linia care unește patela cu
baza corzii jaretului iar caudal prin planul care trece prin axul femurului.
La mardinea anterioară a mușchiului tensor al fasciei lata, care corespunde cu linia care
unește unghiul coxal cu patela, se descoperă ramura descendentă a arterei circumflexe iliace
externe, nervul cutanat femural lateral și limfonodurile subiliace.
Straturile anatomice. Pielea regiunii la trecerea de pe trunchi pe membri formează pliul
iei. Stratul conjunctiv include țesutul gras din pliul iei, filete nervoase din nervul cutanat
femural lateral și al arterei circumflexe iliace profunde.
Stratul musculo aponevrotic este reprezentat de inserția pe trocanterul III a mușchiului
gluteu superficial și mușchiul tensor al fasciei lata. Fascia lata la marginea cranială a
mușchiului biceps se dedublează într-o fascie superficială care se continuă pe suprafața
mușchiului biceps, semitendinos și redus pe m. semimembranos. Lama profundă trece pe sub
biceps spre fața caudală a femurului unde se inseră.
Stratul muscular profund (situat sub m. tensor al fasciei lata) se găsește mușchiul
cvadriceps femural. Printre vastul lateral și dreptul femural pătrunde artera iliacofemurală și
printre dreptul femural și vastul medial pătrunde artera circumflexă femurală medială și nervul
femural. Planul osos este reprezentat de fața cranială a femurului.
Regiunea laterală a coapsei
Se delimitează dorsal prin linia care unește baza trocanterului mare cu tuberozitatea
ischiatică, caudal prin linia care unește tuberozitatea ischiatică cu baza corzii jaretului iar
anterior prin planul care trece prin axul femurului.
Pielea regiunii, îngroșată, puțin mobilă. Țesutul conjunctiv subcutan prezintă ramuri
nervoase din nervul cutanat femural caudal și nervul cutanat sural dorsal. Planul muscular este
reprezentat de mușchii biceps, semitendinos și semimembranos. În plan profund printre
mușchii biceps și semitendinos se găsește traiectul nervului sciatic iar distal în 1/3 distală se

3
observă inserțiile mușchilor gastrocnemienu iar dorsal inserțiilor acestora se observă
limfonodurile poplitee și artera femurală profundă. Printre gastrocnemieni trece nervul tibial
iar pe suprafața laterală a gastrocnemianului lateral nervul fibular.

Fig. 2. Delimitarea regiunii coapsei

A-regiunea laterală a coapsei, B-

grasetul, C1-tuberozitatea ischiatică,
C2-regiunea caudală a coapsei, C3-
baza corzii jaretului

Regiunea medială a coapsei

Se delimitează: proximal corespunde cu simfiza ischiopubiană, caudal prin linia ce
coboară de la tuberozitatea ischiatică la baza corzii jaretului, cranial corespunde cu planul care
trece la marginea anterioară a femurului iar distal prin linia care unește patela cu baza corzii
jaretului.
Straturile anatomice sunt: pielea relativ fină, țesutul conjunctiv subcutan include ramuri
ale cordonului safen, care coboară la vârful trigonului femural. Aponevroza femurală apare mai
groasă la nivelul trigonului femural. Stratul muscular superficial este reprezentat de mușchiul
croitor și mușchiul grațios care se unesc distal realizând trigonul femural.
La nivelul trigonului femural, la ecvine, apare limfocentrul inghinal profund sub care
se găsesc artera femurală cu colateralele sale (circumflexa femurală laterală, descendenta
genunchiului și artera femurală caudală). Sub artera femurală se găsește vena vemurală. Planul
muscular profund este reprezentat de: mușchiul pectineu, mușchiul drept femural, vastul lateral
(porțiuni ale cvadricepsului femural), adductorul mare și mic. Sub mușchiul croitor printre
vastul medial și dreptul femural pătrunde nervul femural.

4
Fig. 3. Secțiune transversală prin regiunile coapsei.(după Barone)

1-m. cvadriceps femural, 2-aponevroza femurală, 3-sept fascial, 4-m.croitor, 5-fascia medială a
coapsei, 6-m. pectineu, 7a. si v. femurală, 8-15. m. gemeni, 9-m. grațios, 10-mm. adductori, 11-
m. semitendinos, 12-fascia lata, 13-m.semitendinos, 14-n. cutanat femural caudal, 16-n. sciatic,
17-a. si v. femurală caudală, 18-m. drept femural, 19-m. biceps, 20-lama profundă a fasciei lata,
21-vastul lateral, 22-vastul intermediar, 23-vastul medial, 24-dreptul femural, 25-m. tensor al
fasciei lata, 26-țesut conjunctiv.

5
 Fig. 4. Regiunea laterală a coapsei-
la ecvine, planul subcutanat.(după
Paștea)

A,B,C-lambouri cutanate, 1-ramuri

cluniale craniale, 2-ramuri cluniale
caudale, 3-n. cutanat femural
caudal, 4-n. cutanat sural dorsal

Fig.5. Fața medială a coapsei la ecvine-planul muscular (după Paștea)

1-n.obturator, 2-a. Obturatoare, 3-n.femural, 4-m. tensor al fasciei lata, 5-a.femurală, 6-m.
cvadriceps, 7-m.croitor, 8-cordonul safen, 9-m. obturator, 10-m. semimembranos, 11-a.
Circumflexă femurală medială, 12-m. gracilis, 13-m. semitendinos

6
 Regiunea grasetului
Se delimitează proximal printr-un plan perpendicular pe extremitatea distală a
femurului tangent cu baza patelei iar distal printr-un plan perpendicular pe extremitatea
proximală a tibiei prin tuberozitatea tibială cranială.
La nivelul articulației pielea este relativ mobilă și realizează la trecerea de pe trunchi
pe membru o cut evidentă numită pliul iei.
În partea cranială a regiunii țesutul conjunctiv subcutan este abundent, fascia se
dedublează, pe baza patelei se inseră mușchiul cvadriceps femural iar ventral ligamentele
tibiopatelare (medial, intermediar și lateral la ecvine și taurine sau un singur fascicul la restul
speciilor). Între ligamente, patelă, inserția mușchiului cvadriceps și sinoviala articulară se
găsește o cantitate crescută de țesut gras semifluid cu rol în protecția sinovialei.
Lateral articulației în porțiunea mijlocie sub inserția gambieră a mușchiului biceps se
observă traiectul nervului fibular. În partea anterioară sub inserția bicepsului anterior
ligamentului colateral lateral se observă inserția mușchilor extensor lung al piciorului și fibular
al trei-lea. Sub tendoanele acestor mușchi în incizura extensorie se găsește un diverticul
sinovial care ajută la alunecarea tendoanelor.
Fața caudală a articulației este acoperită de bușchiul biceps și semitendinos , iar planul
profund corespunde cu inserțiile femurale ale mușchilor gastrocnemieni și mușchiului flexor
superficial al piciorului. Dorsal inserției mușchilor gastrocnemieni se găsesc: limfocentrul
popliteu, artera și vena femurală caudală. Pe fața externă a gastrocnemienului lateral trece
nervul femural iar pe intewrlinia caudală a gastrocnemienilor se observă vena safena laterală
și nervul cutanat sural caudal. Între mușchii gastrocnemieni se găsește traiectul nervului tibial
iar în contact cu capsula articulară artera și vena poplitee.
Pe fața medială sub cutan se găsește inserția distală a aponevrozei femurale, ramuri ale
cordonului safen și inserția mușchiului grațios și croitor.

Fig. 6. Mulajul sinovialei articulare și fundurile de sac

7
 Articulația femurotibiopatelară se particularizează prin prezența meniscurilor articulare
care transformă suprafețele articulare din incongruente în suprafețe congruiente. Articulația
prezintă 4 funduri de sac articulare și 2 diverticuli (unul la nivelul incizurei extensorie și unul
la nivelul incizurei poplitee). Camijloace de consolidare articulația prezintă ligamente
colaterale, capsula articulară și ligamentele decusate (situate central între femur și tibie).

Regiunile gambei
Se delimitează printr-un plan proximal care trece prin extremitatea proximală a tibiei
(prin tuberozitatea tibială cranială) și un plan distal care trece tangent cu tuberozitatea
calcaneană. Șanțul lateral dintre mușchiul extensor lung al piciorului și mușchiul extensor
lateral al piciorului iar medial prin marginea caudo-medială a tibiei delimitează reginea cranială
a gambei de regiunea caudală a gambei.

Fig. 7. Delimitarea regiunilor gambei.

A-regiunea cralială a gambei, B-

regiunea caudală a gambei, C-
grasetul, D-baza corzii jaretului

Regiunea cranială a gambei

Pielea din regiune este îngroșată. Țesutul conjunctiv subcutan prezintă cranio-lateral
ramuri nervoase din nervul fibular iar craniomedial ramuri din nervul safen. Planul fascial este
reprezentat de fascia gambieră, groasă, care se inseră pe marginile laterală și medială a tibiei
unde realizează un tunel fibros care contenționează mușchii craniali ai gambei. Planul muscular
este reprezentat de mușchii: tibial cranial, extensor lung al piciorului, fibular al III-lea, fibular
lung și extensor lateral al piciorului. Planul conjunctiv profund include artera și vena tibială
cranială cu traiect printre planul muscular și fața cranială a tibiei.
Regiunea caudală a gambei
Pielea prezintă aceleași caracteristici fiind inervată senzitiv lateral de nervul cutanat
sural caudal iar medial de nervul safen și tibial.

8
 Fascia caudală a gambei formează un tunel pentru mușchii caudali și unul pentru
structurile morfologice ce compun coarda jaretului.
Epifascial pe fața caudomedială găsim ramura caudală a venei safene mediale
acompaniată de artera și nervul safen. Craniomedial întâlnim vena safenă continuarea venei
digitale comune II. Caudolateral anterior corzii jaretului se găsește nervul cutanat sural plantar.
În stratul stbfascial caudomedial anterior corzii jaretului se găsește nervul tibial iar la ecvine și
artera tibială caudală. Stratul muscular este reprezentat de mușchii: tibiat caudal, flexor lung al
piciorului, flexor lung al halucelului și mușchiul popliteu.

Fig. 8. Secțiune transversală prin regiunea gambei – la ecvine (după Barone)

1-pielea regiunii, 2-m. tibial cranial, 3-m. popliteu, 4-v. cefalică, 5-a. tibială caudală, 6-m. flexor
halucis longus, 7-m.flexor pedis longus, 8-m. tibial caudal, 9-n. radacina caudală a v. safene
mediale, 10-ramuri vasculare din artera și vena femurală caudală, 11- n. tibial, 12- mm.
gastrocnemieni, 13-m. flexor superficial, 14- n. cutanat sural plantar, 15-v. safenă laterală, 16-
fascia gambieră, 17-19-sept fascial, 18-m.extensor lateral al piciorului, 20-21-n. fibular, 22- artera
tibială cranială, 23-m. fibular al iii-lea, 24-m. extensor lung al piciorului, 25-fascia cranială a
gambei.

9
 Coarda jaretului detașată distal de porțiunea musculară caudală, acoperită de fascie
proprie este formată de: tendonul intermediar, tendonul lui Achile și de tendonul mușchiului
flexor superficial al piciorului.

Fig. 9. Regiunea gambei. Plan epifascial- aspect medial (Stânga) și lateral (dreapta)

1-n. tibial, 2-3. Cordonul safen, 5-6-7. Ramurile de distribuție ale cordonului safen.

1-ramură din n. cutanat sural dorsal, 2-n. cutanat sural plantar, 3-n. cutanat femural
lateral, 4-n. fibular superficial

A,B,C,D-lambouri cutanate

Regiunea jaretului
Regiunea tarsului are cabază anatomică articulația tibiotarsometatarsiană și se
delimitează proximal printr-un plan perpendicular pe extremitatea distală a tibiei tangent cu
tuberozitatea calcaneiană iar distal printr-un plan perpendicular prin tuberozitatea proximală a
metatarsului trei.
Pielea regiunii este relativ mobilă. Fascia formează pe fața dorsală trei inele fasciale:
tibial, tarsian și metatarsian. Lateral pentru muțchiul extensor lung al piciorului formează o
teacă proprie. Tot pe fața dorsală se observă inserțiile bifide ale mușchiului fibular al III-lea
prin inserția metatarsiană și cuboidiană și insrția bifidă a mușchiului tibial cranial prin tendonul
metatarsian și cunean. În stratul subtendinos dorsolateral se găsește artera dorsală a piciorului

10
și terminalele sale metatarsica dorsală III și tarsica perforantă. Lateral și medial regiunea
prezintă subcutan ligamentele colaterale lateral și medial.
Caudal fascia formează o teacă superficială la nivelul calcaneului care contenționează
tendonul mușchiului flexor superficial iar medial calcaneului formează marea teacă
posttarsiană (un conduct delimitat lateral de calcaneu, anterior de oasele tarsiene iar
caudomedial de fascie), prin care trece tendonul mușchiului flexor lung al piciorului,
acompaniat lateral și medial de arterele, venele și nervii plantari laterali și mediali.
Regiunea este un complex articular format din mai multe articulații: articulatia
tarsocrurală, articulația astragalocalcaneiană, intertarsiană proximală, intertarsiană distală,
tarsometatarsiană și intermetatarsiană.

Fig. 10. Regiunile jaretului -aspect lateral (stânga) și aspect medial (dreapta)

1-mm. gastrocnemieni, 2-m. flexor superficial, 3-tendonul mușchiului extensor lateral al

piciorului, 4- artera tarsică perforantă, 5-inel tibial, 6-artera dorsală a piciorului, 7-inel tarsian,
8-artera metatarsică dorsală III, 9-inel metatarsian.

1-n.fibular, 2-m. tibial cranial, 3-brida cuneiană a m. tibial,

Regiunea metatarsiană
Se delimitează dorsal prin planul care trece prin tuberozitatea proximală a metatarsului
III și distal prin planul orizontal care trece prin extremitatea distală a metatarselor tangent cu
marginea proximală a marilor sesamoizi.
Pielea de grosime moderată cu mobilitate redusă. În țesutul conjunctiv subcutan se
găsesc ramurile distale ale nervului fibular, fascia pe fața dorsală este redusă iar subfascial se

11
găsește tendonul mușchiului extensor lung al piciorului unit cu tendonul mușchiului extensor
lateral al piciorului. Dorso pateral, la ecvine, printre metatarsul principal și cel rudimentar IV
trece artera metatarsică dorsală III.
Pe fața plantară în țesutul conjunctiv subcutan pe fața dorsomedială are traiect vena
digitală comună II, rădăcina venei safene mediale. Fascia, groasă, contenționează tendoanele
pe fața caudală a metatarselor. Succesiunea tendoanelor anteroposterior este : interososul
median, tendonul mușchiului flexor superficial și tendonul mușchiului flexor superficial.
Tendoanele sunt acompaniate lateral și medial de vene. Arterele digitale comune II-III și nervii
plantari lateral și medial. Pe fața caudală a metatarselor se găsesc arterele și venele metatarsice
plantare II și III.

Fig. 11. Secțiune transversală prin regiunea metatarsului- la ecvine

1-metatarsul III, 2-v. digitală comună II, 3-m. interosos median, 4-v. digitală comună II, 5-a.
digitală comună III, 6-n. plantar medial, 7-n. fibular, 8-tendonul m. extensor lung al piciorului,
10-tendonul m. extensor digital lateral, 11-a. metatarsică dorsală III, 12- v. metatarsică
plantară, 13-14-15. a. v. digitală comună II și n. plantar lateral, 16- fascia metatarsiană, 17-
brida tarsiană a m. flexor profund, 18-tendonul m. flexor profund, 19-tendonul m. flexor
superficial

12