Probleme de fizic˘a

Emil Petrescu Daniela Buzatu
14 octombrie 2005
Cuprins
1 OPTIC
˘
A 2
1.1 Unde electromagnetice . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Interferent ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.3 Difract ¸ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
1.4 Polarizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
1
Capitolul 1
OPTIC
˘
A
1.1 Unde electromagnetice
1.1.1 S˘a se scrie expresiile vectorilor

E ¸si

B ale unei unde elec-
tromagnetice plane care se propag˘a pe direct ¸ia Oz, dac˘a ea
este liniar polarizat˘a avˆ and planul de polarizare la un unghi
α = 45
o
fat ¸˘a de planul Oyz. Propagarea undei are loc ˆın vid
(vezi Fig.1.1).
Solut ¸ie
Dac˘a not˘am cu E
o
modulul amplitudinii intensit˘ at ¸ii cˆampului
electric, atunci:

E
o
= E
o
sin αe
x
+ E
o
cos αe
y
Deoarece α = π/4 rezult˘a:

E
o
=

2
2
E
o
e
x
+

2
2
E
o
e
y
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 3
y
x
y
E
0
r
a
x
E
0
r
0
E
r
z
e
r
y
e
r
x
e
r
z O
Fig. 1.1
Astfel, unda armonic˘a plan˘a va avea expresia:
E(z, t) =

2
2
E
o
(e
x
+e
y
) cos (ωt −kz)
unde k = ω/c, k fiind modulul vectorului de und˘a iar ω - pulsat ¸ia.
Deoarece propagarea undei are loc ˆın vid:

B = µ
o

H unde

H =

ε
o
µ
o
(u ×

E)
u este versorul direct ¸iei de propagare, care ˆın cazul nostru este
e
z
. Astfel, induct ¸ia cˆampului magnetic este:

B =

ε
o
µ
o
(e
z
×

E) =
1
c
(e
z
×

E)
Pentru amplitudini este valabil˘a relat ¸ia:

B
o
=
1
c
(e
x
×

E
o
)
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 4
Atunci:
e
x
×

E
o
=

e
x
e
y
e
z
0 0 1
E
o
sin α E
o
cos α 0

= −E
o
cos αe
x
+ E
o
sin αe
y
¸si

B
o
= −
E
o
c
cos αe
x
+
E
o
c
sin αe
y
T¸ inˆand cont c˘a

B =

B
o
cos (ωt −kz) ¸si c˘a α = 45
o
, rezult˘a:

B =
E
o
c

2
[e
x
+e
y
] cos (ωt −kz)
1.1.2 O und˘a electromagnetic˘a plan˘a care are frecvent ¸a ν = 16
Hz se propag˘a ˆın vid dup˘a direct ¸ia axei Oz ¸si are amplitudinea
intensit˘ at ¸ii cˆampului electric E
x
= 2 V/m.
a. S˘a se determine amplitudinea, viteza de faz˘a, lungimea de
und˘a ¸si vectorul de und˘a.
b. S˘a se determine amplitudinea ¸si direct ¸ia de oscilat ¸ie a inten-
sit˘at ¸ii cˆampului magnetic.
Solut ¸ie
a. Deoarece unda electromagnetic˘a se propag˘a ˆın vid, viteza
de faz˘a este c = 3 ×10
8
m/s.
λ =
c
ν
=
3 ×10
8
10
9
= 0, 3 m
k =

λ
= 20, 9 m
−1
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 5
b.

H =

ε
o
µ
o
(u ×

E)
ˆ
In cazul nostru, u = e
z
iar

E = E
x
e
x
. Intensitatea cˆampului
magnetic devine:

H =

ε
o
µ
o
(e
z
×e
x
)E
x

H =

ε
o
µ
o
E
x
e
y
Vectorul

H oscileaz˘a dup˘a axa Oz iar modulul s˘au va avea va-
loarea:
H =

ε
o
µ
o
E
x
= 5, 3 ×10
−3
A/m
1.1.3 Vectorul intensitate a cˆampului electric al unei unde elec-
tromagnetice plane este:

E =

E
o
exp i[9, 42 ×10
14
t −
π
3
(

12x + 2y) 10
7
] V/m
unde

E = −3 ×10
4
e
x
+ 3

3 ×10
4
e
y
S˘a se determine:
a. direct ¸ia dup˘a care oscileaz˘a intensitatea cˆampului electric
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 6
y
x
a
0
E
r
y
e
r
x
e
r
O
Fig. 1.2
b. direct ¸ia de propagare a undei
c. m˘arimea amplitudinii intensit˘at ¸ii cˆampului electric
d. lungimea de und˘a
e. pulsat ¸ia ¸si frecvent ¸a undei
f. viteza de propagare
Solut ¸ie
a. Reprezent˘am ˆın sistemul de axe xOy amplitudinea cˆampului
electric (vezi Fig. 1.2).
Deoarece
E
x
= −3 ×10
4
V/m E
y
= 3

3 ×10
4
V/m
tg α =
|E
x
|
E
y
=
1

3
α =
π
6
Atunci, unghiul ϕ f˘acut de

E
o
cu axa Ox este:
ϕ =
π
2
+ α =

3
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 7
b.
E
o
=

E
2
x
+ E
2
y
= 6 ×10
4
V/m
c. Din expresia de definit ¸ie:

E =

E
o
exp i(ωt −

kr)
rezult˘a:

kr = k
x
x + k
y
y + k
z
z =
π
3
(

12x + 2y) 10
7
¸si
k
x
=

12π
3
×10
7
m
−1
k
y
=

3
×10
7
m
−1
k
z
= 0
Atunci:
k =

k
2
x
+ k
2
y
+ k
2
z
=

3
×10
7
m
−1
u
x
=
k
x
k
=

3
2
u
y
=
k
y
k
=
1
2
iar vectorul direct ¸iei de propagare va avea expresia:
u = u
x
e
x
+u
y
e
y
=

3
2
e
x
+
1
2
e
y
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 8
d.
λ =

k
= 1, 5 ×10
−7
m
e.
ω = 9, 42 ×10
14
rad/s
ν =
ω

= 1, 5 ×10
14
Hz
f.
λ = vT =
v
ν
v = λν = 2, 25 ×10
7
m/s
1.1.4 Intensitatea cˆampului electric al unei unde electromagnet-
ice care se propag˘a ˆın direct ¸ia Ox ˆın vid este:

E = E
o
e
y
sin
πz
z
o
cos (ωt −kz)
Cunoscˆand viteza luminii ˆın vid c, z
o
¸si ω s˘a se determine mo-
dulul vectorului de und˘a.
Solut ¸ie
Consider˘am ecuat ¸ia undelor undelor:

E =
1
c
2

2

E
∂t
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 9
scris˘a pentru componenta E
y
:

2
E
y
∂x
2
+

2
E
y
∂y
2
+

2
E
y
∂z
2
=
1
c
2

2
E
y
∂t
2
unde:
E
y
= E
o
sin
πz
z
o
cos (ωt −kx)
iar derivatele de ordin doi vor avea expresiile:

2
E
y
∂x
2
= −E
o
k
2
sin
πz
z
o
cos (ωt −kx)

2
E
y
∂y
2
= 0

2
E
y
∂z
2
= −E
o
π
2
z
2
o
sin
πz
z
o
cos (ωt −kx)

2
E
y
∂t
2
= −E
o
ω
2
sin
πz
z
o
cos (ωt −kx)
Atunci:
−k
2

π
2
z
2
o
= −
ω
2
c
2
Rezult˘a:
k =
ω
c

1 −


z
o
c

2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 10
1.1.5 Un laser emite ˆın ultraviolet pulsuri de 2 ns cu diametrul
de 2, 5 mm. Fiecare puls are energia de 6 J.
a. S˘a se determine lungimea ˆın spat ¸iu a pulsului emis de laser
b. S˘a se determine densitatea de energie emis˘a de laser
Solut ¸ie
a.
l = cT = 3 ×10
8
×2 ×10
−9
= 0, 6 m
b.
w =
W
V
=
W
lπd
2
/4
=
4W
πld
2
= 10
6
W/m
3
1.1.6 Utilizˆand argumente energetice s˘a se arate c˘a amplitudinea
unei unde sferice descre¸ste cu r.
Solut ¸ie
Consider˘am dou˘a sfere concentrice (ˆın centrul sferei se afl˘a sursa)
de raze r
1
¸si alta de raz˘a r > r
1
. Energia care trece ˆın unitatea
de timp prin cele dou˘a sfere este aceea¸si. Atunci:
4πr
2
1
I
1
= 4πr
2
I
unde
I
1
=
1
2

ε
µ
E
2
1
I =
1
2

ε
µ
E
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 11
E
1
¸si E
2
fiind intensit˘at ¸ile cˆampului electric al undei pe suprafat ¸a
celor dou˘a sfere. Astfel:
r
2
1
E
2
1
= r
2
E
2
E =
E
1
r
1
r

1
r
1.1.7 Utilizˆand argumente energetice s˘a se arate c˘a amplitudinea
unei unde cilindrice descre¸ste cu

r.
Solut ¸ie
Consider˘am doi cilindrii, unul avˆ and ca ax˘a sursa filiform˘a a
undelor cu raza r
1
fix˘a, ¸si altul de raz˘a r > r
1
.
Energia care traverseaz˘ a cilindrii pe o port ¸iune de lungime l prin
cele dou˘a suprafet ¸e ˆın unitatea de timp este aceea¸si:
2πlr
1
I
1
= 2πlrI
unde
I
1
=
1
2

ε
µ
E
2
1
I =
1
2

ε
µ
E
2
E
1
¸si E sunt intensit˘at ¸ile cˆampului electric al undei pe suprafat ¸a
lateral˘a a celor doi cilindri. Astfel:
r
1
E
2
1
= rE
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 12
Rezult˘a:
E =

r
1
E
1

r

1

r
1.1.8 O und˘a electromagnetic˘a plan˘a cade la incident ¸˘ a normal˘a
pe o lam˘a cu fet ¸e plan-paralele de grosime d (vezi Fig. 1.3).
Substant ¸a din care este confect ¸ionat˘ a lama este nemagnetic˘a

r
= 1), iar permitivitatea electric˘a relativ˘a descre¸ste dup˘a
legea:
ε
r
(x) = ε
1
e
−2ax
S˘a se determine timpul total ˆın care unda str˘abate lama cu fet ¸e
plan-paralele.
Solut ¸ie
Viteza undei la distant ¸a x de suprafat ¸a lamei este:
v =
1

εµ
o
=
1

ε
r
ε
o
µ
o
v =
c

ε
1
e
ax
Timpul ˆın care unda str˘abate port ¸iunea dx de la distant ¸a x este:
dt =
dx
v
=

ε
1
c
e
−ax
dx
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 13
O
x
dx
d
x
Fig. 1.3
Atunci timpul total va fi:
t =

d
0

ε
1
c
e
−ax
dx = −

ε
1
c
1
a
e
−ax
|
d
0
=

ε
1
ac

1 −e
−ad

1.1.9 O und˘a electromagnetic˘a plan˘a se propag˘a ˆın vid astfel
ˆıncˆ at cˆampul electric are expresia:

E =

E
o
e
i(ωt−

kr)
ıntr-un sistem de coordonate Oxyz cu versorii e
x
, e
y
¸si e
z
. Vec-
torul de und˘a ¸si amplitudinea undei au expresiile:

k = 3e
x
+ 4e
z
m
−1

E
o
= 2e
y
V/m
a. S˘a se determine direct ¸ia de propagare a undei ¸si lungimea de
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 14
und˘a
b. S˘a se determine intensitatea cˆampul magnetic H
c. S˘a se determine intensitatea undei
Solut ¸ie
a. Direct ¸ia de propagare a undei este dat˘a de vectorul

k care,
conform expresiei lui se afl˘a ˆın planul xOz. Unghiul θ f˘acut de
direct ¸ia de propagare cu axa Oz este:
tg θ =
k
x
k
z
=
3
4
Rezult˘a:
λ =

k
2
x
+ k
2
z
=

5
m
b.

H =

ε
o
µ
o
(u ×

E)
=

ε
o
µ
o
(

k ×

E)
k
= 5, 3 ×10
−4
(−8e
x
+ 6e
z
)e
i(ωt−

kr)
unde u este versorul direct ¸iei de propagare a undei; se observ˘a
c˘a

H oscileaz˘a ˆın planul xOz.
c.
I =< |

E ×

H| >=
1
2

ε
o
µ
o

E
2
o
u W/m
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 15
y
x
O a
a 2
a 4
3 / p
Fig. 1.4
1.2 Interferent ¸˘a
1.2.1 S˘a se determine amplitudinea oscilat ¸iei care se obt ¸ine prin
compunerea a trei oscilat ¸ii:
u
1
= a cos ωt
u
2
= 2a sin ωt
u
3
= 4a cos (ωt +π/3)
Solut ¸ie
Exprim˘am:
u
2
= 2a sin ωt = 2a cos (ωt −π/2)
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 16
Din Fig. 1.4 se observ˘a c˘a putem scrie componentele amplitu-
dinii mi¸sc˘ arii rezultante:
A
x
= a + 4a cos π/3 = 3a
A
y
= 4a sin π/3 −2a = 2

3a −2a
Atunci, amplitudinea rezultant˘a va fi:
A =

A
2
x
+ A
2
y
=

9a
2
+ 4(

3 −1)
2
a
2
= 3, 3a
1.2.2 O oscilat ¸ie se obt ¸ine prin suprapunerea a N oscilat ¸ii coe-
rente pe aceea¸si direct ¸ie ¸si care sunt de forma:
u
k
= a cos [ωt + (k −1)θ]
unde k este num˘arul oscilat ¸iei (k = 1, 2, ....N), θ este defazajul
ˆıntre oscilat ¸ia k ¸si oscilat ¸ia k + 1. S˘a se determine amplitudinea
rezultant˘ a.
Solut ¸ie
Reprezent˘ am oscilat ¸iile sub form˘a complex˘a:
u
k
= a exp [iωt + (k −1)θ] = ˜ ae
iωt
unde
˜ a = a exp (k −1)θ
Amplitudinea complex˘a a oscilat ¸iei rezultante este:
˜
A =
N
¸
k=1
˜ a = a
N
¸
k=1
e
(k−1)θ
= a
e
iNθ
−1
e

−1
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 17
Amplitudinea real˘a este egal˘a cu modulul amplitudinii complexe:
A = a
|e
iNθ
−1|
|e

−1|
Se va t ¸ine cont c˘a:
|e

−1| = | cos α + i sin α −1| =

(cos
2
α −1)
2
+ sin
2
α
= 2 sin α/2
Rezult˘a:
A = a
sin (Nθ/2)
sin (θ/2)
1.2.3 Dou˘a unde coerente plane au direct ¸iile de propagare ce fac
ˆıntre ele un unghi α foarte mic, c˘azˆand aproape normal pe un
ecran. S˘a se determine distant ¸a dintre dou˘a maxime vecine pe
ecran (interfranja).
Solut ¸ie
Fie cele dou˘a unde coerente:
y
1
= Acos (ωt −

k
1
r)
y
2
= Acos (ωt −

k
2
r)
Defazajul dintre cele dou˘a unde este:
∆φ = (

k
1

k
2
)r
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 18
1
k
r
2
k
r
m
r
r
1 + m
r
r
Fig. 1.5
Pentru maximul de ordin m, defazajul va fi:
(

k
1

k
2
)r
m
= 2πm
iar pentru maximul de ordin m + 1 defazajul va fi:
(

k
1

k
2
)r
m+1
= 2π(m + 1)
Din cele dou˘a ecuat ¸ii rezult˘a:
(

k
1

k
2
)(r
m+1
−r
m
) = 2π
Deoarece incident ¸a este aproape normal˘a pe ecran (vezi Fig.
1.5):
|

k
1

k
2
||r
m+1
−r
m
| = 2π
kα ×i = 2π
Cum k = 2π/λ, rezult˘a:
i =
λ
α
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 19
O
1
r
2
r
P
r
d
q
1
S
2
S
Fig. 1.6
1.2.4 Un sistem este format din dou˘a surse punctiforme S
1
¸si
S
2
, care emit unde coerente. Sursele se afl˘a ˆıntr-un plan ¸si os-
cilez˘a perpendicular pe planul respectiv. Distant ¸a dintre surse
este d iar lungimea de und˘a este λ
o
. Sursa S
2
este defazat˘a cu ϕ
ˆın urma sursei S
1
. S˘a se determine unghiul θ ce caracterizeaz˘a
direct ¸ia dup˘a care intensitatea radiat ¸iei este maxim˘a (Fig. 1.6).
Solut ¸ie
Fie un punct P situat la o distant ¸˘a r d, pe direct ¸ia θ fat ¸˘a
de surse.
r
2
2
= r
2
+

d
2

2
+ rd cos θ
r
2
1
= r
2
+

d
2

2
−rd cos θ
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 20
Sc˘adem cele dou˘a ecuat ¸ii:
(r
2
−r
1
)(r
2
+ r
1
) = 2rd cos θ
¸si t ¸inem cont c˘a r
2
+ r
1
2r. Rezult˘a:
∆r = r
2
−r
2
rd cos θ
Astfel, defazajul dintre undele care ajung ˆın punctul P se da-
toreaz˘a o dat˘a defazajului init ¸ial ¸si apoi defazajului obt ¸inut din
diferent ¸a de drum 2π∆r/λ. Rezult˘a:
∆ϕ = θ +
2πd cos θ
λ
Maximul de interferent ¸˘ a se obt ¸ine pentru ∆ϕ = 2kπ:
θ +
2πd cos θ
λ
= 2kπ
¸si
cos θ =
¸
k −
θ

λ
d
1.2.5 Una din fantele dispozitivului Young este acoperit˘a cu un
strat de mic˘a cu indicele de refract ¸ie n = 1, 58.
ˆ
In punctul cen-
tral de pe ecran se g˘ase¸ste a 7 − a franj˘a luminoas˘a. Care este
grosimea lamei dac˘a lungimea de und˘a a luminii folosite este
λ = 5500
˚
A(Fig. 1.7).
Solut ¸ie
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 21
1
F
2
F
l 2
D
x
O
M
1
r
2
r
P
S
O
Fig. 1.7
Conform Fig. 1.7, diferent ¸a de drum ˆıntre razele care interfer˘a
ˆın punctul P este:
δ = (r
1
−e) + ne −r
2
Dar, ˆın punctul O, r
1
= r
2
. Atunci:
δ = (n −1)e
Din condit ¸ia de maxim δ = kλ rezult˘a:
(n −1)e = kλ
Astfel grosimea e este:
e =

n −1
= 6, 64 µm
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 22
1.2.6
ˆ
In practic˘a, studiul fenomenului de interfernt ¸˘ a nu se reali-
zeaz˘a utilizˆand surse luminoase monocromatice. S˘a se determine
relat ¸ia dintre ∆λ, l˘argimea spectral˘a a radiat ¸iei folosite ¸si ordinul
de inteferent ¸˘a k la care figura de interferent ¸˘ a nu se mai observ˘a.
Solut ¸ie
Figura de interferent ¸˘a nu se mai observ˘a cˆand maximul de ordin
k al radiat ¸iei cu lungimea de und˘a λ + ∆λ cade peste maximul
de ordin k + 1 al radiat ¸iei cu lungimea de und˘a λ, adic˘a:
δ = k(λ + ∆λ) = (k + 1)λ
Atunci:
∆λ =
λ
k
1.2.7
ˆ
Intr-o experient ¸˘a cu oglinzi Lloyd (vezi Fig. 1.8), o und˘a
luminoas˘a care provine direct de la surs˘a interfer˘a direct cu unda
reflectat˘a de oglinda O. Franjele de interferent ¸˘a se obt ¸in pe
ecranul E perpendicular pe planul oglinzii. Distant ¸a dintre surs˘a
¸si ecran este d, iar interfranja este i. Dac˘a distant ¸a dintre surs˘a
¸si oglind˘a se modific˘a cu ∆h, interfranja se m˘are¸ste de η ori. S˘a
se determine lungimea de und˘a a luminii folosite.
Solut ¸ie
Putem considera c˘a interferent ¸a pe ecranul E este datorat˘a un-
delor ce provin de la sursa S ¸si de la imaginea lui S ˆın oglinda
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 23
S
' S
P
R
h
h
l
E
Fig. 1.8
O, S

. Distant ¸a dintre cele dou˘a surse, una real˘a (S) ¸si cealalt˘a
virtual˘a (S

) este 2h. Interfranja este:
i =
2λh
d
Cˆand sursa se dep˘arteaz˘ a, noua interfranj˘ a este:
iη =
2λ(h −∆h)
d
De aici rezult˘a:
λ =
i(η −1)d
2∆h
1.2.8
ˆ
In Fig. 1.9 este prezentat˘ a experient ¸a de interferent ¸˘a cu
oglinzi Fresnel. Unghiul dintre cele dou˘a oglinzi este α = 12

,
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 24
' O
' ' O
a
a
1
E
2
E
S
O
a 2
l D
' S
' ' S
Fig. 1.9
distant ¸a dintre muchia comun˘a a oglinzilor ¸si ecran este b = 130
cm. Lungimea de und˘a a luminii este λ = 0.55 µm. S˘a se deter-
mine interfranja ¸si num˘arul de maxime ce se obt ¸in pe ecran.
Solut ¸ie
Sursele care furnizeaz˘a lumin˘a coerent˘a sunt imaginile sursei
S ˆın oglinzi. Se observ˘a c˘a sursa S ¸si imaginile ei S

¸si S” se afl˘a
pe un cerc de raz˘a r.
Distant ¸a dintre planul surselor ¸si ecran este:
D = b + r sin α
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 25
Distant ¸a dintre surse S

S” = 2rα. Atunci:
i =
λD
S

S”
=
λD
2rα
=
λ(b + r sin α)
2rα
i
λ(b +r)
2rα
= 1, 1 mm
Lungimea ∆l pe care se obt ¸ine interferent ¸a este:
∆l = 2bα = 8, 3 mm
Astfel, num˘ arul de maxime este:
N =
∆l
i
+ 1 =
2bα2rα
λ(b + r)
+ 1 =
4brα
2
λ(b + r)
+ 1 = 9
1.2.9
ˆ
Intr-un interferometru cu dou˘a fascicule se utilizeaz˘a linia
galben˘a a mercurului care este constituit˘a din dou˘a lungimi de
und˘a λ
1
= 576, 97
˚
A ¸si λ
2
= 579, 03
˚
A. Care este ordinul
minim de interferent ¸˘a astfel ca maximele determinate de cele
dou˘a radiat ¸ii s˘a se disting˘a.
Solut ¸ie
Cele dou˘a maxime de interferent ¸˘ a se disting atunci cˆand maxi-
mul radiat ¸iei λ
1
de ordin k se suprapune peste minimul radiat ¸iei
de ordin k − 1. Deoarece ˆın acel punct diferent ¸a de drum optic
pentru ambele radiat ¸ii este aceea¸si, rezult˘a:
δ = kλ
1
= (2k −1)
λ
2
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 26
¸si
k =
λ
2
2(λ
2
−λ
1
)
= 140
1.2.10 O pelicul˘a de ap˘a (n = 1, 3) aflat˘a ˆın aer are grosimea
d = 3200
˚
A. Dac˘a lama este iluminat˘a la incident ¸˘a normal˘a, care
va fi culoarea predominant˘a ˆın lumina reflectat˘a.
Solut ¸ie
Deoarece lama este iluminat˘a la incident ¸˘a normal˘a, diferent ¸a
de drum este:
δ = 2nd −λ/2
Condit ¸ia de maxim este:
δ = 2nd −λ/2 = kλ k = 1, 2, 3, ...
Atunci:
λ =
2nd
k + 1/2
=
8500
k + 1/2
˚
A
Pentru:
k = 0 ⇒λ = 17000
˚
A
k = 1 ⇒λ = 5700
˚
A
k = 2 ⇒λ = 3400
˚
A
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 27
S
d
A
B
C
n
) 1 (
) 2 (
D
Fig. 1.10
ˆ
In regiunea vizibil˘a a spectrului se g˘ase¸ste maximul pentru k = 1
care corespunde luminii galben verzui.
1.2.11 Un fascicul de lumin˘a alb˘a paralel cade pe o lam˘a cu
fet ¸e plan-paralele din mic˘a (n = 1, 33) sub unghiul de incident ¸˘ a
i = 52
o
(vezi Fig. 1.10). Pentru ce grosime a lamei lumina reflec-
tat˘a va prezenta un maxim pe culoarea galben˘a (λ = 600 µm).
Solut ¸ie
Diferent ¸a de drum dintre razele care interfer˘ a este:
δ = 2nd cos r −
λ
2
Dar, conform legii Snell-Dscartes:
sin i = nsin r
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 28
rezult˘a
cos r =

1 −
sin
2
i
n
2
Atunci:
δ = 2d

n
2
−sin
2
i −λ/2
Condit ¸ia ca radiat ¸ia cu lungimea de und˘a λ s˘a prezinte un maxim
este:
δ = kλ k = 0, 1, 2, 3, ...
Astfel
2d

n
2
−sin
2
i −λ/2 = kλ
¸si
d = (2k + 1) ×0, 6 µm k = 0, 1, ...
1.2.12 S˘a se determine grosimea minim˘a a unei pelicule cu in-
dicele de refract ¸ie n = 1, 33 pentru care lumina cu λ = 0, 64 µm
va prezenta un maxim prin reflexie. Unghiul de incident ¸˘a este
egal cu 30
o
.
Solut ¸ie
Utiliz˘am formula obt ¸inut˘aˆın problema precedent˘aˆın care punem
k = 0:
d =
λ
4

n
2
−sin
2
i
= 0, 13 µm
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 29
r
e
O
I
1
I
' I
1
A
2
A
Fig. 1.11
1.2.13 Pe dispozitivul format dintr-o lam˘a cu fet ¸e plan-paralele
pe care se afl˘a o lentil˘ a plan-convex˘a de raz˘a R = 2, 4 m, cu
indicele de refract ¸ie n = 4/3, se trimite un fascicul paralel de
lumin˘a perpendicular pe acesta, cu lumgimea de und˘a λ = 600
nm. Care este raza celui de-al 19-lea inel luminos.
Solut ¸ie
Diferent ¸a de drum dintre razele (1) ¸si (2) (vezi Fig. 1.11) este:
δ = 2e −
λ
2
unde e II
1
¸si se determin˘a cu ajutorul teoremei ˆın˘alt ¸imii din
A
1
A
2
I. A
2
este punctul diametral opus punctului A
1
, fat ¸˘ a de
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 30
centrul de curbur˘a O al p˘art ¸ii convexe.
II
2
= I

A
1
· I

A
2
Notˆand prin:
r = A
1
I
1
= I

I
atunci:
r
2
= (2R −e)e 2Re
Rezult˘a c˘a:
e =
r
2
2R
Condit ¸ia de maxim este:
δ = kλ
¸si
r
2
k
R

λ
2
= kλ
unde r
k
este raza inelului luminos de ordin k:
r
k
=

k +
1
2


Deoarece inelele se num˘ar˘ a de la inelul cu k = 0, atunci al k−lea
inel luminos este inelul luminos de ordin k −1:
r
k−1
=

k −
1
2

Rλ = 5, 15 mm
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 31
1.2.14 Un rezonator Fabri-Perrot const˘a din dou˘a oglinzi plane
cu coeficientul de refelexie R = 0, 99 care se afl˘a la distant ¸a de
l = 10 cm una fat ¸˘ a de alta. O und˘a monocromatic˘a plan˘a este
incident˘ a pe interferometrul care, ˆın acest caz este utilizat ca o
cavitate rezonant˘a. S˘a se estimeze, la rezonant ¸˘a, frecvent ¸a (ˆın
MHz) unei rezonant ¸e, precum ¸si intervalul de frecvent ¸e dintre
dou˘a rezonant ¸e vecine.
Solut ¸ie
T¸ inem cont c˘a:
I(ϕ) =
I
o
1 + M sin
2
ϕ/2
unde
M =
4R
(1 −R)
2
Punem condit ¸ia ca I(ϕ) = I
o
/2 pentru a deduce ϕ
1
¸si ϕ
2
care
ˆındeplinesc aceast˘a condit ¸ie:
I
o
1 + M sin
2
ϕ/2
=
I
o
2
Deoarece unghiul ϕ este foarte mic, rezult˘a:
ϕ = ±
2

M
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 32
Astfel
∆ϕ =
4

M
=
2(1 −R)

R
Dar
∆ϕ = ∆


λ
δ

= ∆

2πν
c
2l

Atunci, din ultimele dou˘a ecuat ¸ii rezult˘a:
∆ν =
1 −R
R
·
c
2πl
∼ 4, 8 MHz
La rezonant ¸˘ a:
ϕ =

λ
· 2l = 2mπ cu m=ˆıntreg
Rezult˘a:
ν
m
=
mc
2l
¸si pentru dou˘a rezonant ¸e vecine:
∆ν = ν
m+1
−ν
m
=
c
2l
= 1500 MHz
1.2.15 S˘a se determine raportul dintre intensitatea luminoas˘a
ˆın punctele de pe ecranul unui dispozitiv Young (iluminat cu
radiat ¸ie monocromatic˘a) corespunz˘atoare maximelor luminoase
¸si intensitatea luminoas˘a ˆın punctele de pe ecran aflate la o
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 33
distant ¸˘ a de aceste maxime egal˘a cu un sfert dintr-o interfranj˘ a.
Solut ¸ie
Intensitatea rezultant˘ a ˆıntr-un punct de pe ecran este:
I = I
1
+ I
2
+ 2

I
1
I
2
cos ∆ϕ
unde ∆ϕ este defazajul dintre cele dou˘a unde. Deoarece inten-
sitatea celor dou˘a fascicule este egal˘a:
I
1
= I
2
= I
o
Atunci
I = 2I
o
(1 + cos ∆ϕ)
ˆ
In cazul maximelor ∆ϕ = 2kπ ¸si ˆın particular ˆın cazul maximului
de ordin k = 0, ∆ϕ = 0 ¸si I = 4I
o
.
Vom considera punctul la distant ¸a x = i/4 fat ¸˘ a de maximul
central. Deoarece
∆ϕ =
2πδ
λ
iar diferent ¸a de drum δ, ˆın cazul dispozitivului Young este:
δ =
2xl
D
atunci
∆ϕ =

λ
·
2l
D
· x
Dar cum x = i/4 = λD/8l rezult˘a:
∆ϕ =
π
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 34
Astfel
I = 2I
o
(1 + cos π/2) = 2I
o
I
I
o
= 2
1.3 Difract ¸ie
1.3.1 O surs˘a luminoas˘a punctual˘a care emite lumin˘a cu lungimea
de und˘a λ = 0, 5 µm, este situat˘a la distant ¸a a = 1, 2 m ˆın fat ¸a
unei diafragme ce prezint˘ a o deschidere circular˘a de raz˘a r = 1
mm. S˘a se g˘aseasc˘ a distant ¸a b care separ˘a diafragma de punctul
de observat ¸ie corespunz˘atoare unui num˘ ar impar de zone Fresnel.
Solut ¸ie
ˆ
In Fig. 1.12 este prezentat˘a situat ¸ia din problem˘a, unde S este
sursa iar P este punctul se observat ¸ie.
Se observ˘a c˘a:
R = a + h a
r = b −h b
Suprafat ¸a unei zone Fresnel este:
S =
πrλR
(R + r)

πabλ
(a + b)
Suprafat ¸a deschiderii este πr
2
. Atunci, num˘arul de zone Fresnel
este:
n =
πr
2
S
=
r
2
(a +b)
abλ
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 35
R
a
P
r
b
h
S
Fig. 1.12
Rezult˘a:
b =
r
2
a
(naλ −r
2
)
1.3.2 O diafragm˘a cu deschiderea circular˘a de raz˘a a, variabil˘ a,
este plasat˘a ˆıntre o surs˘a luminoas˘a ¸si un ecran. Distant ¸ele de la
diafragm˘a la surs˘a ¸si respectiv ecran sunt a = 1 m ¸si respectiv
b = 1, 25 m. S˘a se determine lungimea de und˘a a luminii pentru
care se obt ¸ine un maxim de intensitate ˆın centrul imaginii de
difract ¸ie, pentru o raz˘a r
1
= 1 mm a deschiderii, iar urm˘atorul
maxim se obt ¸ine pentru o raz˘a r
2
= 1, 5 mm.
Solut ¸ie
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 36
T¸ inˆand cont de rezultatul de la problema precedent˘ a, ˆın punctul
central se obt ¸ine un maxim de luminozitate dac˘a suprafat ¸a fantei
cuprinde un num˘ar impar de zone Fresnel:
2n + 1 =
r
2
1
(a + b)
abλ
Urm˘atorul maxim se obt ¸ine pentru un num˘ ar 2n + 3 de zone
Fresnel:
2n + 3 =
r
2
2
(a + b)
abλ
Dac˘a sc˘adem cele dou˘a ecuat ¸ii rezult˘a:
2 =
(a + b)(r
2
2
−r
2
1
)
abλ
Atunci:
λ =
(a + b)(r
2
2
−r
2
1
)
2ab
1.3.3 Lumina cu lungimea de und˘a λ cade la incident ¸˘a nor-
mal˘a pe o fant˘ a dreptunghiular˘a de l˘argime b. S˘a se determine
distribut ¸ia unghiular˘a a intensit˘ at ¸ii luminii difractate.
Solut ¸ie
ˆ
Imp˘art ¸im fanta ˆın N port ¸iuni ∆x foarte mici (N∆x = b)(vezi
Fig. 1.13).
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 37
j
j
b dx
x
z
' z
Fig. 1.13
Diferent ¸a de drum dintre dou˘a raze care pornesc de la dou˘a
port ¸iuni vecine, sub un unghi α, este:
δ = ∆x sin α
iar diferent ¸a de faz˘a este:
∆ϕ =

λ
(∆x sin α)
Astfel, undele care vor interfera sunt de forma:
E
d
o
= E cos ωt
E
d
1
= E cos (ωt + ∆ϕ)
E
d
2
= E cos (ωt + 2∆ϕ)
.
.
E
d
n
= E cos (ωt + N∆ϕ)
Compunerea acestor unde o vom face fazorial, ca ˆın Fig. 1.14.
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 38
F
j D
O
R
R
N
Fig. 1.14
Amplitudinea rezultant˘ a este egal˘a cu segmentul ON. Dac˘a
num˘ arul N este foarte mare, segmentul ON reprezint˘ a o coard˘a
ˆıntr-un cerc de raz˘a R v˘azut˘ a sub un unghi Φ:
Φ = N∆ϕ =

λ
N∆x sin ϕ =
2πb
λ
sin ϕ
Atunci:
E(α) = 2Rsin
Φ
2
ˆ
In cazul ˆın care α = 0, ∆ϕ = 0 iar amplitudinea rezultant˘ a
E
o
se obt ¸ine prin suprapunerea celor N segmente de m˘arime E.
Lungimea total˘a a acestor segmente este egal˘a chiar cu lungimea
arcului de cerc ON. Deci:
E
o
= E(0) = RΦ = 2R
Φ
2
Atunci:
I(α) = 4R
2
sin
2
Φ
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 39
¸si
I
o
= 4R
2
Φ
2
2
Intensitatea rezultant˘ a va fi:
I(α) = I
o
sin
2 Φ
2

Φ
2

2
1.3.4 Pentru lumina difractat˘a pe o fant˘ a dreptunghiular˘a de
l˘argime b s˘a se determine direct ¸iile dup˘a care se obt ¸in minimele
¸si maximele de difract ¸ie. S˘a se calculeze raportul intensit˘at ¸ilor
primelor trei maxime.
Solut ¸ie
Minimele de difract ¸ie se obt ¸in cˆand:
I(α) = 0
adic˘a atunci cˆand:
Φ
2
= pπ
unde p este un num˘ar ˆıntreg diferit de zero. Cˆand Φ → 0,
deoarece:
lim
Φ→0
sin
2
Φ/2
(Φ/2)
= 1
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 40
dup˘a aceast˘a direct ¸ie se obt ¸ine maximul central de intensitate
I
o
. T¸ inˆand cont de rezultatul din problema precedent˘ a, condit ¸ia
de obt ¸inere a minimelor de difract ¸ie este:
2πb
λ
sin ϕ = pπ
Rezult˘a:
sin ϕ =

b
Pentru obt ¸inerea maximelor de interferent ¸˘ a facem schimbarea de
variabil˘a u = Φ/2, astfel c˘a:
I(u) = I
o
sin
2
u
u
2
Punem condit ¸ia ca:
dI(u)
du
= 0 ⇒tg u = u
Aceast˘a ecuat ¸ie este una transcendental˘ a ¸si ea se rezolv˘a nu-
meric. Se obt ¸ine:
u
1
= 4, 493
u
2
= 7, 725
Cu aceste valori vom obt ¸ine intensit˘ at ¸ile I
1
¸si I
2
:
I
1
= I(u
1
) = 0, 047 I
o
I
2
= I(u
2
) = 0, 016 I
o
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 41
1.3.5 S˘a se determine semil˘argimea ∆θ a maximului central de
difract ¸ie Fraunhofer pe o singur˘a fant˘a de l˘argime b = 0, 5 mm
pe care cade lumina cu λ = 0, 5 µm. Semil˘argimea este unghiul
dintre dou˘a puncte de pe figur˘a unde intensitatea este jum˘atate
din cea din centrul figurii de difract ¸ie.
Solut ¸ie
Distribut ¸ia intensit˘ at ¸ii luminoase date de o fant˘ a este:
I = I
o
sin
2
u
u
2
unde
u =
πb
λ
sin ϕ
cu b l˘argimea fantei iar ϕ este direct ¸ia dup˘a care se calculeaz˘a
intensitatea. Punem condit ¸ia:
I =
I
o
2
= I
o
sin
2
u
u
2
de unde se obt ¸ine ecuat ¸ia:
2 sin
2
u = u
2
Ecuat ¸ia este una transcendental˘ a iar solut ¸ia ei se obt ¸ine numeric:
u = 1, 39
Atunci:
sin ϕ =

πb
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 42
j
j
d
d
Fig. 1.15
iar semil˘argimea este:
∆θ = 2 arcsin

πb
= 0, 44 ×10
−3
rad = 45”
1.3.6 T¸ inˆand cont de rezultatele de la problemele precedente
s˘a se determine distribut ¸ia intensit˘ at ¸ii obt ¸inut˘ a cu o ret ¸ea de
difract ¸ie care cont ¸ine N fante, constanta ret ¸elei fiind d (vezi Fig.
1.15).
Solut ¸ie
Amplitudinea undei ce pleac˘a de pe o fant˘ a ˆın direct ¸ia deter-
minat˘a de unghiul α este:
E = E
o
sin u
u
u =
πb
λ
sin α
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 43
O
R
R
N
DF
DF N
Fig. 1.16
Dac˘a α = 0, amplitudinea celor N unde se adun˘a ¸si rezult˘a:
E(0) = NE
o
iar intensitatea corespunz˘atoare este:
I
o
= E
2
(0) = N
2
E
2
o
Dac˘a α = 0, utiliz˘am construct ¸ia Fresnel. Din Fig. 1.16 se
observ˘a c˘a diferent ¸a de drum dintre dou˘a unde succesive este:
δ = d sin α
iar diferent ¸a de faz˘a:
∆Φ =

λ
d sin α
Amplitudinea rezultant˘ a este, conform Fig. 16:
E(α) = 2Rsin
N∆Φ
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 44
Se observ˘a c˘a E este:
E = 2Rsin
∆Φ
2
Atunci:
E(α) = E
sin N∆Φ/2
sin ∆Φ/2
= E
o

sin u
u

sin (N∆Φ/2)
sin (∆Φ/2)
iar intensitatea va fi:
I = E
2
(α) = E
2
o

sin
2
u
u
2

sin
2
(N∆Φ/2)
sin
2
(∆Φ/2)
sau:
I = I
o
sin
2
u
u
2
·
sin
2
(Nδ)
N
2
sin
2
δ
unde:
δ =
∆Φ
2
=
πd
λ
sin α
1.3.7 S˘a se determine criteriul de separare spectral˘a Rayleight.
La limita de separare, maximul principal de ordin m al radiat ¸iei
cu lungimea de und˘a λ+∆λ coincide cu primul minim al radiat ¸iei
cu lungimea de und˘a λ ce apare dup˘a maximul principal de ordin
m.
Solut ¸ie
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 45
Condit ¸ia pentru obt ¸inerea maximului principal de ordin m pen-
tru radiat ¸ia cu lungimea de und˘a λ + ∆λ este:
Nδ = mNπ sau
πd
λ + ∆λ
sin α = mπ
de unde rezult˘a:
sin α =
m(λ + ∆λ)
d
Condit ¸ia de obt ¸inere a primului minim al radiat ¸iei cu lungimea
de und˘a λ dup˘a maximul principal de ordin m este:
Nδ = (Nm + 1)π
adic˘a
N

λ
sin α = (Nm + 1)π
Rezult˘a:
sin α =

m +
1
N

λ
d
Egalˆand expresiile celor dou˘a sinusuri rezult˘a:
m(λ + ∆λ)
d
=

m +
1
N

λ
d
Astfel:
∆λ =
λ
mN
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 46
1.3.8 O ret ¸ea de difract ¸ie cu lungimea L = 5 cm, cu constanta
n = 500 linii/mm este iluminat˘a paralel de lumina cu lungimea
de und˘a λ = 0, 5 µm. Se cere:
a. ordinul maxim de difract ¸ie
b. unghiurile de difract ¸ie pentru primele dou˘a maxime
c. dispersia unghiular˘a ˆın primele dou˘a maxime
d. puterea de rezolut ¸ie pentru maximul de ordin 1
Solut ¸ie
a. Notˆand cu d constanta ret ¸elei, condit ¸ia de obt ¸inere a unui
maxim este:
d sin α = kλ
Cum d = 1/n vom obt ¸ine:
sin α = nkλ
Pentru obt ¸inerea ordinului maxim de difract ¸ie facem ca α →
π/2. Atunci:
k
max
=
1

= 4
b. Pentru k = 1 obt ¸inem:
sin α
1
= nλ = 0, 25
Rezult˘a:
α
1
= 14
o
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 47
Pentru k = 2 obt ¸inem:
sin α
2
= 2nλ = 0, 5
Rezult˘a:
α
2
= 30
o
c. Pentru a obt ¸ine dispersia unghiular˘a diferent ¸iem relat ¸ia 1/nsin α =
kλ:

1
n
cos α

dα = k (dλ)
Dispersia unghiular˘a va fi, conform definit ¸iei:
D ≡


=
kn
cos α
=
tg α
λ
Pentru cele dou˘a ordine de difract ¸ie vom avea:

1

=
tg α
1
λ
= 5, 16 ×10
5

2

=
tg α
2
λ
= 10
6
d. Puterea de rezolut ¸ie a ret ¸elei este:
R =
λ
∆λ
= mN
unde m este ordinul maximului iar N este num˘arul total de fante
ale ret ¸elei.
ˆ
In cazul nostru N = nL ¸si:
R
1
= mnL = 25000
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 48
1.3.9 Intervalul dintre direct ¸iile maximelor principale de ordin
I ¸si II este ∆ϕ = 21
o
. Dispersia unghiular˘a a ret ¸elei ˆın ordinul
ˆıntˆ ai este:
D =


= 1, 1 min/nm
Se cere lungimea de und˘a a radiat ¸iei folosite.
Solut ¸ie
Maximele de ordin I ¸si II se obt ¸in atunci cˆand:
d sin ϕ
1
= λ
d sin ϕ
2
= 2λ
Punˆand ϕ
2
= ϕ
1
+ ∆ϕ:
sin ϕ
2
sin ϕ
1
=
sin (ϕ
1
+ ∆ϕ)
sin ϕ
1
= 2
Atunci:
tg ϕ
1
=
sin ∆ϕ
2 −cos ∆ϕ
Deoarece dispersia unghiular˘a este:
D
1
=


=
tg ϕ
1
λ
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 49
atunci:
1

=
2 −cos ∆ϕ
sin ∆ϕ
¸si
λ =
sin ∆ϕ
D(2 −cos ∆ϕ)
= 1050 ×10
−9
m
1.3.10 Fie o ret ¸ea de difract ¸ie de lungime L = 4 cm avˆand
n = 500 fante/mm iluminat˘a ˆın domeniul verde al spectrului cu
o radiat ¸ie cu λ = 560 nm. S˘a se determine:
a. puterea de rezolut ¸ie ˆın spectrul de ordinul 2
b. diferent ¸a ∆λ ˆın spectrul de ordin 2
c. dispersia unghiular˘a a ret ¸elei ˆın spectrul de ordin 2
Solut ¸ie
a.
R =
λ
∆λ
= mN = mnL = 4 ×10
4
b.
∆λ =
λ
R
= 1, 4 nm
c.
D =


CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 50
Din condit ¸ia de maxim:
1
n
sin ϕ = mλ
obt ¸inem prin diferent ¸iere:
1
n
cos ϕdϕ = mdλ
Atunci:
D =
mn
cos ϕ
=
sin ϕ
λcos ϕ
=
1
λ

1
sin
2
ϕ
−1
Deoarece sin ϕ = nmλ, dispersia unghiular˘a devine:
D =
nm

1 −n
2
m
2
λ
2
= 1, 2 ×10
6
1.3.11 O ret ¸ea de difract ¸ie are 10
4
linii echidistante pe 2, 54 cm
¸si este iluminat˘a la incident ¸˘ a normal˘a cu lumin˘a galben˘a dintr-
o lamp˘a cu vapori de sodiu. Aceast˘a lumin˘a cont ¸ine dou˘a linii
foarte apropiate de lungimi de und˘a λ = 589 nm ¸si λ = 589, 59
nm (dubletul de sodiu).
a. care este unghiul pentru care apare maximul de prim or-
din al acestor lungimi de und˘a?
b. care este diferent ¸a unghiular˘a dintre maximele de ordin I ale
acestor linii?
Solut ¸ie
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 51
a. Condit ¸ia pentru obt ¸inerea maximului de ordin I este:
l sin α = λ
unde l = N/L este constanta ret ¸elei. Rezult˘a:
α = arcsin
λL
N
= 13
o
20

b. Pornim de la definit ¸ia dispersiei:
D ≡


¸si ˆın locul diferent ¸ialelor dλ ¸si dα vom utiliza valorile finite (care
sunt foarte mici) ∆λ ¸si ∆α.Atunci:
D =
∆α
∆λ
=
tg α
λ
Rezult˘a:
∆α =
tg α
λ
∆λ = 2, 4 ×0
−4
rad = 49, 5”
1.3.12 Cˆate linii trebuie s˘a aibe o ret ¸ea pentru a rezolva duble-
tul sodiului (λ
1
= 589 nm ¸si λ
2
= 589, 59 nm) pentru ordinul al
treilea.
Solut ¸ie
Puterea de rezolut ¸ie trebuie sa˘a fie:
R =
λ
∆λ
=
589
0, 59
= 1000
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 52
Deoarece
R = mN →N =
R
m
= 330 linii
1.4 Polarizare
1.4.1 S˘a se determine unda polarizat˘a eliptic care se propag˘a
de-a lungul axei Oy, axa mare a a elipsei fiind de trei ori mai
mare decˆat axa mic˘a iar defazajul este egal cu π/2.
Solut ¸ie
Componentele E
z
¸si E
x
ale cˆampului electric au expresiile:
E
z
= 3E
o
cos (ωt −ky)
E
x
= E
o
cos (ωt −ky + π/2) = −E
o
sin (ωt −ky)
Rezult˘a atunci, pentru unda polarizat˘a expresia:

E = 3E
o
cos (ωt −ky)e
z
−E
o
sin (ωt −ky)e
x
1.4.2 S˘a se arate c˘a pentru un unghi de incident ¸˘ a egal cu unghiul
Brewster, unghiul dintre raza reflectat˘a ¸si cea refractat˘a este π/2.
Solut ¸ie
Din legea refract ¸iei:
sin i
B
= nsin r
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 53
¸si legea lui Brewster:
tg i
B
= n
rezult˘a:
sin r = cos i
B
r = π/2 −i
B
Astfel:
r + i
B
=
π
2
1.4.3 Lumina natural˘a cade pe suprafat ¸a sticlei sub unghiul
Brewster. S˘a se determine, cu ajutorul formulelor Fresnel:
a. factorul de reflexie
b. gradul de polarizare al luminii refractate
Solut ¸ie
a. Atunci cˆand lumina cade sub unghiul Brewster:
i + r = π/2
iar
tg i = n
ˆ
In lumin˘a reflectat˘a I

= 0 ¸si:
I
RII
= I
IIi
·
sin
2
(i −r)
sin
2
(i + r)
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 54
unde I
IIi
reprezint˘ a intensitatea luminii pentru care vectorul
cˆamp electric este paralel cu planul de incident ¸˘a. Deoarece lu-
mina natural˘a este nepolarizat˘a, atunci I
IIi
= I
o
/2. Atunci:
I
II
=
I
o
2
·
sin
2
(i −r)
sin
2
(i + r)
Deoarece i + r = π/2 atunci:
I
RII
=
I
o
2
sin
2
(i −r) =
I
o
2
·
tg
2
(i −r)
1 + tg
2
(i −r)
Dar:
tg (i −r) =
tg i −tg r
1 + tg itg r
Pentru incident ¸˘ a Brewster rezult˘a:
tg i = n
tg r = tg (π/2 −i) = cot i =
1
n
Rezult˘a:
tg (i −r) =
n
2
−1
2
ceea ce conduce la expresia factorului de reflexie:
R ≡
I
RII
I
o
=
1
2
(n
2
−1)
2
n
2
+ 1)
2
b.
ˆ
In lumin˘a transmis˘a:
I
II
=
I
o
2
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 55
doarece toate componentele paralele cu planul de incident ¸˘a sunt
transmise ˆın al doilea mediu:
I

=
I
o
2

I
o
2
(n
2
+ 1)
2
−(n
2
−1)
2
n
2
+ 1)
2
I

=
4n
2
(n
2
+ 1)
2
I
o
2
Gradul de polarizare al luminii refractate este:
P ≡
I
II
−I

I
II
+ I

=
(n
2
+ 1)
2
−4n
2
(n
2
+ 1)
2
+ 4n
2
1.4.4 S˘a se determine coeficient ¸ii de reflexie ¸si transmisie (r ¸si
t) precum ¸si factorii de reflexie ¸si transmisie (R ¸si T) ˆın cazul ˆın
care o und˘a electromagnetic˘a cade aproape normal pe sticla cu
indicele de refract ¸ie n.
Solut ¸ie
La incident ¸˘ a normal˘a ˆınseamn˘a i → 0 ¸si legea refract ¸iei se scrie
i = nr. Deoarece unghiurile implicate sunt mici vom folosi for-
mulele de aproximare:
sin α tg α α
cos α 1
Coeficient ¸ii de reflexie sunt:
r
II
=
tg (i −r)
tg (i + r)
=
i −r
i + r
=
i/r −1
i/r + 1
=
n −1
n + 1
r

= −
sin (i −r)
sin (i + r)
= −
i −r
i + r
= −
n −1
n + 1
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 56
Factorii de reflexie sunt:
R
II
= r
2
II
=

n −1
n + 1

2
R

= r
2

=

n −1
n + 1

2
Coeficient ¸ii de transmisie sunt:
t
II
=
2 cos i sin r
sin (i + r) cos (i −r)

2r
i + r
=
2
n + 1
t

=
2 sin r cos i
sin (i + r)

2r
i + r
=
2
n + 1
iar factorii de transmisie sunt:
T
II
= n
cos r
cos i
t
2
II
=
2n
n + 1
T

= n
cos r
cos i
t
2

=
2n
n + 1
1.4.5 Un fascicul de lumin˘a natural˘a cade pe o suprafat ¸˘ a de
sticl˘a cu n = 1.5 sub un unghi de incident ¸˘ a egal cu 45
o
. S˘a
se determine, cu ajutorul formulelor lui Fresnel, gradul de po-
larizare al luminii reflectate.
Solut ¸ie
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 57
Deoarece lumina natural˘a este nepolarizat˘a:
I
II
=
I
o
2
tg
2
(i −r)
tg
2
(i + r)
I

=
I
o
2
sin
2
(i −r)
sin
2
(i +r)
Din legea refract ¸iei sin i = nsin r rezult˘a:
r = arcsin

sin 45
o
1, 5

= 28
o
Atunci:
I
II
=
I
o
2
tg
2
17
o
sin
2
73
o
= 0, 0087
I
o
2
I

=
I
o
2
sin
2
17
o
sin
2
73
o
= 0, 0934
I
o
2
Gradul de polarizare va avea expresia:
P =
I

−I
II
I
II
+I

= 0, 78
1.4.6 Lumina monocromatic˘a de intensitate I
o
cade pe un sistem
format din doi polarizori ˆıntre care se afl˘a o lam˘a cristalin˘a t˘aiat˘a
paralel cu axa optic˘a. Lama determin˘a aparit ¸ia unui defazaj egal
cu δ ˆıntre raza ordinar˘a ¸si raza extraordinar˘a. S˘a se arate c˘a
intensitatea luminii emergente se poate exprima:
I =
I
o
2
[cos
2
(α −β) −sin 2αsin 2β sin
2
δ/2]
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 58
0
E
a sin
0
E
a cos
0
E
a
b
Direcþiaprimuluipolarizor
Axaopticã
Fig. 1.17
unde α ¸si β sunt unghiurile pe care axa optic˘a a cristalului le
face cu direct ¸iile principale ale polaroizilor (vezi Fig. 1.17)
Solut ¸ie
Pe al doilea polarizor ajung undele ordinar˘a ¸si extraordinar˘a de
forma:
E
ord
= E
o
sin αcos ωt
E
extr
= E
o
cos αcos (ωt −δ)
La ie¸sirea din cel de-al doilea polarizor vom avea undele:
E
1
= E
o
sin αsin β cos ωt
E
2
= E
o
cos αcos β cos (ωt −δ)
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 59
Compunˆand cele dou˘a unde rezult˘a amplitudinea:
E
2
= E
2
o
cos
α
cos
2
β + E
2
o
sin
2
αsin
2
β +
2E
2
o
cos αcos β sin αsin β cos δ
Ultima ecuat ¸ie conduce la expresia final˘a:
E
2
= E
2
o
[cos
2
(α −β) −sin 2αsin 2β sin
2
δ/2]
unde E
o
este amplitudinea undei care trece de primul polarizor.
Aceasta este suma tuturor proiect ¸iilor vectorilor

E din lumina
natural˘a, paralele cu direct ¸ia celui de-al doilea polarizor. Atunci
E
2
o
= I
o
/2 ¸si:
I =
I
o
2
[cos
2
(α −β) −sin 2αsin 2β sin
2
δ/2]
1.4.7 S˘a se particularizeze rezultatul obt ¸inut la problema prece-
dent˘ a:
a. cˆand cei doi polarizori sunt paraleli
b. cˆand cei doi polarizori sunt perpendiculari
Solut ¸ie
a. Cˆand cei doi polarizori sunt paraleli, α = β:
I
II
=
I
o
2
[1 −sin
2
2αsin
2
δ/2]
CAPITOLUL 1. OPTIC
˘
A 60
b. Cˆand cei doi polarizori sunt perpendiculari, β = π/2 −α:
I

=
I
o
2
[cos
2
(2α −π/2) −sin 2αsin(π −2α) sin
2
δ/2
I

=
I
o
2
sin
2
2αcos
2
δ/2
Bibliografie
[1] Cornelia Motoc – Fizic˘a , Editura All. Bucure¸sti 1994
[2] Ion M. Popescu – Fizic˘a , Editura didactic˘a ¸si Pedagogic˘ a,
Bucure¸sti, 1982
[3] Ion M. Popescu, Gabriela Cone, Gheorghe Stanciu – Pro-
bleme rezolvate de fizic˘a , Editura didactic˘a ¸si Pedagocgic˘a,
Bucure¸sti, 1993
[4] I. Irodov, I. Sav´eliev, O. Zamcha –Recueil de problemes de
physique g´en´erale, Edition Mir, Moscou, 1976
[5] L. Grechko, V.I. Sugakov, O.F. Tomasecich, A.M. Fe-
dorchenko –Problems in theoretical physics, Mir Publishers,
Moscow, 1977
[6] I. Irodov–Culegere de probleme de fizic˘a atomic˘a, Editura
Tehnic˘ a, Bucuret ¸i, 1961
[7] Eugene Hecht–Optics, Addison-Wesley, 1998
61

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful